Voluntar la frontieră: Final Frontier #6

După ce m-am distrat anul trecut ca voluntar la evenimentul meu literar preferat, anul acesta n-aveam cum să nu-mi reiau rolul și să dau o mână de ajutor la organizarea ediției cu numărul 6 a Final Frontier. De data asta, am transformat Centrul Cultural „Casa Artelor” în casa iubitorilor fantasticului în toate manifestările lui. Locul cred că a fost cel mai fain de până acum: central, luminos, încăpător... câteva roți zimțate în plus și ar fi fost un decor de-a dreptul steampunk. În plus, voluntarii de la I <3 S3 ne-au ajutat mult la aranjarea spațiului înainte și după târg.

La fel ca anul trecut, mi s-a părut fascinant modul în care câteva săli s-au umplut de cărți, figurine, tricouri, roboți, imprimante 3D și, desigur, de oameni faini care abia așteptau să se bucure de tot ce are Final Frontier de oferit. Am reușit și eu să arunc un ochi peste noutățile editurilor, deși mai mult în momentele de dinaintea începutului oficial al zilei, când nu aveam prea mare lucru de făcut.

Așa am reușit să aduc acasă un mic turnuleț din care se vede clar că în materie de achiziții de la târguri, prefer autorii români. Motivul nici nu e greu de ghicit: autografeee! Și nu mă refer doar la o semnătură aruncată pe carte, ci la cele câteva clipe de interacțiune în care majoritatea îmi mulțumesc pentru diverse, de la promovare și încredere, la simplul fapt că am cumpărat cartea. Reacția lor mă surprinde de fiecare dată, pentru că eu ar trebui de fapt să le mulțumesc pentru lumile fantastice în care mi-au permis să evadez în momentul în care le-au mutat din imaginația lor în cărțile pe care le scriu. Bine, iubesc și dedicațiile care mai de care mai inspirate, pe care uneori le recitesc cu drag.

Totuși, ca de fiecare dată, momentele mele preferate sunt evenimentele: lansări, discuții, dezbateri, toate îți permit să afli mai multe despre orice, de la volumul pe care credeai că l-ai înțeles, dar în care autorul poate a ascuns mai multe aspecte care ți-au scăpat, la subtilitățile lumii editoriale și a întregului proces prin care un manuscris devine un volum. Așa că anul acesta, pe lângă a impune programul (ceea ce n-a trebuit să fac aproape deloc, toată lumea a reușit să se încadreze bine și am avut parte de pauzele prevăzute tocmai pentru a permite spațiu de manevră... de care am profitat ca să bag mâncare pe gât ca ultimul sălbatic hămesit), mi-am propus să transmit live evenimentele pe facebook. Cred cu tărie că fiecare discuție ar trebui să ajungă și la cei care, din motive diverse, nu au putut ajunge, dar și la cei care în mod normal n-ar participa la o lansare de carte pentru că nu știu ce presupune.

Din păcate, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg (literalmente) și rețeaua nu mi-a permis un broadcast la calitate mare, iar telefonul nu mi-a permis să scad puțin calitatea. Așa că, după vreo 10 minute irosite înjurând mental, am decis să înregistrez local și să „văd eu după”. Și uite așa am învățat că telefonul meu arată un cadru mai larg decât filmează efectiv, așa că am destule filmulețe cu oameni tăiați sau scoși din cadru, am învățat că uneori se defocalizează singur, așa că am 3 minute de filmare complet neclară pe care niciun program din lume nu o poate repara și am învățat că dacă uiți să pui telefonul în airplane mode (pentru că tu aveai de gând să transmiți live) și te sună cineva, filmarea se întrerupe și ai pauze... Măcar se aude decent și imaginea e și ea relativ decentă. Așa iată-mă cu vreo 13 filmulețe de peste 4GB fiecare în memoria telefonului, filmulețe pe care facebook nu mi-a permis să le încarc pe pagina blogului.

Rezultatul? O zi de editat (pentru care îi mulțumesc enorm lui Laur) în care am descoperit că dacă vrei să adaugi o secundă la începutul unui filmuleț de jumătate de oră, salvarea modificării durează minim jumătate de oră. Și o zi de uploadat în care am învățat că dacă vrei să lași ceva peste noapte, totul o să crape la 5 minute după ce ai adormit și că dimineața o s-o iei de la capăt. Dar și un canal proaspăt de YouTube unde puteți găsi filmări de la toate evenimentele și pe care plănuiesc să-l mai folosesc când vreau să fac pe cameramanul și să-mi chinui prietenul cu editarea video.

Revenind la târg, au fost două zile perfecte. Am revăzut oameni dragi, am descoperit autori noi pe care abia aștept să-i citesc pentru a descoperi dacă sunt la fel de promițători pe cât par și am participat la două panel-uri, dintre care unul a fost moderat de mine... Apropo, îmi permit în sfârșit un moment de fangirl: Am fost invitată într-un panel alături de Tudor Popa!!! Bine, am fost nouă oameni cu totul, dar am avut în sfârșit ocazia să-l aud vorbind pe unul dintre oamenii din industria de carte pe pe care îi admir de mult, mult timp. Omul e aproape o legendă și eu am stat de vorbă cu el!!! Din păcate, nu aveam nicio carte Nemira la mine și fondurile pe ziua I de târg se epuizaseră, altfel aș fi putut pleca și cu un autograf pe una din cele mai frumoase coperte pe care le-am văzut vreodată.


Eu aproape ies din cadru, dar sunt acolo și Tudor Popa la fel :)
Bine, și panel-ul meu mi-a plăcut, deși mărturisesc că nu m-am pregătit mai deloc pentru el, dar sper că nu se vede. Oricum, sunt fericită că Blogosfera SF&F a început să fie considerată o comunitate a cărei părere merită ascultată, chiar dacă discuțiile despre cine și de ce îndrăznește să-și dea cu părerea sunt interminabile în fandom. În ultimele zile s-a consumat multă cerneală virtuală pe subiect, pornind de la articolul Alexandrei Medaru de aici și de la întrebarea lui Dan Doboș de la târg, care au rezultat în articolul lui Silviu/Assassinul de aici și în editorialul lui Alex Lamba din Gazeta SF.

Din fericire, pe Internet e loc pentru toți, așa că vin cu și eu cu niște păreri care simt că ar trebui exprimate:

• După cum am spus și la târg, reprezentanții editurilor au participat la un eveniment al bloggerilor de carte pentru că eu i-am invitat și ei au acceptat să vină. E atât de simplu. Nu cred că asta a însemnat o validare a bloggerilor prezenți (n-aveau de unde să știe cine va fi acolo; nici eu nu știam cine va fi prezent. Cât despre mine, în cel mai bun caz mi-au validat abilitatea de a modera un eveniment, nu calitatea articolelor mele) și cu atât mai puțin încurajarea lor să fie critici literari (wtf?!). Au venit ca să ne cunoască, probabil pentru că unele din... lucrurile pe care le scriem (recenzii, păreri, impresii, ziceți-le cum vreți, până la urmă sunt articole de blog în care scriem ce vrem noi despre cărțile citite) sunt utile industriei de carte. Și poate pentru că unele astfel de articole îi nemulțumesc sau comportamentul unor bloggeri dăunează comunității și au vrut ca noi să știm ce să nu facem. Oricum, ca organizator, pot să explic oricui vrea să mă asculte că scopul evenimentului a fost crearea unei comunități strânse de bloggeri de carte care fac schimb de experiență online, dar și offline, în cadrul unor întâlniri în care discutăm între noi, dar și cu persoane din sfera literară care pot să afle răspunsuri la întrebările pe care le au și să ne spună ce au de transmis către bloggeri. Inclusiv criticii literari pot să vină să dialogăm până înțelege fiecare că nici noi nu ne erijăm în critici, nici ei nu scriu niște simple recenzii cu cuvinte mai complicate.

• Despre libertatea de exprimare a părerii fiecăruia a scris deja Alex mai bine decât aș putea-o face eu, așa că n-o să mai reiau ideea. Dar o dată ce părerea există, e musai să fie și emisă? Răspunsul cel mai simplu este „Nu”. Îmi place să cred că avem cu toții păreri mai mult sau mai puțin avizate despre absolut orice. Dar eu n-o să mă apuc să-mi spun părerea despre cum ar trebui cineva să-și gestioneze un teren arabil, când am trăit toată viața la oraș și am reușit să omor fiecare plantă pe care a trebuit s-o îngrijesc de una singură. De ce? Pentru că eu consider că în acest caz, nu am căderea să-mi dau cu părerea. Da, cu toții putem emite păreri. Ar trebui mereu s-o facem? Nu. Ar trebui mereu să ne abținem? Din nou, nu. Fiecare dintre noi e (deocamdată) liber să decidă când să-și spună părerea și ceilalți sunt liberi să judece dacă are căderea să o facă. Apoi, ținând sau nu cont de părerile criticilor (nu ăia literari, ci cei care efectiv l-au criticat) și lăudătorilor, fiecare „părerolog” decide dacă să continue sau nu să-și facă publice părerile. E simplu în aparență, dar complicat în realitate pentru că decizia despre emiterea efectivă a părerilor e și va fi mereu subiectivă, cât timp suntem liberi să vorbim. Și fiecare dintre ceilalți e la fel de liber să considere acele păreri bune sau proaste și emiterea lor un semn de inteligență sau, dimpotrivă, de lipsă de bun simț.

Iar am deviat mult. Pe scurt, din punctul meu de vedere a fost un târg excepțional și cea mai reușită ediție de până acum. Sper că și cei care au participat, fie ca vizitatori, expozanți sau invitați la evenimente s-au simțit la fel de bine și sper să vă mai întâlniți cu Blogosfera SF&F și pe la alte evenimente, dar și să ne vedem pe 22 aprilie la următoarea ediție a întâlnirilor B3, unde vom avea un invitat special pe care îl alegem zilele astea în grupul nostru de facebook, în care invit toți bloggerii de carte. Și sper că aceia dintre voi care n-au reușit să ajungă să se bucure de înregistrările mele (sau măcar să nu mă înjure prea tare pentru calitatea lor). Și sper să-l mai întâlnesc pe Tudor Popa ca să-i pot cere un autograf :P

Evenimente: Răpirea extraterestră

Indiferent dacă ești sau nu unul dintre cei care cred în extratereștri, ei vor fi prezenți la Final Frontier anul acesta, ascunși printre paginile cărților care se vor găsi la târg. Sau pitiți prin mințile tuturor autorilor care vor lua parte la evenimentele speciale. Sau chiar printre creațiile rezultate în urma atelierelor. Totul se întâmplă pe 1 și 2 aprilie, la Casa Artelor. Fără glumă. Serios, e și eveniment pe Facebook, nu se glumește cu așa ceva!

