„Șezi blând și citește o carte” - Bookfest 2014

Știu că Bookfest-ul s-a terminat de aproape 2 săptămâni, dar am vrut să aștept totuși să se termine și sesiunea, ca să pot să am tot timpul din lume să scriu acest articol pentru că un târg de carte așa fain merită un articol pe măsură. N-o să-mi iasă, pentru că mi se pare foarte dificil să pun în cuvinte o anume atmosferă, but I'll do my best :)

Lăsând atâta timp să treacă de la târg și până acum, am putut să văd părerile altora care au participat și sunt destui cărora vreau să le transmit un mic-micuț mesaj: Guys, târgurile de carte nu sunt despre reduceri de 475.000 %, ok? Foarte multă lume s-a plâns că deși prețurile erau mai mici decât în librăriile fizice, în librăriile online ar fi fost mai ieftin. Unu, online se plătește transportul (mai puțin la libris.ro care asigură livrare gratuită). Doi, pentru edituri, din câte mi s-a spus, Bookfest-ul e cel mai scump târg. Având intrare gratuită, taxa pentru spațiu e mai mare și fiind la sfârșitul lui mai, vânzările sunt mai mici pentru că lumea e mai preocupată să aibă bani de concediu decât să-și cumpere cărți. Toamna târziu, spre exemplu, vânzările sunt mult mai mari pentru că vine Crăciunul și lumea caută cadouri. Trei, într-o librărie online n-o să găsești alți cititori pe care să-i vezi alegându-și cărțile. Eu când vedeam pe cineva luând o carte care îmi place, îmi venea să mă duc să-l felicit pentru gusturi. Sau când vedeam pe cineva cu vreo pungă de la o editură faină, rânjeam prostește. E un sentiment plăcut să fii înconjurat de oameni cărora le plac aceleași lucruri, te simți mai puțin extraterestru.

Și cea mai importantă chestie: Arătați-mi și mie o lansare de carte pe net -_-. Nu mă înțelegeți greșit, iubesc librăriile online, jumătate din cărțile mele sunt cumpărate de pe net, vânez reducerile masive ca un uliu... dar cealaltă jumătate din cărți mi le iau de la târguri pentru că atunci când cumperi de acolo, te asiguri că vei găsi editura aceea la târg și anul următor. Ceea ce înseamnă alte lansări :) Și asta e partea cea mai frumoasă la un târg de carte, șansa să asculți un om vorbind despre munca lui, despre procesul creativ, unii chiar citesc câteva rânduri... și la sfârșit, îți semnează cartea și îți mulțumesc. Ei ție. Oamenii aceia excepționali care reușesc să-și imagineze cele mai fantastice și frumoase lumi și apoi își dau silința să pună poveștile acelor lumi pe hârtie pentru ca noi, cititorii, să putem călători în locuri incredibile, uneori imposibile, oamenii aceștia pe care eu una îi pun pe un piedestal, îți mulțumesc. Ei ție. Pentru că îți place să citești. Pentru că ai ales să citești cărțile lor. Pentru că ai venit. Pentru că exiști. Și cel mai fain sentiment din lume e atunci când oamenii aceștia incredibili ți-au reținut numele. Știu că exiști nu doar ca o entitate cititoare de cărți. Ai un nume, ai o identitate. Sentimentul ăsta e mai presus de orice reducere de pe lumea asta. Sentimentul ăsta e tot ce ai nevoie ca să cumperi o carte la preț întreg numai ca să poți să mergi să ți-o semneze.


Știu că am mai zis asta de triliarde de ori. Știu că v-am zis mereu să mergeți și voi la lansări. Ei bine, anul acesta am văzut puțin mai mulți oameni strânși în jurul autorilor și asta mă bucură mereu pentru că oamenii aceia merită să știe că munca le e recunoscută. Așa că o să continui să vă spun cât de minunate sunt lansările și o să continui să vă spun că nu trebuie să mă credeți, trebuie să vedeți pe pielea voastră. V-aș înșira acum câte ceva despre fiecare lansare la care am participat, dar ar dura prea mult, așa că o să vă povestesc atunci când fac recenzia cărților. (Ce sentiment minunat, să ai timp să citești și să și promiți recenzii...)

Revenind la târg în general, a fost frumos. Am fost vineri și sâmbătă și, spre surpinderea mea, n-a mai fost îmbulzeală. Știu că asta nu e neapărat un lucru bun, dar e plăcut să te poți mișca fără să te simți ca la metrou la Distor când ajung mai multe trenuri simultan și tu eși în tunelul dintre peroane, simțindu-te ca o veritabilă sardină. Excepția ar fi, ca de obicei, standul editurii RAO care are prostul obicei de a-și baricada standul, lăsând doar o intrare minusculă. Înțeleg că la orice târg se fură cărți (și mi se pare foarte urât), dar editura asta și așa are niște prețuri extrem de mari (după părerea mea, prea mari comparativ cu ceea ce oferă, cărțile mi se pare calitativ la fel cu ale altor edituri, care oferă același număr de pagini scris la fel de mare, tradus din aceeași limbă, dar mult mai ieftin... concluzia mi se pare oarecum evidentă), practica asta de a baricada standul creează mereu o îmbulzeală neplăcută înăuntru. În rest, aveai loc destul să admiri orice carte îți dorea inimioara!

Pe lângă lansări, ceva interesant și inedit a fost ocazia de a lua acasă cărți absolut gratuit. Lângă standul Art erau cei de la cartepedia.ro care în schimbul unor date de contact, ofereau la alegere o carte din colecția Nobel, iar lângă standul Litera erau Cărțile pe față, unde am întâlnit unii dintre oamenii frumoși despre care vă spuneam pe facebook. În schimbul unui bookselfie pus ca poză de profil pe facebook, puteai păstra cartea cu care ai făcut poza. În plus, acolo am primit cel mai fain semn de carte pe care l-am văzut vreodată (click pe poză pentru a mări). Cărțile pe față e o campanie care încurajează lectura prin metode care mai de care mai inventive și originale (inclusiv reduceri pentru cititori, și nu doar la cărți!), așa că vă recomand să le urmăriți pagina de facebook.

Singurul lucru pe care l-am vrut de la Bookfest și pe care nu l-am putut lua a fost un tricou precum cel pe care îl aveau voluntarii, care avea pe spate exact textul din titlu. Oricum, mă gândesc serios să-mi fac eu unul cu „Șezi blând și citește o carte”, dar scris pe față. În rest, Bookfest-ul fost exact pauza de la sesiune de care aveam nevoie, am spart tot bugetul pe care îl plănuisem, ceva pe deasupra, și a mai contribuit și mama, așa că în final, mersul la târg a echivalat cu o ședință de ridicare de greutăți la sală :)