Nu mai sunt un n00b

...sau cel puțin asta îmi place să cred.

Acum 5 ani participam pentru prima dată la un târg de carte. Plănuisem ieșirea cu niște colege de liceu, așa că mama m-a înarmat cu 100 de lei și cu sfatul de a nu-i cheltui pe toți. I-am cheltuit pe toți la primul stand. La Nemira, mai exact, unde mi-am luat niște cărți despre care nu știam mai nimic de dinainte, dar descrierile sunau bine... în final au fost foarte bune, dar problema a fost că mi-am petrecut restul orelor la târg descoperind edituri despre care habar n-aveam că există și cărți pe care le-aș fi preferat, poate, celor deja cumpărate. Nici măcar n-am văzut tot târgul, doar parterul, după care am plecat să mâncăm. Inutil să spun că nici măcar nu știam ce-i aia o lansare de carte, nu participasem vreodată la vreuna, nu știam că se țin în târg. Știu că am fost la Gaudeamus după școală, deci probabil într-o joi, așa că nici nu cred că am trecut pe lângă vreuna... sau nu i-am dat noi atenție.

Anul acesta, în loc de câteva ore, am mers miercuri în recunoaștere, ca să mă reobișnuiesc cu geografia locului, vineri seara târziu, ca să mă plimb puțin cu mama și să pot să respir printre standuri, sâmbătă toată ziua, ca să pot ajunge la cât mai multe lansări și să revăd oameni dragi și duminică vreo jumătate de zi, tot pentru lansări, dar și pentru ultima rundă de cumpărături pentru Crăciun.


Anul acesta, în loc de 3 cărți cumpărate din impuls, am venit acasă cu aproape 20 (bine, am avut și alt buget, comparativ cu acum 5 ani), toate semnate de autori români și când zic semnate, vreau să spun literalmente, pentru că am luat autografe pe toate. Motivul pentru care toate sunt cărți românești e destul de simplu: de asta merg la târg, acesta mi se pare că e scopul lui, cel puțin pentru mine. Practic, ceea ce face Gaudeamusul e să strângă la un loc o grămadă impresionantă de autori români, care vin să-și lanseze cărțile.

Colecții noi, titluri noi, debuturi, majoritatea se lansează aici. Și ce poate fi mai fain decât să iei cartea caldă, semnată de un proaspăt autor care nu e încă sigur ce ar trebui să scrie în dedicație sau, dimpotrivă, autori căliți, care totuși fac fiecare autograf să însemne ceva. Sau semnată de o persoană pe care o cunoști de atât de mult timp încât îți scrie pur și simplu o urare ca unui prieten.

Nu înseamnă că traducerile sunt mai prejos, că îmi plac mai puțin pentru că nu-i cunosc pe autori, că au o valoare sentimentală mai mică pentru că nu știu nici măcar cum arată persoana care a scris cartea. O dată ce deschid un roman, nu mai contează cine l-a scris, ci contează doar ce se găsește înăuntru. Dar traducerile le pot cumpăra oricând online sau offline, vânând mai degrabă reducerile decât urmărind lansările, pentru că momentul achiziției nu schimbă absolut nimic.

În schimb, momentul în care primești un zâmbet alături de autograf, momentul când autorul îți știe deja numele, știe cine ești și ce faci, cel puțin în lumea asta a SF&F-ului, momentul în care citești dedicația și zâmbești și tu... Astea valorează mai mult decât orice altă experiență pe care ai putea-o avea la un târg de carte.

Așa că, 5 ani mai târziu, am înțeles că Gaudeamusul nu e o piață unde vii să cumperi cărți verificând înainte prospețimea și prețul legumelor volumelor, ci, la fel ca fiecare lucru pe care ajungi să-l iubești, e despre oameni, despre legăturile care se nasc și care se întrețin și pentru asta mi-aș dori să văd încă și mai mulți oameni în târg, înghesuindu-se printre standuri și blocând drumurile ca să aibă ocazia să schimbe câteva cuvinte cu aceia care ne ajută să visăm o lume diferită de ceea ce vedem în jurul nostru. Și peste 5 ani, sper să înțeleg de 5 ori mai multe lucruri despre aceste zile în care Romexpo devine un punct de întâlnire al celor care iubesc cărțile.

Bookfest 2016 din două perspective

Și a mai trecut un Bookfest, cu bune și cu rele, dar mai ales cu cărți... E al treilea târg de carte la rând la care mă bucur că am lucrat vara trecută, ca să am un buget suficient de permisiv încât să nu mai trebuiască să fac prea multe compromisuri. Rezultatul cred că l-ați văzut deja pe facebook și da, mărturisesc, mi-am făcut puțin de cap, dar cărțile erau acolo și n-am mai vrut să aștept să caut oferte mai bune, apoi să aștept iar să ajungă curierii... și oricum, vine vara și o să am mai mult timp de citit (sau cel puțin asta sper), așa că:


Totuși, înainte să-mi umplu ghiozdanul cu povești, am ales să fiu voluntar o zi la standul editurii Nemira, ca să văd cum arată Bookfest-ul și de partea cealaltă a coperților frumos colorate. Mai precis, am ales să stau la stand miercuri, chiar de ziua copilului, așa că am avut parte de ceva dialoguri cel puțin interesante cu tinerii cititori. Nu că restul celor prezenți la târg nu mi-ar fi oferit momente interesante, demne de un articol în genul Jurnalului de librar al Ancăi. N-am să menționez chiar fiecare moment, însă n-am să uit că mi-am început ziua cu doi tineri care, la distanță de doar câteva minute unul de celălalt, m-au întrebat dacă avem dicționare, unul dorindu-și chiar DEX-ul, afișând o mină foarte confuză când i-am spus, cu părere de rău, că n-o să-l găsească la standul nostru.

Însă nici eu n-am scăpat de un moment de confuzie, atunci când am încercat să infirip un dialog cu un puști care stătea plicitisit pe un scaun în timp ce mama lui se uita la cărți:
— Ție îți place să citești? am început eu, cu gândul la proaspăt relansata colecție Nemi.
— Da! s-a înveselit el, pregătindu-mi capcana.
— Ce anume? am întrebat eu, fără să bănuiesc nimic.
— Cărți de la editura Arthur, a răspuns hotărât, coborând de pe scaun și dispărând alături de mama lui, lăsându-mi ca singură opțiune să mă așez în locul lui, ca să procesez ceea ce tocmai s-a întâmplat.

Bineînțeles, au fost și multe momente faine, ca discuția de minim un sfert de oră cu un fan Game of Thrones, în care am dezbătut diverse teorii mai vechi, proaspăt confirmate în acest sezon, sau doamna care căuta o carte pentru prietena ei iubitoare de SF-uri, dar care dorea un roman mai puțin violent, așa că a plecat de la noi cu Pământul Lung, sau grupul de adolescente care au venit și ne-au golit standul de cărțile din colecția Young Adult, ca un grup de fan girls dedicate. Și până la finalul zilei, am avut și un moment adorabil cu o fetiță care, după cei i-am arătat una din cărțile cu Bronto, mi-a întins-o și m-a rugat cu cel mai angelic ton să i-o citesc. Trăgând linie, a fost o zi petrecută într-un mod extrem de plăcut, dar și o experiență pe care abia aștept s-o repet.

Totuși, dezavantajul a fost că nu am avut timp să mă plimb prin târg, însă am recuperat vineri și sâmbătă, când am luat-o la pas printe standuri, reamintindu-mi de ce iubesc târgurile de carte. De fapt, am citit câteva păreri ale unor oameni care au fost dezamăgiți de reducerile nu foarte mari practicate la târg... însă, pentru mine, un târg de carte nu e despre reduceri, despre oferte și vânătoarea lor, pentru asta există librării online. Un târg e ca un festival dedicat cărților și oferă ceea ce nicio librărie (din cele în care am fost eu până acum) nu oferă: posibilitatea de a te plimba ore în șir printre cărți, admirându-le alături de alți oameni care le iubesc și le respectă la fel de mult ca tine, fără să te simți presat să cumperi ceva sau să pleci, fără să te simți în plus. Bineînțeles, sunt și la târguri destui oameni care n-au nimic în comun cu pasiunea pentru lectură, dar pot fi evitați cu ușurință atunci când pășești în standurile editurilor preferate.

Mă rog, aproape evitați, mi-am amintit un alt moment în care mă uitam la niște cărți, iar lângă mine era un tip cu prietena lui. Ea părea foarte interesată de seria Grisha, însă el nu știa cum s-o convingă să plece mai repede, pentru că:
— La ce-ți trebuie cărțile astea? a întrebat el, acuzator.
Domnișoara de la editură a încercat să-i explice că sunt cărți frumoase, nu l-a interesat, că oamenii au treabă, el voia cărți care să-l ajute cu ceva.
— Ok, dar uneori trebuie să ne și relaxăm, a încercat iar domnișoara, în timp ce prietena tipului mângâia sugestiv cartea. Degeaba.
— Ce să ne mai relaxăm, prea multă relaxare strică, a încheiat el, cu tonul unei sentințe, îndepărtându-se.
Tipa l-a urmat după câteva priviri lungi aruncate cărții pe care a lăsat-o în urmă, chestie care m-a întristat destul de mult. Însă, cu excepția acestui moment, restul clipelor petrecute printre cărți au fost mai mult decât plăcute.

Suprinza cea mai mare a fost proaspăt lansata Booklet Fiction care, în ciuda prezenței reduse de pe facebook și a absenței complete de pe propriul site, a venit la târg cu unul dintre cele mai frumoase standuri și cu prețuri de invidiat, așa că am plecat de la ei cu trei cărți în loc de una. Și standul editurii Corint a fost interesant, a părut mai luminos și mai spațios față de anii trecuți, probabil pentru că au schimbat mobilierul cu unul deschis la culoare. Până și standul Rao, cel blindat și veșnic mult prea înghesuit a fost vizitabil, ba chiar au avut ceva reduceri.

Totuși, partea mea preferată o vor constitui mereu lansările. Anul acesta, însă, Final Frontier a cam golit editurile, așa că în zona de SF&F au fost doar câteva astfel de evenimente în cadrul târgului. Eu am reușit să particip numai la vreo două: lansarea Miasmei lui Flavius Ardelean, care s-a desfășurat într-un cadru destul de intim, însă așa l-am putut bârfi în voie (no, am zis numai de bine, că scrie prea fain ca să-i reproșăm ceva) și lansarea noutăților de la Paladin, unde am avut ocazia să ascult traducărtorii vorbind despre volumele proaspăt lansate, ceea ce ar trebui să se întâmple mai des, pentru că munca lor e deseori subapreciată.

Trăgând linie, târgul acesta a fost mai mult despre momente pe care n-o să le uit prea curând și mai puțin despre lansări sau evenimente, ceea ce e o schimbare interesantă de perspectivă, pe care sper s-o mai repet, la fel cum sper să mai am ocazia să stau în spatele tejghelei, să văd cu ce întrebări neașteptate sau fascinante mă mai pot impresiona oamenii mei preferați: cei care iubesc cărțile.

Voluntar la frontieră: Final Frontier #5

Anul trecut, începeam articolul cu impresii de la FF4 cu o nu foarte subtilă (și nici prea reușită) paralelă între scriitori și magicieni, spunând că a sta de vorbă cu autorul unei cărți care ți-a plăcut e ca și cum ai arunca o privire în spatele cortinei. Anul acesta, în schimb, am fost cu adevărat în spatele cortinei, deoarece am fost unul dintre voluntarii care au dat două mâini și două picioare de ajutor la organizarea târgului.