Așadar, nu vă faceți planuri în primul weekend din aprilie, pentru că indiferent cum preferați să vă petreceți timpul liber, veți găsi ceva de făcut, alături de oamenii faini prezenți la târg. Și de extratereștri.


Comunicat de presă:
În week-endul 1-2 aprilie acceptă provocarea și vino de Ziua Păcălelilor la Final Frontier să descoperi lumile imaginare devenite realitate. Fără glume, ediția numărul șase a singurului târg de carte SF & Fantasy va avea loc între orele 11:00 și 19:00 la Centrul Cultural Casa Artelor (B-dul Mircea Vodă nr. 5, Sector 3, Bucureşti), partenerul nostru de eveniment.

Am pregătit pentru tine cele mai noi apariții dar și volume la prețuri speciale de la editurile pasionaților de SF & Fantasy (Nemira, Paladin, Corint, Millenium, Herg Bennet, Tritonic, Crux), board games de la Red Goblin, benzi desenate și figurine de la HAC!BD. Volumele în limba engleză vin de la Books Express, iar romane polițiste de la Crime Scene Press. Cei mai cunoscuți autori români de SF&Fantasy vor fi alături de noi cu lansări de carte și paneluri interactive. Invitatul special al târgului Final Frontier #6 este scriitorul Dan Doboș.

De 1 Aprilei granița dintre realitate și imaginație se estompează, așa că vei avea parte la Final Frontier #6 de experiența completă. Cavalerii Jedi și elfii din Stăpânul Inelelor au făcut un salt din paginile cărților în realitatea imediată, iar dacă vrei să te alături lor, avem pentru tine obiecte fan art de la Nyx Art și Wizart Room care să te transforme într-un personaj fantasy. Pentru cei curajoși transformările pot fi și mai șocante, vino la târg pentru demo-ul de machiaj SF făcut de Alina Diana Crisu și echipa.

Nici atelierele de la târg nu se lasă mai prejos în demascarea lumilor fantastice și îți oferă informații importante: învață să faci benzi desenate cu Vlady, află totul despre anime cu Alice și călătorește în spațiu la atelierul de Astronomie cu Adrian Sonka, lector Fundația Calea Victoriei. Micii învățăcei în ale SF-ului sunt așteptați la atelierele de robotică ale Academiei inventează.ro.

De data aceasta nu i-am uitat nici pe cinefili care au ocazia să urmărească un scurtmetraj semnat de scriitoarea Doina Ruști și să participle la o sesiune de Q&A.

Stai cu ochii pe Final Frontier.ro și nu uita de evenimentul creat pe Facebook pentru discuții și noutăți. #FF6

Când: 1-2 aprilie 2017
Unde: Centrul Cultural Casa Artelor (B-dul Mircea Vodă nr. 5, Sector 3, Bucureşti)
Program: 11:00 – 19:00

Eveniment marca Bookblog.ro - cel mai important blog despre cărți și lectură de pe internetul românesc. În cei peste nouă ani de existență, el a devenit un reper pentru tinerii pasionați de lectură, un ghid care îi ajută să aleagă mai bine și mai ușor cărțile care merită citite.

Parteneri principali: Centrul Cultural Casa Artelor și Primăria Sectorului 3.

Voluntar la frontieră: Final Frontier #5

Anul trecut, începeam articolul cu impresii de la FF4 cu o nu foarte subtilă (și nici prea reușită) paralelă între scriitori și magicieni, spunând că a sta de vorbă cu autorul unei cărți care ți-a plăcut e ca și cum ai arunca o privire în spatele cortinei. Anul acesta, în schimb, am fost cu adevărat în spatele cortinei, deoarece am fost unul dintre voluntarii care au dat două mâini și două picioare de ajutor la organizarea târgului.

Prima și cea mai puternică imagine cu care am rămas e legată de spațiul efectiv în care s-a desfășurat Final Frontier: la început, după ce am golit sala de tot ce era în plus, înainte să așezăm mesele și să delimităm spațiile expozanților, locul părea extrem de mare (mai ales în comparație cu cel de anul trecut). Apoi, a doua zi, au venit oamenii de la edituri & co și au umplut locul cu cărți, reviste, figurine și alte chestii geeky. Și apoi s-a umplut de oameni, fani, cumpărători, privitori, cosplay-eri... lume faină și plină de culoare. Și deși știu că trebuia să mi se pară mai mic atunci când s-a umplut, mi s-a părut doar foarte, foarte frumos. Duminică seară, însă, oamenii, cărțile, standurile, toate au început să dispară, lăsând locul la fel cum fusese înainte. Și brusc, mi s-a părut al naibii de mic și de gol fără toată acea viață care îl umpluse.


Oricum, dincolo de nostalgia faptului că s-a terminat, nu-mi vin în minte decât superlative. În primul rând, mi-a plăcut că am reușit să îmbin utilul cu plăcutul și să ajung la mai toate evenimentele la care voiam să fiu în public (cu scuzele de rigoare pentru oamenii la ale căror lansări/discuții nu am reușit să fiu prezentă, deși îmi dorisem). Apoi, jos pălăria pentru majoritatea scriitorilor, editorilor și moderatorilor. Sâmbătă mai puțin, dar duminică, în ziua când am fost eu responsabilă cu programul sălii de evenimente, aproape că nu a trebuit să fac niciun semn nimănui, pentru că toată lumea a încheiat chiar cu câteva minute mai devreme, oferind ad-hoc pauze în program. Cred că e prima oară de când particip la discuțiile fandomului când programul e respectat. Mersi, guys, mi-ați făcut viața ușoară!

Și dacă tot am ajuns la mulțumiri, mulțumesc mult tuturor celor care mi-au dăruit cărțile lor, vă promit că n-o să regretați și că, în funcție de timp și de promisiunile făcute, o să aveți cât de curând un feedback sincer din partea mea. Mulțumiri și celor care mi-au golit portofelul, oferindu-mi în schimb cărți (nu sunt ironică, chiar îmi place să-mi cumpăr cărți, vă explic de ce într-un articol separat). Și mulțumiri tuturor celor care mi-au oferit autografe, mulțumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ați scris pe cărțile voastre sau pe care mi le-ați spus atunci când le-ați semnat. În felul meu egoist, vă urez spor la scris: vă urez multe alte ocazii în care să-mi scrieți numele deasupra unei dedicații :))

Bun, să trecem la chestii mai concrete: o să iau la rând evenimentele la care am reușit să particip și o să le povestesc în câteva cuvinte. Apoi tragem cu toții niște concluzii și trecem la somn, pentru că fac pariu că iar o să-mi iasă un articol lung. Sper să fie și destul de interesant cât să-mi citiți și încheierea :P

• Prezentarea Secției 14: primul și de departe cel mai mediatizat eveniment la care am ajuns a fost cel organizat de Secția 14, grupul literar înființat din membrii edițiilor mai vechi sau mai noi ale Atelierului de SF&F organizat de rev de pov și bookblog. Mi-am petrecut ultimele 2 săptămâni citind despre repetițiile lor, despre suprizele pe care abia așteaptă să ni le dezvăluie, despre emoțiile lor. Aveam ceva așteptări și nu cred că am fost singura, pentru că sala a fost arhi-plină, deși am suplimentat numărul de scaune atât cât ne-a permis locul.

Prima parte a orei pe care au avut-o la dispoziție a fost o prezentare generală a membrilor, dar și a planurilor lor de viitor ca grup. Cu tot cu deranjul provocat de partea tehnică (pentru care îmi cer scuze), a fost un început destul de ok. Emoțiile au fost mascate cu glume și multe hohote de râs (poate puțin prea multe, dar Iulia a avut deja parte de această observație de la colegii ei de secție și oricum n-a fost deranjant).


A urmat interpretarea pe roluri a textului Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan, scris de Alexandra Medaru care va apărea în curând în Revista de Suspans nr. 25. Acolo așteptările mele s-au dus pe apa sâmbetei și nu s-au mai întors. Nu comentez textul ales, pentru că nu despre asta e vorba, ci execuția momentului. Care a lăsat destul de mult de dorit. Toată lumea a citit plat niște replici ale unei povești presupus intense, iar accesele de râs (care nu erau parte din poveste) au devenit repede extrem de enervante... Singurul ok a fost naratorul (MAD), care trebuia să fie plat. Și pisoiul, care mieuna ok, dar al cărui rol în toată povestea nu l-am înțeles (comic relief, poate? Ca să pară râsul excesiv mai natural?). Apreciez ce au încercat să facă, dar ar fi fost mult mai bine ca autoarea să-și citească textul singură, ca la cenaclu, că doar asta au mai făcut cu toții. Așa nu ne-am fi așteptat la mai mult și n-am fi fost dezamăgiți. Sau na, să nu vorbesc și de alții, că poate lor le-a plăcut: eu n-aș fi fost dezamăgită. Nu-mi dau seama dacă au fost de vină emoțiile, râsetele sau lipsa de antrenament la capitolul actorie, dar rezultatul final a fost complet pe lângă țintă. Și pe lângă poligonul de tir. Sfatul meu (pe care îl dau în calitate de spectator, nu de mare maestră a nu-știu-ce, că nu sunt decât un banal spectator) ar fi să se limiteze la ceea ce știu... sau să exerseze până când le iese impecabil, indiferent de emoții și de distrageri.

