Nu mai sunt un n00b

...sau cel puțin asta îmi place să cred.

Acum 5 ani participam pentru prima dată la un târg de carte. Plănuisem ieșirea cu niște colege de liceu, așa că mama m-a înarmat cu 100 de lei și cu sfatul de a nu-i cheltui pe toți. I-am cheltuit pe toți la primul stand. La Nemira, mai exact, unde mi-am luat niște cărți despre care nu știam mai nimic de dinainte, dar descrierile sunau bine... în final au fost foarte bune, dar problema a fost că mi-am petrecut restul orelor la târg descoperind edituri despre care habar n-aveam că există și cărți pe care le-aș fi preferat, poate, celor deja cumpărate. Nici măcar n-am văzut tot târgul, doar parterul, după care am plecat să mâncăm. Inutil să spun că nici măcar nu știam ce-i aia o lansare de carte, nu participasem vreodată la vreuna, nu știam că se țin în târg. Știu că am fost la Gaudeamus după școală, deci probabil într-o joi, așa că nici nu cred că am trecut pe lângă vreuna... sau nu i-am dat noi atenție.

Anul acesta, în loc de câteva ore, am mers miercuri în recunoaștere, ca să mă reobișnuiesc cu geografia locului, vineri seara târziu, ca să mă plimb puțin cu mama și să pot să respir printre standuri, sâmbătă toată ziua, ca să pot ajunge la cât mai multe lansări și să revăd oameni dragi și duminică vreo jumătate de zi, tot pentru lansări, dar și pentru ultima rundă de cumpărături pentru Crăciun.


Anul acesta, în loc de 3 cărți cumpărate din impuls, am venit acasă cu aproape 20 (bine, am avut și alt buget, comparativ cu acum 5 ani), toate semnate de autori români și când zic semnate, vreau să spun literalmente, pentru că am luat autografe pe toate. Motivul pentru care toate sunt cărți românești e destul de simplu: de asta merg la târg, acesta mi se pare că e scopul lui, cel puțin pentru mine. Practic, ceea ce face Gaudeamusul e să strângă la un loc o grămadă impresionantă de autori români, care vin să-și lanseze cărțile.

Colecții noi, titluri noi, debuturi, majoritatea se lansează aici. Și ce poate fi mai fain decât să iei cartea caldă, semnată de un proaspăt autor care nu e încă sigur ce ar trebui să scrie în dedicație sau, dimpotrivă, autori căliți, care totuși fac fiecare autograf să însemne ceva. Sau semnată de o persoană pe care o cunoști de atât de mult timp încât îți scrie pur și simplu o urare ca unui prieten.

Nu înseamnă că traducerile sunt mai prejos, că îmi plac mai puțin pentru că nu-i cunosc pe autori, că au o valoare sentimentală mai mică pentru că nu știu nici măcar cum arată persoana care a scris cartea. O dată ce deschid un roman, nu mai contează cine l-a scris, ci contează doar ce se găsește înăuntru. Dar traducerile le pot cumpăra oricând online sau offline, vânând mai degrabă reducerile decât urmărind lansările, pentru că momentul achiziției nu schimbă absolut nimic.

În schimb, momentul în care primești un zâmbet alături de autograf, momentul când autorul îți știe deja numele, știe cine ești și ce faci, cel puțin în lumea asta a SF&F-ului, momentul în care citești dedicația și zâmbești și tu... Astea valorează mai mult decât orice altă experiență pe care ai putea-o avea la un târg de carte.

Așa că, 5 ani mai târziu, am înțeles că Gaudeamusul nu e o piață unde vii să cumperi cărți verificând înainte prospețimea și prețul legumelor volumelor, ci, la fel ca fiecare lucru pe care ajungi să-l iubești, e despre oameni, despre legăturile care se nasc și care se întrețin și pentru asta mi-aș dori să văd încă și mai mulți oameni în târg, înghesuindu-se printre standuri și blocând drumurile ca să aibă ocazia să schimbe câteva cuvinte cu aceia care ne ajută să visăm o lume diferită de ceea ce vedem în jurul nostru. Și peste 5 ani, sper să înțeleg de 5 ori mai multe lucruri despre aceste zile în care Romexpo devine un punct de întâlnire al celor care iubesc cărțile.

Gaudeamus 2015: Cum să fii peste tot

Știu că majoritatea a scris deja despre Gaudeamus și că acum, în febra ultimelor reduceri de Black Friday (care în România durează oricât, numai o singură vineri pe an nu), un articol despre un târg care s-a încheiat deja de zile bune nu mai e la fel de „click-uibil”. Totuși, mie mi-a luat mai multicel să-mi adun gândurile și să-mi găsesc câteva ore de stat cu tastatura sub degete, așa că, după o mică întârziere, mi-am așternut și eu impresiile pe colțișorul meu de hârtie virtuală.


Particip la Gaudeamus de câțiva ani buni (bine, nu mă compar cu veteranii târgului, dar am strâns și eu ceva experiență la activ), însă abia anul acesta am reușit să-l trăiesc așa cum mi-am dorit din totdeauna: din plin. Bineînțeles, m-a ajutat mult faptul că am reușit să fac câteva exerciții de permutare cu orarul de la facultate astfel încât să câștig niște zile libere, dar cred că factorul care a făcut cu adevărat diferența a fost faptul că am reușit să țin cu dinții de o parte din banii câștigați vara trecută, astfel încât acum să am un buget cu care să-mi pot face de cap. Așadar, imediat ce a venit miercurea, am început în forță Gaudeamusul meu ubicuu.

Prima zi a fost mai mult o tură de recunoaștere pentru că fiind abia prima zi de târg și mijlocul săptămânii, pavilionul central de la Romexpo era destul de liber. Prin urmare, mi-am petrecut câteva ore descoperind unde erau amplasate toate standurile care mă interesau, dar și cercetând prețurile, ca să mă pot organiza cât mai bine astfel încât lista de cărți must have să fie bifată cu totul și lista de want să fie și ea ceva mai mică la final. Am apucat și să schimb câteva cuvinte cu oamenii de pe la edituri, am admirat noutățile care arată mult mai bine în realitate decât online... și deși am încercat, n-am ajuns acasă fără nicio carte pentru că înainte să ajung acasă, m-am întâlnit la parter cu un curier care îmi adusese un super-colet din partea editurii Paladin!

Joi și vineri, în schimb, am ajuns cu rucsacul plin acasă pentru că am început să cumpăr toate cărțile semnate de autori străini pe care le voiam. De la Calea regilor și până la Dosarele Dresden, de la Războiul etern și până la Pasărea Domului, deja se anunța o reorganizare a bibliotecii ca să încapă totul în ea. Însă știam că e doar începutul, că au fost două zile de încălzire ușoară care s-au terminal vineri seara, când au început lansările. Au fost multe, au fost simultane, am încercat să ajung la cât mai multe, am făcut sprinturi între standuri, am stat mai mult cu nasu-n orar, având doar urechile ciulite, am făcut colecție de autografe, am alergat după autori, am fost peste tot însă, pentru că n-am reușit să mă clonez, tot n-am ajuns la toată lumea. Însă au fost cele mai pline și mai frumoase 24 de ore de până acum, adrenalina și alergătura, combinată cu starea de relaxare și de bine de la fiecare eveniment au transformat maratonul lansărilor într-o experiență pe care abia aștept s-o repet.

