Recenzie: Experiment (Divergent #3)

Disclaimer: e recenzia ultimei cărți din serie, nu a filmului. Știu, sunt ultimul blogger de pe fața pământului care a citit cartea asta. Ideea e că am avut o relație destul de ciudată cu întreaga serie: prima carte mi s-a părut destul de bună, dar cam Jocurile Foamei Reloaded, iar pe celelalte le-am citit ca să văd dacă e sau nu tot JF. Nu e, dar nu mai sunt așa sigură dacă asta e un lucru bun sau nu...

Povestea:
Acum că adevărul despre modul cum a luat naștere modelul facțiunilor a ieșit la iveală, întregul oraș Chicago e la pământ. Sistemul facțiunilor a fost distrus, Evelyn Johnson preluând conducerea orașului și încercând să instaureze o nouă ordine. Totuși, războiul civil e abia la început, pentru că sunt destui care nu sunt de acord cu Evelyn și cu noile ei legi.

Tris însă are probleme mult mai mari, deoarece o dată cu aflarea adevărului despre trecutul orașului și al ei însăși, tânăra vrea să ajungă dincolo de zidul exterior al orașului. Însă acolo descoperă o lume complet străină, în care și ea și Tobias trebuie să învețe să se descurce și, mai presus de atât, să descopere cine le spune adevărul și cine nu, pentru că soarta orașului lor ar putea avea probleme mai mari decât faptul că pacea a fost distrusă.

Părerea mea:
Când am vrut să mă apuc de citit Experiment, mi-am dat seama cât de mult timp a trecut de când Insurgent pentru că nu-mi mai aminteam aproape nimic. Mi-am recitit recenziile, în special pe cea de la volumul al doilea, dar nu m-au ajutat prea tare (în schimb, am râs enorm când am văzut că am scris despre Insurgent că a fost memorabil deși nu reușeam să-mi amitesc decât două scene). Prin urmare, am recitit primele două volume și imediat după, am citit și finalul seriei, așa că n-o să vorbesc doar despre ultimul volum, ci o să mă refer mai mult la serie, ca întreg. Totuși, înainte vreau să spun câteva cuvinte despre titlu, pentru că tot Internetul românesc a erupt când s-a anunțat faptul că volumul trei se va numi Experiment și nu Loial, Loialant sau vreun alt sinonim. Mie mi s-a părut legitimă alegerea lui Shauki de la început (Loialant? Pe bune?), dar acum că am și citit romanul, mi se pare foarte potrivită.

Revenind la serie, spuneam că atunci când am început-o, mi s-a părut că e un fel de Jocurile Foamei, că autoarea a văzut o rețetă de succes și a aplicat-o. Singurul lucru care lipsea era triunghiul amoros, dar altfel, cartea nu mi s-a părut în niciun fel originală. Totuși, pe măsură ce volumele apăreau în străinătate, deși am încercat să mă țin departe de spoilere, tot am aflat câte ceva, destul cât să încep să cred că s-ar putea ca, în final, cartea să nu fie Jocurile Foamei v2.0, ci ceva complet diferit. Și, în final, chiar e o serie diferită, are elementele ei de originalitate, îmbinate destul de coerent. E o lume care funcționează în felul ei și în felul ei, e ok.

Totuși, nu e neimpresionantă până la capăt, are momentele ei extrem de reușite. Cel mai important dintre ele e finalul. Din păcate, știam dinainte ce urmează să se întâmple (deși am încercat foarte tare să nu aflu... mulțumesc, Internet -_-), așa că n-am fost surprinsă prea tare, deși nu s-a întâmplat nici cum, nici când credeam eu. Totuși, deși știam ce urma să se întâmple, autoarea a reușit totuși să mă emoționeze, au fost câteva pagini în care am lăsat deoparte orice probleme am avut cu romanul sau cu seria și am plâns pur și simplu. Pe bune, atunci când cel care pierde își pune emoțiile pe tapet, mă afectează incredibil de mult.

Daaaar probleme au fost destule, cea mai enervantă dintre ele fiind alegerea autoarei de a folosi două personaje pe post de narator în acest volum. După ce mă obișnuisem cu vocea lui Tris, mi-a fost greu să încerc să jonglez între punctul ei de vedere și cel al lui Tobias... ma ales că sunt identice! Am avut multe momente în care efectiv pierdeam șirul, uitam în capul cui mă aflu și trebuia să caut puțin ori un pronume de gen, ori chiar să merg la început de capitol să văd cine se presupunea că povestește. Am mai citit romane cu mai mulți naratori și unele chiar mi-au plăcut, dar dacă alegi să mergi cu mai multe voci, fă-le diferite! Înțeleg că Tris și Four sunt împreună pentru că au multe lucruri în comun, dar au trăit vieți diferite, deci nu mă aștept să gândească - sau să povestească - în exact același mod.

Și apropo de ei doi... guys, relația voastră e oribilă. Încă din volumul doi, dar mai ales în volumul 3 mă întrebam serios de ce mai sunt împreună când nu-și spun absolut nimic. Nu am reușit să pricep niciodată minciunile sau jumătățile de adevăr într-o relație cu pretenții de seriozitate. Sunteți în primul rând parteneri, ceea ce înseamnă că ar trebui să vă ajutați unul pe altul, dar și să aveți încredere în celălalt și în ajutorul lui. Așa că vorbiți unul cu celălalt, vorbiți atunci când trebuie, nu după luni de zile în care ați ascuns adevărul, nu după ce partenerul a aflat adevărul din alte surse, vorbiți!! Și nu, nu cred în prostiile cu protejatul partenerului, mai ales între Tris și Tobias. Sunt doi Neînfricați, motivul pentru care sunt împreună e că-și admiră unul altuia forța... așa că nu vă mai protejați între voi și vorbiți, frustranților! Altfel relația voastră e degeaba, iubirea voastră devine doar o minciună călduță pe care o spuneți alături de toate celelalte jumătăți de adevăr.

Totuși, punând totul în balanță, seria asta nu mi-a lăsat un gust amar. A avut acțiune în doze mari, întorsături de situație din când în când, destule discuții despre ordinea socială, dar și despre ceea ce înseamnă să fii om, a prezentat și câteva probleme de morală și etică... a fost ok, mi-a făcut plăcere s-o citesc, probabil o să-mi amintesc vag câteva detalii și peste ani de zile (nu din volumul 2, totuși, aparent acela e gaura neagră a tuturor amintirilor mele) și poate o s-o recomand din când în când celor care vor să citească o serie interesantă, dar ușurică.