• Lansările noilor apariții de la Crux Publishing: concluzia rapidă: Conan e mama și tata lor și trebuie citit și răs-citit. Mai bine de jumătate din prezentare a fost dedicată eroului lui Robert E. Howard (am observat asta numai pentru că stăteam cu un ochi de voluntar la ceas, altfel nici nu cred că mi-aș fi dat seama cum trece timpul), așa că trebuie să fie ceva mai mult decât interesant acolo (și uite așa volumul a urcat multe poziții în lista de „To read” a subsemnatei). De asemenea, și celelalte două cărți au avut partea lor de cuvinte de laudă, prin urmare, la un an de la primele lansări, editura încă știe să ne convingă să le citim cărțile. Bonus: jos pălăria pentru filmulețul de prezentare al cărții Anei Maria Negrilă. Dacă vreți să (re)vedeți evenimentul, a fost filmat foarte profi:


• (Jumătate din) discuția despre colecția Nautilus de la Nemira: îmi pare rău că nu aveam agenda cu mine ca să le notez, pentru că se anunță multe titluri faine. Momentan, pe lângă titluri noi, politica editurii este să continue seriile începute (bine, depinde și de reacția cititorilor, dar despre asta o discut pe larg într-un articol separat), ceea ce s-a văzut destul de bine în ultimul an, când am avut parte de continuări extrem de repede, dar și de serii publicate aproape una după alta (trilogia „Furnicile”, spre exemplu, a apărut integral în câteva luni). De asemenea, deși nu au prins prea tare când au fost publicate inițial, s-au reeditat primele volume ale seriilor Cultura și Agentul Cormac (care sunt geniale, guys, cumpărați-le și citiți-le ca să-mi primesc și eu continuările, vă rog frumooooos de tot!!!)

• Discuția „Edituri, colecții”, moderată de Liviu Szoke și avându-i ca invitați pe Ana Nicolau (Nemira), Bogdan Hrib (Tritonic), Horia Nicola Ursu (Millennium Books) și Șerban Andrei Mazilu (Crux Publishing): am încercat să fac un rezumat, nu-mi iese mai mic decât un articol serios, deci o să-i dedic un articol separat. Pe scurt, au fost aceleași discuții pe care fandomul le cunoaște. Pe lung, am senzația că majoritatea cititorilor nu le cunosc și eu scriu (sper eu) pentru ei, așa că vreau să le fac mai cunoscute.

Șiii asta a fost... ziua de sâmbătă! Hai că mai e puțin. Primești o îmbățișare virtuală pentru că ești simpatic(ă) și ai citit până aici.

• Lansarea volumului colectiv Exit, povestiri de dincolo: lansarea a devenit repede un prilej bun să aflăm mai multe despre ce înseamnă un proiect comun, dar și despre bucătăria internă a unei antologii (chiar dacă volumul nu e așa ceva), despre cum e nevoie de un pilon central cu experiență care, indiferent dacă își asumă sau nu meritul de „șef de șantier”, e necesar pentru a garanta faptul că rezultatul final e un volun unitar, nu o înșiruire de texte. Și a fost o mențiune interesantă: Creativ Husky, un grup de inițiativă care are ca scop oferirea sprijinului necesar celor care vor să definitiveze un proiect literar. N-am înțeles exact cum se manifestă acest sprijin, pagina de facebook a grupului nu oferă nici ea prea multe informații, dar e ceva de ținut minte pentru cei interesați.


• Lansarea noutăților editurii Millennium: cel mai interesant din întregul moment mi s-a părut faptul că editura plănuiește crearea colecției Povestiri fantastice, unde fiecare volum cuprinde cele mai bune povestiri ale unui autor. Tocmai această idee m-a determinat să cumpăr volumul cu același nume al lui Lucian Dragoș Bogdan, deși aveam acasă volumele sale de povestiri (necitite încă) din care au fost selectate majoritatea textelor. Îmi place ideea de colecție, în special dacă va cuprinde autori români, așa că a fost imboldul de care am avut nevoie ca să mă pot bucura și de textul inedit pe care l-a menționat autorul.

• Lansarea noutăților editurii Tritonic: n-am făsut un secret din faptul că abia așteptam debutul lui Alexandru Lamba, de care deja m-am apucat în dimineața asta și care îmi place până acum. Tocmai de aceea, mi-a făcut plăcere să-l ascult pe autor citind prologul și parte din primul capitol. Pentru brașoveni (norocoșilor!), aveți ocazia să-l ascultați și voi sâmbătă, 9 aprilie de la 12:12 la Bistro de l'Arte, unde are loc lansarea aceluiași volum, sau în aceeași zi, de la 14:00 la editura St. O. Iosif, discutând alături de alți invitați despre genurile minore (SF&F, Mistery & Thriller și Romance).

• Atelierul de confecționat (sau tricotat) povești fantastice: de data asta, până când a trebuit eu să plec, am creat o parte destul de mare din poveste împreună. Ne-a ieșit mai coerentă decât primele încercări, care se încheiau în hohote de râs (ceea ce nu înseamnă că nu ne-am distrat la fel de bine ca de obicei), și cu potențial destul de mare: Mircea I. Popescu, un funcționar banal care are ca hobby tricotatul de șosete este invitat să participe la Survivor dintr-o greșeală, fiind confundat cu Mircea J. Popescu. Sub un impuls de moment, bărbatul acceptă și pleacă în Retezat, unde e prins într-o peșteră alături de echipa lui. În adâncul peșterii, un retrovirus urmează să-i schimbe pe concurenți... și cam aici ne-am oprit. Însă ceea ce ne-a ieșit superb și sper să se mai întâmple a fost faptul că am început să povestim împreună, fiecare improvizând căte un paragraf. Bine, majoritatea am fost împinși de la spate de către organizatori, inclusiv eu, dar în final ne-am depășit inhibițiile și i-am făcut cunoștință lui Mircea cu ceilalți coechipieri. Și ne-am distrat pe cinste, ca niște Cruxieni adevărați.


Cam acesta a fost târgul prin prisma evenimentelor. Bineînțeles, au fost și multe cărți, din care am făcut și eu un mic turnuleț pentru care am mulțumit deja. Și au mai urmat și câteva ore de strâns. Și multe ore de somn adânc, obosit, dar cu un zâmbet larg pe față.

E interesant să fii voluntar, e plăcut să poți discuta cu oamenii dintr-o altă perspectivă care schimbă cumva lucrurile. Deja pare că discuțiile se poartă de la egal la egal, crește cantitatea de informație confidențială care ajunge la tine. Dar cresc și așteptările, pentru că ești acolo să ajuți, să stai la dispoziția oamenilor și să le oferi ce au nevoie, de la un pahar cu apă la indicații. Și observi mult mai bine lucrurile care lipsesc, în special dacă stai de vorbă cu fiecare în parte și le asculți plângerile.

Totuși, nu vreau să închei într-o notă negativă. Lucrurile rele n-au fost multe, spațiul a fost mult mai fain decât cel de anul trecut, am avut mult mai multe lucruri de oferit ca anul trecut (o sală de boardgames și o sală de ateliere, o scenă pentru ca oamenii creativi de la Club Star Wars România și de la Societatea Tolkien din România să se desfășoare), trăgând linie, eu zic că a fost pe plus și abia îl aștept pe următorul!!

PS: Am avut parte și de un moment de fangirl neașteptat (am avut eu multe momente de fangirl, am fost la târg în primul rând ca fan, dar acest moment m-a surprins cu adevărat): l-am întâlnit la FF pe Ken Huegel, aka Darth Vader, aka unul din prezentatorii de la EE Comic Con, aka un om foarte fain pe care îl urmăresc pe facebook de ceva timp și cu care am reușit să schimb câteva cuvinte și să fac o poză (mersi, Max, care e responsabil și pentru toate celelalte poze din articol).

De citit: Lansările Final Frontier

Peste 2 săptămâni, în weekend-ul 2-3 aprilie, toți fanii și iubitorii de SF&F, benzi deseate, figurine sau pur și simplu iubitorii de geek stuff se vor strânge în Connect Hub (Bulevardul Dacia 99) ca să se bucure de a 5-a ediția Final Frontier, un târg de carte special pentru noi.


Eu am participat prima dată la ediția cu numărul 3 și cred că a fost prima mea interacțiune adevărată cu fandomul românesc din zona SF&F. M-am îndrăgostit din prima clipă, pentru că am simțit că, deși nu cunoșteam pe nimeni, făceam parte dintr-un grup. Între a treia și a patra ediție, am mai participat la alte evenimente care reuneau aceiași oameni și am ajuns să-i cunosc, așa că FF #4 a fost ca o revedere cu toți oamenii dragi, dar și o ocazie să cunosc alți fani.

Prin urmare, de când am aflat că urmează ediția cu numărul 5, am stat cu antenuțele bine întinse, ca să prind toate știrile legate de târg și să vi le pot da mai departe centralizat, așa că, pe lângă un link la program, aș vrea să vă povestesc despre toate cărțile faine care se vor lansa la târg și pe care abia aștept să le aduc în bibliotecă (mai ales că ziua mea e weekend-ul acesta, așa că o să am o scuză să cer kile de cărți drept cadou :P ).

Bun, vă avertizez că urmează un articol destul de lung, pentru că majoritatea editurilor ne-au pregătit multe lucruri faine, așa că eu o să mă pot revanșa pentru perioada lungă care s-a scurs de când v-am recomandat o carte înainte să apară. De asemenea, o să iau editurile participante în ordine alfabetică, ca să nu se supere nimeni :)


• Crux Publishing - Prezentă de un an de zile pe piața de carte românească, editura Crux Publishing rămâne fidelă misiunii sale de a aduce în atenția publicului autori români contemporani de o inestimabilă valoare și de a îmbogăți cultura actuală prin traducerea operelor unor autori străini clasici care au pus bazele literaturii fantastice de calitate. Sâmbătă, 2 aprilie, începând cu ora 15.00, Crux Publishing vă invită la evenimentul intitulat De la Conan Barbarul la distopie și stele, care va cuprinde lansarea a trei volume esențiale pentru literatura de gen:

Conan Barbarul: O vrăjitoare se va naște de Robert E. Howard Primul titlu din proiectul Integrala Robert E. Howard reprezintă o nuvelă complexă ce îl are ca protagonist pe nimeni altul decât pe legendarul erou Conan Barbarul. Conținând probabil una dintre cele mai emblematice scene din istoria curentului literar sword & sorcery, nuvela O vrăjitoare se va naște aduce în prim-plan acele elemente care l-au făcut pe Robert E. Howard să fie considerat unul dintre părinții fantasticului întunecat de calitate: acțiune dinamică, eroi excepționali surprinși în situații excepționale și un univers de o frumusețe uluitoare.