N-o să vă spun cum a fost la lansări (dar puteți să vă uitați prin albumul meu foto de la Gaudeamus). V-am tot povestit până acum că momentul acela în care un autor vorbește despre cartea lui, despre ideile și sudoarea care se ascund între pagini, despre cum a luat naștere copilașul lui, despre cum l-a crescut, l-a ajutat să ajungă la maturitate și acum, de față cu noi, îi dă drumul în lume. O lansare e genul de eveniment de care o să-ți amintești cu un zâmbet mic, complice, ca și cum între tine și autor e un secret. Și o să-ți amintești și când citești cartea, și când o vezi pe vreun raft al tău sau al altuia și din când în când, pur și simplu pentru că poți.

Și mai e ceva fain la lansări, ceva ce mi-a lipsit anul trecut, dar am regăsit anul acesta: momentul acela când privești în jurul tău și, printre prietenii despre care știi deja că-ți împărtășesc pasiunea, vezi câte un necunoscut, vezi o persoană pe care n-ai mai văzut-o niciodată, dar în ochii căreia vezi acea sclipire de fascinație pe care o recunoști. Și în clipa aceea știi că nu ești singur, că deși cititul e cea mai solitară activitate, cititorii sunt un grup numeros și unit, știi că sunteți un grup, o masă, o forță. Știi că, atunci când vei ajunge acasă și vei citi rândurile cărții despre care acum asculți alți oameni vorbind, gândurile acelea vor crea o lume în care vei păși alături de mulți alții, că voi, toți cei care ați alcătuit acea mulțime care forma un zid între autori și realitatea înconjurătoare, izolându-vă în bula voastră de fericire, voi toți poate nu vă veți cunoaște niciodată, dar vă veți întâlni în lumea ascunsă între paginile cărții. Și asta contează nu doar pentru autor, care se va ști citit și sprijinit, ci și pentru noi, pentru că ne vom simți mai puțin singuri.

Am început să merg la lansări pentru că voiam să aflu mai multe despre ce se întâmplă în spatele cortinei, despre povestea din spatele unei cărți. Acum, merg pentru că am nevoie să fiu înconjurată de cititori la fel de pasionați, să mă alimentez din energia lor pentru a mă putea întoarce la realitatea gri, pentru a putea face față la comentariile absurde și epuizante ale tuturor celor care nu înțeleg, ca să pot să ascult fiecare persoană care mă întreabă dacă nu fac și altceva în afară de citit și să răspund, mereu cu același zâmbet, că nu, nu fac altceva și nici nu mi-aș dori asta. Pentru că știu că undeva există oameni care știu, înțeleg și simt la fel ca mine, pentru care nu există eveniment mai fain decât jumătatea de oră în care un autor stă de vorbă că noi.

Poate doar cele 10 secunde în care ne scrie un autograf. Pentru că am venit de la târg cu zeci de cărți semnate, cu zeci de dedicații unice care să-mi amintească mereu de cele câteva clipe în care un autor mi-a scris numele pe cartea sa, dorindu-mi să mă bucur de cuvintele pe care le-a înghesuit între coperte.

Și da, anul acesta au fost iar oameni veniți acolo doar de dragul de a fi, oameni care se plimbau printre standuri fără să le pese, care plecau din târg naiba știe cu ce, pentru că nu aveau cărți în pungi (ca o paranteză, le datorez un zâmbet complice tuturor celor care au venit cu ghiozdane în spate la târg pentru că știau că nevoia lor de cărți era prea mare pentru simplele plăsuțe primite de la edituri, care probabil le-ar fi dislocat umerii). Au fost la târg și oameni cu priviri de zombi care treceau printre cititori, autori și standuri ca rața prin apă. Dar anul acesta nu i-am văzut pentru că în fuga mea între standuri, indiferența lor nu m-a putut atinge.

Prin urmare, anul acesta am rămas numai cu impresii pozitive, cu un turn de cărți mai mare ca oricând și cu o dorință imensă ca ziua să aibă 26 de ore. Sau 30. Sau 48 cu 24 rezervate doar pentru lectură! Însă până se reglementează lungimea zilelor, o să le număr pe cele rămase până la Final Frontier, când sper să ne revedem prieteni și străini, dar cititori cu toții.

Să înceapă Gaudeamus!

Dacă ar fi să rezum ultima perioadă într-un singur cuvânt, acela ar fi „nebună”. Ar urma apoi cuvinte precum „grăbită”, „aglomerată”, „irespirabilă” uneori, „epuizată” alteori... Pe scurt, ar fi o avalanșă de cuvinte care cer o gură de aer proaspăt. Și asta vreau să fie acest târg de carte pentru mine.

M-am tot gândit ce să scriu înainte de târg pentru că nu puteam să nu scriu, nu despre cel mai fain eveniment literar al anului, nu despre o lume incredibilă adunată în pavilionul central de la Romexpo, nu când am de gând să petrec cel puțin 3 zile din 5 printre cărți, nu când știu că urmează să merg undeva unde îmi pot lăsa viața la ușă ca să pot pătrunde fără niciun fel de bagaje în cea mai mare gară din București, o gară plină de cărți-trenuri care promit călătorii prin toată lumea și prin toate lumile.


Am vrut să scriu despre ce cărți vreau să-mi cumpăr, un fel de listă de recomandări, dar pe lângă faptul că aș fi descoperit că bugetul nu e niciodată de-ajuns pentru toate noutățile, ar fi ieșit un articol mult prea lung. Mult mult mult prea lung. Apoi mi-am zis să vă recomand ceva lansări, dar chiar dacă mă limitez doar la SF&F, tot sunt lansări simultane din care nu vreau să aleg și nu vreau nici să influențez pe nimeni. Așa că am făcut în schimb un tabel pe care îl actualizez cât de des pot cu toate lansările awesome care au loc la târg și au legătură cu fandomul. Și sunt multe, atât de multe încât n-ai cum să te plictisești!

Am ales, în schimb, să scriu un îndemn. Hai să mergem la târg! Bine, e cam aiurea să vă îndemn tocmai pe voi, sunt convinsă că dacă citiți acest blog, iubiți cărțile și dacă iubiți cărțile, ori mergeți la târg, ori nu aveți cum să ajungeți. Dar ce-ar fi dacă noi, cei care putem ajunge, am face puțin mai mult? Dacă în loc să mergem și să ne plimbăm printre standuri, să privim cărțile pe care le iubim, zâmbind când luăm una acasă, cerându-ne scuze mental când nu putem aduce una în bibliotecă, dacă pe lângă toate astea, am și vorbi cu autorii cărților pe care le iubim. Mulți vor fi acolo nu doar la lansări, dar și prin târg, plimbându-se la fel ca noi, cu ochii după cărțile care le plac. Hai să le mulțumim, măcar cu un cuvânt, dacă nu cu un dialog, pentru că fac această lume a cărților posibilă.

Și hai să le mulțumim și angajaților editurilor, cei care stau 5 zile în picioare organizând evenimente, aranjând cărți sau stând la casă, hai să le mulțumim pentru că fac acest târg să se întâmple. Hai să nu mai fim pasivi, să nu mai fim câte o față în mulțime, un participant între mulți alții, un număr în statistici. Hai să devenim fiecare în parte o voce, vocea cititorilor. Hai să le aratăm autorilor și editurilor că lumea încă citește, că noi citim, că suntem reali, vii, că existăm, că ne pasă, că suntem alături de ei așa cum putem. Hai să le arătăm că suntem mulți care suntem acolo nu ca să găsim un cadou de crăciun pentru vreun prieten, nici ca să cumpărăm o carte colorată pentru un verișor mai mic, ci pentru că lumea cărților e lumea noastră, pentru că ne-am rătăcit iremediabil în labirintul lumilor fantastice și nu mai vrem să plecăm.