Și pentru că sunt ultima persoană de pe fața pământului care a citit cartea asta (serios, până și tata a citit-o înaintea mea), sunt curioasă vouă cum vi s-a părut? Și ce așteptări aveți de la filme, credeți că o să iasă ok, sau o să se vadă că a fost împătțit în două și lungit doar de dragul încasărilor?

Recenzie: Programatorul divin

Mi-am cumpărat cartea anul trecut pentru că era la reducere. Am găsit-o la un târg de carte, nu știam nimic despre ea, dar m-au atras titlul și faptul că zăcea pur și simplu uitată pe un colț de raft, cu o bulină mare pe care scria 5RON. A durat un an până s-o citesc, mai mult pentru că mă provoca sora mea, căreia îi placea titlul și tot glumea că Ești ceea ce citești. Dintr-un noroc și o glumă, am dat peste o revelație. Nu știu cum îi va afecta povestea pe alții, dar pe mine m-a ajutat să-mi fac ordine în ideile legate de un domeniu foarte spinos: credința.

Povestea:
Atunci când extratereștrii aterizează pe Terra, toată lumea este luată prin surprindere, dar nu neapărat de existența lor, ci de acțiunile acestora. În primul rând, nu aterizează în SUA sau Rusia, ci în Canada. Nu aterizează lângă vreun monument sau lângă clădirea Guvernului, ci în curtea unui muzeu. Și nu vor să ne cunoască liderii, ci vor să discute cu un paleontolog. Nici măcar nu îi interesează oamenii, nivelul nostru tehnologic, ADN-ul nostru, resursele noastre... ci fosilele noastre.
Și de parcă asta n-ar fi de-ajuns, forhilnorii cred în Dumnezeu. Însă Dumnezeul lor nu e entitatea supremă a vreunei religii terestre, ci este ființa care a proiectat Universul, țelul extratereștrilor nu e mântuirea, ci Cunoașterea, iar unealta lor nu e rugăciunea, ci știința.
Ajungând pe o planetă în care la fiecare pas, Știința a trebuit să lupte cu Religia, forhilnorul Hollus nu va cunoașe doar trecutul planetei noastre, ci va descoperi pas cu pas prezentul nostru și motivele din spatele modului nostru de a gândi. Iar Tom, paleontologul însărcinat cu a-i oferi lui Hollus răspunsurile pe care le caută, va descoperi că Universul nu e cel pe care și-l imaginase.

Părerea mea:
De câțiva ani încoace, încerc să evit discuțiile pe tema credințelor personale. Motivul principal este faptul că mare parte din prejudecățile oamenilor țin de credință. O dată ce spui că ești credincios, majoritatea vor presupune că nu se poate discuta logic cu tine. O dată ce spui că nu ești credincios, automat ești un ateu care crede că ne tragem din maimuțe și orice discuție cu tine se va reduce la asta. Cu un credincios nu poți discuta despre știință iar cu un necredincios nu poți discuta despre reîncarnare. Cu un singur cuvânt, ai fost eliminat din aproape jumătate dintre conversațiile interesante care se pot purta. Așa că prefer să mă abțin.

Totuși, un alt motiv pentru care refuz să mă bag în astfel de discuții este faptul că eu de fapt nu știu exact în ce cred. Sunt multe lucruri care mi se par logice, unele dintre ele sunt chiar contrare și încerc să ajung la o consens cu mine însămi înainte să mă cert cu alții. (Apropo, asta e altă chestie care mă deranjează, imediat ce doi oameni cred chestii diferite, fiecare trebuie să-l convingă pe celălalt că greșește...)

Totuși, mi-am dat seama de mult că Relgia, Credința și Morala sunt trei lucruri extrem de diferite pe care unii oameni le amestecă. Eu le înțeleg în felul următor: Religia e un set de ritualuri și nimic mai mult; Credința este a fiecăruia și este nici mai mult nici mai puțin decât setul de lucruri pe care el le crede despre lucrurile care nu au neapărat dovezi solide (spre exemplu, gravitația nu poate fi inclusă în acest set, pentru că ea există, o simți zi de zi, poți s-o negi sau să nu știi despre ea și nu dispare); Morala este modul în care fiecare face diferența dintre bine și rău. Cele trei s-au împletit de-a lungul istoriei, dar în final sunt lucruri separate.

Acestea fiind zise, vă puteți imagina cam care era mentaitatea mea atunci când am început această carte. Spuneam în primul paragraf că romanul m-a ajutat să-mi fac ordine în ideile legate de credință. Până la acest roman, credeam că nu poate avea nimic în comun cu știința, însă forhilnorii mi-au demosntrat că greșesc. Ei sunt ființe perfect raționale, cu o gândire care nu ascunde nimic mistic sau lipsit de logică și totuși pentru ei, întregul Univers e dovada existenței lui Dumnezeu.

Însă îl spun Dumnezeu în lipsa unui cuvânt mai bun. Nu e vorba de șeful raiului care a trimis potopul și a avut un fiu care a murit pentru mântuirea oamenilor. Nu e o entitate care ascultă rugăciuni și care ia în seamă nevoile unui individ. Nu există un popor ales, o rasă aleasă sau o planetă aleasă. Există doar Universul, care a fost de fapt Planul, Scopul. Nu a fost creat în șase zile, nu a spus nimeni „Să fie lumină”, ci au fost aleși dinainte niște parametrii, niște constante fizice aparent întâmplătoare, dar care, puse la un loc, au făcut posibil acest Univers și existența vieții în el.

E o idee extrem de interesană și demnă de luat în seamă, însă ceea ce mi-a plăcut cel mai mult n-a fost ceea ce credeau forhilnorii, ci discuțiile pe care Hollus le poartă cu Tom. Mi-a plăcut mentalitatea extraterestrului, faptul că empatiza cu omul. Nu încerca să-și impună punctul de vedere, doar îl explica. Nu îi spunea lui Tom că greșește și atât, ci încerca să-i înțeleagă argumentele și să-i explice unde greșelște atunci când faptele, nu opiniile, erau greșite. Îl lasă mereu pe Tom să gândească pentru sine. Cu o astfel de persoană, fie ea extraterestră sau nu, mi-ar plăcea și mie să discut ore întregi despre orice subiect. Nu puteai uita că Hollus e extraterestru, dar asta îl facea și mai ușor de îndrăgit pentru că deși se confrunta cu o întreagă specie nouă, era mai empatic decât majoritatea oamenilor.