Prima și cea mai puternică imagine cu care am rămas e legată de spațiul efectiv în care s-a desfășurat Final Frontier: la început, după ce am golit sala de tot ce era în plus, înainte să așezăm mesele și să delimităm spațiile expozanților, locul părea extrem de mare (mai ales în comparație cu cel de anul trecut). Apoi, a doua zi, au venit oamenii de la edituri & co și au umplut locul cu cărți, reviste, figurine și alte chestii geeky. Și apoi s-a umplut de oameni, fani, cumpărători, privitori, cosplay-eri... lume faină și plină de culoare. Și deși știu că trebuia să mi se pară mai mic atunci când s-a umplut, mi s-a părut doar foarte, foarte frumos. Duminică seară, însă, oamenii, cărțile, standurile, toate au început să dispară, lăsând locul la fel cum fusese înainte. Și brusc, mi s-a părut al naibii de mic și de gol fără toată acea viață care îl umpluse.


Oricum, dincolo de nostalgia faptului că s-a terminat, nu-mi vin în minte decât superlative. În primul rând, mi-a plăcut că am reușit să îmbin utilul cu plăcutul și să ajung la mai toate evenimentele la care voiam să fiu în public (cu scuzele de rigoare pentru oamenii la ale căror lansări/discuții nu am reușit să fiu prezentă, deși îmi dorisem). Apoi, jos pălăria pentru majoritatea scriitorilor, editorilor și moderatorilor. Sâmbătă mai puțin, dar duminică, în ziua când am fost eu responsabilă cu programul sălii de evenimente, aproape că nu a trebuit să fac niciun semn nimănui, pentru că toată lumea a încheiat chiar cu câteva minute mai devreme, oferind ad-hoc pauze în program. Cred că e prima oară de când particip la discuțiile fandomului când programul e respectat. Mersi, guys, mi-ați făcut viața ușoară!

Și dacă tot am ajuns la mulțumiri, mulțumesc mult tuturor celor care mi-au dăruit cărțile lor, vă promit că n-o să regretați și că, în funcție de timp și de promisiunile făcute, o să aveți cât de curând un feedback sincer din partea mea. Mulțumiri și celor care mi-au golit portofelul, oferindu-mi în schimb cărți (nu sunt ironică, chiar îmi place să-mi cumpăr cărți, vă explic de ce într-un articol separat). Și mulțumiri tuturor celor care mi-au oferit autografe, mulțumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ați scris pe cărțile voastre sau pe care mi le-ați spus atunci când le-ați semnat. În felul meu egoist, vă urez spor la scris: vă urez multe alte ocazii în care să-mi scrieți numele deasupra unei dedicații :))

Bun, să trecem la chestii mai concrete: o să iau la rând evenimentele la care am reușit să particip și o să le povestesc în câteva cuvinte. Apoi tragem cu toții niște concluzii și trecem la somn, pentru că fac pariu că iar o să-mi iasă un articol lung. Sper să fie și destul de interesant cât să-mi citiți și încheierea :P

• Prezentarea Secției 14: primul și de departe cel mai mediatizat eveniment la care am ajuns a fost cel organizat de Secția 14, grupul literar înființat din membrii edițiilor mai vechi sau mai noi ale Atelierului de SF&F organizat de rev de pov și bookblog. Mi-am petrecut ultimele 2 săptămâni citind despre repetițiile lor, despre suprizele pe care abia așteaptă să ni le dezvăluie, despre emoțiile lor. Aveam ceva așteptări și nu cred că am fost singura, pentru că sala a fost arhi-plină, deși am suplimentat numărul de scaune atât cât ne-a permis locul.

Prima parte a orei pe care au avut-o la dispoziție a fost o prezentare generală a membrilor, dar și a planurilor lor de viitor ca grup. Cu tot cu deranjul provocat de partea tehnică (pentru care îmi cer scuze), a fost un început destul de ok. Emoțiile au fost mascate cu glume și multe hohote de râs (poate puțin prea multe, dar Iulia a avut deja parte de această observație de la colegii ei de secție și oricum n-a fost deranjant).


A urmat interpretarea pe roluri a textului Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan, scris de Alexandra Medaru care va apărea în curând în Revista de Suspans nr. 25. Acolo așteptările mele s-au dus pe apa sâmbetei și nu s-au mai întors. Nu comentez textul ales, pentru că nu despre asta e vorba, ci execuția momentului. Care a lăsat destul de mult de dorit. Toată lumea a citit plat niște replici ale unei povești presupus intense, iar accesele de râs (care nu erau parte din poveste) au devenit repede extrem de enervante... Singurul ok a fost naratorul (MAD), care trebuia să fie plat. Și pisoiul, care mieuna ok, dar al cărui rol în toată povestea nu l-am înțeles (comic relief, poate? Ca să pară râsul excesiv mai natural?). Apreciez ce au încercat să facă, dar ar fi fost mult mai bine ca autoarea să-și citească textul singură, ca la cenaclu, că doar asta au mai făcut cu toții. Așa nu ne-am fi așteptat la mai mult și n-am fi fost dezamăgiți. Sau na, să nu vorbesc și de alții, că poate lor le-a plăcut: eu n-aș fi fost dezamăgită. Nu-mi dau seama dacă au fost de vină emoțiile, râsetele sau lipsa de antrenament la capitolul actorie, dar rezultatul final a fost complet pe lângă țintă. Și pe lângă poligonul de tir. Sfatul meu (pe care îl dau în calitate de spectator, nu de mare maestră a nu-știu-ce, că nu sunt decât un banal spectator) ar fi să se limiteze la ceea ce știu... sau să exerseze până când le iese impecabil, indiferent de emoții și de distrageri.

• Lansările noilor apariții de la Crux Publishing: concluzia rapidă: Conan e mama și tata lor și trebuie citit și răs-citit. Mai bine de jumătate din prezentare a fost dedicată eroului lui Robert E. Howard (am observat asta numai pentru că stăteam cu un ochi de voluntar la ceas, altfel nici nu cred că mi-aș fi dat seama cum trece timpul), așa că trebuie să fie ceva mai mult decât interesant acolo (și uite așa volumul a urcat multe poziții în lista de „To read” a subsemnatei). De asemenea, și celelalte două cărți au avut partea lor de cuvinte de laudă, prin urmare, la un an de la primele lansări, editura încă știe să ne convingă să le citim cărțile. Bonus: jos pălăria pentru filmulețul de prezentare al cărții Anei Maria Negrilă. Dacă vreți să (re)vedeți evenimentul, a fost filmat foarte profi:


• (Jumătate din) discuția despre colecția Nautilus de la Nemira: îmi pare rău că nu aveam agenda cu mine ca să le notez, pentru că se anunță multe titluri faine. Momentan, pe lângă titluri noi, politica editurii este să continue seriile începute (bine, depinde și de reacția cititorilor, dar despre asta o discut pe larg într-un articol separat), ceea ce s-a văzut destul de bine în ultimul an, când am avut parte de continuări extrem de repede, dar și de serii publicate aproape una după alta (trilogia „Furnicile”, spre exemplu, a apărut integral în câteva luni). De asemenea, deși nu au prins prea tare când au fost publicate inițial, s-au reeditat primele volume ale seriilor Cultura și Agentul Cormac (care sunt geniale, guys, cumpărați-le și citiți-le ca să-mi primesc și eu continuările, vă rog frumooooos de tot!!!)

• Discuția „Edituri, colecții”, moderată de Liviu Szoke și avându-i ca invitați pe Ana Nicolau (Nemira), Bogdan Hrib (Tritonic), Horia Nicola Ursu (Millennium Books) și Șerban Andrei Mazilu (Crux Publishing): am încercat să fac un rezumat, nu-mi iese mai mic decât un articol serios, deci o să-i dedic un articol separat. Pe scurt, au fost aceleași discuții pe care fandomul le cunoaște. Pe lung, am senzația că majoritatea cititorilor nu le cunosc și eu scriu (sper eu) pentru ei, așa că vreau să le fac mai cunoscute.

Șiii asta a fost... ziua de sâmbătă! Hai că mai e puțin. Primești o îmbățișare virtuală pentru că ești simpatic(ă) și ai citit până aici.

• Lansarea volumului colectiv Exit, povestiri de dincolo: lansarea a devenit repede un prilej bun să aflăm mai multe despre ce înseamnă un proiect comun, dar și despre bucătăria internă a unei antologii (chiar dacă volumul nu e așa ceva), despre cum e nevoie de un pilon central cu experiență care, indiferent dacă își asumă sau nu meritul de „șef de șantier”, e necesar pentru a garanta faptul că rezultatul final e un volun unitar, nu o înșiruire de texte. Și a fost o mențiune interesantă: Creativ Husky, un grup de inițiativă care are ca scop oferirea sprijinului necesar celor care vor să definitiveze un proiect literar. N-am înțeles exact cum se manifestă acest sprijin, pagina de facebook a grupului nu oferă nici ea prea multe informații, dar e ceva de ținut minte pentru cei interesați.


• Lansarea noutăților editurii Millennium: cel mai interesant din întregul moment mi s-a părut faptul că editura plănuiește crearea colecției Povestiri fantastice, unde fiecare volum cuprinde cele mai bune povestiri ale unui autor. Tocmai această idee m-a determinat să cumpăr volumul cu același nume al lui Lucian Dragoș Bogdan, deși aveam acasă volumele sale de povestiri (necitite încă) din care au fost selectate majoritatea textelor. Îmi place ideea de colecție, în special dacă va cuprinde autori români, așa că a fost imboldul de care am avut nevoie ca să mă pot bucura și de textul inedit pe care l-a menționat autorul.

• Lansarea noutăților editurii Tritonic: n-am făsut un secret din faptul că abia așteptam debutul lui Alexandru Lamba, de care deja m-am apucat în dimineața asta și care îmi place până acum. Tocmai de aceea, mi-a făcut plăcere să-l ascult pe autor citind prologul și parte din primul capitol. Pentru brașoveni (norocoșilor!), aveți ocazia să-l ascultați și voi sâmbătă, 9 aprilie de la 12:12 la Bistro de l'Arte, unde are loc lansarea aceluiași volum, sau în aceeași zi, de la 14:00 la editura St. O. Iosif, discutând alături de alți invitați despre genurile minore (SF&F, Mistery & Thriller și Romance).

• Atelierul de confecționat (sau tricotat) povești fantastice: de data asta, până când a trebuit eu să plec, am creat o parte destul de mare din poveste împreună. Ne-a ieșit mai coerentă decât primele încercări, care se încheiau în hohote de râs (ceea ce nu înseamnă că nu ne-am distrat la fel de bine ca de obicei), și cu potențial destul de mare: Mircea I. Popescu, un funcționar banal care are ca hobby tricotatul de șosete este invitat să participe la Survivor dintr-o greșeală, fiind confundat cu Mircea J. Popescu. Sub un impuls de moment, bărbatul acceptă și pleacă în Retezat, unde e prins într-o peșteră alături de echipa lui. În adâncul peșterii, un retrovirus urmează să-i schimbe pe concurenți... și cam aici ne-am oprit. Însă ceea ce ne-a ieșit superb și sper să se mai întâmple a fost faptul că am început să povestim împreună, fiecare improvizând căte un paragraf. Bine, majoritatea am fost împinși de la spate de către organizatori, inclusiv eu, dar în final ne-am depășit inhibițiile și i-am făcut cunoștință lui Mircea cu ceilalți coechipieri. Și ne-am distrat pe cinste, ca niște Cruxieni adevărați.