Și hai să vorbim și între noi, să ne recunoaștem în grija cu care luăm o carte de pe raft, întorcându-i paginile ca și cum ar fi pergamente vechi și fragile, în modul furiș în care tragem în piept mirosul de carte nouă, în zâmbetul cu care privim pe cineva interesat de una din cărțile noastre preferate. Hai să ne creăm amintiri comune între noi, cei care iubim cuvintele și poveștile care se nasc din ele.

Hai să ne vorbim la Gaudeamus anul ăsta!

Despre Gaudeamus, cu drag și nu prea...

Dacă ar fi să-mi aleg un singur eveniment literar la care să participi în timpul unui an, atunci în mod categoric le-aș alege pe toate ;) Totuși, Gaudeamusul e evenimentul pe care îl aștept cu cea mai mare nerăbdare, e momentul pentru care îmi pregătesc din timp bugetul, e momentul pentru care îmi fac planuri înainte pentru a nu ține cont de ele la fața locului. E pur și simplu unul din momentele mele preferate.


Gaudeamus pentru mine a început târziu anul acesta: am ajuns la Romexpo prima dată abia vineri, venind direct de la facultate ca să ajung la sesiunea de autografe a lui Flavius Ardelean. Mie mi-a plăcut, am stat de vorbă vreo jumătate de oră despre de toate, mă bucur că a avut și sora mea ocazia să-l cunoască și în final am plecat de la standul Herg Benet cu 2 cărți, una pentru o prietenă și una cadou de la autor pentru voi (cât de curând voi organiza un concurs pentru cititorii mei majori).

Am mai dat o tură scurtă în puținul timp rămas până la închidere, am bifat doar editurile care îmi plac în mod deosebit, am văzut prețurile, mi-am făcut o listă mentală și am plecat acasă ca să prind niște somn pentru că a doua zi era SDG (Sâmbăta De Gaudeamus) și trebuia să fiu pe baricade. Am bifat toate lansările la care am vrut să particip și una în plus, mi-am luat toată cărțile care ajunseseră pe lista scurtă și am reușit să strecor și vreo 2-3 în plus, am luat toate autografele pe care le voiam și am primit unul atât de frumos încât o să treacă repede la loc de cinste în bibliotecă. Pe scurt, a fost o zi minunată.

Prima lansare pe care am bifat-o a fost a lui Dănuț Ungureanu, care lansa volumul Însemnările damei de silicon. Cartea e despre oameni în general și despre cei din București în special și pentru că iubesc orașul ăsta, subiectul m-a făcut curioasă. Tocmai de acea am devenit rapid mândra posesoare a unui volum cu autograf, tocmai la timp ca să asist la lansarea volumului Sindromul Quijote de Mircea Opriță, despre care Cătălin Badea-Gheracostea a vorbit atât de frumos încât am adăgaut cartea în rucsac. Almanahul Anticipația 2015 îl aveam deja în momentul lansării, pentru că pe lângă faptul că îmi place tot ce ține de colecția Anticipația, în almanah se găseșe un text pe care abia aștept să-l citesc. Nu vă spun care pentru că sunt sigură că sunt multe foarte frumoase - mai ales că Marian Truță ne-a spus că s-a văzut nevoit să refuze texte foate bune, pentru că avea deja prea multe - dar sper că autorul se simte. Dacă nu, o să-i zic eu oricum cu prima ocazie.

Cu un mic regret am părăsit standul Nemira, ratând lansarea Basmaniei lui Valentin Nicolau, lansare la care aș fi vrut să particip pentru că îl admir pe actorul Marius Manole, care a venit să citească din volum, plus că eram curioasă cum e cartea. În schimb, am mers să-l revăd pe Andrew Nicoll, autor pe care editura All l-a adus câteva zile în România. Prima dată l-am întâlnit joi, în cadrul unui eveniment dedicat bloggerilor care a avut loc la Cărturești și despre care o să vă povestesc cu altă ocazie. De data asta - la târg adică - am venit pregătită cu volumele lui Nicoll care au apărut la noi, așa că acum le am semnate. În plus, îl văzusem mai devreme plimbând-se prin târg așa că l-am întrebat cum i se pare. Mi-a spus că i se pare minunat, so thumbs up for Romania :)

Din păcate, organismul meu a ținut să-mi amintească faptul că nu se poate hrăni doar cu cărți și oameni frumoși (ok, asta a sunat puțin canibal, am zis-o în sensul metaforic), așa că am luat o pauză de câteva minute și am dat gata un sandviș adus de la metrou (pentru că la SDG se vine cu provizii de hrană și apă. Totuși, exista mâncare de la Springtime pentru cei mai puțin prevăzători). Cu bateriile reîncărcate, am participat la cele două lansări de la Paladin și am înțeles din prezentarea lui Oliviu Crâznic de ce Zei americani a lui Gaiman e un must-read: e vorba despre lupta dintre vechii zei ai omenirii (cei greci, nordici, egipteni etc) și cei noi (zeii banilor, internetului etc). Cât de fain e asta? Și altă chestie faină: la lansarea volumului Ploaia electrică a fost prezentă și traducătoarea. În plus, în săptămânile care vin, Paladin va mai organiza câteva lansări interesante (despre care o să vă dau mai multe detalii pe măsură ce le aflu) și o întâlnire cu doi autori străini în cadrul FILB (Festivalul Internațional de Literatură București).

Mai departe am bifat trei lansări la Tritonic: Numărătoarea inversă de Eugen Lenghel, Urme de sfinți de Danuț Ungureanu și Pânza de păianjen de Lucian Dragoș Bogdan. Mi-a plăcut că, la fel ca în fiecare an, toți cei prezenți ne-am unit și am blocat drumul din fața autorilor și a invitaților lor astfel încât lumea să nu se mai fâțâie aiurea prin fața noastră, mai ales că aveau loc berechet să ne ocolească fără să ne deranjeze.

Între lansările Tritonic, am dat o mică tură în căutarea familiei mele, pe care am găsit-o la lansarea unei cărți pentru copii. Cum cel mai mic membru al familiei are 17 ani împliniți, am ridicat o sprânceană, apoi am recunoscut vocea: Andrei Aradits era invitat să citească și omul e pur și simplu savuros. Am rămas și eu câteva minute, vrăjită nu neapărat de poveste, cât de interpretare. Simpatic rău omul :)

Ultima lansare din programul meu a fost lansarea colecției Bendis de la Tracus Arte, care a fost cuplată cu lansarea antologiei Istorii alternative, ceea ce ne-a oferit tuturor un prilej numai bun să ne amintim cu drag de Ștefan Ghidoveanu. Pe lângă antologie, s-au lansat trei volume: Taxidermie de Narcisa Stoica, A opta zi e-n fiecare noapte de Eugen Cadaru și Suspendaţi într-o rază de soare de Ben Ami. Dintre discursurile autorilor, cel mai mult mi-a plăcut cel al lui Eugen, care a ținut să mulțumească tuturor forțelor și oamenilor care au ajutat la apariția acelui volum pentru că deși autorul e cel care face munca, fără sprijinul altora n-ar mai exista cărți.

Pe scurt, a fost o zi perfectă pentru mine, am cunoscut oameni noi și am revăzut oameni dragi, am petrecut de minune cu ei toți (mai ales după târg), am plecat cu un rucsac plin de cărți, DAR acum vine darul pe care titlul îl anticipa.