Insula Diavolului (Predestinare genetică #2) de Ciprian Mitoceanu Urmând volumului În sângele tatălui, romanul Insula Diavolului este cel de-al doilea titlu din seria Predestinare genetică semnată de cunoscutul scriitor român Ciprian Mitoceanu. Deseori comparat cu Stephen King ca forță a scriiturii și a suspansului creat, autorul ne introduce de această dată într-un univers distopic, foarte apropiat de cel al zilelor noastre. Un nevinovat întemnițat pe Insula Diavolului și un criminal în serie liber, aflat în culmea succesului. Congresmanul Dawson își pregătește, pas cu pas, amendamentul, o lovitură decisivă pe care o va da justiției americane și însăși umanității. Dar ce ne facem când politica și genetica scapă de sub control? În cel de-al doilea volum al seriei, Ciprian Mitoceanu ne provoacă, în obișnuitul său stil alert, să luăm parte la un joc diabolic, a cărui singură miză este supraviețuirea.

Regatul sufletelor pierdute (Stelarium #1) de Ana Maria Negrilă Supranumită „Regina neagră a cyberpunk-ului românesc”, Ana-Maria Negrilă revine pe piața de carte cu un roman science-fiction a cărui complexitate și dinamism sunt comparabile cu marile opere de gen precum seria Dune, Primăvara Helliconiei sau Seria Culturii. Cititorii vor avea parte de o poveste în care știința, religia, spionajul și conspirațiile se împletesc, se confruntă și dau naștere unei aventuri ce va ține toți cititorii cu sufletul la gură. Primul volum dintr-o saga space opera (Stelarium), Regatul sufletelor pierdute vine însoțit, în premieră în ultimii ani în România, de un trailer și de un cod QR care, odată scanat, le oferă cititorilor acces la un conținut multimedia bonus și la nenumărate surprize. Trailer-ul cărții aici -> [link] (must see!!)

• HAC!BD - oamenii care l-au transformat pe Harap-Alb în super-erou de bandă desenată s-au extins, publicând și diverse albume de gen, două dintre ele având lansarea sâmbătă, la ora 11:45. Însă evenimentul pe care abia îl aștept este lansarea volumului Haiganu. Fluviul șoaptelor, roman pe care l-am citit și pe care îl recomand cu drag. Și deși l-am citit, motivul pentru care ard de nerăbdare să particip la lansarea de sâmbătă de la ora 14:00 este faptul că Marian Coman ne va citi un fragmentul din următorul volum!!

Haiganu. Fluviul șoaptelor de Marian Coman Când, într-o iarnă năpraznică, Zourazi, copilul prin vinele căruia curge sângele sacru al magilor, fuge din temnița căpcăunului Dekibalos pentru a întâlni un zeu aruncat pe pământ, lumea întreagă prinde a se schimba! Cu ”Fluviul șoaptelor”, Marian Coman îți deschide poarta către un univers straniu, în care unele personaje îți vor aminti, ca prin vis, de poveștile copilăriei, iar altele îți vor popula coșmarurile. Aflat la granița dintre fantasy și horror, ”Fluviul șoaptelor” îți dezvăluie fascinanta întâlnire dintre un zeu decăzut și un copil cu puteri miraculoase. Romanul este prima parte dintr-o trilogie ce-l are în centru pe Haiganu, singurul dintre Cei Mari ce colindă prin lume.

Dealu Turcesii, Paradigme de Dodo Niță Prozele lui Dodo Niţă scrise cu aplombul care nu ocoleşte sonorităţile argotice, au finaluri şocante, fie în cheie comică, efect al jocului ironic, fie în registrul atroce tragic. Autorul apelează la un întreg patrimoniu de fantasme obsesive (excelent valorizate în poves­tirea „Nopţile albe ale Leningradului”, pusă sub semnul tutelar al lui Mihail Bulgakov), vise, situaţii recurente proprii rememorării copilăriei („Dealu Turcesii”), unde recuperarea fondului ancestral-folcloric atinge notabile intensităţi lirice. Fără să răstoarne raporturile între realitate şi ficţiune, proza lui Dodo Niţă, onestă şi pregnantă, garanţie a unei lecturi agreabile, se încăpăţânează să conserve o anume ingenuitate a actului literar.

Ioniță Tunsu. Un haiduc de București Ioniță Tunsu a fost ultimul haiduc care a băgat spaima în târgoveții și boierii Bucureștiul secolului al XIX-lea. Jafuri la drumul mare, spargeri în toiul nopții și aventuri prin catacombele uitate ale Bucureștilor, ba chiar incursiuni în Revoluția de la 1821, fapte intrate în legendă și reînviate acum, cu deosebită măiestrie de pensula maestrului Puiu Manu.

• Millennium Books - Prima lansare la care am asistat în 2013 la FF a fost lansarea unui volum de Ioana Vișan, așa că mă bucur că și anul acesta, autoarea mai lansează un volum. Iar pe Lucian Dragoș Bogdan l-am îndrăgit de la primul capitol din Vraciul de pe norul interior, așa că sper să ne vedem în număr cât mai mare duminică, de la 12:30:

Povestiri fantastice de Lucian Dragoș Bogdan După mai multe romane, a venit vremea unor volume de povestiri. Dacă ÎNTÂMPLĂRI DIN OCEANELE TIMPULUI conţine texte din perioada 2013-2014 şi va apărea doar în format electronic, pe 3 aprilie vă aştept la Final Frontier cu o carte pentru care unii dintre voi şi-au exprimat interesul în ultima jumătate de an. POVESTIRI FANTASTICE va apărea la editura Millennium, "păstorită" de Horia Nicola Ursu - acelaşi care, la vechea sa editură Omnibooks, îmi tipărea primele două volume de povestiri, cele cu care am ieşit în lume în anul 2004. Citind toate detaliile acestea, poate că unii dintre voi au înţeles unde bat - noul volum adună laolaltă cele mai bune povestiri din "Trilogie" şi "Zeul Kvun".

Secvență de zbor de Ioana Vișan După EFECTUL DE NAUTIL, iată cea de-a doua culegere de povestiri ce poartă semnătura Ioanei Vişan, una dintre vocile cele mai proaspete şi mai puternice din noua generaţie de autori de literatură fantasy şi science fiction din România. SECVENŢĂ DE ZBOR reuneşte povestiri apărute anterior în antologii şi diverse publicaţii, alături de altele inedite.

• Nemira - editura care nu mai are nevoie de vreo prezentare vine cu două evenimente, dar cu mult mai multe cărți. Sâmbătă, de la ora 15:30 are loc o lansare de carte străină, iar duminică de la ora 14 are loc lansarea volumelor semnate de autorul bicefal Dănuț Ungureanu - Marian Truță:

Vegetal de Dănuț Ungureanu și Marian Truță „Mai povesteau oamenii, in serile cand se-adunau la cate unul, sa stea de taina, ca mosneagul se ivea, cel mai adesea in noptile cu luna plina, prin marginile lanului. Umbla de colo-colo, sovaind, parca neindraznind sa se-ntoarca la el acasa. Trupul ii era tot strapuns, iar prin gaurile in care nu ramasesera panusi se putea vedea dintr-o parte-n alta. Pe teasta si-n varfurile degetelor ii crescusera mii de fire de matasea porumbului, care frematau la cea mai mica adiere. Din picioare inmugureau frunze si cu toate astea se misca aproape ca un om, gemand de ti se facea pielea de gaina. Dar din gavanele ochilor nu curgea nicio lacrima, caci erau pline cu graunte, printre care se furisau gandaci marunti...”

Mineral de Dănuț Ungureanu și Marian Truță „Oamenii stelelor vor adora nestingheriti, eliberati de povara carnii, stralucirea intregii Creatii...” Nemurirea? Sublimarea sufletului? O umanitate absolvita de pacate? Sunt promisiunile unei tehnologii revolutionare, pe care eroii romanului Mineral le urmeaza ca pe singurele sperante ce le-au mai ramas intr-o societate impotmolita la limita neputintelor sale. Ceva se intampla insa pe calea catre contopirea cu perfectiunea universului, amenintand sa spulbere ultimele sanse de supravietuire a speciei. Si, pas cu pas, personajele din Mineral inteleg ca oamenii trebuie sa gaseasca mai intai in sine solutiile pentru a merge mai departe...

Noutăți Nemira

• Paladin - Cred că Paladin e printre puținele edituri de la care am chiar toate titlurile din colecția SF&F în bibliotecă și chiar dacă nu le-am citit pe toate, vreau să le aduc cărților mele câteva surioare noi. În plus, sâmbătă la 16:15 se lansează și Trezirea leviatanului, carte pe care o aștept cu nerăbdare de mult, mult timp :)

Trezirea leviatanului de James Corey Ce pericole ar mai putea pândi în spaţiul cosmic după ce umanitatea reuşeşte să colonizeze o mare parte din sistemul solar, iar lupta pentru apă, aer şi hrană trebuie purtată în fiecare zi? Cu milioane de ani în urmă, fiinţe necunoscute din Univers au lansat asupra Pământului un virus cu o inteligenţă superioară, menit să reconfigureze planeta şi pe locuitorii ei. Dar protomolecula îşi ratează ţinta şi călătorește prin spaţiu aşteptând să fie trezită la viaţă. Când virusul cade în mâinile unor sociopaţi, sute de mii de oameni îşi pierd viața, iar sistemul solar este ameninţat de izbucnirea războiului civil. În haosul care se stârneşte, două personaje cu principii antagoniste – James Holden, ofiţer pe un transportor de gheaţă, şi detectivul Miller – vor porni împreună într-o cursă pentru salvarea omenirii.

