Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.
Se afișează postările cu eticheta Harap-Alb continua.... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Harap-Alb continua.... Afișați toate postările

luni, 21 octombrie 2013

"Chiar a fost dezmat!"

Asa incepe descrierea albumului foto de pe Facebook-ul celor de la Harap Alb Continua, album care contine pozele de la lansarea numarului aniversar al revistei. Pentru o noapte, personajele din poveste au parasit lumea basmelor, pasind intr-un club din Bucuresti alaturi de fanii lor, demonstrandu-si talentele muzicale cot la cot cu baietii de la Ad Hoc, care lansau primul lor album intr-o formual unica: gratuit, impreuna cu revista.

Daca ati ratat evenimentul, atunci aruncati o privire pe Facebook [link], pozele sunt foarte reusite, sugereaza perfect atmosfera calda si vesela pe care au reusit s-o creeze cei de la HAC si trupa Ad Hoc. Si apropo de trupa, cred ca am descoperit un nou stil de muzica pe care il iubesc pentru ca ascult pe repeat CD-ul lor de vreo cateva zile si imi place din ce in ce mai mult. Va las ca mostra filmuletul lor de prezentare, pe care il puteti gasi si pe CD:

sâmbătă, 12 octombrie 2013

De un an, Harap Alb continua...

...si ii urez sa continue multi ani de-acum inainte!

Pentru cei care n-au aflat inca, Harap Alb continua este o revista de benzi desenate care reia si continua povestea lui Ion Creanga, personajele fiind transformate in super-eroi demni de comparat cu cei de la Marvel sau DC Comics. Revista apare la fiecare doua luni si in anul scurs de la aparitia primului numar, a adunat deja numerosi fani, printre care si subsemnata.

Totusi, eu am aflat tarziu de ei, erau deja la al treilea numar atunci cand le-am vazut taraba la Final Frontier. M-au atras desenele, insa toata experienta mea cu revistele de benzi desente se rezuma la Eu si Disney si W.I.T.C.H, asa ca am ezitat putin. Dar m-au cucerit oamenii care reprezentau revista, care mi-au oferit un exemplar scos din ambalajul de plastic si care, in timp ce rasfoiam si ma minunam, imi povesteau cate ceva despre proiectul lor, suficient cat sa simt ca fac totul cu pasiune.

Apoi m-am apucat de citit si cele doua luni dintre doua numere au inceput sa para mult prea lungi, mai ales deoarece echipa HAC mentine suspansul postand pe pagina lor de facebook schite sau desene complete din numarul ce va sa vina.

Asadar, daca va place ideea ca unul dintre personajele celebre din literatura romana si prietenii sai au fost transformati in super-eroi numai buni pentru ca oamenii sa poate sa scape de reticenta pe care orele de romana le-au format-o si sa inceapa sa-l iubeasca pe Harap Alb, atunci revista asta e pentru voi. Mai ales ca revista ii impulsioneaza pe oameni sa inceapa sa citeasca nu doar benzi desenate, deoarece fiecare numar contine cate o parte din foiletonul Fluviul soaptelor, semnat de Marian Coman (scriitor care semneaza si scenariul continuariilor aventurilor lui Harap Alb).

Daca tot nu sunteti convinsi, aflati ca numarul 7, cel aniversar care urmeaza sa apara pe 15 octombrie vine la pachet cu albumul Dezmat, licori si Muzici Medievale semnat de baietii de la Ad Hoc, despre care aflati mai multe pe pagina lor de facebook. Albumul este oferit gratuit si daca vreti sa auziti trupa cantand live, atunci veniti joi, pe 17 octombrie in Music Club ca sa sarbatorim lansarea albumului si a numarului 7 al revistei :D

Ne vedem acolo?

luni, 25 martie 2013

Final Frontier - despre viitor in centrul vechi

Intotdeauna mi s-a parut ca cel mai greu e sa scrii despre lucrurile care iti plac cu adevarat. Cum transmiti senzatia aceea indescriptibila pe care ti-o da o carte, un film, un eveniment, o persoana? Cum explici o anumita atmosfera care ti-a generat o stare de spirit nu doar extraordinara, dar si imposibil de descris?

Cam asta o sa incerc eu sa fac aici, deoarece sambata am participat la targul de carte SF&Fantasy Final Frontier. Desi era editia a III-a, anul acesta am participat pentru prima data, si sper sa devin un "abonat" pentru ca m-am simtit incredibil de bine.

Targul a avut loc intr-o cafenea in Centrul Vechi, ceea ce i-a oferit din start un aer intim, "de nisa". Erau doar cateva edituri prezente, cele care se ocupa cu comercializarea de SF&F, alaturi de cateva standuri de comics-uri si de Taraba de Jocuri, pentru pasionatii de boardgame-uri. Pe scurt? Pa-ra-dis! Si de parca nu era de-ajuns, un coridor scurt ducea intr-o sala cu acelasi aer intim in care se tineau lansari si discutii.