Cam acesta a fost târgul prin prisma evenimentelor. Bineînțeles, au fost și multe cărți, din care am făcut și eu un mic turnuleț pentru care am mulțumit deja. Și au mai urmat și câteva ore de strâns. Și multe ore de somn adânc, obosit, dar cu un zâmbet larg pe față.

E interesant să fii voluntar, e plăcut să poți discuta cu oamenii dintr-o altă perspectivă care schimbă cumva lucrurile. Deja pare că discuțiile se poartă de la egal la egal, crește cantitatea de informație confidențială care ajunge la tine. Dar cresc și așteptările, pentru că ești acolo să ajuți, să stai la dispoziția oamenilor și să le oferi ce au nevoie, de la un pahar cu apă la indicații. Și observi mult mai bine lucrurile care lipsesc, în special dacă stai de vorbă cu fiecare în parte și le asculți plângerile.

Totuși, nu vreau să închei într-o notă negativă. Lucrurile rele n-au fost multe, spațiul a fost mult mai fain decât cel de anul trecut, am avut mult mai multe lucruri de oferit ca anul trecut (o sală de boardgames și o sală de ateliere, o scenă pentru ca oamenii creativi de la Club Star Wars România și de la Societatea Tolkien din România să se desfășoare), trăgând linie, eu zic că a fost pe plus și abia îl aștept pe următorul!!

PS: Am avut parte și de un moment de fangirl neașteptat (am avut eu multe momente de fangirl, am fost la târg în primul rând ca fan, dar acest moment m-a surprins cu adevărat): l-am întâlnit la FF pe Ken Huegel, aka Darth Vader, aka unul din prezentatorii de la EE Comic Con, aka un om foarte fain pe care îl urmăresc pe facebook de ceva timp și cu care am reușit să schimb câteva cuvinte și să fac o poză (mersi, Max, care e responsabil și pentru toate celelalte poze din articol).

Gaudeamus 2015: Cum să fii peste tot

Știu că majoritatea a scris deja despre Gaudeamus și că acum, în febra ultimelor reduceri de Black Friday (care în România durează oricât, numai o singură vineri pe an nu), un articol despre un târg care s-a încheiat deja de zile bune nu mai e la fel de „click-uibil”. Totuși, mie mi-a luat mai multicel să-mi adun gândurile și să-mi găsesc câteva ore de stat cu tastatura sub degete, așa că, după o mică întârziere, mi-am așternut și eu impresiile pe colțișorul meu de hârtie virtuală.


Particip la Gaudeamus de câțiva ani buni (bine, nu mă compar cu veteranii târgului, dar am strâns și eu ceva experiență la activ), însă abia anul acesta am reușit să-l trăiesc așa cum mi-am dorit din totdeauna: din plin. Bineînțeles, m-a ajutat mult faptul că am reușit să fac câteva exerciții de permutare cu orarul de la facultate astfel încât să câștig niște zile libere, dar cred că factorul care a făcut cu adevărat diferența a fost faptul că am reușit să țin cu dinții de o parte din banii câștigați vara trecută, astfel încât acum să am un buget cu care să-mi pot face de cap. Așadar, imediat ce a venit miercurea, am început în forță Gaudeamusul meu ubicuu.

Prima zi a fost mai mult o tură de recunoaștere pentru că fiind abia prima zi de târg și mijlocul săptămânii, pavilionul central de la Romexpo era destul de liber. Prin urmare, mi-am petrecut câteva ore descoperind unde erau amplasate toate standurile care mă interesau, dar și cercetând prețurile, ca să mă pot organiza cât mai bine astfel încât lista de cărți must have să fie bifată cu totul și lista de want să fie și ea ceva mai mică la final. Am apucat și să schimb câteva cuvinte cu oamenii de pe la edituri, am admirat noutățile care arată mult mai bine în realitate decât online... și deși am încercat, n-am ajuns acasă fără nicio carte pentru că înainte să ajung acasă, m-am întâlnit la parter cu un curier care îmi adusese un super-colet din partea editurii Paladin!

Joi și vineri, în schimb, am ajuns cu rucsacul plin acasă pentru că am început să cumpăr toate cărțile semnate de autori străini pe care le voiam. De la Calea regilor și până la Dosarele Dresden, de la Războiul etern și până la Pasărea Domului, deja se anunța o reorganizare a bibliotecii ca să încapă totul în ea. Însă știam că e doar începutul, că au fost două zile de încălzire ușoară care s-au terminal vineri seara, când au început lansările. Au fost multe, au fost simultane, am încercat să ajung la cât mai multe, am făcut sprinturi între standuri, am stat mai mult cu nasu-n orar, având doar urechile ciulite, am făcut colecție de autografe, am alergat după autori, am fost peste tot însă, pentru că n-am reușit să mă clonez, tot n-am ajuns la toată lumea. Însă au fost cele mai pline și mai frumoase 24 de ore de până acum, adrenalina și alergătura, combinată cu starea de relaxare și de bine de la fiecare eveniment au transformat maratonul lansărilor într-o experiență pe care abia aștept s-o repet.

N-o să vă spun cum a fost la lansări (dar puteți să vă uitați prin albumul meu foto de la Gaudeamus). V-am tot povestit până acum că momentul acela în care un autor vorbește despre cartea lui, despre ideile și sudoarea care se ascund între pagini, despre cum a luat naștere copilașul lui, despre cum l-a crescut, l-a ajutat să ajungă la maturitate și acum, de față cu noi, îi dă drumul în lume. O lansare e genul de eveniment de care o să-ți amintești cu un zâmbet mic, complice, ca și cum între tine și autor e un secret. Și o să-ți amintești și când citești cartea, și când o vezi pe vreun raft al tău sau al altuia și din când în când, pur și simplu pentru că poți.

Și mai e ceva fain la lansări, ceva ce mi-a lipsit anul trecut, dar am regăsit anul acesta: momentul acela când privești în jurul tău și, printre prietenii despre care știi deja că-ți împărtășesc pasiunea, vezi câte un necunoscut, vezi o persoană pe care n-ai mai văzut-o niciodată, dar în ochii căreia vezi acea sclipire de fascinație pe care o recunoști. Și în clipa aceea știi că nu ești singur, că deși cititul e cea mai solitară activitate, cititorii sunt un grup numeros și unit, știi că sunteți un grup, o masă, o forță. Știi că, atunci când vei ajunge acasă și vei citi rândurile cărții despre care acum asculți alți oameni vorbind, gândurile acelea vor crea o lume în care vei păși alături de mulți alții, că voi, toți cei care ați alcătuit acea mulțime care forma un zid între autori și realitatea înconjurătoare, izolându-vă în bula voastră de fericire, voi toți poate nu vă veți cunoaște niciodată, dar vă veți întâlni în lumea ascunsă între paginile cărții. Și asta contează nu doar pentru autor, care se va ști citit și sprijinit, ci și pentru noi, pentru că ne vom simți mai puțin singuri.

Am început să merg la lansări pentru că voiam să aflu mai multe despre ce se întâmplă în spatele cortinei, despre povestea din spatele unei cărți. Acum, merg pentru că am nevoie să fiu înconjurată de cititori la fel de pasionați, să mă alimentez din energia lor pentru a mă putea întoarce la realitatea gri, pentru a putea face față la comentariile absurde și epuizante ale tuturor celor care nu înțeleg, ca să pot să ascult fiecare persoană care mă întreabă dacă nu fac și altceva în afară de citit și să răspund, mereu cu același zâmbet, că nu, nu fac altceva și nici nu mi-aș dori asta. Pentru că știu că undeva există oameni care știu, înțeleg și simt la fel ca mine, pentru care nu există eveniment mai fain decât jumătatea de oră în care un autor stă de vorbă că noi.

Poate doar cele 10 secunde în care ne scrie un autograf. Pentru că am venit de la târg cu zeci de cărți semnate, cu zeci de dedicații unice care să-mi amintească mereu de cele câteva clipe în care un autor mi-a scris numele pe cartea sa, dorindu-mi să mă bucur de cuvintele pe care le-a înghesuit între coperte.

Și da, anul acesta au fost iar oameni veniți acolo doar de dragul de a fi, oameni care se plimbau printre standuri fără să le pese, care plecau din târg naiba știe cu ce, pentru că nu aveau cărți în pungi (ca o paranteză, le datorez un zâmbet complice tuturor celor care au venit cu ghiozdane în spate la târg pentru că știau că nevoia lor de cărți era prea mare pentru simplele plăsuțe primite de la edituri, care probabil le-ar fi dislocat umerii). Au fost la târg și oameni cu priviri de zombi care treceau printre cititori, autori și standuri ca rața prin apă. Dar anul acesta nu i-am văzut pentru că în fuga mea între standuri, indiferența lor nu m-a putut atinge.

Prin urmare, anul acesta am rămas numai cu impresii pozitive, cu un turn de cărți mai mare ca oricând și cu o dorință imensă ca ziua să aibă 26 de ore. Sau 30. Sau 48 cu 24 rezervate doar pentru lectură! Însă până se reglementează lungimea zilelor, o să le număr pe cele rămase până la Final Frontier, când sper să ne revedem prieteni și străini, dar cititori cu toții.

Să înceapă Gaudeamus!

Dacă ar fi să rezum ultima perioadă într-un singur cuvânt, acela ar fi „nebună”. Ar urma apoi cuvinte precum „grăbită”, „aglomerată”, „irespirabilă” uneori, „epuizată” alteori... Pe scurt, ar fi o avalanșă de cuvinte care cer o gură de aer proaspăt. Și asta vreau să fie acest târg de carte pentru mine.

M-am tot gândit ce să scriu înainte de târg pentru că nu puteam să nu scriu, nu despre cel mai fain eveniment literar al anului, nu despre o lume incredibilă adunată în pavilionul central de la Romexpo, nu când am de gând să petrec cel puțin 3 zile din 5 printre cărți, nu când știu că urmează să merg undeva unde îmi pot lăsa viața la ușă ca să pot pătrunde fără niciun fel de bagaje în cea mai mare gară din București, o gară plină de cărți-trenuri care promit călătorii prin toată lumea și prin toate lumile.


Am vrut să scriu despre ce cărți vreau să-mi cumpăr, un fel de listă de recomandări, dar pe lângă faptul că aș fi descoperit că bugetul nu e niciodată de-ajuns pentru toate noutățile, ar fi ieșit un articol mult prea lung. Mult mult mult prea lung. Apoi mi-am zis să vă recomand ceva lansări, dar chiar dacă mă limitez doar la SF&F, tot sunt lansări simultane din care nu vreau să aleg și nu vreau nici să influențez pe nimeni. Așa că am făcut în schimb un tabel pe care îl actualizez cât de des pot cu toate lansările awesome care au loc la târg și au legătură cu fandomul. Și sunt multe, atât de multe încât n-ai cum să te plictisești!