Povestea în sine e superbă, ideea de la baza ei e extrem de interesantă, dar cel mai mult mi-au plăcut discuțiile lui Tom cu Hollus. Forhilnorul e un model de interlocutor ideal și chiar am luat lecții de la el. Nu știu dacă v-am povestit destul ca să vă conving să citiți romanul, dar e genul de carte despre care nu poți spune prea multe pentru că experiența e destul de personală. Totuși, vă recomand romanul cu multă, multă căldură pentru că mie cel puțin mi-a lăsat senzația că am purtat o conversație profundă cu un prieten bun :)

Concurs #3: Suntem peste 200!

În ultima săptămână, am strâns peste 200 de fani atât pe facebook, cât și pe Google Friend Connect, lucru care mă face extrem de fercită și de mândră :) Pentru că sunteți atât de faini, meritați un premiu, și pentru că facebook-ul e subiectul principal al romanului Viitorul nostru de Jay Asher și Carolyn Mackler, acesta va fi romanul oferit în cadrul acestui concurs (găsiți recenzia mea aici).

Este anul 1996, şi nici jumătate din elevii de liceu din America nu au folosit vreodată internetul. Viaţa în cyberspace este la începuturi, iar reţelele de socializare nu există nici măcar în proiect. Şi totuşi... Emma tocmai a primit primul ei computer şi un misterios CD-ROM de la America Online. Josh este vecinul ei şi prietenul ei cel mai bun, chiar dacă din noiembrie trecut lucrurile au fost puţin cam dificile între ei. Cei doi se conectează şi se loghează...şi ajung automat pe Facebook…dar Facebook-ul nu a fost inventat încă!!! Josh şi Emma îşi privesc fascinaţi profilurile din viitor, peste cincisprezece ani. Soţii, prietenii, carierele, casele, destinele lor ─ totul este aici. Dar nu e ceea ce aşteptau ei; şi de fiecare dată când îşi deschid pagina, viitorul lor se modifică. Şi în timp ce se luptă cu suişurile şi coborâşurile vieţii lor viitoare, sunt obligaţi să se confrunte cu lucrurile bune ─ sau rele ─ pe care le fac în prezent. - Sursa

Așadar, pentru a câștiga, tot ce trebuie să faceți e să lăsați un comentariu la această postare, specificând:
- o adresă de e-mail de contact,
- o metodă prin care urmăriți blogul (fie o adresă de mail sau un cont de twitter, google+, o adresă de e-mail sau chiar un cont de facebook)
- câteva cuvinte despre ce anume vă place la blogul meu.

Concursul se încheie pe data de 26 iulie, ora 23:59, rezultatele urmând să fie afișate a doua zi, pe blog. Succes tuturor!

Notă: M-am simțit atât de bine când am trecut de pragul de 200 de like-uri încât m-am apucat să șterg praful peste puținele șmecherii de photo-editing pe care le știu și am făcut asta:

Recenzie: Cele treisprezece motive

Atenție, aceasta recenzie conține spoilere. Majore :)

Povestea:
Hannah Baker decide să se sinucidă. Pentru ea, viața a devenit insuportabilă, nefericirea s-a adunat și s-a adunat și tânăra simte că e pe fundul unei gropi din care nu mai poate ieși. Însă înainte să-și ia adio de la lume, decide să analizeze modul în care a ajuns în această situație și descoperă că, de fapt, 13 oameni au împins-o pas cu pas pe drumul care a dus la decizia ei. Așa că, înainte să moară, înregistrază cele 13 motive pe o serie de casete pe care le trimite primului „vinovat”, cu o amenințare destul de convingătoare care va face ca fiecare persoană de pe listă să le trimită mai departe.
La un moment dat, ele ajung la Clay Jensen, baiatul care o plăcea în secret și care, chinuit de întrebarea Ce i-am făcut eu?, va asculta toate casetele în seara în care le-a primit. Și noi, alături de el, vom afla motivele Hannei.

Părerea mea:
Cred că să scrii o recenzie pentru această carte va fi întotdeauna o provocare pentru că romanul lui Jay Asher tratează un subiect care mie mi se pare că este considerat tabu în societatea prezentului: sinuciderea. Am citit câteva recenzii înainte s-o scriu pe-a mea pentru că am fost curioasă cum au vazut alții această carte. Am găsit de multe ori paragrafe despre faptul că ceea ce spui îi afectează pe cei din jur, că ar trebui să te gândești la consecințele faptelor tale asupra celorlalți și, pe scurt, că nu e bine să fii răutăcios în mod gratuit... Ok, în principiu sunt de acord, doar că nu mi s-a parut că asta e esența romanului. Nu pentru mine...

E adevărat, am simtit că autorul încerca să ne convingă că nu știm ce impact pot avea faptele noastre asupra celorlalți și că mici nimicuri, adunate, pot deveni un bulgăre de zăpadă care să împingă pe cineva dincolo de limitele sale. Dar m-a mirat că nimeni (din ceea ce am citit eu) nu a stat să se gândească puțin la ceea ce a facut Hannah. Și nu, nu mă refer la sinuciderea ei.

Sinuciderea este întâi de toate un gest egoist. E un gest la care cineva recurge atunci când el sau ea nu mai face față, când el sau ea are curajul să renunțe. E un gest pe care cineva îl face fără să ia în calcul durerea cauzată celor din jur, sau chiar dacă îl ia asta în calcul, decide că durerea lui/ei personală e mai mare. Nu spun că asta e greșit. Spun doar că sinuciderea e un gest care implică doar persoana respectivă, e ieșirea din scenă a lui/ei, și doar a lui/ei. Tocmai de aceea mi s-a părut puțin ciudat faptul că alți cititori au considerat că ideea că acțiunile noastre au consecințele nefaste vine din ceea ce i-au făcut alții Hannei și că nimeni (din ce am citit) nu a luat în calcul casetele și ceea e reprezintă ele. Ceea ce încerc să spun e ca Hannah nu numai că s-a sinucis, dar a trimis acele casete, casete care acuză oamenii din jurul ei și dacă faptul că cineva a jignit-o tratând-o ca pe un obiect e nasol, imaginați-vă ce consecințe poate avea faptul că cineva te acuză aproape public că l-ai împins la sinucidere.