Elantris de Brandon Sanderson Elantrisul, orașul solar al oamenilor-zei, își pierde măreția atunci când, pe neașteptate, este lovit de blestemul Reodului, iar semizeii se transformă în cadavre vii. Povestea ia o întorsătură și mai sumbră atunci când însuși prințul moștenitor al Arelonului, Raoden, cade pradă blestemului și este închis în orașul decăzut. Între timp, Sarene, prințesa care urma să-i devină soție, sosește în Arelon, unde i se spune că alesul inimii ei este mort. Niciunul dintre ei nu este însă dispus să-și accepte soarta, așa că vor porni separat într-o luptă pentru aflarea adevărului și a naturii Reodului, fiind ajutați de ființe cu puteri supranaturale. Când se vor întâlni, îl va mai recunoaște Sarene pe Raoden? Soarta Elantrisului este în mâinile lor.

Furia roșie de Pierce Brown În viitor, populaţia lumii e împărţită în clase având funcţii strict și clar definite, iar fiecărei clase îi corespunde câte o culoare. Darrow e un Roşu şi un Sondor al Iadului care lucrează în adâncul minelor de pe Marte pentru a face suprafaţa planetei locuibilă. La fel ca toţi cei din neamul lui, trudeşte din greu pentru a oferi un viitor mai bun generaţiilor următoare. Darrow va descoperi însă destul de repede că umanitatea ajunsese demult să populeze planeta Marte, iar cei ca el sunt ţinuţi drept sclavi de o clasă conducătoare decadentă, cea Aurie. Singurul mod în care se poate face dreptate în această societate abuzivă este ca Darrow să se infiltreze în mijlocul Auriilor, devenind unul dintre ei.

• Rao - E primul an în care editura participă la FF, așa că sper sincer că asta înseamnă că vor reînvia colecția lor de SF :)

Bărbați sub arme de Terry Pratchett Caporalul Morcove a fost avansat! Acum conduce recruţii din Garda Oraşului Ankh-Morpork, cel mai mare oraş din Lumea Disc, pentru a-l apără de hoarde barbare, războinici tribali, armate banditeşti... lucruri de-astea. Dar o slujbă şi mai importantă îl aşteaptă. Un document vechi tocmai a dezvăluit că oraşul Ankh-Morpork, cundus de decenii de de crima dezorganizată, are un suveran secret! Iar numele lui e Morcove... Şi astfel începe cea mai mare uimitoare aventură a tuturor timpurilor, sau măcar a întregii după-amiezi, în care soarta oraşului - a universului însuşi! - depinde de curajul unui tânăr, de o veche sabie magică şi de un căţel.

Moștenitoarea focului de Sarah Maas Celaena Sardothien şi-a negat harul magic vreme de zece ani. Acum, singura ei dorinţă este să răzbune moartea prietenei ei Nehemia, iar regele din Adarlan este principalul vinovat. Pentru a-şi duce la îndeplinire planul, Celaena, moştenitoarea de foc a unui regat distrus, va călători în Wendlyn, un ţinut îndepărtat în care magia încă mai dăinuieşte. Va reuşi oare temuta asasină să îşi accepte moştenirea nemuritoare, învingându-şi teama de necunoscut? Până unde va fi ea dispusă să meargă pentru a-şi îndeplini promisiunea făcută Nehemiei?

Simfonia itinerantă de Emily St. John Mandel "Simfonia itinerantă" este un roman complex, ciudat, despre anii de dinainte şi de după o pandemie care ucide majoritatea populaţiei de pe Terra, având în centru destinele unei trupe de actori supravieţuitori. Planurile temporale se împletesc în mod armonios. Frumos scris, bine construit, nu este, cum s-ar putea crede, doar un roman postapocaliptic sumbru, ci ne oferă o viziune inedită despre un viitor distopic.

Regatul umbrelor de Josephine Angelini "Regatul umbrelor" este cel de-al doilea volum din seria Predestinaţi. Cartea continuă povestea lui Helen Hamilton, o tânără timidă care locuieşte în Nantucket şi a cărei viaţă este cuprinsă de haos atunci când descoperă că este singurul scion, descendentă directă a zeilor greci, care poate coborî în Lumea de Dincolo. Helen este hotărâtă să-şi folosească talentul pentru a pune capăt războiului împotriva zeilor şi, de asemenea, să-şi schimbe destinul. În cruciada pe care o declanşează, un lucru se dovedeşte dificil: să-l uite pe Lucas Delos. Fără el, Helen simte că nu poate înfrunta Lumea de Dincolo şi este pe punctul de a ceda. Chiar atunci, un alt scion misterios, neînfricat îşi face apariţia şi îi oferă eroinei ocrotirea sa. Volumul doi din această saga aduce cu sine o poveste romantică încărcată de dinamism, în care se înfiripă un triunghi amoros de neuitat.

• Tritonic - Cred că e unul dintre cele nostalgice articole pe care le-am scris, dar FF chiar a însemnat și înseamnă mult pentru mine, așa că-mi tot amintesc întâmplări de pe la începutul incursiunilor mele printre oamenii cărților. Întâmplător sau nu, editura Tritonic a fost sursa de la care am aflat despre târg prima dată, așa că mă bucur să-i revăd, mai ales că duminică, la ora 13:15, lansează volumul lui Alex Lamba, care cred că va fi prima carte pe care o citesc după târg. În plus, deși nu e pe lista lansărilor, n-am să plec de la FF fără volumul 9 și 1/2 elegii al lui Michael Haulică.

Sub steaua infraroșie de Alexandru Lamba Un Space Opera / romance, o încercare de a satisface pretențiile fanilor de hard SF și ale amatorilor de povești de dragoste deopotrivă. O incursiune imaginativă în viitorul în care iubirea pentru spațiu va invada spațiul iubirii.

Galaxia sudică de Aurel Cărășel Galaxia sudică adună în paginile sale cîteva nuvele publicate, bine primite de cititori și lăudate de cei care scriu despre proza scurtă (una dintre ele, „Gravitație 0.7ˮ, a fost chiar nominalizată la premiile Romcon 2015, categoria nuvelă), dar și una inedită, cea mai întinsă dintre ele. Însă vestea cu adevărat bună în legătură cu acest volum este că el reprezintă debutul unuia dintre cele mai interesante proiecte din literatura SF românească. Galaxia sudică va fi o saga spațială, o istorie a lumii așa cum numai Motocentauri pe acoperișul lumii, antologia din 1995, își propusese.

Cam atât despre cărțile editurilor invitate pe care vi le recomand cu mare, mare drag. Totuși, nu sunt singurele lansări, deoarece câteva edituri care nu vor avea stand vor fi prezente prin autorii SF&F pe care îi lansează. Așadar, dacă nu v-am plictisit încă, vă mai recomand câteva cărți care se vor lansa la târg:

Din ştreang de Aurelia Chircu - editura Bookmasters - lansare duminică, 11:15 Debutul Aureliei Chircu aduce în prim plan îmbinarea unei estetici tipic scandinave în materie de thriller cu elemente fantastice, menite să reproducă o atmosferă de suspans ancorată într-un mediu autohton. Miza cărții o constituie însă posibilitatea de a fi lecturată ca roman mainstream, roman thriller sau roman de ficțiune speculativă.

Exit, povestiri de dincolo - antologie editată de Marian Truță - editura Eagle - duminică, 11:45 Opt autori explorează pragurile lumii de dincolo, într-o călătorie captivantă, uneori sumbră, alteori amuzantă, alteori plină de tristeţe şi însingurare. Opt istorii inedite despre ceea ce poate fi hotarul dintre AICI şi DINCOLO, opt viziuni ale aceluiaşi lucru, pe cât de fascinante, pe atât de diferite.

Căldura ghețarilor de Nic Dobre - - sâmbătă, 12:30 Cartea lui Nic Dobre vorbește, printre multe altele, despre o anume chemare a instinctelor omenești, despre dorul de casă (dacă această sintagmă nu s-a prăbușit deja în desuetudine, sub presiunea implacabilă a unui alt «ghețar» – globalizarea), despre eternul balans între nerăbdarea marilor explorări și revenirea perpetuă la insula de baștină.

• Opere complete de Mihail Grămescu, vol 4 - Tracus Arte - duminică, 11:00

Doamne, ce de cărți s-au strâns....Habar n-am unde o să le pun, habar n-am când o să am timp să le citesc pe toate, dar serios că le vreau. Și portofelul meu e bine burdușit, așa că, dacă totul merge bine, o să pot să vin cu toate acasă. Semnate *evil grin*.

Și dacă tot m-am apucat de luat la puricat programul, vă mai spun că dacă veniți la târg, o să mai aveți parte de nenumărate suprize, printre care și un eveniment al Secției 14, pentru care autorii se pregătesc temeinic, așa că mă aștept la ceva fain de tot, o zona de boardgames, quiz-uri și dueluri de la Club Star Wars România și multe, multe alte surprize!!

Așadar, ne vedem cu toții pe 2-3 aprilie la Final Frontier! Eu voi fi acolo tot weekendul, așa că sper să ne strângem din nou în număr cât mai mare!

Magie la Final Frontier #4

Imaginează-ți un spectacol de magie. Unul din acela cu adevărat bun, cu artiști atât de talentați încât nu se mai pune problema unei discuții despre „trucuri”, ci despre magie adevărată. Imaginează-ți că e un spectacol atât de bun încât, la final, deși toată lumea în jurul tău pleacă acasă, tu ești încă prea vrăjit ca să pleci o dată cu ei. După un timp, când în sfârșit reușești să-ți regăsești contactul cu realitatea și te ridici de pe scaun ca să pleci acasă, o parte din magicienii din spectacol se întorc în sala pe care o credeau goală. Așa că te apropii timid... și câteva minute mai târziu, fără să înțelegi prea bine cum și de ce, ești alături de ei în spatele cortinei, unde nu numai că îți povestesc despre ceea ce fac, nu numai că îți explică detaliile din fundal, dar îți și prezintă alți magicieni. Curând, fără să-ți dai seama cum, faci parte din lumea asta a magiei. Nu ești chiar magician, dar nici nu mai ești un simplu spectator. Și magicienii știu cine ești, îți știu numele, au auzit de tine, vor să te cunoască și să stați de vorbă. Imaginează-ți asta, imaginează-ți sentimentul ăsta. Și acum amplifică-l de câteva ori și o să începi să simți ce am simțit eu în cele două zile de Final Frontier.