Am ales, în schimb, să scriu un îndemn. Hai să mergem la târg! Bine, e cam aiurea să vă îndemn tocmai pe voi, sunt convinsă că dacă citiți acest blog, iubiți cărțile și dacă iubiți cărțile, ori mergeți la târg, ori nu aveți cum să ajungeți. Dar ce-ar fi dacă noi, cei care putem ajunge, am face puțin mai mult? Dacă în loc să mergem și să ne plimbăm printre standuri, să privim cărțile pe care le iubim, zâmbind când luăm una acasă, cerându-ne scuze mental când nu putem aduce una în bibliotecă, dacă pe lângă toate astea, am și vorbi cu autorii cărților pe care le iubim. Mulți vor fi acolo nu doar la lansări, dar și prin târg, plimbându-se la fel ca noi, cu ochii după cărțile care le plac. Hai să le mulțumim, măcar cu un cuvânt, dacă nu cu un dialog, pentru că fac această lume a cărților posibilă.

Și hai să le mulțumim și angajaților editurilor, cei care stau 5 zile în picioare organizând evenimente, aranjând cărți sau stând la casă, hai să le mulțumim pentru că fac acest târg să se întâmple. Hai să nu mai fim pasivi, să nu mai fim câte o față în mulțime, un participant între mulți alții, un număr în statistici. Hai să devenim fiecare în parte o voce, vocea cititorilor. Hai să le aratăm autorilor și editurilor că lumea încă citește, că noi citim, că suntem reali, vii, că existăm, că ne pasă, că suntem alături de ei așa cum putem. Hai să le arătăm că suntem mulți care suntem acolo nu ca să găsim un cadou de crăciun pentru vreun prieten, nici ca să cumpărăm o carte colorată pentru un verișor mai mic, ci pentru că lumea cărților e lumea noastră, pentru că ne-am rătăcit iremediabil în labirintul lumilor fantastice și nu mai vrem să plecăm.

Și hai să vorbim și între noi, să ne recunoaștem în grija cu care luăm o carte de pe raft, întorcându-i paginile ca și cum ar fi pergamente vechi și fragile, în modul furiș în care tragem în piept mirosul de carte nouă, în zâmbetul cu care privim pe cineva interesat de una din cărțile noastre preferate. Hai să ne creăm amintiri comune între noi, cei care iubim cuvintele și poveștile care se nasc din ele.

Hai să ne vorbim la Gaudeamus anul ăsta!

Bookfest 2015 (random thoughts)

Nu, n-am pățit nimic, nu m-am lăsat de blogging sau alte de-astea. Nu e genul meu să renunț la lucrurile care îmi fac plăcere. Dar am avut o lună mai extrem de aglomerată și nu prea văd semne că se va liniști în vreun fel, așa că n-am mai avut timp nici de citit, cu atât mai puțin de scris.

Totuși, mâine (azi?... niciodată nu sunt hotărâtă ce zi e când e miezul nopții...) începe Bookfest, așa că nu puteam să las momentul să treacă fără să-l marchez. Am I excited? Hell, yes! Am un portofel destul de plinuț, umplut cu multă grijă în ultimul timp special pentru a fi golit zilele astea, mai ales că îmi doresc destul de mult câteva cărți care s-au lansat de curând sau se vor lansa acum.

În mod normal, aș și menționa câteva titluri, dar adevărul e că și acum sunt la limită cu timpul și chiar vreau să termin tot ce mai am de făcut pentru facultate ca să reușesc să și ajung efectiv la târg, așa că nu pot să caut prin anunțurile editurilor și să fac o listă concretă... Cel mai probabil o să văd la fața locului...

Totuși, ultimele două paragrafe nu se bat cap în cap, nu sunt chiar atât de obosită... Există titluri pe care le vreau, le-am văzut de-a lungul timpului, dar nu am avut timp să fac o listă, așa că nu le înșir ca să nu omit pe nimeni și să regret apoi. Mai bine sper să găsesc ceva timp după târg ca să vă povestesc ce mi-am luat, nu?

Și între timp, vă îndemn să faceți ca mine: mergeți și vedeți pe moment ce vă face cu ochiul. Și bucurați-vă de atmosferă, sunt prea rare momentele când iubitorii de carte se adună la un loc, așa că atunci când se întâmplă, cel mai bine e să profităm din plin.

Bookfest plăcut tuturor!

Final Frontier se întoarce!

Când am participat prima dată la Final Frontier cu doi ani în urmă, habar n-aveam ce mă aștepta. Credeam că va fi pur și simplu un loc cu cărți la prețuri avantajoase, cu câteva lansări simpatice, dar nimic ieșit din comun. În schimb, am găsit ceea ce nu credeam că voi găsi vreodată: un fandom.

Primele romane SF pe care le-am citit m-au fascinat prin ideile incredibile și foarte foarte plauzibile, dar m-am îndrăgostit de lumea science fiction-ului după ce am descoperit volumele de proză scurte ale lui Asimov, presărate de scurte relatări despre modul în care fiecare poveste a luat naștere, despre oamenii care l-au ajutat să ajungă unde era, despre oameni pur și simplu, oameni pasionați care știau să insufle și altora această pasiune, oameni care știau să iubească un gen pentru tot ceea ce este și pentru ceea ce poate deveni acel gen. În acele fragmente am regăsit o altă lume, una reală, palpabilă... dar pe care o ratasem cu câțiva zeci de ani și cu câteva mii de kilometrii.

Și apoi am descoperit că astfel de oameni există încă, ba mai mult, există și aici. I-am găsit, am încercat să-i cunosc, am încercat să fac parte din ei. Am descoperit acea lume care exista înăuntrul lumii pe care o cunoșteam. Și nu am mai plecat de-acolo.

Asta a însemnat pentru mine a treia ediție Final Frontier, așa că atunci când am aflat că evenimentul va avea loc și anul acesta, am fost (și încă sunt) incredibil de fericită. Chiar număr zilele :D (mai sunt 17...). Iar programul se anunță incredibil: printre lansări de neratat și discuții interesante, o să aibă loc și două „porții” de dezbateri care vor aduce la un loc oameni care de obicei se află pe poziții opuse... Sunt curioasă să-i văd la un loc, abia aștept să văd și cine se va afla în public (multă lume faină vine ca să asiste, iar discuțiile sunt extrem de interactive, oricine poate să-și facă auzit punctul de vedere)... ce mai, o să fie două zile în care o să uit pur și simplu de lumea din afara Nexus Gamers Club (localul care ne va găzdui).

În plus, pentru cei care vor să-și încerce mâna, există câteva concursuri faine: un concurs de desen organizat de Wacom care pun la bătaie o tabletă grafică și un concurs de fan fiction, cu premii în „cărți și alte lucruri faine”.

Dacă v-am convins, atunci ne vedem pe 28-29 martie în Nexus Gamers Club (B-dul. Elisabeta nr. 37, vis-a-vis de Hotel Cișmigiu) între orele 10:00 – 19:00. Mai jos vă las comunicatul de presă al evenimentului:


„Magii au prezis din vremuri de mult uitate, nici precogii nu s-au lăsat mai prejos, iar la final de martie profeția se împlinește: Final Frontier, singurul târg de carte SF & Fantasy îi strânge laolaltă, ca-ntr-o frăție, pe toți cei prinși în mrejele cărților fantastice. Bookblog.ro a pregătit arena pe 28 și 29 martie, la Nexus Gamers Club (B-dul. Elisabeta nr. 37, vis-a-vis de Hotel Cișmigiu), pentru a patra întâlnire a fanilor și cititorilor virusați de science fiction.

Simți ce te așteaptă?
Vino să-ți întregești colecția de știință și magie cu cele mai noi cărți ale genului de la principalele edituri (Nemira, Paladin-Art, Herg Benet, Millenium Books, Tritonic, Crux).
Pune mâna pe comicsuri, figurine și board games de la Comics Shop, The Walking Dead, Red Goblin și 101 figurine. Măsoară-ți imaginația alături de scriitorii vedetă ai ediției - Sebastian A Corn și Oliviu Crâznic - la sesiuni de autografe sau lansări de carte.

Și nu uita să-ți invoci forța creativă pentru că s-ar putea să fii atras de atelierele de scriere creativă organizate de Revista de Povestiri și Bookblog.ro sau de lecțiile de benzi desenate oferite de prietenii de la revista Comics și nu oricum, ci folosindu-se de instrumente magice precum tablete grafice oferite de Wacom.
Iar dacă pofta ta de câștig și glorie n-are astâmpăr, pune chiar tu mâna pe o tabletă grafică Wacom de la târg și realizează un desen inspirat de SF (personaj, peisaj, scenă etc.) pentru a participa la concursul Wacom și poți pleca acasă cu tableta în geantă, ca să exersezi.

…sau poate preferi concursul de fan fiction la care te poți înscrie până în ziua târgului, pentru premii din viitor și posibilitatea de a-ți fi publicată povestirea chiar pe site-ul Final Frontier. Va trebui să-ți arăți puterile și să impresionezi juriul format din reprezentanții celor mai mari fan cluburi din țară. Poate, cine știe, te hotărăști să faci un pact în frăția lor.

Stai cu ochii pe FinalFrontier.ro ca să vezi ce năluciri se mai adeveresc și nu uita de evenimentul creat pe Facebook pentru discuții și noutăți.

Când: 28-29 martie 2015
Unde: Nexus Gamers Club (B-dul. Elisabeta nr. 37, vis-a-vis de Hotel Cișmigiu)
Program: 10:00 – 19:00 "   — Sursa

Jurnal: Mărțișoare... întârziate

Tradiția spune că primele nouă zile din martie sunt „babele” noastre și că în funcție de cum e vremea în ziua „babei” tale, așa îți va merge tot anul... Încă n-am reușit să mă lămuresc cum îți dai seama care e „baba” ta, nici nu prea știu cum a fost vremea în ultimele zile, însă dacă lucrurile care mi s-au întâmplat sunt un indicator, atunci o să fie un an superb!

În primul rând (care e de fapt al doilea paragraf...), pentru că 1 martie anunță venirea primăverii și pentru că mărțișorul e unul din obiceiurile mele preferate, poate chiar singurul la care țin cu adevărat, pe 1 am fost cu familia la Muzeul Țăranului și la Muzeul de Geologie și ne-am uitat la cele mai frumoase simboluri ale primăverii la cele două târguri care aveau loc simultan. De la mărțișoare-app-uri la brățări din pietre semiprețioase albe și roșii, inventivitatea nu avea limite. În final, în primele zile ale primăverii, eu am purtat un mărțișor cu un aer de carte veche.

Și apropo de mărțișoare și de cărți, săptămâna trecută am primit un mărțișor foarte drăguț din partea editurii All:


Mi-a plăcut enorm semnul de carte sub formă de șnur de mărțișor, dar mai simpatic mi s-a părut titlul (Dragostea în spaniolă)... După 8 ani de studiat spaniolă la școală, am rămas cu oarecare sechele și o respingere autormată față de orice are legătură cu Spania, dar de vreo 2 ani încoace, de când am scăpat de materia asta oribiă, Universul pare să-mi scoată în cale mici indicii subtile cum că poate ratez ceva cu adevărat frumos. Ei bine, acum că am ocazia să descoăr cum scriu spaniolii, o să le ofer cât de curând ocazia să-mi arate ceea ce profa mea n-a reușit: cum să-mă înfrăgostesc de țara lor.