Și să zicem că asta nu m-a deranjat - deși faptul ca știam că e vorba despre un roman în care o tipă acuză 13 oameni că au făcut-o să se sinucidă a fost motivul principal pentru care m-am ținut la distanță de cartea asta mai bine de un an de la apariție - însă în momentul în care Hannah lasă să se înțeleagă faptul că fata la al cărei viol a fost martoră fără voie este aceeași fată pe care o acuza fără mila în primele casete mi s-a părut incredibil de ipocrit si meschin din partea Hannei. Și impardonabil. Pe parcursul cărții, am încercat să mă pun și în locul Hannei, și in locul lui Clay. Dar în momentul în care am aflat că Jessica a fost cea violata, am trecut imediat, fără să vreau, în pielea ei. Imaginați-vă puțin: tu ai fost violată, după care o fată se sinucide și îți trimite niște casete în care te acuză că ai contribuit la moartea ei. Apoi declară că a fost martoră la violul tau, că ar fi putut să intervină, să oprească lucrurile, sau, mai târziu, să-ți denunțe atacatorul... și ea a ales nu să tacă, ci să te acuze pe tine pentru un gest minor făcut cu luni în urmă.

N-am vrut nici măcar să iau în calcul posibilitatea ca Jessica să fi fost atât de beată în seara aia încât nici măcar să nu știe ca a fost violată, să afle totul de pe niște casete. În clipa în care am citit despre acea noapte, m-am gândit serios că daca Asher voia să spună o poveste despre consecințele faptelor noastre, atunci poate că povestea Jessicăi este cea care ar fi trebuit spusă.

Și revenind la casetele Hannei... în final, n-am înțeles gestul ei. Nu sinuciderea, pe asta n-o poate înțelege decât persoana care o comite, nu-i contest motivele pentru că fiecare are limitele lui. Eu nu am înțeles de ce a trimis aceste casete. Pe cine credea că va face să se simta vinovat? În mod evident, cei care au ranit-o prin gesturi mici vor crede că a exagerat și vor depași momentul. De fapt, chiar ni se demonstrează asta în roman, acesta fiind unul dintre elementele care mi-au plăcut. Singurul afectat - și, de altfel, singurul personaj care mi-a plăcut - a fost Clay. El ținuse la ea. Paradoxal, el a fost singurul nevinovat din cei 13 destinatari ai casetelor. El era eroul pe cal alb, cel cu care Hannah putea vorbi. Cel care a ajuns prea târziu și s-a ales cu o respingere si cu o serie de casete care să-i adânceasca suferința. Din nou mă întreb, gesturile cui au fost cele care au cauzat răni mai adînci?

Nu o condamn pe Hannah pentru că s-a sinucis. O condamn pentru gestul de a trimite acele casete. Însă asta, din fericire, nu înseamna că acest roman nu e o carte bună. E o carte care te revoltă, care te face să o urăști pentru că e sinceră și pentru că are curajul să spună adevarului pe nume. E adevărat că și pe mine, la fel ca pe alții, m-a făcut să mă gândesc la consecințele gesturilor noastre. Însă nu cred că Jay Asher se referea în primul rând la răutățile colegilor. Aceea era Hannah. Cred că el se referea la casete, cred că la asta a vrut să ne facă să ne gândim. Nu cred ca Hannah a fost marea victimă în acest roman. Cred că adevăratele victime au fost Jessica si Clay. Și mă alătur părerii generale și vă recomand să citiți cartea. O să vă revolte, o să o detestați în anumite momente, însă acesta deseori adevărul e dur și în cazul acesta, e bine să fie spus.

Concurs de Craciun #1

Pentru ca se apropie Craciunul, m-am gandit ca e momentul sa fac si eu cateva daruri nu celor mai cuminti, ci celor mai norocosi dintre voi, cititorii mei, pentru ca am toate motivele sa va multumesc. Mi-ati ramas alaturi vara asta, cand blogul a trecut printr-o schimbare substantiala, m-ati sustinut pe facebook, unde am trecut acum cateva saptamani de pragul de 100 de like-uri, ati citit si comentat in continuare, desi in timpul facultatii n-am mai scris atat de mult... Pe scurt, am simtit ca toata energia pe care o canalizez spre blog nu se pierde in van pentru ca v-am simtit aproape.


Tocmai de aceea, voi organiza cateva concursuri pe perioada vacantei. Primul dintre ele va avea ca premiu romanul Orasul Ingerilor Cazuti, volumul 4 al seriei Instrumente Mortale de Cassandra Clare. Daca doriti sa va inscrieti, lasati-mi un comentariu la aceasta postare in care sa precizati:
- Numele vostru
- O adresa de e-mail la care sa va pot contacta
- O metoda prin care urmariti blogul (GFC/Facebook/Twitter/e-mail)
Apoi puteti incepe sa lasati comentarii la orice alta postare din august 2013 si pana in prezent. Fiecare comentariu inseamna o sansa in plus de castig, deoarece il voi lasa pe bunul meu prieten random.org sa hotarasca cine primeste romanul :)

Concursul se incheie in a doua zi de Craciun, pe 26 decembrie, la ora 23:59.

Recenzie: Viitorul nostru

Am castigat cartea la un concurs organizat de Shauki, caruia ii multumesc pentru ca mi-a oferit ocazia sa citesc acest roman care mi-a descretit fruntea dupa o saptamana lunga, dar m-a si pus pe ganduri.

1://Povestea:
In 1996, Emma primeste cadou de la tatal ei un calculator. In plus, Josh, vecinul ei si cel care pana de curand ii era prieten nedespariti ii ofera un CD cu care sa se poata conecta la Internet. Zis si facut, doar ca in loc de AOL (America Online), Emma se conecteaza la propria pagina de Facebook... Dar Facebook-ul inca nu exista, iar profilul pe care il vede ea este cel pe care il va avea peste 15 ani.
Astfel, Emma si Josh au acces la o parte a viitorului lor, deducand din putinele informatii gasite pe internet cum va arata viata lor. Doar ca fiecare gest pe care il fac in prezent le afecteaza viitorul, schimbandu-l, asa ca sunt obligati sa isi asume consecintele faptelor lor, fie ca vor sau nu.

2://Parerea mea:
La o citire superficiala, romanul pare doar o poveste draguta despre doi buni prieteni care se iubesc unul pe celalalt, desi nu o stiu sau le e teama s-o recunoasca. Totusi, micile incursiuni in viitor au rolul lor si, in realitate, cartea vorbeste despre asumarea consecintelor, dar si despre traitul in prezent, despre faptul ca uneori, trebuie pur si simplu sa te concentrezi la a te bucura de viata acum.