Pe scurt, mi-a plăcut și mi-a plăcut enorm. Pe scurt, a fost „Oaaaaaaaaaaau!”. Îmi spunea prietenul Golem14 aseară că am un avantaj față de alți cronicari ai evenimentului pentru că eu deja am putut să văd părerile altora. Din ce am găsit și citit eu, majoritatea erau de bine (GazetaSF, Golem14), cu o excepție (ficțiuni.ro) care poate m-ar fi întristat, dacă aș fi fost de acord cu concluziile trase. Doar că eu am văzut altceva la FF#4.

În primul rând, am văzut magie. Pe bune. Ok, știu că paralela dintre magicieni și scriitori pe care am făcut-o mai sus n-a fost prea subtilă. Nici n-am vrut să fie pentru că din punctul meu de vedere, să transformi cuvintele într-o poveste pe care cititorul o trăiește în capul lui și să mergi chiar mai departe, să folosești cuvinte ca să faci un om să simtă ceva e magie pură. Dar nu magia asta am văzut-o, că n-am citit nimic în cele două zile. Am văzut magia unui singur cuvânt, un cuvânt care lipsește din orice alt gen literar, un cuvânt care spune foarte multe despre modul cum funcționează SF-ul. Și cuvântul e fandom. DEX-ul nu-l recunoaște, dar Wikipedia vine cu o definiție care îmi place: compus din fan de la fanatic și dom de la kingdom (regat), fandomul e o subcultură alcătuită din fanii unui anumit lucru, fani care sunt interesați de cele mai mici detalii ale obiectului fanatismului lor și, prin urmare, dedică destul de mult timp și energie interesului lor. Pe scurt, fandomul e regatul fanaticilor.

Și fanatici am fost mulți în Nexus Gamers Pub, care ne-a fost timp de două zile regat. Am văzut mulți scriitori la Final Frontier. Critici de SF n-avem mulți, dar Cătălin Badea Gheracostea a fost pe baricade. Bloggerii sefiști erau și ei acolo (ba chiar am întâlnit un blogger care, după ce i-am făcut cunoștință cu „Dune”, mi-a declarat că SF-ul nu e pentru el, însă acum se afla acolo, gata să se lase vrăjit). Fanaticii „de serviciu” erau și ei la datorie. Și cumpărătorii erau acolo, am văzut extrem de mulți oameni urcând și coborând de la etajul dedicat târgului. Cât au cumpărat nu știu, dar oamenii din spatele tarabelor cu care am discutat nu s-au plâns. Dimpotrivă.

Și am văzut mulți copii. Să vezi puști de câțiva anișori aduși de părinți la un eveniment SF&F înseamnă nu numai că genul e departe de moartea pe care i-o trâmbițează unii, dar și că generația viitoare a fanilor e în curs de contaminare cu virusul care are un singur simptom: o foame veșnic nepotolită de SF. Totuși, una din problemele care s-a discutat iar și iar sub diverse forme, pe care a punctat-o și Alex Lamba, era cum facem virusul ăsta să aducă oamenii spre cărțile noastre, cum construim un pod între scriitorii români și fandomul românesc.

În general, și viziunea mea despre scriitorii și fanii români de SF cuprinde o prăpastie peste care nu există un pod, ci un trunchi de copac putrezit pe care puțini se avântă, dar la FF mi-am schimbat părerea. În primul rând, dintre toate lansările, doar două au fost de carte străină. Restul au fost de-ai noștri. În al doilea rând, primele cărți care te întâmpinau la etaj erau românești 100% pentru că la intrarea în secțiunea de târg a festivalului se găsea nou-înființata editură Crux Publishing, care m-a impresionat prin oamenii plini de avânt și de voie bună care erau gata să stea de vorbă cu tine. În plus, autorii lor erau nu numai prezenți, dar pregătiți cu pixuri, zâmbete și discuții faine, așa că din punctul meu de vedere, Crux a fost vedeta evenimentului.


Ceea ce nu înseamnă că restul au fost mai prejos. Nemira și-a promovat cu vârf și îndesat autorii români pe parcursul celor două zile, și deși, din punctul meu de vedere, Nemira e una din editurile care face extrem de multe pentru sefiștii români prin proiecte precum revista online Nautilus, revista „in print” CPSF (unde românii ajung vecini de publicație cu nume mari din SF-ul internațional) și prin colecția Maeștrii SF-ului Românesc, reacția Anei Nicolau la întrebarea lui Liviu Surugiu despre modurile în care Nemira ajută autorii români de SF a fost promptă: a doua zi, Ana a anunțat că Nemira va mai face un pas și va organiza un concurs dedicat debutanților. Nu știu dacă relația de cauzalitate a fost chiar așa cum a părut sau dacă editura avea în plan acest proiect și întrebarea lui Liviu a consturit o conjunctură foarte bună pentru a anunța concursul, dar oricum, inițiativa mi se pare demnă de aplauzele entuziasmate pe care le-a strârnit anunțul. Tocmai de aceea, pe măsură ce sunt anunțate detaliile, o să vă țin la curent pentru că indiferent dacă vreți să publicați un roman sau vreți să rămâneți în stadiul de cititori, Nemira ne va implica pe toți în acest concurs.


Și editura Millennium mi-a demonstrat că SF-ul românesc e alive and kicking. Lansarea unui nou număr al revistei Galileo, care conține texte ale unor tineri scriitori cizelați în cadrul unui atelier de scriere creativă, dar și reeditarea romanului Sharia al Roxanei Brînceanu pentru mine au fost un semn că un val nou de autori vine din spate, gata să stea la aceeași masă cu scriitorii deja consacrați. Ba mai mult, discuția de a doua zi despre atelier atât din punctul de vedere al scriitorilor coordonatori (Michael Haulică, Oliviu Crâznic și Marian Coman), dar și al scriitorilor participanți (Mihai Alexandru Dincă, Andrei Panțu și Alexandra Medaru, care au debutat în Argos sau Galileo, deci sunt scriitori cu acte în regulă) mi-a confirmat faptul că SF-ul o duce chiar bine. Nu fantastic sau fabulos, nu la același nivel cu cel din UK, dar nici nu horcăie pe vreun pat de spital, ci se bucură de prietenii pe care îi are și își face alții noi.


Revin puțin la Crux pentru că vorbind despre lansări, mi-am amintit că în cadrul evenimentului lor, m-a impresionat și unitatea de care dădeau dovadă. Deseori, am avut senzația că în cadrul diverselor evenimente, scriitorii nu prea vorbesc admirativ unii despre alții (deși în cadrul unor discuții informale, am auzit autori vorbind despre alți autori cu atâta plăcere încât lista mea de viitoare lecturi a căpătat proporții astronomice). În schimb, în cadrul lansării volumelor Ceasul Fantasmelor de Oliviu Crâznic, Anotimpul Pumnalelor de Șerban Andrei Mazilu și Povestiri de la marginea realității de Dan Rădoiu, am avut ocazia să aud un scriitor precum Oliviu Crâznic spunând despre debutul în limba română al lui Șerban Andrei Mazilu că e un roman care nu numai că l-a făcut invidios, dar l-a determinat să publice la rândul lui un nou volum. De fapt, Oliviu a vorbit atât de frumos despre Anotimpul Pumnalelor încât dacă n-aș fi avut deja volumul în rucsac, aș fi țâșnit la etaj să-l cumpăr imediat după lansare.


De asemenea, Oliviu a fost unul dintre cei doi autori invitați speciali ai târgului, alături de Sebastian A. Corn (pe numele său real, Florin Chirculescu). Cei doi au avut fiecare câte un eveniment de o oră în cadrul căruia, alături de un moderator, au discutat despre munca lor, despre ce înseamnă să fii scriitor sau despre motivele pentru care scriu. Mi-a plăcut faptul că momentele au fost cum nu se poate mai diferite, la fel cum cei doi scriitori au fiecare stilul lui. Oliviu în dialog cu Michael Haulică a fost foarte la obiect, răspunzând punctual tuturor întrebărilor, aducând, atunci când era cazul, argumente foarte concrete, dar reușind cumva, pe parcursul discursului, să lase să se vadă pasiunea cu care face tot ceea ce face. În schimb, Florin în dialog cu Cristian Badea Gheracostea s-a lansat în povești care mai de care mai interesante despre cum au luat naștere romanele sale.


Și apoi, desigur, au fost cele două ore de discuții pentru care am mers, de fapt, la Final Frontier. Una din marile probleme ale SF-ului românesc e că există mai multe tabere care interacționează rar, și atunci când o fac nu e neapărat într-un mod pozitiv. Însă Final Frontier a reunit reprezentanții unora dintre aceste tabere (nu pe toți, dar destui cât să fie ceva semnificativ) în jurul unei mese, Oliviu Crâznic provocându-i să discute despre realizările și nerealizările din anul 2014. Rezultatul a fost cum nu se poate mai pozitiv: rezumatul anului care a trecut a arătat bine din punct de vedere al realizărilor, despre lucrurile care nu s-au întâmplat s-a spus că se vor întâmpla anul acesta, prin discuție s-au strecurat câteva propuneri interesante, bine primite de invitați și deși a existat un moment mai fierbinte atunci când s-au adus în discuție premiile din SF-ul românesc, concluzia finală a fost că e bine că există.

De asemenea, un punct important care merge spre bine e capitolul evenimentelor dedicate SF-ului. Dacă în 2014 n-am avut nici Final Frontier, nici RomCon, anul acesta le vom avea pe amândouă: FF a fost deja un succes din punctul meu de vedere, iar Romconul e în curs de pregătire, urmând să aibă loc la Suceava în septembrie. De asemenea, Festivalul SF de la Râșnov va continua și în 2015, fiind planificat în luna iulie.