Totuși, înainte de „dar”, o să fac o mică paranteză: dacă aveți planuri mari pentru un târg de carte - și după cum demonstrează turnul de care sunt extrem de mândră, eu am avut - luați cu voi un rucsac. Anul trecut am avut doar plase și a fost crunt, anul ăsta mi-am rupt spatele din nou, dar a fost mult, mult mai comod :))

Bun, revenind, a fost o zi minunată DAR anul acesta am fost dezamăgită de oamenii din jurul meu. Nu mă refer la autorii sau cititorii cu care mi-am petrecut timpul, cât la străinii din târg. A fost la fel de aglomerat ca anii trecuți, dar am văzut mult mai puțini oameni cu pungi cu cărți în mână. Au fost lansări faine, dar la lănsări abia am zărit una sau două fețe noi. E bine să fim aceeași oameni, dar suntem câțiva. În schimb, am văzut oameni care treceau grăbiți pe lângă evenimente, oameni care ignorau tot ce se întâmpla în jurul lor, vorbind la telefon, oameni care erau acolo doar fizic. Poate toți acești oameni au fost prezenți și anii trecuți. Poate legătura tacită pe care o simțeam între mine și ceilalți oameni care priveau cu admirație cărțile de la standuri a fost doar o iluzie naivă. Sau poate acei străini frumoși sunt mai puțini decât credeam și s-au ascuns mai bine anul ăsta, sufocați de indiferența celorlalți.

Știu că oamenii care citesc acest blog vor fi de acord cu mine, măcar principial, știu că oameni cărora mă adresez probabil nu vor citi următoarele rânduri niciodată, și mai știu că nu e prima dată când spun aceste lucruri. Dar chiar și așa, simt nevoia să le scriu, să existe undeva, în colțișorul meu de internet unde poate cineva le va descoperi o dată și va înțelege că lumea cărților e o lume din care pur și simplu trebuie să faci parte.

Stimați oameni, nu există nimic mai frumos decât a întâlni un scriitor. Ok, poate momentele gen ziua nunții sau nașterea primului copil sau alte experiențe minunate pe care nu le-am trăit eu încă sunt mai frumoase. Dar în cei 20 de ani ai mei, o emoție mai frumoasă decât cea în care am avut ocazia să schimb câteva cuvinte cu un om pe care l-am citit și care m-a impresionat nu am trăit. Și prin câteva cuvinte, nu mă refer la un mulțumesc destul de automat pentru că e coadă la autografe. Poate am avut noroc, dar nu am citit astfel de oameni. Nu, eu mă refer la scriitorii aceia care ridică nasul din cartea pe care o au de semnat și, indiferent câtă lume e în spatele tău, te privesc în ochi și îți spun ceva frumos, unic și personal. Unii poate te cunosc dinainte, alții te văd pentru prima dată, dar găsesc ceva să-ți spună. Andrew Nicoll a fost pentru prima dată în România și totuși a reușit să creeze un astfel de moment prin modestia, sinceritatea și căldura lui. Eugen Cadaru mă cunoscuse cu câteva săptămâni în urmă și mi-a făcut una dintre cele mai frumoase dedicații pe care le am. Am dat aceste două exemple pentru că sunt extrem de diferite din punct de vedere al relației mele cu autorii, nu pentru că aș prețui alte momente mai puțin. Pentru că motivul pentru care vreau să-mi umplu biblioteca de cărți cu autograf nu e faptul că am vreo plăcere în a-mi vedea numele pe cărți, cât faptul că fiecare e mărturia unui moment superb pe care îl prețuiesc. Să descoperi cine e cel sau cea care a scris acele povești care ți-au influențat cât de puțin gândurile e atât de uimitor încât nu pot să pricep cum de lumea nu dă năvală la astfel de evenimente.

Și pe lângă lansările în prezența autorului, mai sunt și lansările fără autori, fie că e vorba de un autor străin, de un autor care nu mai e printre noi sau de unul care pur și simplu nu a putut fi prezent. Chiar dacă nu știi nimic despre carte, dacă e un volum care crezi că te-ar putea interesa, e musai să participi. Și cel mai fain e atunci când cunoști măcar unul dintre vorbitori (nu neapărat personal, dar știi cine e). Dar e bine și când sunt vorbitori necunoscuți ție. De fapt, indiferent dacă motivul pentru care participi e faptul că te interesează cartea, cunoști autorul, îți place editura sau cunoști unul dintre vorbitori, lansările de carte nu sunt evenimente pe care să le ratezi cu inima ușoară. Sentimentul de camaraderie care se creează între cei care vorbesc despre carte și cei care ascultă e atât de frumos și de greu de găsit în alte circumstanțe încât pur și simplu trebuie trăit oricât de des posibil.

Așadar, pentru toți cei care au fost la târg și au ratat lansările de carte, am un singur mesaj: țeapa voastră! Dar adevărul e că e și țeapa mea. Atunci când un autor vede doar o mână de oameni adunați să-l asculte, poate nu se va simți prost, deși cred că îi e greu. Dar atunci când patronul unei edituri vede doar o mână de oameni, se întreabă de ce dracu' să mai investească în evenimente, de ce să se mai chinuie să găsească oameni care să vină să vorbească, de ce să mai dea bani pe microfon și difuzor, de ce să mai piardă vremea aiurea? Când un organizator nu-și vede speranțele împlinite, o să renunțe.

Lumea asta e de căcat. Am zis-o și cel mai trist e că o cred. Dar există oaze de curățenie în ea, există încă oameni frumoși și lucruri frumoase, există sute de oportunități de a trăi momente care să te ajute să le uiți pe cele neplăcute, momente în care îți încarci spiritul în așa fel încât să mai poți face față lumii o oră, o zi, un an, sau atât cât trebuie până când vei avea parte de un nou moment. Dar oazele astea sunt rare și trebuie întreținute, trebuie sprijinite, trebuie menținute curate. Și în ceea ce privește oazele din lumea cărților, e datoria noastră de cititori să ținem căcatul la distanță. În ziua de azi, nu mai e de-ajuns să citești o carte. E bine, de fapt, e fantastic, mai ales dacă ai cumpărat-o. Dar e și mai bine dacă vorbești despre ea, dacă încerci să convingi fie și un singur om s-o citească și el și el la rândul lui va vorbi despre ea și tot așa până când o să avem lumea pe care ne-o dorim și n-o să mai auzim pe nimeni plângându-se că nu se vând cărți.

Așadar citiți, vorbiți despre cărți și participați la evenimente. O să vedeți că merită, o să vedeți că nu există nimic mai frumos pe lume și o să înțelegeți de ce am abuzat atâta de cuvântul „frumos” pentru că altul mai potrivit pur și simplu nu există!

Programul meu pentru Gaudeamus

Mâine începe târgul de carte Gaudeamus, care pentru mine a devenit în ultimii ani sinonim cu evenimentul literar cel mai așteptat al anului. Cărți noi, oferte, lansări, reduceri și mai ales oameni, asta înseamnă Gaudeamus. Timp de 5 zile, avem ocazia să luăm un loc din lumea cotidiană - pavilionul central din Romexpo - și să-l transformăm în altceva, într-un loc de întâlire al celor mai faini oameni de pe lumea asta: cititorii.

De-a lungul timpului, am observat că modul cel mai bun de a participa la târg e acesta: miercuri se dă o tură de recunoaștere pentru familiarizarea cu împrejurimile. Se analizează noutățile și prețurile, se face mental o listă de cumpărături. NU se cumpără cărți (se recomandă venirea cu portofelul gol. Serios, am mers într-un an cu doar 12-13 lei la mine, genul ăla de sumă pe care o ai în portofel în caz de ceva și am reușit să-i cheltui pe absolut toți, inclusiv mărunțișul). Apoi vineri se cumpără cărți, eventual se merge la o lansare-două, dacă e ceva fain, iar sâmbata se cheltuiește restul de bani adunați de prin casă, ce a mai rămas pe card, ce se mai împrumută cu milogeli de la părinți șamd. șiiiii partea mea preferată: lansări all day long! Apoi, duminica dacă mai e vreo lansare interesantă, se participă și dacă mai există vreun leu necheltuit, se cumpără o carte. This is my perfect plan.