Cred ca de fapt, tema cartii e echilibrul: echilibrul dintre teama de viitor, fuga de trecut si bucuria simpla a prezentului. Pentru ca avem nevoie de toate in acelasi timp, avem nevoie sa ne amintim trecutul nu numai ca sa invatam din el, dar si pentru ca ne influenteaza in fiecare clipa, avem nevoie sa ne temem de viitor ca sa nu riscam aiurea, dar avem nevoie si sa ne bucuram de fiecare clipa, ca sa ne putem feri de regrete.

Josh si Emma invata si ei sa-si tina echilibrul pe franghia care e viata, sa nu ia decizii pripite, dar nici sa nu amane la infinit luarea unei hotarari, sa riste atunci cand e cazul si sa descopere nu doar lucrurile care conteaza cu adevarat in viata, dar si oamenii pe care merita sa-i tii aproape si acum, si peste 15 ani. Si pana la urma, poarta spre viitor ii invata multe despre prezent.

Va recomand cu mare drag Viitorul nostru si sper sa va placa la fel de mult ca mie! Spor la citit!

Recenzie: Fete stralucitoare

Atunci cand hotaram daca o carte ne-a placut, conteaza foarte mult ce asteptari aveam inainte de lectura. Chiar daca am citit recenzii inainte sau pur si simplu am aruncat o privire peste descriere, daca ne-a atras titlul sau coperta, sau daca pur si simplu cunoastem autorul, asteptari exista. Cand un roman nu reuseste sa se ridice la acele asteptari, oricat de bun ar fi, va lasa un gust amar. Insa atunci cand un roman depaseste acele asteptari se intampla adevarata magie.

Povestea:
Kirby are 6 ani si se joaca de-a circul. Un strain trece pe langa ea si ii ofera un ponei de plastic. Ceea ce Kirby nu stie este ca acel cadou nu e intamplator. Sau ca peste ani, cand intamplarea va fi de mult uitata, strainul se va intoarce, vrand sa ia nu jucaria, ci viata lui Kirby.
Harper Curtis este o persoana violenta, asa ca are pe urmele sale o gramada de oameni furiosi. Norocul (sau destinul) sau este ca gaseste o Casa care poate calatori prin timp. Noua descoperire nu-l face sa-si lepede vechile obiceiuri, ba din contra, acum poate ucide dupa bunul plac si apoi sa dispara prin meandrele timpului. Insa pentru el, totul e un joc, inclusiv intalnirea cu Kirby in copilaria ei, pe care il considera primul pas al vanatorii. Dar lucrurile nu mai merg conform planului atunci cand Kirby supravietuieste si, mai mult, vrea sa-l gaseasca pe Harper.

Parerea mea:
Dupa cum v-am spus cand am vorbit prima data despre acest roman, imediat ce am citit in descriere despre calatorii in timp si fete deosebite, m-am gandit la Doctor Who. Pentru ca vorbeam despre asteptari, nu, nu ma asteptam la o poveste precum cea din Doctor Who pentru ca el le arata Universul, nu le ucide. Ma asteptam insa la o poveste al carei personaj negativ sa fie Casa, iar Harper, o victima pe care Kirby trebuie s-o salveze. M-am inselat extrem de rau.

Romanul m-a atras pentru ca includea calatorii in timp. Insa, scoase din poveste, aceasta ar ramane la fel de impresionanta. Personajul negativ nu e Casa, ci Harper, care nu e o victima, ci un criminal psihopat. Sa-l urasc a fost partea usoara. Sa intru in mintea lui, sa-i aflu gandurile pe care nu le pot numi decat bolnavicioase, asta a fost partea grea, dar si impresionanta din roman.

In lumea in care traiesc eu, asa ceva nu exista decat in ziare si la stiri, asa ca la inceput, atmosfera mi s-a parut ireala, insa mi-a trecut repede si la sfarsit, mi-am dat seama ca existenta criminalilor in serie nu mi s-a parut niciodata la fel de reala ca atunci cand am citit Fete stralucitoare. Pana la urma, romanele chiar pot fi mai reale decat realitatea.

Povestea lui Kirby a fost la fel de impresionanta, pentru ca ea n-a avut niciodata o viata fericita sau usoara, mi-a fost mila de ea cu mult inainte ca Harper sa incerce s-o omoare. Dupa aceea... intamplarea a distrus-o, dar ea s-a incapatanat sa-si continue viata, sa nu se lase infranta ci sa-l caute pe criminal, desi acesta a transformat-o intr-o persoana care nu mai e nici pe departe intreaga sau apta sa functioneze in societate.

Daca as fi citit un alt rezumat al romanului, unul care sa-mi spuna ca e vorba despre o poveste cat se poate de realista despre un criminal psihopat si o victima care refuza sa se lase infranta, probabil ca m-as fi ferit sa citesc acest roman, mi s-ar fi parut prea dark pentu gusturile mele. Insa acum ma bucur enorm ca am facut-o pentru ca a fost o experienta unica si mi-ar fi parut rau s-o ratez. Tocmai de aceea, sper ca n-o sa va descurajeze faptul ca e o poveste despre oameni bolnavi si raniti, in care calatoria in timp e doar un amanunt, ba din contra, sper sa va convinga cititi. Pe mine m-a convins ca asteptarile nu sunt la fel de importante ca povestea in sine si ca uneori, e bine sa gresesti si sa lasi o carte sa-ti schimbe gusturile.

Recenzie: Sacrificiul (Eve #2)

Am citit primul volum cu aproape doi ani in urma si imi amintesc vag ca desi avea o idee buna la baza, nu m-a impresionat suficient incat sa vreau sa citesc continuarea. Totusi, cand am gasit cartea la biblioteca, mi-am amintit ca citisem primul volum si mi-am zis sa-i mai dau o sansa.

Povestea:
Eve traieste in siguranta in Califia, orasul femeilor, insa nu este fericita fara Caleb, pentru care isi face griji mereu. Atunci cand prin oras apar zvonuri despre un baiat ranit care pare a fi Caleb, fata nu ezita si fuge in cautarea lui. Insa in locul unei reintalniri fericite, Eve este gasita de soldatii Regelui, condusi de o veche cunostinta a ei. Fata e fortata sa mearga in Orasul de Nisip, unde crede ca va trebui sa devina sotia Regelui.
Insa aici povestea devine interesanta deoarece Regele are alte planuri cu Eve... Si, desigur, Caleb se afla deja in Oras, gata sa riste totul pentru a fi impreuna cu Eve.