Dar mărțișoarele abia începuseră să sosească, au urmat 2 dintre cele mai bune vești pe care le-am primit tot anul:

• Pe data de 27 martie (adică fix de ziua mea), Flavius Ardelean o să fie prezent la București ca să ne citească în cadrul unui eveniment marca Herg Benet, care împlinește 5 anișori. Festivalul aniversar va avea loc la Clubul Ţăranului Român între orele 18-20 și știu din surse sigure că Flavius o să ne citeasă o povestire nouă!!

• Imediat după ziua mea, adică pe 28-29 martie, are loc a 4a ediție a târgului Final Frontier, care e fără discuție cel mai frumos eveniment dedicat literaturii SF&F. Am participat o singură dată, la ediția anterioară, dar atunci și acolo m-am hotărât să aflu mai multe despre fanii acestui gen de pe la noi, iar rezultatul au fost 2 ani incredibili, în care am cunsocut oameni pur și simplu minunați. Mai multe despre târg o să vă povestesc zilele viitoare, într-un articol pe larg, dar cert e că abia aștept!


Și prima mea săptămână din martie s-a încheiat într-un mod pe care nu cred că mi l-aș fi putut imagina vreodată... Am participat alături de doi oameni geniali la Innovation Labs 2015. Experiența a fost pur și simplu oau, am stat peste 24 de ore în Politehică, am dormit acolo (avem niște canapele neașteptat de confortabile în bibliotecă), am cunoscut niște oameni pe care altfel nu cred că i-aș fi întâlnit vreodată, m-am distrat, am mâncat pizza la miezul nopții, am învățat niște chestii extrem de utile pe viitor, am râs... au fost și momente frustrante sau obositoare, când eu voiam ceva și creierul meu era like „nope, sorry, I'm out”, dar per total a fost o experiență care a meritat din plin. Și ideea noastră a apărut la f***ing știri(!!), nu mi-am imaginat vreodată că acele „15 minutes of fame” (care au fost vreo 15 secunde, but who's counting?) pot fi atât de plăcute!

În plus, am avut și ceva timp de citit la început de lună și chiar am descoperit că China Mieville e un autor incredibil, dar despre asta o să vă povestesc după ce termin Regele șobolan pentru că omul merită o discuție pe larg, e pur și simplu talent pur în cartea asta.

Pentru voi cum a fost începutul de primăvară? :D

PS: revăzând titlul, mi-am dat seama că am uitat să menționez că toate mărțișoarele au ajuns la timp... întârziată am fost eu, pentru că n-am scris articolul acesta mai devreme, deși îl clocesc de câteva zile bune :))

Later edit: Încă un cadou frumos: Holograf (care e formația mea preferată) a lansat o nouă piesă:


Probabil cineva cu o serie de cunoștințe în psihologie ar putea argumenta că nu e puțin cam dubios că iau toate chestiile astea care se întâmplă independent de mine ca pe cadouri, dar hei, e ziua mea și prin extensie, luna mea, deci I'm the boss! ...și nu sunt deloooc egocentrică, nope, nici măcar puțin. Nu? :))

Despre Gaudeamus, cu drag și nu prea...

Dacă ar fi să-mi aleg un singur eveniment literar la care să participi în timpul unui an, atunci în mod categoric le-aș alege pe toate ;) Totuși, Gaudeamusul e evenimentul pe care îl aștept cu cea mai mare nerăbdare, e momentul pentru care îmi pregătesc din timp bugetul, e momentul pentru care îmi fac planuri înainte pentru a nu ține cont de ele la fața locului. E pur și simplu unul din momentele mele preferate.


Gaudeamus pentru mine a început târziu anul acesta: am ajuns la Romexpo prima dată abia vineri, venind direct de la facultate ca să ajung la sesiunea de autografe a lui Flavius Ardelean. Mie mi-a plăcut, am stat de vorbă vreo jumătate de oră despre de toate, mă bucur că a avut și sora mea ocazia să-l cunoască și în final am plecat de la standul Herg Benet cu 2 cărți, una pentru o prietenă și una cadou de la autor pentru voi (cât de curând voi organiza un concurs pentru cititorii mei majori).

Am mai dat o tură scurtă în puținul timp rămas până la închidere, am bifat doar editurile care îmi plac în mod deosebit, am văzut prețurile, mi-am făcut o listă mentală și am plecat acasă ca să prind niște somn pentru că a doua zi era SDG (Sâmbăta De Gaudeamus) și trebuia să fiu pe baricade. Am bifat toate lansările la care am vrut să particip și una în plus, mi-am luat toată cărțile care ajunseseră pe lista scurtă și am reușit să strecor și vreo 2-3 în plus, am luat toate autografele pe care le voiam și am primit unul atât de frumos încât o să treacă repede la loc de cinste în bibliotecă. Pe scurt, a fost o zi minunată.

Prima lansare pe care am bifat-o a fost a lui Dănuț Ungureanu, care lansa volumul Însemnările damei de silicon. Cartea e despre oameni în general și despre cei din București în special și pentru că iubesc orașul ăsta, subiectul m-a făcut curioasă. Tocmai de acea am devenit rapid mândra posesoare a unui volum cu autograf, tocmai la timp ca să asist la lansarea volumului Sindromul Quijote de Mircea Opriță, despre care Cătălin Badea-Gheracostea a vorbit atât de frumos încât am adăgaut cartea în rucsac. Almanahul Anticipația 2015 îl aveam deja în momentul lansării, pentru că pe lângă faptul că îmi place tot ce ține de colecția Anticipația, în almanah se găseșe un text pe care abia aștept să-l citesc. Nu vă spun care pentru că sunt sigură că sunt multe foarte frumoase - mai ales că Marian Truță ne-a spus că s-a văzut nevoit să refuze texte foate bune, pentru că avea deja prea multe - dar sper că autorul se simte. Dacă nu, o să-i zic eu oricum cu prima ocazie.

Cu un mic regret am părăsit standul Nemira, ratând lansarea Basmaniei lui Valentin Nicolau, lansare la care aș fi vrut să particip pentru că îl admir pe actorul Marius Manole, care a venit să citească din volum, plus că eram curioasă cum e cartea. În schimb, am mers să-l revăd pe Andrew Nicoll, autor pe care editura All l-a adus câteva zile în România. Prima dată l-am întâlnit joi, în cadrul unui eveniment dedicat bloggerilor care a avut loc la Cărturești și despre care o să vă povestesc cu altă ocazie. De data asta - la târg adică - am venit pregătită cu volumele lui Nicoll care au apărut la noi, așa că acum le am semnate. În plus, îl văzusem mai devreme plimbând-se prin târg așa că l-am întrebat cum i se pare. Mi-a spus că i se pare minunat, so thumbs up for Romania :)

Din păcate, organismul meu a ținut să-mi amintească faptul că nu se poate hrăni doar cu cărți și oameni frumoși (ok, asta a sunat puțin canibal, am zis-o în sensul metaforic), așa că am luat o pauză de câteva minute și am dat gata un sandviș adus de la metrou (pentru că la SDG se vine cu provizii de hrană și apă. Totuși, exista mâncare de la Springtime pentru cei mai puțin prevăzători). Cu bateriile reîncărcate, am participat la cele două lansări de la Paladin și am înțeles din prezentarea lui Oliviu Crâznic de ce Zei americani a lui Gaiman e un must-read: e vorba despre lupta dintre vechii zei ai omenirii (cei greci, nordici, egipteni etc) și cei noi (zeii banilor, internetului etc). Cât de fain e asta? Și altă chestie faină: la lansarea volumului Ploaia electrică a fost prezentă și traducătoarea. În plus, în săptămânile care vin, Paladin va mai organiza câteva lansări interesante (despre care o să vă dau mai multe detalii pe măsură ce le aflu) și o întâlnire cu doi autori străini în cadrul FILB (Festivalul Internațional de Literatură București).

Mai departe am bifat trei lansări la Tritonic: Numărătoarea inversă de Eugen Lenghel, Urme de sfinți de Danuț Ungureanu și Pânza de păianjen de Lucian Dragoș Bogdan. Mi-a plăcut că, la fel ca în fiecare an, toți cei prezenți ne-am unit și am blocat drumul din fața autorilor și a invitaților lor astfel încât lumea să nu se mai fâțâie aiurea prin fața noastră, mai ales că aveau loc berechet să ne ocolească fără să ne deranjeze.

Între lansările Tritonic, am dat o mică tură în căutarea familiei mele, pe care am găsit-o la lansarea unei cărți pentru copii. Cum cel mai mic membru al familiei are 17 ani împliniți, am ridicat o sprânceană, apoi am recunoscut vocea: Andrei Aradits era invitat să citească și omul e pur și simplu savuros. Am rămas și eu câteva minute, vrăjită nu neapărat de poveste, cât de interpretare. Simpatic rău omul :)

Ultima lansare din programul meu a fost lansarea colecției Bendis de la Tracus Arte, care a fost cuplată cu lansarea antologiei Istorii alternative, ceea ce ne-a oferit tuturor un prilej numai bun să ne amintim cu drag de Ștefan Ghidoveanu. Pe lângă antologie, s-au lansat trei volume: Taxidermie de Narcisa Stoica, A opta zi e-n fiecare noapte de Eugen Cadaru și Suspendaţi într-o rază de soare de Ben Ami. Dintre discursurile autorilor, cel mai mult mi-a plăcut cel al lui Eugen, care a ținut să mulțumească tuturor forțelor și oamenilor care au ajutat la apariția acelui volum pentru că deși autorul e cel care face munca, fără sprijinul altora n-ar mai exista cărți.

Pe scurt, a fost o zi perfectă pentru mine, am cunoscut oameni noi și am revăzut oameni dragi, am petrecut de minune cu ei toți (mai ales după târg), am plecat cu un rucsac plin de cărți, DAR acum vine darul pe care titlul îl anticipa.

Totuși, înainte de „dar”, o să fac o mică paranteză: dacă aveți planuri mari pentru un târg de carte - și după cum demonstrează turnul de care sunt extrem de mândră, eu am avut - luați cu voi un rucsac. Anul trecut am avut doar plase și a fost crunt, anul ăsta mi-am rupt spatele din nou, dar a fost mult, mult mai comod :))

Bun, revenind, a fost o zi minunată DAR anul acesta am fost dezamăgită de oamenii din jurul meu. Nu mă refer la autorii sau cititorii cu care mi-am petrecut timpul, cât la străinii din târg. A fost la fel de aglomerat ca anii trecuți, dar am văzut mult mai puțini oameni cu pungi cu cărți în mână. Au fost lansări faine, dar la lănsări abia am zărit una sau două fețe noi. E bine să fim aceeași oameni, dar suntem câțiva. În schimb, am văzut oameni care treceau grăbiți pe lângă evenimente, oameni care ignorau tot ce se întâmpla în jurul lor, vorbind la telefon, oameni care erau acolo doar fizic. Poate toți acești oameni au fost prezenți și anii trecuți. Poate legătura tacită pe care o simțeam între mine și ceilalți oameni care priveau cu admirație cărțile de la standuri a fost doar o iluzie naivă. Sau poate acei străini frumoși sunt mai puțini decât credeam și s-au ascuns mai bine anul ăsta, sufocați de indiferența celorlalți.