Din păcate, însă, miercurea asta n-am cum să ajung pentru că facultate, așa că o să trec doar vineri seara și, desigur, sâmbătă (n-aș rata sâmbăta pentru nimic în lume, dar sper să nu fie vreoată cazul să aleg între sâmbăta de Gaudeamus și orice altceva). Și ca să profit din plin, mi-am făcut un mic program al evenimentelor. Unele se suprapun, eu vi le înșir pe toate, vă povestesc post-event la ce am fost până la urmă.

• Vineri 21 nov:
- 18:00 Sesiune de autografe - Bizaroproze de Flavius Ardelean - standul Herg Benet: v-am povestit deja despre eveniment și despre carte... nu rămâne decât să veniți. Speranța mea e să fim mulți. Legiune. ;)

• Sâmbătă 22 nov:
- 11:30 Lansare Însemnările damei de silicon de Dănuț Ungureanu - standul Nemira
- 12:00 Lansare Sindromul Quijote şi alte ficţiuni rebele de Mircea Opriță - standul Nemira
- 12:30 Lansare Almanahul Anticipaţia 2015 - standul Nemira
- 13:00
       Întâlnire cu scriitorul Andrew Nicoll - standul ALL
       Lansare Basmania, Răspântia gândurilor de Valentin Nicolau - standul Nemira
       Lansare Provocarea și Copiii Întunericului - standul Herg Benet
Update:
- 14:00 Lansare Zei americani de Neil Gaiman - standul Paladin
- 14:30 Lansare Ploaia electrică de James Lee Burke - standul Paladin
- 15:00 Lansare Numărătoarea inversă de Eugen Lenghel - standul Tritonic
- 15:30 Lansare Urme de sfinți de Danuț Ungureanu - standul Tritonic
- 16:00
       Lansare Pânza de păianjen de Lucian Dragoș Bogdan - standul Tritonic
       Lansarea antologiei Istorii alternative - standul Tracus Arte
- 16:30 Lansare Iubire și moarte pentru totdeauna de Liviu Surugiu - standul Tritonic
- 17:00
       Lansarea colecţiei Bendis (Suspendaţi într-o rază de soare de Ben Ami; Sharia de Roxana Brânceanu;
             A opta zi e-n fiecare noapte de Eugen Cadaru) - standul Tracus Arte
       Lansarea Enciclopediei SF, volumele I-VI de Mircea Naidin - standul Tritonic

Și apoi liber la socializare, desigur... Cam asta ar fi, deși în ciuda faptului că am vreo 5 tab-uri deschise cu diverse programe, dintre care unul e cel oficial de la Gaudeamus (pe care îl găsiți aici), tot am senzația că am uitat ceva... Oricum, programul e flexibil, pregătit să primească update-uri și gata să fie ignorat complet în cazul în care apare ceva pe ultima sută de metri. Gaudeamus fericit tuturor!

Notă: Dacă veniți, veniți cu carnetele de elev/student ca să beneficiați de intrare liberă. Altfel, un bilet de intrare e 5lei/zi sau 10lei/abonament pe 5 zile. Eu zic că merită nu doar pentru atmosferă & oameni, dar din reduceri și oferte, vă scoateți taxa de intrare.

Vine Gaudeamusul!

...și deja se anunță o grămadă de evenimente pentru care merită să tragi chiulul de la viața cotidiană și să te pierzi câteva ore printre cărți faine și oameni la fel de pasionați de lectură ca tine. Miercuri începe târgul, deci până marți o să am un orar bine pus la punct pe care o să-l împărtășesc cu voi, dar până mă hotărăsc eu când ajung la Romexpo, știu cel puțin un event de la care nu numai că n-aș lipsi pentru nimic în lume, dar e și prima dată când corup o prietenă să vină cu mine:


Așadar, peste fix o săptămână, adică vineri, 21 noiembrie, ora 18:00, noi două o să fim la standul Herg Benet să vedem dacă teckelul e doar un truc de marketing sau o să fie prezent. Și să luăm și autografe. Nu de la câine, desigur :) Ne vedem acolo!

O lume intr-o alta lume

Cred ca asa pot descrie cel mai bine atmosfera de la Gaudeamus. Pur si simplu intrarea in pavilionul central din Romexpo a devenit o poarta catre o alta lume. Si, la randul ei, acea lume era doar o statie intermediara, un peron cu sute si sute de trenuri gata sa ne poarte pe toti in lumi care asteapta sa fie descoperite si redescoperite.


Am o slabiciune pentru carti. Vorbind cu alti cititori, nici macar nu-mi dau seama ce minunat e sa cunosti oameni care iti impartasesc pasiunea, insa out there, in the real world, incercand sa incheg o conversatie despre vreo carte care m-a marcat sau mi-a schimbat viata si intampinand priviri mirate, mi s-a intamplat sa-mi dau seama ca nu toata lumea simte la fel fata de carti, ca nu toti stiu ce comori pot ascunde. Da, stiu, "cartile ascund comori" e marele cliseu pe care il serveste orice cititor oricui, insa motivul e destul de simplu: e adevarat.

Dar la Gaudeamus nu e nevoie sa explici asta nimanui. Nimeni nu te face sa simti nevoia sa-ti aperi pasiunea sau chiar pe tine insuti, nimeni nu se indoieste ca miile si miile de carti stranse la un loc sunt un mic coltisor de Rai si o persoana incarcata cu pungi mai ceva decat stereotipul cu femeia iesita la shopping in mall straneste doar aprecierea celor din jur. La Gaudeamus, oamenii inteleg. Si exista momente cand simti nevoia sa te inconjori cu astfel de oameni, chiar daca nu-i cunosti si nici ei nu te cunosc pe tine. E vorba despre atmosfera.

Si exact asta iubesc eu la targul asta de carte. Si la toate celelalte. Atmosfera si, desigur, evenimentele care sunt cireasa de pe tortul acesta urias numit Gaudeamus. Pentru ca la lansari (cel putin la cele la care am participat eu) oamenii sunt deschisi. Iti vorbesc in primul rand despre ei inisisi, si asta cere curaj. Pentru ca in cartile acelea sunt bucatele din ei, din sufletele lor, fragmente pe care au ales sa le imparta cu tine. Si desi fiecare scriitor e diferit, desi unii sunt emotionati, altii sunt joviali, altii impresionati ca "a venit totusi cineva", unii increzatori ca cititorii lor ii iubesc, in ochii tuturor e aceeasi luminita, aceeasi pasiune pentru ca oamenilor acestora le place enorm ceea ce fac. Si asta se vede si mai ales se simte in fiecare cuvant.

Nu am participat doar la lansari in prezenta autorilor, ci si la cateva evenimente in care erau prezenti doar "laudatori" si chiar si asa, oamenii aceia erau acolo pentru noi, cititorii, incercand sa ne convinga ca e pacat ca acele povesti sa nu faca parte din noi. Se vedea ca le placusera, se vedea ca aveau incredere in romanele despre care vorbeau si in oamenii despre care vorbeau. Si toti aveau doar lucruri frumoase de spus.