Parerea mea:
N-o sa inteleg niciodata care e problema cu seria asta. In principiu, totul e acolo: are o idee de baza interesanta, actiunea are twist-uri pe care n-am reusit sa le anticipez mereu (de cele mai multe ori, am reusit sa ghicesc cand urmeaza sa apara, dar nu si in ce constau), personajele nu sunt enervante (desi mi se par stereotipuri). Are toate ingredientele unui roman bun. Nu splendid, dar bun. Si totusi, mie mi se pare mediocru, ba chiar putin sub linia de mijloc.

Nu e memorabil. Cred ca asta e problema romanului. Desi faptul ca fetele sunt folosite pe post de incubatoare umane e socant in sine, modul cum e exploatata ideea nu reuseste sa ma impresioneze. Orasul de Nisip e extrem de bogat, in timp ce in afara sa, si chiar la periferie, viata e mizera. Din nou, ar trebui sa ma sensibilizeze ideea, insa nu simt nici macar o urma de banal interes. Nu stiu ce ii lipseste, dar sarea si piperul nu sunt acolo, desi "mancarea" nu e rea.

Totusi, daca va place ideea, am sa va recomand sa cititi Sacrificiul pentru ca am senzatia ca sunt subiectiva cand spun ca nu m-a impresionat. Daca nu pot sa identific exact problema cartii, tind sa cred ca problema e la mine, asa ca sper ca unii care au citi mai multe distopii sau YA-uri o sa ma poata lamuri care e ingredientul lipsa. Sau o sa-mi confirme ca eu sunt de vina, si nu romanul :)

Provocarea verii #13 + castigator

13. Care a fost parerea ta despre Provocarea verii? Care a fost intrebarea ta preferata? Dar cea care ti-a placut cel mai putin?

Am tot amanat sa raspund la aceasta ultima provocare, ca si cum as fi putut amana sfarsitul verii. Totusi, vara s-a terminat, a inceput toamna, a inceput scoala si a venit timpul ca eu sa va anunt cine a castigat aceasta Provocare care mie mi s-a parut pur si simplu Oau! A fost o placere sa o organizez, sa creez intrebarile, sa citesc raspunsurile voastre, sa raspund la randul meu... Mi-e greu sa aleg o intrebare preferata, cu atat mai putin una care sa-mi fi displacut, asa ca n-o sa mai pierd timpul si o sa sar direct la partea interesanta: premiul!

V-am promis ca voi alege un blogger pe care sa-l premiez, insa dintre cei 4 care au dus jocul pana la final (Razvan, Leontina, Clara ♫ si mariana795) n-am reusit sa aleg pe cineva care sa fi raspuns mai bine, mai corect, sau mai frumos. Asa ca m-am folosit de random.org ca sa aleg un castigator (v-am trecut pe lista in ordinea in care v-ati inscris).


Asadar, castigatoarea este Mariana, care a castigat nu o carte, ci trei, mai exact seria Fortele Raului Absolut de Kelley Armstrong in editie de chiosc! Felicitari si o sa te rog sa-mi trimiti un e-mail la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com in care sa-mi lasi numele complet, adresa si un numar de telefon.

Felicitari si celorlalti care s-au inscris, chiar daca au terminat provocarea sau nu, eu v-am citit articolele cu aceeasi placere si acum am senzatia ca prin intermediul raspunsurilor noastre, ne cunoastem mai bine intre noi! Oricum, mi-ati facut vara mai frumoasa!

Orasul Oaselor - carte vs film

Cand am auzit prima daca ca se va face un film dupa cartea Orasul Oaselor, m-am hotarat sa vad intai filmul si sa ma hotarasc apoi daca vreau sa nu sa citesc cartea. Totusi, cand am fost saptamana trecuta la biblioteca, stiam ca o sa merg la film si cum cartea era acolo, mi-am zis ca nu ma costa nimic s-o citesc. Am gresit: m-a costat cateva ore bune din viata. Filmul insa a meritat si faptul ca l-am vazut a doua zi dupa ce citisem cartea m-a ajutat sa le pot compara mai bine.

Povestea:
Clary se crede o fata obisnuita pana in ziua in care este martora la o crima pe care doar ea o poate vedea. Apoi, in urma disparitiei mamei sale, Clary descopera ca exista o lume ascunsa in lumea noastra, o lume in care povestile sunt adevarate si in care nephilimii (oameni cu sange de inger) lupta impotriva demonilor.

Parerea mea:
Cand am citit cartea, am avut senzatia ca nu e prima data cand o citesc. Povestea e atat de previzibila, incat urmele vagi de originalitate se pierd in favoarea refolosirii acelorasi povesti din orice "urban fantasy". Sau poate sunt eu suprasaturata, oricum nu pretind ca sunt obiectiva cand fac recenzii.

Filmul e destul de fidel cartii, cu cateva mici modificari care pe mine nu doar ca nu m-au deranajt, dar mi s-a parut ca fac povestea mult mai buna. In primul si in primul rand, au "depenibilizat-o" pe Clary, care in carte este eroina vesnic opaca la tot ce se intampla in jurul ei, care nu intelege ca toata lumea face o gramada de lucruri periculoase pentru ea si de care eu deja m-am saturat. In film, insa, cateva remarci plasate la inceputul filmului fac evident faptul ca ea stie ca Simon o iubeste si alege sa nu-i pese si faptul ca actiunea se deruleaza destul de repede face ca toate problemele ei sentimentale sa treaca pe plan secund, credibilizand-o.

In rest, personajele sunt la fel ca in carte, cu exceptia lui Luke, care desi respecta personajul, mi s-a parut ca a adus ceva in plus, un anume aer de... forta pe care nu l-am simtit in carti. Citind, am putut sa-l trec cu vederea, insa in film, Luke e prea badass ca sa-l ignori.

In plus, scenele de lupta din film sunt superb facute, efectele speciale sunt perfecte si modul in care e filmat te face sa simti ca esti acolo. Jos palaria. Singurul punct slab in film mi s-a parut scena sarutului dintre Clary si Jace, care din pacate a trecut din excesiv de siropos in penibil de amuzant. Totusi, scena in care Jace ii arata pustioaicei cum sa foloseasca un pistol-pentru-vampiri compenseaza din plin. (Apropo, vreau si eu asa o arma. Sau chiar doua.)

Concluzia? Mergeti sa vedeti filmul!