Știu că oamenii care citesc acest blog vor fi de acord cu mine, măcar principial, știu că oameni cărora mă adresez probabil nu vor citi următoarele rânduri niciodată, și mai știu că nu e prima dată când spun aceste lucruri. Dar chiar și așa, simt nevoia să le scriu, să existe undeva, în colțișorul meu de internet unde poate cineva le va descoperi o dată și va înțelege că lumea cărților e o lume din care pur și simplu trebuie să faci parte.

Stimați oameni, nu există nimic mai frumos decât a întâlni un scriitor. Ok, poate momentele gen ziua nunții sau nașterea primului copil sau alte experiențe minunate pe care nu le-am trăit eu încă sunt mai frumoase. Dar în cei 20 de ani ai mei, o emoție mai frumoasă decât cea în care am avut ocazia să schimb câteva cuvinte cu un om pe care l-am citit și care m-a impresionat nu am trăit. Și prin câteva cuvinte, nu mă refer la un mulțumesc destul de automat pentru că e coadă la autografe. Poate am avut noroc, dar nu am citit astfel de oameni. Nu, eu mă refer la scriitorii aceia care ridică nasul din cartea pe care o au de semnat și, indiferent câtă lume e în spatele tău, te privesc în ochi și îți spun ceva frumos, unic și personal. Unii poate te cunosc dinainte, alții te văd pentru prima dată, dar găsesc ceva să-ți spună. Andrew Nicoll a fost pentru prima dată în România și totuși a reușit să creeze un astfel de moment prin modestia, sinceritatea și căldura lui. Eugen Cadaru mă cunoscuse cu câteva săptămâni în urmă și mi-a făcut una dintre cele mai frumoase dedicații pe care le am. Am dat aceste două exemple pentru că sunt extrem de diferite din punct de vedere al relației mele cu autorii, nu pentru că aș prețui alte momente mai puțin. Pentru că motivul pentru care vreau să-mi umplu biblioteca de cărți cu autograf nu e faptul că am vreo plăcere în a-mi vedea numele pe cărți, cât faptul că fiecare e mărturia unui moment superb pe care îl prețuiesc. Să descoperi cine e cel sau cea care a scris acele povești care ți-au influențat cât de puțin gândurile e atât de uimitor încât nu pot să pricep cum de lumea nu dă năvală la astfel de evenimente.

Și pe lângă lansările în prezența autorului, mai sunt și lansările fără autori, fie că e vorba de un autor străin, de un autor care nu mai e printre noi sau de unul care pur și simplu nu a putut fi prezent. Chiar dacă nu știi nimic despre carte, dacă e un volum care crezi că te-ar putea interesa, e musai să participi. Și cel mai fain e atunci când cunoști măcar unul dintre vorbitori (nu neapărat personal, dar știi cine e). Dar e bine și când sunt vorbitori necunoscuți ție. De fapt, indiferent dacă motivul pentru care participi e faptul că te interesează cartea, cunoști autorul, îți place editura sau cunoști unul dintre vorbitori, lansările de carte nu sunt evenimente pe care să le ratezi cu inima ușoară. Sentimentul de camaraderie care se creează între cei care vorbesc despre carte și cei care ascultă e atât de frumos și de greu de găsit în alte circumstanțe încât pur și simplu trebuie trăit oricât de des posibil.

Așadar, pentru toți cei care au fost la târg și au ratat lansările de carte, am un singur mesaj: țeapa voastră! Dar adevărul e că e și țeapa mea. Atunci când un autor vede doar o mână de oameni adunați să-l asculte, poate nu se va simți prost, deși cred că îi e greu. Dar atunci când patronul unei edituri vede doar o mână de oameni, se întreabă de ce dracu' să mai investească în evenimente, de ce să se mai chinuie să găsească oameni care să vină să vorbească, de ce să mai dea bani pe microfon și difuzor, de ce să mai piardă vremea aiurea? Când un organizator nu-și vede speranțele împlinite, o să renunțe.

Lumea asta e de căcat. Am zis-o și cel mai trist e că o cred. Dar există oaze de curățenie în ea, există încă oameni frumoși și lucruri frumoase, există sute de oportunități de a trăi momente care să te ajute să le uiți pe cele neplăcute, momente în care îți încarci spiritul în așa fel încât să mai poți face față lumii o oră, o zi, un an, sau atât cât trebuie până când vei avea parte de un nou moment. Dar oazele astea sunt rare și trebuie întreținute, trebuie sprijinite, trebuie menținute curate. Și în ceea ce privește oazele din lumea cărților, e datoria noastră de cititori să ținem căcatul la distanță. În ziua de azi, nu mai e de-ajuns să citești o carte. E bine, de fapt, e fantastic, mai ales dacă ai cumpărat-o. Dar e și mai bine dacă vorbești despre ea, dacă încerci să convingi fie și un singur om s-o citească și el și el la rândul lui va vorbi despre ea și tot așa până când o să avem lumea pe care ne-o dorim și n-o să mai auzim pe nimeni plângându-se că nu se vând cărți.

Așadar citiți, vorbiți despre cărți și participați la evenimente. O să vedeți că merită, o să vedeți că nu există nimic mai frumos pe lume și o să înțelegeți de ce am abuzat atâta de cuvântul „frumos” pentru că altul mai potrivit pur și simplu nu există!

Programul meu pentru Gaudeamus

Mâine începe târgul de carte Gaudeamus, care pentru mine a devenit în ultimii ani sinonim cu evenimentul literar cel mai așteptat al anului. Cărți noi, oferte, lansări, reduceri și mai ales oameni, asta înseamnă Gaudeamus. Timp de 5 zile, avem ocazia să luăm un loc din lumea cotidiană - pavilionul central din Romexpo - și să-l transformăm în altceva, într-un loc de întâlire al celor mai faini oameni de pe lumea asta: cititorii.

De-a lungul timpului, am observat că modul cel mai bun de a participa la târg e acesta: miercuri se dă o tură de recunoaștere pentru familiarizarea cu împrejurimile. Se analizează noutățile și prețurile, se face mental o listă de cumpărături. NU se cumpără cărți (se recomandă venirea cu portofelul gol. Serios, am mers într-un an cu doar 12-13 lei la mine, genul ăla de sumă pe care o ai în portofel în caz de ceva și am reușit să-i cheltui pe absolut toți, inclusiv mărunțișul). Apoi vineri se cumpără cărți, eventual se merge la o lansare-două, dacă e ceva fain, iar sâmbata se cheltuiește restul de bani adunați de prin casă, ce a mai rămas pe card, ce se mai împrumută cu milogeli de la părinți șamd. șiiiii partea mea preferată: lansări all day long! Apoi, duminica dacă mai e vreo lansare interesantă, se participă și dacă mai există vreun leu necheltuit, se cumpără o carte. This is my perfect plan.

Din păcate, însă, miercurea asta n-am cum să ajung pentru că facultate, așa că o să trec doar vineri seara și, desigur, sâmbătă (n-aș rata sâmbăta pentru nimic în lume, dar sper să nu fie vreoată cazul să aleg între sâmbăta de Gaudeamus și orice altceva). Și ca să profit din plin, mi-am făcut un mic program al evenimentelor. Unele se suprapun, eu vi le înșir pe toate, vă povestesc post-event la ce am fost până la urmă.

• Vineri 21 nov:
- 18:00 Sesiune de autografe - Bizaroproze de Flavius Ardelean - standul Herg Benet: v-am povestit deja despre eveniment și despre carte... nu rămâne decât să veniți. Speranța mea e să fim mulți. Legiune. ;)

• Sâmbătă 22 nov:
- 11:30 Lansare Însemnările damei de silicon de Dănuț Ungureanu - standul Nemira
- 12:00 Lansare Sindromul Quijote şi alte ficţiuni rebele de Mircea Opriță - standul Nemira
- 12:30 Lansare Almanahul Anticipaţia 2015 - standul Nemira
- 13:00
       Întâlnire cu scriitorul Andrew Nicoll - standul ALL
       Lansare Basmania, Răspântia gândurilor de Valentin Nicolau - standul Nemira
       Lansare Provocarea și Copiii Întunericului - standul Herg Benet
Update:
- 14:00 Lansare Zei americani de Neil Gaiman - standul Paladin
- 14:30 Lansare Ploaia electrică de James Lee Burke - standul Paladin
- 15:00 Lansare Numărătoarea inversă de Eugen Lenghel - standul Tritonic
- 15:30 Lansare Urme de sfinți de Danuț Ungureanu - standul Tritonic
- 16:00
       Lansare Pânza de păianjen de Lucian Dragoș Bogdan - standul Tritonic
       Lansarea antologiei Istorii alternative - standul Tracus Arte
- 16:30 Lansare Iubire și moarte pentru totdeauna de Liviu Surugiu - standul Tritonic
- 17:00
       Lansarea colecţiei Bendis (Suspendaţi într-o rază de soare de Ben Ami; Sharia de Roxana Brânceanu;
             A opta zi e-n fiecare noapte de Eugen Cadaru) - standul Tracus Arte
       Lansarea Enciclopediei SF, volumele I-VI de Mircea Naidin - standul Tritonic

Și apoi liber la socializare, desigur... Cam asta ar fi, deși în ciuda faptului că am vreo 5 tab-uri deschise cu diverse programe, dintre care unul e cel oficial de la Gaudeamus (pe care îl găsiți aici), tot am senzația că am uitat ceva... Oricum, programul e flexibil, pregătit să primească update-uri și gata să fie ignorat complet în cazul în care apare ceva pe ultima sută de metri. Gaudeamus fericit tuturor!

Notă: Dacă veniți, veniți cu carnetele de elev/student ca să beneficiați de intrare liberă. Altfel, un bilet de intrare e 5lei/zi sau 10lei/abonament pe 5 zile. Eu zic că merită nu doar pentru atmosferă & oameni, dar din reduceri și oferte, vă scoateți taxa de intrare.

„Șezi blând și citește o carte” - Bookfest 2014

Știu că Bookfest-ul s-a terminat de aproape 2 săptămâni, dar am vrut să aștept totuși să se termine și sesiunea, ca să pot să am tot timpul din lume să scriu acest articol pentru că un târg de carte așa fain merită un articol pe măsură. N-o să-mi iasă, pentru că mi se pare foarte dificil să pun în cuvinte o anume atmosferă, but I'll do my best :)

Lăsând atâta timp să treacă de la târg și până acum, am putut să văd părerile altora care au participat și sunt destui cărora vreau să le transmit un mic-micuț mesaj: Guys, târgurile de carte nu sunt despre reduceri de 475.000 %, ok? Foarte multă lume s-a plâns că deși prețurile erau mai mici decât în librăriile fizice, în librăriile online ar fi fost mai ieftin. Unu, online se plătește transportul (mai puțin la libris.ro care asigură livrare gratuită). Doi, pentru edituri, din câte mi s-a spus, Bookfest-ul e cel mai scump târg. Având intrare gratuită, taxa pentru spațiu e mai mare și fiind la sfârșitul lui mai, vânzările sunt mai mici pentru că lumea e mai preocupată să aibă bani de concediu decât să-și cumpere cărți. Toamna târziu, spre exemplu, vânzările sunt mult mai mari pentru că vine Crăciunul și lumea caută cadouri. Trei, într-o librărie online n-o să găsești alți cititori pe care să-i vezi alegându-și cărțile. Eu când vedeam pe cineva luând o carte care îmi place, îmi venea să mă duc să-l felicit pentru gusturi. Sau când vedeam pe cineva cu vreo pungă de la o editură faină, rânjeam prostește. E un sentiment plăcut să fii înconjurat de oameni cărora le plac aceleași lucruri, te simți mai puțin extraterestru.