Initial, planuiam sa va vorbesc despre fiecare lansare in parte in cate un articol independent, dar mi-am dat seama ca toate, puse la un loc, mi-au transformat cele doua zile in care am fost la targ in momente unice, in experiente de neratat si in mici crampeie de fericire de care aveam cu adevarat nevoie mai mult ca oricand. Dar nu pot sa nu le mentionez, multumindu-le tuturor oamenilor implicati ca mi-au facut lumea sa para un loc ceva mai fericit, ca mi-au confirmat ca in marea aceasta de oameni exista destui care sunt frumosi pe diauntru, care ascund in suflete niste povesti minunate si care au curajul sa le imparaseasca acelora dispusi sa le primeasca in sufletele lor. Si, desigur, le multumesc celorlalte mii de cititori de acolo pentru ca exista pur si simplu :)

• Bariere de fum de Monica Ramirez - De fapt, nu a fost doar lansarea volumului 4 al seriei Alina Marinescu, ci si relansarea intregii serii intr-un format nou care mie mi se pare ca arata superb. Eventimentul in sine a fost putin mai restrans decat se anuntase pe facebook, insa Monica a vorbit atat de frumos despre ce inseamna acea poveste pentru ea incat aveai senzatia ca vorbeste doar pentru tine, restul lumii disparand usor in ceata, iar fragmentul pe care ni l-a citit a fost suficient cat sa ma faca sa vreau sa ma apuc imediat de citit. In plus, ca tot vorbeam despre atmosfera, mi-a ramas intiparit in minte faptul ca s-a vorbit despre editura Tritonic ca despre o familie, ceea ce intr-adevar parea ca sunt. Si familia "din buletin" a Monicai a fost prezenta, aceasta fiind prima ei lansare la care au participat si copiii ei, care mie mi s-au parut foarte mandri de mami a lor :)

• Destine pierdute de Adina Speteanu - Si fiica de suflet a Monicai a avut propria ei lansare la care atat Monica, cat si Bogdan Hrib nu mai conteneau cu laudele pentru ca Adina nu numai ca a scris o poveste care poate concura cu orice roman YA, dar a crezut in ea suficient incat sa nu devina o poveste uitata intr-un raft (sau in memoria unui laptop), ci sa ajunga in casele romanilor. Si in cazul ei, vampirii nu sunt doar un pretext pentru niste dark-supermani de care se indragosteste toata lumea, ci sunt persoane care au fost in primul si in primul rand oameni si care acum sunt fortati sa se impace cu lumea in care nu credeau si cu destinul pe care nu l-au dorit sau cerut vreodata. Plus ca exista si strigoi ;)

• Praf de stele si Fundatia de Isaac Asimov - Daca va spun ca Fundatia este considerata una dintre cartile despre care e aproape rusinos sa declari ca n-ai citit-o, e de-ajuns? Sau mai bine reformulez si va spun ca e un roman pe care pur si simplu nu se poate sa nu-l cititi pentru ca e atat de interesant si de verosimil incat nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva, peste sute si mii de ani, lumea nu va arata exact asa si Asimov nu va fi considerat un mare profet al secolului nostru. In plus, la lansare au fost mentionate cateva dintre titlurile aflate in lucru la Paladin, titluri care m-au facut sa incerc mental sa-mi reorganizez biblioteca pentru a le face lor.

• Anticipatia 2014 - Inainte sa inceapa lansarea, am avut cateva minute de confuzie pentru ca erau prezenti o gramada de oameni din lumea SF-ului romanesc, mare parte din ei semnand articole sau povesti din almanah, asa ca ma intrebam cine o sa fie vorbitor si cine spectator. Si momentele de la sfarsit in care isi semnau dedicatii unii altora mi s-au parut pur si simplu fascinante, pentru ca pareau cu totii niste prieteni vechi care se bucura sa impartaseasca impreuna succesul de a vedea ca SF-ul, mai ales cel romanesc, e inca puternic.

• CPSF - Uneori, la evenimentele CPSF, ma simt invidioasa pe toata lumea din jurul meu pentru ca toti au cate o poveste frumoasa despre cum au descoperit aceasta revista in copilarie sau adolescenta si despre cum asta i-a influentat de-a lungul timpului. Insa de fiecare data nu-mi pot retine un zambet pentru ca aceasta noua editie este inceputul povestii mele frumoase in care luna de luna astept cu nerabdare momentele linistite in care pot descoperi ce surprize imi rezerva noul numar si sper ca peste ani, la aparitia numarului 100 sa vad si eu in public un tanar usor invidios care abia asteapta sa-si inceapa propria poveste cu iz de povestire SF.

• Asteptand in Ghermana de Danut Ungureanu - Avand in vedere ca romanul se afla a treia editie, inseamna ca in mod evident e ceva de capul lui. Avand in vedere ca oameni cu un cuvant care cantareste greu se inghesuie sa vorbeasca despre romanul tau, spunand ca nu le vine sa creada ca au onoarea de a prezenta un asemenea roman, inseamna ca Asteptand in Ghermana trebuie citit. Si avand in vedere ca am citit in CPSF o poveste semnata de acelasi autor si mi-a placut enorm, inseamna ca deja pentru primul loc de pe lista mea de to read se bat mult prea multe carti.

Si ca veni vorba despre listele mele, am postat zilele trecute pe pagina de facebook a blogului o poza cu un turn de carti care, in pacate, nu era al meu. Ei bine, intre timp mi-am facut si eu unul cu care o sa ma laud zilele astea tot pe facebook :)

Gelosi? Bun! Atunci la anul veniti si voi la Gaudeamus ;)

Nota: pozele nu's ale mele, aparatul meu a decis sa dea coltu', asa ca le-am ciordit de pe net, de pe paginile de facebook ale editurilor in cauza si de pe pagina targului :)

Jurnal: Draga portofel,

Ok, stiu ca marele cliseu al scrisului in jurnal e sa incepi cu "Draga jurnalule", dar de data asta eu am un mesaj pentru portofelul meu. Sau, mai bine zis o scrisoare, de adio...

Sa reluam:

Dragul meu portofel,
Imi dau seama ca in ultimul timp, te-am lasat sa crezi ca relatia noastra merge din ce in ce mai bine. Cu mici sacrificii din partea mea, tu ai devenit din ce in ce mai plin. Imi amintesc cum te umflai in pene cand mergeam la bancomat si desi cardul se golea incet-incet, tie nu-ti pasa... Dar si eu ma jucam cu tine, pentru ca de fiecare data zambeam si tu credeai ca iti zambesc tie, dar eu ma gandeam la altcineva...
Te-am lasat sa crezi ca asa vor sta lucrurile de acum inainte, ca relatia asta va merge din ce in ce mai bine. Insa adevarul e ca in curand, te voi lasa gol si pustiit. Iti voi da sufletul la schimb fara pic de regret pentru ca, dragul meu, adevarul e ca iubesc pe altcineva. Da, m-am indragostit de biblioteca. Vreau s-o umplu pe ea de hartii care desi tie iti par fara sens si fara valoare, mie mi se par infinit mai valoroase decat hartiile tale.
N-am scuze. N-am regrete. Nu-ti spun decat adio...


Bun, lasand gluma la o parte, azi incepe targul de carte Gaudeamus. Pentru mine, in ultimii ani, acest targ a devenit evenimentul literar al anului, cel pe care il astept numarand zilele si dramuind banii pentru ca stiu ca o data ce calc la Romexpo - si la cate lansari si evenimente sunt, n-am cum sa nu calc pe-acolo - o sa plec cu mult mai multe carti decat imi propusesem. Si mi-am propus destule...

Si editurile a caror activitat o urmaresc si-au propus la randul lor teluri inalte pentru ca pe langa oferte de neratat, vin si cu evenimente de la care pur si simplu nu vreau sa lipsesc. Cred ca e a ia oara cand spun asta, dar lansarile de carte sunt niste ocazii incredibile si uneori unice sa-l vezi pe cel din spatele cuvintelor, eventual chiar sa vorbesti cu el sau ea, dar mai mult decat atat, ai ocazia sa asculti un creator vorbind despre creatia sa, despre motivele pentru care scrie, despre... despre orice. Indiferent de subiectul discutiei, simti cum scriitorul isi ia energia de la cititorii din jur pentru a o transforma in idei si sentimente pe care le returneaza sub forma cartilor sale. Singurul dezavantaj la o lansare este ca nu poti sa pleci de-acolo fara sa cumperi cartea. Sau cel putin eu n-am reusit vreodata.