De citit: Viitorul nostru de Jay Asher si Carolyn Mackler

Am auzit de Jay Asher autor atunci cand i s-a tradus o alta carte, insa desi lumea a fost impresionata, mie actiunea din Cele 13 motive imi suna putin prea morbid. Tocmai de aceea ma bucur ca i se traduce o noua carte, chiar daca e scrisa in colaborare cu o alta autoare pentru ca de data asta, gasesc ideea extrem de interesanta. Nu stiu daca o s-o precomand, dar sunt convinsa ca o s-o citesc!

Descriere:
Este anul 1996, şi nici jumătate din elevii de liceu din America nu au folosit vreodată internetul. Viaţa în cyberspace este la începuturi, iar reţelele de socializare nu există nici măcar în proiect. Şi totuşi...
Emma tocmai a primit primul ei computer şi un misterios CD-ROM de la America Online. Josh este vecinul ei şi prietenul ei cel mai bun, chiar dacă din noiembrie trecut lucrurile au fost puţin cam dificile între ei. Cei doi se conectează şi se loghează…şi ajung automat pe Facebook… dar Facebook-ul nu a fost inventat încă!!!
Josh şi Emma îşi privesc fascinaţi profilurile din viitor, peste cincisprezece ani. Soţii, prietenii, carierele, casele, destinele lor ─ totul este aici. Dar nu e ceea ce aşteptau ei; şi de fiecare dată când îşi deschid pagina, viitorul lor se modifică. Şi în timp ce se luptă cu suişurile şi coborâşurile vieţii lor viitoare, sunt obligaţi să se confrunte cu lucrurile bune ─ sau rele ─ pe care le fac în prezent. ─ Sursa

Cartea va fi disponibila incepand cu 13 septembrie, insa pana atunci o puteti precomanda cu 25% reducere si cu transport gratuit! Formularul pentru precomanda il gasiti aici.

De citit: Fete stralucitoare de Lauren Beukes

M-am gandit sa incep o noua rubricuta in care sa va semnalez viitoarele aparitii de carte care suna bine dupa parerea mea. Si pentru ca tocmai a devenit disponibila pentru precomanda, o sa incep cu Fete straluctioare de Lauren Beukes.

Descriere:
În Chicago, în perioada Marii Crize, Harper Curtis găseşte cheia unei case care îi permite să călătorească în timp. Dar curând descoperă că acest privilegiu are şi un preţ. Trebuie să le ucidă la momentul potrivit pe „fetele strălucitoare”: acele tinere excepţionale, cu un potenţial extraordinar, pe care la caută în călătoriile lui prin timp. Harper le vizitează în diferite perioade ale vieţii lor, marcându-le destinul şi lăsând lângă cadavrele acestora câte un obiect misterios, până când, în 1989, una dintre victime, Kirby Mazrachi, supravieţuieşte şi porneşte în urmărirea lui.
Hotărâtă să-l găsească pe ucigaş pentru a-l da pe mâinile justiţiei, Kirby ajunge să lucreze la Chicago Sun-Times alături de Dan Velasquez, un reporter care s-a ocupat în trecut de cazuri de omucidere. Pas cu pas, această fată strălucitoare se apropie de confruntarea finală şi de imposibilul adevăr… - Sursa

Imediat ce am citit despre calatorii in timp si tinere exceptionale, m-am gandit la Doctor Who, serial de care m-am reapucat curand si care ma fascineaza, asa ca n-am sa ratez acest roman! Cartea va fi disponibila incepand cu 13 septembrie, insa pana atunci o puteti precomanda cu 25% reducere si cu transport gratuit! Formularul pentru precomanda il gasiti aici.


Daca nu sunteti convinsi inca, puteti citi un fragment aici: [link pdf].

Recenzie: Fantomele ne stiu toate secretele

Rezumat:
Din ziua in care sora lui Cassie s-a inecat, viata ei nu a mai fost niciodata la fel. Si nu pentru ca sora ei a iesit definitiv din ea, ci tocmai pentru ca din acea clipa a inceput sa-i vada fantoma. Si nu doar pe a ei...
In momentul in care si-a pierdut cea mai buna prietena, pe Danielle, intreaga scoala s-a intors impotriva lui Cassie. Nu si stafiile, care au ajutat-o sa afle secretele tuturor si sa le poata folosi pentru a-i determina s-o lase in pace. Insa in clipa in care Tim - vicepresedintele consiliului de elevi si unul dintre baietii populari - descopera secretul ei, lucrurile se schimba.

My view:
Cel mai usor ar fi sa spun despre carte ca e pur si simplu o poveste cu fantome. Si nu doar cele pe care le vede Cassie, pentru ca adevaratele fantome din aceasta poveste sunt persoane vii, care lasa viata sa treaca pe langa ele.

Insa cred ca totusi nu e o carte despre fantome sau necromanti, nici despre impacarea cu moartea unei persoane iubite si cu atat mai putin despre viata intr-o scoala americana. E un roman despre egoism. Tocmai de asta mi se pare atat de potrivit faptul ca e relatat la persoana I: Cassie e, pana la urma, un monument de egoism. Si nu e singura. Cred ca singurele personaje altruiste din roman au fost fantomele, si asta doar pentru ca nu prea mai aveau altceva de facut decat sa-i ajute pe altii.

Revenind totusi la personajele "vii", chiar si din perspectiva marginita a lui Cassie e usor de inteles ca fiecare personaj e prizonier intr-o cusca formata din egoism si autocompatimire. Fiecare simte ca orice cuvant al altora e categoric un atac la propria persoana si ca scopul in viata al celorlalti e ori sa-i faca pe plac, ori sa-i puna bete in roate. Am intalnit pe parcursul romanului un refuz generalizat de a privi si din perspectiva celuilalt, refuz care se pastreaza pana aproape de finalul romanului, cand explozii bruste de furie si ura duc la discutii care duc la intelegere care duc, in final, la empatie.

Cred ca asta mi-a placut intotdeauna la filmele si serialele americane, aceste "rabufniri" in urma carora adevarul-adevarat iese la iveala si apoi, ca dupa o furtuna, iese si soarele. Numai mie mi se pare ca in viata reala (sau poate doar in Romania?) asa ceva nu se intampla? Voua vi s-a intamplat vreodata sa rabufniti sau sa asistati la o astfel de eliberare?

A inceput Bookfest!

Incepand de astazi si pana duminica in pavilioanele C1-C5 de la Romexpo se desfasoara editia a 8-a a targului de carte Bookfest. Spre deosebire de anul trecut, invitatul din 2013 nu este o tara, ci... o limba! Astfel, anul acesta au fost invitate 3 tari vorbitoare de germana: Austria, Elvetia si Germania.