Și cea mai importantă chestie: Arătați-mi și mie o lansare de carte pe net -_-. Nu mă înțelegeți greșit, iubesc librăriile online, jumătate din cărțile mele sunt cumpărate de pe net, vânez reducerile masive ca un uliu... dar cealaltă jumătate din cărți mi le iau de la târguri pentru că atunci când cumperi de acolo, te asiguri că vei găsi editura aceea la târg și anul următor. Ceea ce înseamnă alte lansări :) Și asta e partea cea mai frumoasă la un târg de carte, șansa să asculți un om vorbind despre munca lui, despre procesul creativ, unii chiar citesc câteva rânduri... și la sfârșit, îți semnează cartea și îți mulțumesc. Ei ție. Oamenii aceia excepționali care reușesc să-și imagineze cele mai fantastice și frumoase lumi și apoi își dau silința să pună poveștile acelor lumi pe hârtie pentru ca noi, cititorii, să putem călători în locuri incredibile, uneori imposibile, oamenii aceștia pe care eu una îi pun pe un piedestal, îți mulțumesc. Ei ție. Pentru că îți place să citești. Pentru că ai ales să citești cărțile lor. Pentru că ai venit. Pentru că exiști. Și cel mai fain sentiment din lume e atunci când oamenii aceștia incredibili ți-au reținut numele. Știu că exiști nu doar ca o entitate cititoare de cărți. Ai un nume, ai o identitate. Sentimentul ăsta e mai presus de orice reducere de pe lumea asta. Sentimentul ăsta e tot ce ai nevoie ca să cumperi o carte la preț întreg numai ca să poți să mergi să ți-o semneze.


Știu că am mai zis asta de triliarde de ori. Știu că v-am zis mereu să mergeți și voi la lansări. Ei bine, anul acesta am văzut puțin mai mulți oameni strânși în jurul autorilor și asta mă bucură mereu pentru că oamenii aceia merită să știe că munca le e recunoscută. Așa că o să continui să vă spun cât de minunate sunt lansările și o să continui să vă spun că nu trebuie să mă credeți, trebuie să vedeți pe pielea voastră. V-aș înșira acum câte ceva despre fiecare lansare la care am participat, dar ar dura prea mult, așa că o să vă povestesc atunci când fac recenzia cărților. (Ce sentiment minunat, să ai timp să citești și să și promiți recenzii...)

Revenind la târg în general, a fost frumos. Am fost vineri și sâmbătă și, spre surpinderea mea, n-a mai fost îmbulzeală. Știu că asta nu e neapărat un lucru bun, dar e plăcut să te poți mișca fără să te simți ca la metrou la Distor când ajung mai multe trenuri simultan și tu eși în tunelul dintre peroane, simțindu-te ca o veritabilă sardină. Excepția ar fi, ca de obicei, standul editurii RAO care are prostul obicei de a-și baricada standul, lăsând doar o intrare minusculă. Înțeleg că la orice târg se fură cărți (și mi se pare foarte urât), dar editura asta și așa are niște prețuri extrem de mari (după părerea mea, prea mari comparativ cu ceea ce oferă, cărțile mi se pare calitativ la fel cu ale altor edituri, care oferă același număr de pagini scris la fel de mare, tradus din aceeași limbă, dar mult mai ieftin... concluzia mi se pare oarecum evidentă), practica asta de a baricada standul creează mereu o îmbulzeală neplăcută înăuntru. În rest, aveai loc destul să admiri orice carte îți dorea inimioara!

Pe lângă lansări, ceva interesant și inedit a fost ocazia de a lua acasă cărți absolut gratuit. Lângă standul Art erau cei de la cartepedia.ro care în schimbul unor date de contact, ofereau la alegere o carte din colecția Nobel, iar lângă standul Litera erau Cărțile pe față, unde am întâlnit unii dintre oamenii frumoși despre care vă spuneam pe facebook. În schimbul unui bookselfie pus ca poză de profil pe facebook, puteai păstra cartea cu care ai făcut poza. În plus, acolo am primit cel mai fain semn de carte pe care l-am văzut vreodată (click pe poză pentru a mări). Cărțile pe față e o campanie care încurajează lectura prin metode care mai de care mai inventive și originale (inclusiv reduceri pentru cititori, și nu doar la cărți!), așa că vă recomand să le urmăriți pagina de facebook.

Singurul lucru pe care l-am vrut de la Bookfest și pe care nu l-am putut lua a fost un tricou precum cel pe care îl aveau voluntarii, care avea pe spate exact textul din titlu. Oricum, mă gândesc serios să-mi fac eu unul cu „Șezi blând și citește o carte”, dar scris pe față. În rest, Bookfest-ul fost exact pauza de la sesiune de care aveam nevoie, am spart tot bugetul pe care îl plănuisem, ceva pe deasupra, și a mai contribuit și mama, așa că în final, mersul la târg a echivalat cu o ședință de ridicare de greutăți la sală :)

Strada de C'Arte

Am iesit astazi la plimbare, si pentru ca aflasem ca Biblioteca Centrala Universitara Carol I organizeaza Strada de C'Arte, un eventiment cultural care include si un mic targ de carte, mi-am zis ca nu pot sa nu trec pe-acolo.

Targul se afla pe o straduta in spatele bibliotecii (Strada Boteanu Nr 1), unde cateva "casute-biblioteci" isi asteapta cititorii. Prima mea oprire a fost la un stand interesant, plin de carti vechi. Initial crezusem ca este un anticariat, dar de fapt e vorba despre carti vechi de la biblioteca ce se dau gratuit. Am ochit cateva titluri interesante si nu mi-a venit sa cred ca pot pleca cu ele fara sa platesc nimic!


Apoi am trecut pe la "casutele" editurilor prezente: Tritonic, Humanitas, Trei, Rao, Curtea Veche... Zau ca as fi vrut sa plec acasa cu toate cartile. Spre norocul meu, Monica Ramirez se afla la standul Tritonic, asa ca am profitat de ocazie ca sa capat si un autograf pe Fantoma de pe lac. Si spre supriza si bucuria mea, Monica mi-a facut cadou un exemplar din Viata dubla la Venetia, de care i-am promis ca am apuc imediat (deci asteptati-va la o recenzie zilele astea!).


Mi-am mai imbogatit biblioteca si cu Eon, un SF de Greg Bear de la editura Trei, pentru ca descrierea, desi extrem de scurta, m-a captivat mai mult decat ar fi putut-o face un text mai lung. Cand citesti o fraza precum Un asteroid urias apare pe orbita Pamantului si interiorul lui contine lumi neasteptate care se deschid una in alta, cum sa nu vrei sa aflii mai multe?

Daca sunteti in Bucuresti si aveti cateva ore libere, targul e deschis pana pe 28 septembrie, asa ca nu-l ratati, pentru ca preturile sunt bune si cartile sunt superbe!

De ce iubesc targurile de carte

Am reusit sa ajung la Bookfest in doua zile: miercuri si sambata. Amandoua au fost exact pe gustul meu.

Miercuri, fiind si in timpul saptamanii, dar si prima zi de targ, batea putin vantul, asa ca am putut sa ma plimb printre standuri, admirand nestinghetica cartile, razand in sinea mea pe masura ce lista de "want" se facea din ce in ce mai mare. M-am intors acasa cu o gramada de romane si un chef nebun sa revin.

Sambata, am mers pentru lansari. Am incercat sa ajung cu mama la standul ALL pentru lansarea cartii Intre acte de Radu Beligan, insa oboseala din ziua precedenta si RATB-ul au conspirat impotriva mea. Totusi, am citit cateva impresii de pe net despre eveniment, suficient cat sa-mi para rau ca am ratat vorbele frumoase ale maestrului.
Apoi, lucrurile au inceput sa mearga in favoarea mea si m-am mutat la standul Nemira pentru lansarea seriei Maestrii SF-ului romanesc si a cartii Lumea-dupa-Google de Alexandru Mironov. Am plecat de-acolo cu doua carti semnate in plasuta (Iarba cerului si Lumea-dupa-Google), dar mai presus de asta, am plecat mai mandra de tara mea si mai convinsa de faptul ca si noi, romanii, putem! In final, am ajuns si la standul celor de la Paladin, unde Horia Nicola Ursu si Michael Haulica au lansat volumele Postasul de David Brin si Regele Sobolan de China Mieville.

Cele doua zile au fost, dupa parerea mea, reteta ideala a unui targ de carte. Nu e nimic mai frumos decat sa te plimbi printre sute si sute de carti, citind cateva descrieri, rasfoind cateva pagini, deja rearanjand mental biblioteca de acasa pentru ca noile carti sa aiba loc. Si apoi, sunt lansarile de carte... Daca n-ati fost niciodata la vreuna, informati-va si luati parte urgent la un astfel de eveniment! Indiferent daca e vorba chiar de cartea autorului sau de o carte straina, nu e nimic mai placut decat un loc unde scriitori, cititori, editori si traducatori se aduna la un loc si vorbesc cu daruire si caldura despre pasiunea loc comuna: cartile. Nu mai e vorba de marketing, nu cand vezi stralucirea din ochii oamenilor si intelegi ca tin in maini o carte care chiar merita. Iar daca e chiar autorul cel care vorbeste... Sa stii ca persoana care iti vorbeste e aceeasi a carei voce o auzeai cand stateai in coltisorul tau confortabil citind... Sa-ti vezi numele scris pe prima pagina, alaturi de o dedicatie de la cel sau cea care a stat zile, saptamani, luni, poate chiar ani desavarsind cartea cu care vei pleca acasa... nu exista cuvinte care sa descrie senzatia!

A inceput Bookfest!

Incepand de astazi si pana duminica in pavilioanele C1-C5 de la Romexpo se desfasoara editia a 8-a a targului de carte Bookfest. Spre deosebire de anul trecut, invitatul din 2013 nu este o tara, ci... o limba! Astfel, anul acesta au fost invitate 3 tari vorbitoare de germana: Austria, Elvetia si Germania.

De asemenea, editurile ne asteapta cu oferte speciale si cu evenimente de neratat! Mai jos gasiti cateva dintre aceste oferte si link-uri catre programele editurilor.

• Nemira - program evenimente [link]

• All - program evenimente [link]

• Paladin

• Leda

Final Frontier - despre viitor in centrul vechi

Intotdeauna mi s-a parut ca cel mai greu e sa scrii despre lucrurile care iti plac cu adevarat. Cum transmiti senzatia aceea indescriptibila pe care ti-o da o carte, un film, un eveniment, o persoana? Cum explici o anumita atmosfera care ti-a generat o stare de spirit nu doar extraordinara, dar si imposibil de descris?

Cam asta o sa incerc eu sa fac aici, deoarece sambata am participat la targul de carte SF&Fantasy Final Frontier. Desi era editia a III-a, anul acesta am participat pentru prima data, si sper sa devin un "abonat" pentru ca m-am simtit incredibil de bine.

Targul a avut loc intr-o cafenea in Centrul Vechi, ceea ce i-a oferit din start un aer intim, "de nisa". Erau doar cateva edituri prezente, cele care se ocupa cu comercializarea de SF&F, alaturi de cateva standuri de comics-uri si de Taraba de Jocuri, pentru pasionatii de boardgame-uri. Pe scurt? Pa-ra-dis! Si de parca nu era de-ajuns, un coridor scurt ducea intr-o sala cu acelasi aer intim in care se tineau lansari si discutii.