Cam așa a arătat pe scurt FF de unde l-am privit eu, cu mențiunea că am ratat câteva evenimente pe motiv de foame. Localul oferea mâncare, deci asta n-a fost o problemă, dar am preferat să dau o fugă până la McDonald's-ul aflat la câțiva pași. Și dacă tot am amintit de local... Nexus n-a oferit chiar ceea ce ar fi avut nevoie festivalul, a fost puțin cam înghesuit și întunecat, mi-a plăcut ceva mai mult FF#3 din punctul acesta de vedere, dar despre amplasament au vorbit deja alții și în final, atâta timp cât s-a întâmplat, putea să aibă loc oriunde, m-aș fi simțit la fel de bine.

Concluzii? Oameni extraordinari cu care mi-a plăcut să stau de vorbă, oameni geniali cu care am făcut în sfârșit cunoștință, oameni incredibili care știau cine sunt și ce fac, chestie care n-o să înceteze să mă surprindă plăcut (no, tre' să mă laud și eu puțin, nu? I'm famous, after all!), un amestec de fani minunați și de oameni care știu ce înseamnă pasiunea, discuții pline de optimism în marea lor majoritate... o lume aflată în plin avânt și pur și simplu magică.


PS: Tocmai am recitit mamutul ăsta de articol... Oricine ai fi, dacă ai ajuns până aici, mersi mult pentru că ai avut răbdare să citești până la sfârșit. Sper sincer că o să consideri că a meritat :)

Rezultatele concursului „Un interviu inedit”

Pe la jumătatea lunii, v-am întrebat ce anume ați vrea să aflați de la personajul vostru preferat dacă i-ați putea lua un interviu. Din întrebările voastre, am înțeles repede că dacă cititorii ar putea călători în lumea din cărți și altfel decât prin intermediul imaginației, cu toții ar putea deveni jurnaliști respectați.

Tocmai de aceea, responsabilitatea de a selecta un câștigător i-a revenit amicului random.org, care a decis că romanele SF&F oferite de organizatorii Final Frontier vor ajunge în biblioteca Ancăi Ciochină.

Felicitări Anca! Aștept un e-mail cu datele tale personale (numele, adresa și numărul de telefon) la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com. E-mailul trebuie trimis de pe adresa cu care te-ai înscris în concurs în maxim 3 zile (adică până pe 26 martie, inclusiv).

Mulțumesc sponsorilor acestui concurs pentru ocazia de a-l organiza și mulțumesc tuturor participanților! Sper să vă revăd nu numai pe blog, dar și în carne și oase în acest weekend (28-29 martie) la târgul Final Fronier :)

Concurs: Un interviu inedit

Vă povesteam zilele trecute despre Final Frontier #4, un târg de carte care e mult, mult mai mult de-atât, e un bilet de intrare într-o lume formată din oameni minunați: fanii literaturii SF&F. În plus, deja se anunță o grămadă de lansări și discuții faine (găsiți detalii despre eveniment pe facebook, aici), așa că deja număram zilele până pe 28-29 martie, când are loc târgul.

Acum sunt și mai fericită pentru că zilele trecute am primit un e-mail cu o veste faină pentru voi: mi s-a propus organizarea unui concurs în urma căruia unul din cititorii norocoși ai acestui blog va primi un pachet format din 3 cărți SF&F. Și la fel cum propunerea a fost o supriză pentru mine, premiul va fi tot o surpriză :)

V-am făcut curioși? Dacă da, atunci pregătiți-vă imaginația pentru că sunteți pe cale de a părăsi lumea noastră pentru a intra în lumea romanului vostru preferat. Însă nu oricum, ci cu o invitație specială din partea personajului cu care v-ați dorit întotdeauna să puteți sta de vorbă, care vă așteaptă pentru un interviu inedit.

Așadar, care ar fi cea mai arzătoare întrebare pe care ați vrea să i-o puneți personajului vostru preferat? Ce ardeți de nerăbdare să știți despre el, care e secretul pe care l-ați vrea dezvăluit?

Răspundeți la întrebarea de mai sus într-un comentariu în care să menționați:
- numele vostru;
- o adresă de e-mail validă;
- numele personajului, cartea din care provine și întrebarea pe care i-ați adresa-o;
- opțional: dați share acestui concurs oriunde vreți voi.

Concursul se încheie pe 23 martie 2015, iar câștigătorul va fi ales cu ajutorul site-ului random.org. Mult succes tuturor!

Final Frontier se întoarce!

Când am participat prima dată la Final Frontier cu doi ani în urmă, habar n-aveam ce mă aștepta. Credeam că va fi pur și simplu un loc cu cărți la prețuri avantajoase, cu câteva lansări simpatice, dar nimic ieșit din comun. În schimb, am găsit ceea ce nu credeam că voi găsi vreodată: un fandom.

Primele romane SF pe care le-am citit m-au fascinat prin ideile incredibile și foarte foarte plauzibile, dar m-am îndrăgostit de lumea science fiction-ului după ce am descoperit volumele de proză scurte ale lui Asimov, presărate de scurte relatări despre modul în care fiecare poveste a luat naștere, despre oamenii care l-au ajutat să ajungă unde era, despre oameni pur și simplu, oameni pasionați care știau să insufle și altora această pasiune, oameni care știau să iubească un gen pentru tot ceea ce este și pentru ceea ce poate deveni acel gen. În acele fragmente am regăsit o altă lume, una reală, palpabilă... dar pe care o ratasem cu câțiva zeci de ani și cu câteva mii de kilometrii.

Și apoi am descoperit că astfel de oameni există încă, ba mai mult, există și aici. I-am găsit, am încercat să-i cunosc, am încercat să fac parte din ei. Am descoperit acea lume care exista înăuntrul lumii pe care o cunoșteam. Și nu am mai plecat de-acolo.

Asta a însemnat pentru mine a treia ediție Final Frontier, așa că atunci când am aflat că evenimentul va avea loc și anul acesta, am fost (și încă sunt) incredibil de fericită. Chiar număr zilele :D (mai sunt 17...). Iar programul se anunță incredibil: printre lansări de neratat și discuții interesante, o să aibă loc și două „porții” de dezbateri care vor aduce la un loc oameni care de obicei se află pe poziții opuse... Sunt curioasă să-i văd la un loc, abia aștept să văd și cine se va afla în public (multă lume faină vine ca să asiste, iar discuțiile sunt extrem de interactive, oricine poate să-și facă auzit punctul de vedere)... ce mai, o să fie două zile în care o să uit pur și simplu de lumea din afara Nexus Gamers Club (localul care ne va găzdui).

În plus, pentru cei care vor să-și încerce mâna, există câteva concursuri faine: un concurs de desen organizat de Wacom care pun la bătaie o tabletă grafică și un concurs de fan fiction, cu premii în „cărți și alte lucruri faine”.

Dacă v-am convins, atunci ne vedem pe 28-29 martie în Nexus Gamers Club (B-dul. Elisabeta nr. 37, vis-a-vis de Hotel Cișmigiu) între orele 10:00 – 19:00. Mai jos vă las comunicatul de presă al evenimentului:


„Magii au prezis din vremuri de mult uitate, nici precogii nu s-au lăsat mai prejos, iar la final de martie profeția se împlinește: Final Frontier, singurul târg de carte SF & Fantasy îi strânge laolaltă, ca-ntr-o frăție, pe toți cei prinși în mrejele cărților fantastice. Bookblog.ro a pregătit arena pe 28 și 29 martie, la Nexus Gamers Club (B-dul. Elisabeta nr. 37, vis-a-vis de Hotel Cișmigiu), pentru a patra întâlnire a fanilor și cititorilor virusați de science fiction.

Simți ce te așteaptă?
Vino să-ți întregești colecția de știință și magie cu cele mai noi cărți ale genului de la principalele edituri (Nemira, Paladin-Art, Herg Benet, Millenium Books, Tritonic, Crux).
Pune mâna pe comicsuri, figurine și board games de la Comics Shop, The Walking Dead, Red Goblin și 101 figurine. Măsoară-ți imaginația alături de scriitorii vedetă ai ediției - Sebastian A Corn și Oliviu Crâznic - la sesiuni de autografe sau lansări de carte.

Și nu uita să-ți invoci forța creativă pentru că s-ar putea să fii atras de atelierele de scriere creativă organizate de Revista de Povestiri și Bookblog.ro sau de lecțiile de benzi desenate oferite de prietenii de la revista Comics și nu oricum, ci folosindu-se de instrumente magice precum tablete grafice oferite de Wacom.
Iar dacă pofta ta de câștig și glorie n-are astâmpăr, pune chiar tu mâna pe o tabletă grafică Wacom de la târg și realizează un desen inspirat de SF (personaj, peisaj, scenă etc.) pentru a participa la concursul Wacom și poți pleca acasă cu tableta în geantă, ca să exersezi.

…sau poate preferi concursul de fan fiction la care te poți înscrie până în ziua târgului, pentru premii din viitor și posibilitatea de a-ți fi publicată povestirea chiar pe site-ul Final Frontier. Va trebui să-ți arăți puterile și să impresionezi juriul format din reprezentanții celor mai mari fan cluburi din țară. Poate, cine știe, te hotărăști să faci un pact în frăția lor.

Stai cu ochii pe FinalFrontier.ro ca să vezi ce năluciri se mai adeveresc și nu uita de evenimentul creat pe Facebook pentru discuții și noutăți.

Când: 28-29 martie 2015
Unde: Nexus Gamers Club (B-dul. Elisabeta nr. 37, vis-a-vis de Hotel Cișmigiu)
Program: 10:00 – 19:00 "   — Sursa

Jurnal: Mărțișoare... întârziate

Tradiția spune că primele nouă zile din martie sunt „babele” noastre și că în funcție de cum e vremea în ziua „babei” tale, așa îți va merge tot anul... Încă n-am reușit să mă lămuresc cum îți dai seama care e „baba” ta, nici nu prea știu cum a fost vremea în ultimele zile, însă dacă lucrurile care mi s-au întâmplat sunt un indicator, atunci o să fie un an superb!