Am ajuns ceva mai tarziu la lansarea cartii Fata modificata, dar am prins destul din cuvintele invitatilor (Horia Nicola Ursu si Oliviu Craznic) incat sa o mut mult mai sus pe lista mea de "to-read" (aveam deja cartea pentru ca imi placuse ce auzisem despre ea, insa erau cateva romane pe care voiam sa le citesc inainte). Mi se pare normala dorinta mea de a o citi cat mai repede pentru ca atunci cand auzi oameni care vorbesc cu placere despre un roman, e imposibil sa nu vrei sa-l citesti imediat. Asta este diferenta esentiala intre o recenzie citita pe net si un eveniment in cadrul caruia cineva iti prezinta "pe viu" un text.

Dupa aceea, am ramas pe loc ca sa descopar editura Paladin, un imprint al grupului editorial Art. Paladin se ocupa exclusiv cu carti SF&F si in cadrul acestui targ au lansat cartea Farenheit 451 de Ray Bradbury. Auzisem de ea - avand in vedere ca-mi place SF-ul, ar fi fost culmea sa nu aud - insa n-am citit-o inca. Nici macar n-o aveam in casa, asa ca am rectificat rapid acest lucru la sfarsitul lansarii, dupa ce am ascultat captivata cum invitatii (Horia Nicola Ursu, Liviu Radu, Mircea Naidin, Michael Haulica şi Evelina Bidea) vorbeau despre o lume in care oamenii sunt atat de "vrajiti" de show-uri asemanatoare cu cele existente azi la televizor incat nu numai ca nu mai citesc, dar cartile incep sa fie arse. In mod deosebit m-a impresionat un citat din Larry Niven mentionat de Mircea Naidin: A good SF author invents the car; a great SF writer comes up with the traffic jam. - Un bun scriitor de SF inventeaza masina; unul genial inventeaza ambuteiajul. Exact asta mi s-a parut ca a facut Bradbury in cartea sa.
In plus, la Paladin am mai descoperit cateva titluri pe care le voiam in biblioteca, plus ca la o privire prin catalogul viitoarelor lor aparitii, m-am indragostit, asa ca veti mai auzi de ei! (Puteti gasi intreaga lansare filmata la ei pe blog aici [link], ca sa intelegeti de ce mi-a placut atat de mult)

Tot la targ am descoperit si revista de benzi desenata romaneasca Harap-Alb continua..., revista care apare o data la doua luni si reinterpreteaza aventurile eroului de basm, transformandu-l pe el si pe cei 5 prieteni ai luni in supereroi care amintesc de Marvel sau de DC Comics. Desenele superbe m-au atras imediat si dupa ce am citit revistele - le-am devorat rapid dupa ce am ajuns acasa - am indragit si povestea. Da, aventurile lui Harap-Alb imi - si sper ca va - sunt deja cunoscute, insa fiecare dintre prietenii sai are si el o istorie in spate, una originala de care n-ai cum sa nu te indragostesti. Deci am devenit si cititor fidel al acestei reviste. In plus, e a noastra, nu doar creata de romani, dar inspirata de o poveste romaneasca, asa ca v-o recomand si voua. Hai sa fin mandri de tarisoara noastra, sau macar de oamenii buni din ea si de initiativele lor laudabile.

Si daca tot am ajuns la oamenii buni, cred ca acesta e principalul motiv pentru care m-am simtit atat de bine: oamenii. Era clar inca de la inceput ca targul e dedicat cititorilor de SF&F. Am mentionat la inceput atmosfera intima, insa si oamenii prezenti acolo au avut un impact enorm asupra mea. In primul rand, au fost invitatii la lansari, care au vorbit cu pasiune despre cartile si lucruile pe care le iubesc. Apoi, cititorii prezenti, care au contribuit la discutii. Si, desigur, cei care au organizat evenimentele din cadrul targului, la care am apreciat cel mai mult faptul ca stiau sa-si faca reclama. Niciunul nu mi-a varat nimic pe gat cu forta, cu totii erau in mod evident oameni carora le place atat de mult ceea ce fac, incat atunci cand vorbesc despre ceea ce reprezinta, n-o fac cu ostentatie, ci cu placere. Poate sunt oameni de PR foarte foarte buni, insa eu cred ca, mai presus de asta, sunt la randul lor cititori care ne inteleg si incearca sa ne ofere ceea ce ne dorim.

In final, m-am simtit mandra ca citesc ceea ce citesc, m-am simtit mandra ca gandesc cum gandesc si m-am simtit parte din ceva extraordinar de frumos. Acesta e motivul pentru care am impartasit toate astea cu voi, pentru ca sper ca fiecare dintre voi sa aiba ocazia sa se simta vreodata asa.