Am ajuns ceva mai tarziu la lansarea cartii Fata modificata, dar am prins destul din cuvintele invitatilor (Horia Nicola Ursu si Oliviu Craznic) incat sa o mut mult mai sus pe lista mea de "to-read" (aveam deja cartea pentru ca imi placuse ce auzisem despre ea, insa erau cateva romane pe care voiam sa le citesc inainte). Mi se pare normala dorinta mea de a o citi cat mai repede pentru ca atunci cand auzi oameni care vorbesc cu placere despre un roman, e imposibil sa nu vrei sa-l citesti imediat. Asta este diferenta esentiala intre o recenzie citita pe net si un eveniment in cadrul caruia cineva iti prezinta "pe viu" un text.

Dupa aceea, am ramas pe loc ca sa descopar editura Paladin, un imprint al grupului editorial Art. Paladin se ocupa exclusiv cu carti SF&F si in cadrul acestui targ au lansat cartea Farenheit 451 de Ray Bradbury. Auzisem de ea - avand in vedere ca-mi place SF-ul, ar fi fost culmea sa nu aud - insa n-am citit-o inca. Nici macar n-o aveam in casa, asa ca am rectificat rapid acest lucru la sfarsitul lansarii, dupa ce am ascultat captivata cum invitatii (Horia Nicola Ursu, Liviu Radu, Mircea Naidin, Michael Haulica şi Evelina Bidea) vorbeau despre o lume in care oamenii sunt atat de "vrajiti" de show-uri asemanatoare cu cele existente azi la televizor incat nu numai ca nu mai citesc, dar cartile incep sa fie arse. In mod deosebit m-a impresionat un citat din Larry Niven mentionat de Mircea Naidin: A good SF author invents the car; a great SF writer comes up with the traffic jam. - Un bun scriitor de SF inventeaza masina; unul genial inventeaza ambuteiajul. Exact asta mi s-a parut ca a facut Bradbury in cartea sa.
In plus, la Paladin am mai descoperit cateva titluri pe care le voiam in biblioteca, plus ca la o privire prin catalogul viitoarelor lor aparitii, m-am indragostit, asa ca veti mai auzi de ei! (Puteti gasi intreaga lansare filmata la ei pe blog aici [link], ca sa intelegeti de ce mi-a placut atat de mult)

Tot la targ am descoperit si revista de benzi desenata romaneasca Harap-Alb continua..., revista care apare o data la doua luni si reinterpreteaza aventurile eroului de basm, transformandu-l pe el si pe cei 5 prieteni ai luni in supereroi care amintesc de Marvel sau de DC Comics. Desenele superbe m-au atras imediat si dupa ce am citit revistele - le-am devorat rapid dupa ce am ajuns acasa - am indragit si povestea. Da, aventurile lui Harap-Alb imi - si sper ca va - sunt deja cunoscute, insa fiecare dintre prietenii sai are si el o istorie in spate, una originala de care n-ai cum sa nu te indragostesti. Deci am devenit si cititor fidel al acestei reviste. In plus, e a noastra, nu doar creata de romani, dar inspirata de o poveste romaneasca, asa ca v-o recomand si voua. Hai sa fin mandri de tarisoara noastra, sau macar de oamenii buni din ea si de initiativele lor laudabile.

Si daca tot am ajuns la oamenii buni, cred ca acesta e principalul motiv pentru care m-am simtit atat de bine: oamenii. Era clar inca de la inceput ca targul e dedicat cititorilor de SF&F. Am mentionat la inceput atmosfera intima, insa si oamenii prezenti acolo au avut un impact enorm asupra mea. In primul rand, au fost invitatii la lansari, care au vorbit cu pasiune despre cartile si lucruile pe care le iubesc. Apoi, cititorii prezenti, care au contribuit la discutii. Si, desigur, cei care au organizat evenimentele din cadrul targului, la care am apreciat cel mai mult faptul ca stiau sa-si faca reclama. Niciunul nu mi-a varat nimic pe gat cu forta, cu totii erau in mod evident oameni carora le place atat de mult ceea ce fac, incat atunci cand vorbesc despre ceea ce reprezinta, n-o fac cu ostentatie, ci cu placere. Poate sunt oameni de PR foarte foarte buni, insa eu cred ca, mai presus de asta, sunt la randul lor cititori care ne inteleg si incearca sa ne ofere ceea ce ne dorim.

In final, m-am simtit mandra ca citesc ceea ce citesc, m-am simtit mandra ca gandesc cum gandesc si m-am simtit parte din ceva extraordinar de frumos. Acesta e motivul pentru care am impartasit toate astea cu voi, pentru ca sper ca fiecare dintre voi sa aiba ocazia sa se simta vreodata asa.

My new friends

Pentru mine, targurile de carte sunt raiul pe pamant. E un spatiu enorm, plin de carti. Enorm de multe carti. Si o fractiune din cartile acelea sunt cele pe care le vreau in casa mea, in biblioteca mea, in posesia mea.
Pentru mine, targurile de carte sunt iadul pe pamant. De fiecare data, imi doresc un numar enorm de carti. Bugetul meu nu e niciodata de acord si desi incerc sa-l ignor, la un moment dat tot trebuie sa aleg, sa stau si sa ma gandesc ce titluri imi doresc mai mult si care mai pot astepta.

De data asta, a fost exact la fel. Mai jos ma laud cu noii mei prieteni:

Initial, nu trebuia sa-mi cumpar decat Axa, pe care n-am mai gasit-o pe net. Dar n-am putut rezista sa nu-mi iau si Lumina ce se stinge, chiar daca planul era s-o iau de pe net peste cateva saptamani. M-am apucat ieri de ea si acum sunt convinsa ca a fost o idee buna sa nu astept.

Cartile astea nu erau in plan, dar m-a rugat Sorin sa-i iau volumul 2 cu autograf pentru ca a venit autorul in tara. Mi-a placut omul si am vrut cartile. Am ascultat ce avea de spus, si vorbeste foarte frumos, asa ca nu ma indoiesc ca scrie bine. Si as putea sa mai scriu vreo trei paragrafe despre lucrurile care m-au convins, dar mai simplu ar fi sa spun doar ca in adancul fiecarei femei exista o portiune care se topeste cand aude un om vorbind engleza cu accent britanic. Simon Toyne e britanic. Enough said.

Comorile astea doua sunt in engleza. Asimov e dumnezeul meu personal in materie de SF si desi am citit cartea in romana, omul e de doua ori mai bun in engleza. Si acesta se intampla sa fie romanul meu preferat dintre ale lui. Celalat roman este o antologie care contine nuvela care a stat la baza filmului Totall Recall. N-am vazut filmul (sau, mai bine zis, filmele, au fost 2 ecranizari de-a lungul timpului), dar am auzit despre el si mi-a placut ideea. Asa ca daca tot am intalnit ocazia de a citi nuvela in limba in care a fost scrisa, am vruit sa profit.

Cam asta a fost, cu exceptia a cateva romane pe care mi le-au luat ai mei pentru Craciun, cu care o sa ma laud atunci :)

Gaudeamus

Astazi a inceput a 19 editie a targului de carte Gaudeamus, care are loc in Pavilionul Central Romexpo din Bucuresti intre 21 si 25 noiembrie.

Am descoperit acest targ acum 2 ani si de atunci incerc sa nu-l ratez pentru ca reuneste intr-un singur loc editurile care ma intereseaza si este o ocazie perfecta de a descoperi noi edituri cu romane fascinante. In plus, targ=reduceri, asa ca intotdeauna plec cu cateva carti de-acolo.. si de obicei sunt mai multe decta imi propusesem, dar deja m-am obisnuit cu ideea si niciodata n-o sa am regrete cand vine vorba de carti. In plus, vineri este Black Friday, asa ca o sa incerc sa ajung atunci (o sa revin maine cu detalii despre Black Friday).

Orele de vizitare sunt intre 10:00 si 20:00 zilnic, asadar timp suficient ca sa ajungeti cu totii (daca sunteti din/in Bucuresti). Intrarerea este libera pentru elevi si studenti si costa 5 lei/zi sau 10 lei/abonament pentru cele 5 zile, ceea este extrem de rentabil.
Asadar...ne vedem acolo!

Weekend prelungit

Avand in vedere ca ni s-a oferit un weekend prelungit, eu am decis sa profit din plin de el. Si pentru ca l-am dedicat cartilor, m-am gandit sa va impartasesc un rezumat.

Sambata, am resuit sa dau o fuga la Bookfest si, desi am ratat singura lansare pe care voiam sa o vad (Floarea de loldilal de Ana-Veronica Mircea), am plecat de acolo incarcata cu carti. Normal, cu mult mai multe decat imi propusesem. Dar nu regret nicio clipa, pentru ca e vorba despre carti si nu cred ca poti vreodata sa te plangi ca ai prea multe. Totusi, a existat si o parte proasta, si anume ca am aflat ca Dansul dragonilor in varianta paperback va fi disponibil cel mai devreme la sfarsitul verii... Totusi, o sa astept pana atunci alaturi de ceilalti fani care au seria in acest format pentru ca imi place mai mult colectia paperback si am de gand s-o am completa.

Oricum, am ajuns acasa si am inceput cu cea mai usoara lectura dintre cele cumparate: Cercul Secret, de LJ Smith. Andruska le-a citit cand au aparut cu Bravo, gasiti recenziile ei pe blog (vol 1, vol 2, vol 3). Nu m-am inselat si lectura chiar a fost usoara: duminica le terminasem. Mi-a placut felul in care autoarea s-a folosit de "miturile" din jurul ierburilor si cristalelor... si cam atat. In special finalul (pe care n-o sa vi-l dezvalui) mi s-a parut... n-as vrea sa spun dezastruos, dar a fost complet neverosimil. Inteleg si iubesc cartile fantasy, dar mi-e imposibil sa cred ca toata lumea face miraculos pace (ma refer aici la triunghiul - sau patratul - amoros). Nu cred ca nimeni, oricat de bun si altruist ar fi ar putea ceda in modul in care a facut-o Diana. Si ma indoiesc si mai profund ca Nick ar fi zambit, de acord cu deznodamantul. Nu, imi pare rau, dar nu pot sa cred ca asa ceva se poate intampla nici in cea mai fantezista carte fantasy.

Luni insa, Cercul mi-a disparut din minte, si m-am concentrat pe finalul sezonului Game of Thrones (Urzeala Tronurilor). Sincer, dupa Blackwater, nu ma asteptam ca Valar Morghulis sa ma mai impresioneze, insa ultimul episod s-a ridicat la nivelul episodului 9, alcatuind un final de sezon superb: am avut dragoni, am avut morti-vii, am avut (din nou) oameni arsi, am avut magie, am avut iubire, am avut secrete... Si am avut Tyrion! Asa ca, desi acum trebuie sa asteptam urmatorul sezon, nu mi-a parut rau nicio clipa in timp ce vedeam ultimul episod (mai ales ca a fost cel mai lung de pana acum). Si oricand exista forumul roman dedicat fanilor Game of Thrones (Urzeala Tronurilor), unde putem sa ne usuram asteptarea.

Asadar, acesta a fost, pe scurt, weekendul meu. Voi cum ati profitat de zilele libere?