În primul rând (care e de fapt al doilea paragraf...), pentru că 1 martie anunță venirea primăverii și pentru că mărțișorul e unul din obiceiurile mele preferate, poate chiar singurul la care țin cu adevărat, pe 1 am fost cu familia la Muzeul Țăranului și la Muzeul de Geologie și ne-am uitat la cele mai frumoase simboluri ale primăverii la cele două târguri care aveau loc simultan. De la mărțișoare-app-uri la brățări din pietre semiprețioase albe și roșii, inventivitatea nu avea limite. În final, în primele zile ale primăverii, eu am purtat un mărțișor cu un aer de carte veche.

Și apropo de mărțișoare și de cărți, săptămâna trecută am primit un mărțișor foarte drăguț din partea editurii All:


Mi-a plăcut enorm semnul de carte sub formă de șnur de mărțișor, dar mai simpatic mi s-a părut titlul (Dragostea în spaniolă)... După 8 ani de studiat spaniolă la școală, am rămas cu oarecare sechele și o respingere autormată față de orice are legătură cu Spania, dar de vreo 2 ani încoace, de când am scăpat de materia asta oribiă, Universul pare să-mi scoată în cale mici indicii subtile cum că poate ratez ceva cu adevărat frumos. Ei bine, acum că am ocazia să descoăr cum scriu spaniolii, o să le ofer cât de curând ocazia să-mi arate ceea ce profa mea n-a reușit: cum să-mă înfrăgostesc de țara lor.

Dar mărțișoarele abia începuseră să sosească, au urmat 2 dintre cele mai bune vești pe care le-am primit tot anul:

• Pe data de 27 martie (adică fix de ziua mea), Flavius Ardelean o să fie prezent la București ca să ne citească în cadrul unui eveniment marca Herg Benet, care împlinește 5 anișori. Festivalul aniversar va avea loc la Clubul Ţăranului Român între orele 18-20 și știu din surse sigure că Flavius o să ne citeasă o povestire nouă!!

• Imediat după ziua mea, adică pe 28-29 martie, are loc a 4a ediție a târgului Final Frontier, care e fără discuție cel mai frumos eveniment dedicat literaturii SF&F. Am participat o singură dată, la ediția anterioară, dar atunci și acolo m-am hotărât să aflu mai multe despre fanii acestui gen de pe la noi, iar rezultatul au fost 2 ani incredibili, în care am cunsocut oameni pur și simplu minunați. Mai multe despre târg o să vă povestesc zilele viitoare, într-un articol pe larg, dar cert e că abia aștept!


Și prima mea săptămână din martie s-a încheiat într-un mod pe care nu cred că mi l-aș fi putut imagina vreodată... Am participat alături de doi oameni geniali la Innovation Labs 2015. Experiența a fost pur și simplu oau, am stat peste 24 de ore în Politehică, am dormit acolo (avem niște canapele neașteptat de confortabile în bibliotecă), am cunoscut niște oameni pe care altfel nu cred că i-aș fi întâlnit vreodată, m-am distrat, am mâncat pizza la miezul nopții, am învățat niște chestii extrem de utile pe viitor, am râs... au fost și momente frustrante sau obositoare, când eu voiam ceva și creierul meu era like „nope, sorry, I'm out”, dar per total a fost o experiență care a meritat din plin. Și ideea noastră a apărut la f***ing știri(!!), nu mi-am imaginat vreodată că acele „15 minutes of fame” (care au fost vreo 15 secunde, but who's counting?) pot fi atât de plăcute!

În plus, am avut și ceva timp de citit la început de lună și chiar am descoperit că China Mieville e un autor incredibil, dar despre asta o să vă povestesc după ce termin Regele șobolan pentru că omul merită o discuție pe larg, e pur și simplu talent pur în cartea asta.

Pentru voi cum a fost începutul de primăvară? :D

PS: revăzând titlul, mi-am dat seama că am uitat să menționez că toate mărțișoarele au ajuns la timp... întârziată am fost eu, pentru că n-am scris articolul acesta mai devreme, deși îl clocesc de câteva zile bune :))

Later edit: Încă un cadou frumos: Holograf (care e formația mea preferată) a lansat o nouă piesă:


Probabil cineva cu o serie de cunoștințe în psihologie ar putea argumenta că nu e puțin cam dubios că iau toate chestiile astea care se întâmplă independent de mine ca pe cadouri, dar hei, e ziua mea și prin extensie, luna mea, deci I'm the boss! ...și nu sunt deloooc egocentrică, nope, nici măcar puțin. Nu? :))

Final Frontier - despre viitor in centrul vechi

Intotdeauna mi s-a parut ca cel mai greu e sa scrii despre lucrurile care iti plac cu adevarat. Cum transmiti senzatia aceea indescriptibila pe care ti-o da o carte, un film, un eveniment, o persoana? Cum explici o anumita atmosfera care ti-a generat o stare de spirit nu doar extraordinara, dar si imposibil de descris?

Cam asta o sa incerc eu sa fac aici, deoarece sambata am participat la targul de carte SF&Fantasy Final Frontier. Desi era editia a III-a, anul acesta am participat pentru prima data, si sper sa devin un "abonat" pentru ca m-am simtit incredibil de bine.

Targul a avut loc intr-o cafenea in Centrul Vechi, ceea ce i-a oferit din start un aer intim, "de nisa". Erau doar cateva edituri prezente, cele care se ocupa cu comercializarea de SF&F, alaturi de cateva standuri de comics-uri si de Taraba de Jocuri, pentru pasionatii de boardgame-uri. Pe scurt? Pa-ra-dis! Si de parca nu era de-ajuns, un coridor scurt ducea intr-o sala cu acelasi aer intim in care se tineau lansari si discutii.

Am ajuns ceva mai tarziu la lansarea cartii Fata modificata, dar am prins destul din cuvintele invitatilor (Horia Nicola Ursu si Oliviu Craznic) incat sa o mut mult mai sus pe lista mea de "to-read" (aveam deja cartea pentru ca imi placuse ce auzisem despre ea, insa erau cateva romane pe care voiam sa le citesc inainte). Mi se pare normala dorinta mea de a o citi cat mai repede pentru ca atunci cand auzi oameni care vorbesc cu placere despre un roman, e imposibil sa nu vrei sa-l citesti imediat. Asta este diferenta esentiala intre o recenzie citita pe net si un eveniment in cadrul caruia cineva iti prezinta "pe viu" un text.

Dupa aceea, am ramas pe loc ca sa descopar editura Paladin, un imprint al grupului editorial Art. Paladin se ocupa exclusiv cu carti SF&F si in cadrul acestui targ au lansat cartea Farenheit 451 de Ray Bradbury. Auzisem de ea - avand in vedere ca-mi place SF-ul, ar fi fost culmea sa nu aud - insa n-am citit-o inca. Nici macar n-o aveam in casa, asa ca am rectificat rapid acest lucru la sfarsitul lansarii, dupa ce am ascultat captivata cum invitatii (Horia Nicola Ursu, Liviu Radu, Mircea Naidin, Michael Haulica şi Evelina Bidea) vorbeau despre o lume in care oamenii sunt atat de "vrajiti" de show-uri asemanatoare cu cele existente azi la televizor incat nu numai ca nu mai citesc, dar cartile incep sa fie arse. In mod deosebit m-a impresionat un citat din Larry Niven mentionat de Mircea Naidin: A good SF author invents the car; a great SF writer comes up with the traffic jam. - Un bun scriitor de SF inventeaza masina; unul genial inventeaza ambuteiajul. Exact asta mi s-a parut ca a facut Bradbury in cartea sa.
In plus, la Paladin am mai descoperit cateva titluri pe care le voiam in biblioteca, plus ca la o privire prin catalogul viitoarelor lor aparitii, m-am indragostit, asa ca veti mai auzi de ei! (Puteti gasi intreaga lansare filmata la ei pe blog aici [link], ca sa intelegeti de ce mi-a placut atat de mult)

Tot la targ am descoperit si revista de benzi desenata romaneasca Harap-Alb continua..., revista care apare o data la doua luni si reinterpreteaza aventurile eroului de basm, transformandu-l pe el si pe cei 5 prieteni ai luni in supereroi care amintesc de Marvel sau de DC Comics. Desenele superbe m-au atras imediat si dupa ce am citit revistele - le-am devorat rapid dupa ce am ajuns acasa - am indragit si povestea. Da, aventurile lui Harap-Alb imi - si sper ca va - sunt deja cunoscute, insa fiecare dintre prietenii sai are si el o istorie in spate, una originala de care n-ai cum sa nu te indragostesti. Deci am devenit si cititor fidel al acestei reviste. In plus, e a noastra, nu doar creata de romani, dar inspirata de o poveste romaneasca, asa ca v-o recomand si voua. Hai sa fin mandri de tarisoara noastra, sau macar de oamenii buni din ea si de initiativele lor laudabile.

Si daca tot am ajuns la oamenii buni, cred ca acesta e principalul motiv pentru care m-am simtit atat de bine: oamenii. Era clar inca de la inceput ca targul e dedicat cititorilor de SF&F. Am mentionat la inceput atmosfera intima, insa si oamenii prezenti acolo au avut un impact enorm asupra mea. In primul rand, au fost invitatii la lansari, care au vorbit cu pasiune despre cartile si lucruile pe care le iubesc. Apoi, cititorii prezenti, care au contribuit la discutii. Si, desigur, cei care au organizat evenimentele din cadrul targului, la care am apreciat cel mai mult faptul ca stiau sa-si faca reclama. Niciunul nu mi-a varat nimic pe gat cu forta, cu totii erau in mod evident oameni carora le place atat de mult ceea ce fac, incat atunci cand vorbesc despre ceea ce reprezinta, n-o fac cu ostentatie, ci cu placere. Poate sunt oameni de PR foarte foarte buni, insa eu cred ca, mai presus de asta, sunt la randul lor cititori care ne inteleg si incearca sa ne ofere ceea ce ne dorim.

In final, m-am simtit mandra ca citesc ceea ce citesc, m-am simtit mandra ca gandesc cum gandesc si m-am simtit parte din ceva extraordinar de frumos. Acesta e motivul pentru care am impartasit toate astea cu voi, pentru ca sper ca fiecare dintre voi sa aiba ocazia sa se simta vreodata asa.