A inceput sa-mi placa sa va indemn sa nu ma credeti pe cuvant, asa ca serios, nu ma credeti si mergeti la o lansare. Eu o sa enumar cateva la care as vrea sa ajung si pe care le recomand :)

• In fiecare an, la targ exista una sau mai multe tari care sunt invitate speciale. Anul acesta e vorba despre tarile nordice, si deoarece editura Trei abunda in romane semnate de autori din aceste tari, ei au 8 lansari in prezenta autorilor, de joi si pana sambata. Programul il gasiti aici -> [link]

• Vineri 22.11, ora 17:50:



Da, nici n-am inceput bine sa ma interesez in legatura cu lansarile programate si deja astea doua se suprapun.... Habar n-am la care o sa merg, n-as vrea s-o ratez pe niciuna pentru ca amandoi sunt niste scriitori pe care ii admir si pe care iubesc sa-i aud vorbind...

• Sambata 23.11:


+ Editura Paladin lanseaza volumele Praf de stele si Fundatia de Isaac Asimov si Omul umbra de Dashiel Hammett la ora 14:00 la standul Grupului editorial Art. Detalii aici -> [link]


Am ales doar unul dintre evenimentele editurii Nemira, cel pe care il astept cu cea mai mare nerabdare, insa am de gand sa campez la standul lor weekend-ul acesta. Programul evenimentelor lor il gasiti aici -> [link]


Adunati la toate aceste evenimente multe altele despre care eu n-am aflat (inca) si o gramada de oferte irezistibile si obtineti cel mai fain eveniment pentru orice cititor. Targul este deschis zilnic intre 11:00 si 20:00 (in weekend se deschide de la 10:00) si avand in vedere ca pe site-ul targului n-am gasit nimic despre pretul biletului, inteleg ca intrarea e libera. Asadar, draga portofel, adio...

Pentru craioveni si brasoveni

Astazi, in foaierul Teatrului National "Marin Sorescu" din Craiova si-a deschis portile Targul de carte Gaudeamus. Acolo va asteapta peste 40 de edituri din Romania si din strainatate. Printe ele se numara si editurile Nemira si All, care va asteapta cu oferte de nerefuzat.


• Nemira: "Pe lângă reducerile de 25% per titlu, în cadrul evenimentului, Editura Nemira le va oferi cititorilor săi o ofertă specială pentru Colecţia Nautilus, constând într-o reducere de 35%. În plus, din oferta largă de la stand, cititorii îşi vor putea alege pachetele 2+1 sau cărţile la preţ fix. BONUS: Eşti născut în februarie sau martie? Vino la târg la standul Editurii Nemira şi primeşti 50% reducere cadou din partea noastră!"

• All: "Cărţile ALL vor fi însoţite de discounturi semnificative: la orice carte cumpărată aveţi 20% reducere, la două cărţi cumpărate aveţi 30% reducere, la trei sau mai multe cărţi cumpărate aveţi 40% reducere."

Targul se incheie pe 3 martie si are urmatorul program: miercuri – sambata, intre 10:00 si 18:00 si duminica, intre 10:00 si 14:00. Intrarea este libera pentru toti vizitatorii.


De asemenea, pentru locuitorii orasului Brasov, de 1 martie cu sprijinul libris.ro, Literarura iese in oras. Traseul si orarul le gasiti mai jos. (click pe imagine pentru a mari)

My new friends

Pentru mine, targurile de carte sunt raiul pe pamant. E un spatiu enorm, plin de carti. Enorm de multe carti. Si o fractiune din cartile acelea sunt cele pe care le vreau in casa mea, in biblioteca mea, in posesia mea.
Pentru mine, targurile de carte sunt iadul pe pamant. De fiecare data, imi doresc un numar enorm de carti. Bugetul meu nu e niciodata de acord si desi incerc sa-l ignor, la un moment dat tot trebuie sa aleg, sa stau si sa ma gandesc ce titluri imi doresc mai mult si care mai pot astepta.

De data asta, a fost exact la fel. Mai jos ma laud cu noii mei prieteni:

Initial, nu trebuia sa-mi cumpar decat Axa, pe care n-am mai gasit-o pe net. Dar n-am putut rezista sa nu-mi iau si Lumina ce se stinge, chiar daca planul era s-o iau de pe net peste cateva saptamani. M-am apucat ieri de ea si acum sunt convinsa ca a fost o idee buna sa nu astept.

Cartile astea nu erau in plan, dar m-a rugat Sorin sa-i iau volumul 2 cu autograf pentru ca a venit autorul in tara. Mi-a placut omul si am vrut cartile. Am ascultat ce avea de spus, si vorbeste foarte frumos, asa ca nu ma indoiesc ca scrie bine. Si as putea sa mai scriu vreo trei paragrafe despre lucrurile care m-au convins, dar mai simplu ar fi sa spun doar ca in adancul fiecarei femei exista o portiune care se topeste cand aude un om vorbind engleza cu accent britanic. Simon Toyne e britanic. Enough said.

Comorile astea doua sunt in engleza. Asimov e dumnezeul meu personal in materie de SF si desi am citit cartea in romana, omul e de doua ori mai bun in engleza. Si acesta se intampla sa fie romanul meu preferat dintre ale lui. Celalat roman este o antologie care contine nuvela care a stat la baza filmului Totall Recall. N-am vazut filmul (sau, mai bine zis, filmele, au fost 2 ecranizari de-a lungul timpului), dar am auzit despre el si mi-a placut ideea. Asa ca daca tot am intalnit ocazia de a citi nuvela in limba in care a fost scrisa, am vruit sa profit.

Cam asta a fost, cu exceptia a cateva romane pe care mi le-au luat ai mei pentru Craciun, cu care o sa ma laud atunci :)

Jurnal #2: Nietzsche, scoala si empatia

Dupa cum stiti, sunt clasa a 12-a. Mda, ni se intampla tuturor la un moment dat. In plus, mie mi se intampla sa fac filozofie. Si s-a intamplat sa imi nimereasca un prof' genial.

De vreo saptamana, discutam despre Nietzsche si despre cum afima el ca exista doua tipuri de mentalitati: cea a aristocratului (sau stapanului) si cea a sclavului. Si in contextul discutiei, am ajuns si la ideea ca noi mereu ne plangem ca "trebuie" sa mergem la scoala. De ce "trebuie"?

Ca sa imi demonstrez mie ca am ramas cu ceva in urma orelor (si pentru ca momentan subscriu la ceea ce am aflat) am incercat sa-mi raspund la intrebare: Eu personal ma duc zilnic 6 ore pe zi la chestia aia in principal pentru ca scopul meu e sa lucrez intr-un domeniu unde am nevoie de mai mult de 10 clase. Adica nu ma pune nimeni. E alegerea mea constienta. [ Aristocrata sau ce? :)) ] In plan secundar, ma duc pentru ca imi plac unele ore si unele persoane - si nu ma refer neaparat la colegi sau prieteni, pe ei pot sa-i vad si in afara scolii, ma refer la unii profi pe care ii admir sincer. Revenind la planul principal... asta nu inseamna neaparat ca imi place tot ce fac. Dar "life sucks". "Jmecheria", cum spune un profesor drag mie, e sa vezi partea plina a paharului (fara s-o ignori pe cea goala), sau daca cea plina nu exista sau nu te satisface, sa faci o schimbare, nu sa te complaci in nefericirea ta (si eventual sa si victimizezi, ca sa-ti planga lumea de mila).

Revin la ideea principala: uneori, chiar si lucurile care iti plac au fatete neplacute. Spre exemplu, saptamana asta am avut de dat 3 teze. Oamenii care au trecut de-a 12-a o sa aiba o reactie asemanatoare cu "asta e nimic, stai sa vezi mai departe". Oamenii sub a 12-a o sa ma compatimeasca sau o sa rezoneze. Nu asta e scopul meu, era doar o afirmatie. Tezele au fost la info, engleza si mate. 3 materii care chiar imi plac. Si totusi, a fost o saptamana obositoare. Nu pentru ca materiile in sine sunt obositoare. La info am deschis un caiet fix 10 minute. Maxim 15. La engleza am vagi dubii ca as fi deschis ceva. La mate nu merge chiar asa, dar nu m-am omorat. Si totusi, a fost obositor psihic. Cel mai enervant mi s-a parut faptul ca ieri (ziua tezei la mate), cand am ajuns la scoala eram destul de ok. Apoi au inceput colegii mei sa repete formule si sa se intrebe unii pe altii diverse chestii si efectiv simteam atmosfera tensionata si starea de "panica panica PANICAAAA!". Totusi, mergand si vorbind cu fiinte individuale, majoritatea aveau o atitudine fatisa de "ok, nu-mi pasa". Dar pusi la un loc, atmosfera era extrem de incarcata negativ si din motive care imi scapa, nu doar o simteam, ci a fost suficienta cat sa am chef sa dau fast-forward peste restul zilei.

Asadar, a fost obositor. Totusi, s-a terminat. Si m-am rasplatiti cu o "ieseala" cu colegii (despre care o sa va povestesc cu alta ocazie). Oricum, acum ca stresul s-a mai risipit, pot sa mai "fiintez" pe-aici mai des de o data pe saptamana. (Deci, intr-un fel, articolul e si o scuza pentru ca n-am mai avut timp de batut campii). Asadar, o sa ma duc sa fac pe fotograful amator si sa pozez pe scurt niste bijuterii pe care mi-am pus gherutele la Gaudeamus. (Cu scuzele de rigoare pentru intarziere...)

Gaudeamus

Astazi a inceput a 19 editie a targului de carte Gaudeamus, care are loc in Pavilionul Central Romexpo din Bucuresti intre 21 si 25 noiembrie.

Am descoperit acest targ acum 2 ani si de atunci incerc sa nu-l ratez pentru ca reuneste intr-un singur loc editurile care ma intereseaza si este o ocazie perfecta de a descoperi noi edituri cu romane fascinante. In plus, targ=reduceri, asa ca intotdeauna plec cu cateva carti de-acolo.. si de obicei sunt mai multe decta imi propusesem, dar deja m-am obisnuit cu ideea si niciodata n-o sa am regrete cand vine vorba de carti. In plus, vineri este Black Friday, asa ca o sa incerc sa ajung atunci (o sa revin maine cu detalii despre Black Friday).

Orele de vizitare sunt intre 10:00 si 20:00 zilnic, asadar timp suficient ca sa ajungeti cu totii (daca sunteti din/in Bucuresti). Intrarerea este libera pentru elevi si studenti si costa 5 lei/zi sau 10 lei/abonament pentru cele 5 zile, ceea este extrem de rentabil.
Asadar...ne vedem acolo!

Programul Editurii RAO la Gaudeamus

Stiu ca este cam tarziu sa afisez programul Editurii RAO, insa m-am gandit ca un mic review al evenimentelor de la Targul de Carte, nu strica nimanui, asa ca voi incepe cu un mic rezumat a ceeace s-a intamplat si cu ce surpriza se va incheia.

MIERCURI, 23 NOIEMBRIE
17.30 Portretul, de Pierre Assouline, lansare şi sesiune de autografe la „Cafeneaua Literară“
Invitaţi: Ambasadorul Franţei în România, Dl. Henri Paul, Roger Grenier,
Lorenzo Mattotti şi Anca Vasas.

VINERI, 25 NOIEMBRIE
16.30 Cine a ucis-o pe Nora Jones?, E.O. Chirovici, lansare şi sesiune de autografe
Invitaţi: George Arion
18.30 Între linii, de Eugen Mihăescu, lansare şi sesiune de autografe
Invitat: Sorin Roşca Stănescu

SÂMBTÃTÃ, 26 NOIEMBRIE
16.00 Numele şi umbra, de Vartan Arachelian lansare şi sesiune de autografe
Invitat: Sorin Roşca Stănescu
18.00 De vânzare: Mariana, 15 ani, de Iana Matei, lansare şi sesiune de autografe
Invitaţi: Cătălin Mitulescu, Ada Condeescu

DUMINICÃ, 27 NOIEMBRIE
11.00 Hotul de carti, de Markus Zusak, eveniment inedit în colaborare cu „Teatrul Masca”
12.00, Fereste-ma, Doamne, de prieteni, Larry Watts, sesiune de autografe
14.00 „Petrecere Zori de zi“ – Eveniment organizat pentru fanii seriei Amurg cu ocazia lansarii filmului, ecranizarea titlului Zori de zi, de Stephenie Meyer. Vor avea loc activităţi şi concursuri interactive cu premii.

Gaudeamus pentru toti!

Am tot vorbit in ultimele zile despre targul de carte si despre ofertele de acolo, insa multi nu pot ajunge la Gaudeamus, fie pentru ca pur si simplu nu au timp, fie pentru ca nu au cum sa ajunga in Bucuresti pana pe 27, cand targul se incheie.

Editura Nemira s-a gandit si la ei, asa ca acesta weekend este weekend-ul Gaudeamus!

Leda nu se lasa mai prejos!

Pentru edituri, participarea la Targul Gaudeamus e un "must", si ca la orice targ, ploua cu oferte. Acestea sunt cele de la Leda:

Surpriza RAO

Pentru ca data lansarii filmul Saga Amurg: Zori de Zi, partea I si Targul de carte Gaudeamus sunt atat de apropiate, cei de la Editura RAO s-au hotarat sa le faca fanilor o surpriza. Asadar.. iata:

"Cu ocazia lansarii filmului Zori de zi, editura RAO pregateste fanilor Amurg o surpriza. Aceasta ecranizare este foarte importanta pentru fanii care au citit deja toate catile seriei si sunt in continua cautare de alte povesti de dragoste cu personaje fantastice. Toti fanii seriei Amurg sunt asteptati duminica, 27 noiembrie incepand cu ora 14:00 la standul editurii RAO din cadrul targului de carte Gaudeamus (Romexpo, pavilion central).
Vom organiza un eveniment destinat fanilor seriei Amurg unde vom premia prin intermediul concursurilor devotamentul fanilor fata de seria si personajele care au adus in atentia publicului din toata lumea povestile fantasy de dragoste."

Deci... ne vedem acolo?

Targul de carte Gaudeamus 2011

Dragilor, incepand de maine 23 Noiembrie si pana Duminica, 27 Noiembrie, sala ROMEXPO din Bucuresti va gazdui cel mai fascinant si interesant targ de carte al tarii: GAUDEAMUS. Asa ca daca suneti elev/stuidenti inarmati-va cu economii si carnetele de note (pentru intrare libera) si afundati-va in promotiile Editurilor noastre, achizitionandu-va cele mai noi titluri ale literaturii indragite de noi toti.

Editura Nemira va asteapta la Gaudeamus!

Cu ocazia targului de carte Gaudeamus, editura Nemira lanseaza o promotie valabila de astazi pana la incheierea targului (adica duminica, pe 27 noiembrie).