De asemenea, editurile ne asteapta cu oferte speciale si cu evenimente de neratat! Mai jos gasiti cateva dintre aceste oferte si link-uri catre programele editurilor.

• Nemira - program evenimente [link]

• All - program evenimente [link]

• Paladin

• Leda

Recenzie: Insurgent (Divergent #2)

Pentru ca tocmai s-a anuntat cum va arata coperta volumului 3 (pe care o puteti admira aici), m-am gandit ca e momentul ideal sa citesc si eu Insurgent si sa va impartasesc parerea mea, mai ales ca dupa ce am terminat romanul, mi-a luat o vreme sa-mi organizez ideile suficient cat sa pot scrie si altceva decat "exceptional".

Rezumat:
Cele 5 factiuni care alcatuiau intregul univers al lui Tris au fost in echilibru timp de generatii, fiecare pretuindu-si propriile valori, insa oamenii nu si-au dat seama cat de fragil era acel echilibru decat atunci cand Eruditii au decis ca vor puterea cu orice pret, chiar subjugand mintea membrilor celorlaltor factiuni. Acum, e de datoria lui Tris sa incerce sa-i apere pe cei slabi, respectand vechiul crez al Neinfricatilor, insa faptele ei din trecut n-au ramas fara urmari, constiinta apasand-o atat de tare incat nu i se poate destainui nici macar lui Tobias... si tanarul are si el secretele lui. Insa in spatele tuturor luptelor intre factiuni si a tuturor masinatiunilor politice se afla un secret atat de teribil incat poate distruge si putinul ramas din lumea lor.

My view:
De obicei, in timp ce citesc un roman, imi dau seama care sunt elementele care imi plac si care sunt cele care nu ma impresioneaza. Aici, mi-a fost pur si simplu imposibil. Tris, ca narator, te smulge din lumea ta si te arunca intr-a ei, de unde nici macar nu-ti trece prin cap sa iesi. Sa deschizi aceste carti seamana putin cu initierea novicilor Neinfricati: e un salt in gol. Nu stii ce te asteapta jos, nu stii ce sa va intampla la urmatoare pagina, nu stii in cine sa ai incredere si in cine nu... Fiecare personaj iti rezerva o surpriza de proportii.

Poate de vina am fost eu, pentru ca am tratat-o ca pe un young-adult inocent, care se citeste si se uita, in timp ce cartea este un roman distopic exceptional, dar cert e ca mult lucruri m-au prins cu garda jos. In special finalul, care este un cliffhanger pe care o sa-l iubiti si o sa-l urati simultan, cel putin pana la aparitia urmatorului volum.

Ceea ce am apreciat cel mai mult la roman e ca te face sa vrei sa-ti depasesti limitele. Nu spun ca o sa ma apuc maine sa sar din vehicule in miscare, insa Tris chiar iti arata ca daca vrei cu adevarat, poti sa te autodepasesti, fizic si mental. E una din eroinele mele preferate si sper ca multi "tineri adulti" sa citeasca aceasta serue si sa o ia drept model. Pe ea, sau pe Tobias, care e un exemplu extraordinar de putere mentala si care cred ca ne rezerva si el o serie de suprize in volumul urmator.

Per total, Insurgent este o carte de neuitat si un volum 2 exceptional, pentru ca te face nu doar sa te indragostesti si mai mult de serie, dar si sa astepti de doua ori mai greu volumul urmator! Daca nu aveti romanul, mergeti intr-o librarie si cumparati-l sau imprumutati-l de la un prieten, pentru ca trebuie citit!

De asemenea, vreau sa multumesc sponsorului blogului, libris.ro, o librarie online de unde va puteti comanda carti online la preturi exceptionale si unde puteti gasi si carti in engleza, ca sa va bucurati de povesti in limba in care au fost scrise!

Precomanda Reactie in lant (Chimie perfecta #3)

Toate lucurile bune au un sfarsit. Nu stiu cat de buna e aceasta trilogie, pentru ca n-am citit-o, insa cert e ca a ajuns la final. Ultimul volum, Reactie in lant, este disponibil pentru precomanda (gasiti formularul aici), si, dupa cum v-a obisnuit, editura Leda ofera 25% reducere si transport gratuit pentru precomenzi.


Descriere:
"Când Luis mi-a zâmbit şi am simţit fiorul atracţiei, am intrat în panică. Nu-mi permit să las garda jos, iar un tip ca Luis e la fel de periculos ca Marco. Îmi dau seama de asta după felul cum surâde. Arată destul de inocent, dar nu mă păcăleşte el pe mine. Poate pe alte fete, dar nu pe mine..."
Teoretic, Nikki are dreptate. Dar practic...
În viaţă, ea încearcă să se conducă după trei reguli: băieţii mint ca să-şi atingă scopurile, să nu te încrezi într-un băiat care îţi spune "te iubesc" şi să nu ieşi niciodată cu un tip din cartierul de sud al orăşelului Fairfield. Chiar dacă părinţii ei s-au născut în Mexic, Nikki, în calitate de fiică de doctor, are mai multe în comun cu vecinii săi din nordul oraşului decât cu colegii de şcoală din banda Latino Blood. Dar când îl cunoaşte pe Luis, este tentată să-şi încalce toate principiile.
"Sunt conştient că am în mine o anumită doză de nebunie – plăcerea de a înfrunta pericolele... simt adrenalina curgându-mi prin vene" – recunoaşte Luis. Pentru el, cea mai mare provocare cu care s-a confruntat vreodată este cum să o convingă pe Nikki să-i dea o şansă unui intrus din cartierul de sud, asta până să devină, la rândul său, ţinta noului lider al bandei Latino Blood.
Vor fi oare sentimentele sale pentru Nikki suficient de puternice pentru a-l opri să intre într-o lume întunecată şi brutală şi a trăi periculos tot restul vieţii?
Acest ultim volum al seriei Chimie perfectă vă dezvăluie răspunsul la întrebare! - Sursa

Astept parerile voastre despre acest volum si serie in general ca sa situ daca sa le "invit" sau nu in biblioteca mea atunci cand prind o reducere la intreaga trilogie :)

Cand esti vrajitoare...

... probabil poti opri timpul ca sa termini cartea pe care o citesti si sa ajungi si la timp la cursuri. Sau poate nu. Oricum, vacanta de Paste e aici, cea de vara bate la usa, asa ca pare ca ceva timp pentru citit se poate gasi. Si cum vremea asta buna cere carti usoare, care se pot lectura in parc sau pe o terasa, la munte sau la mare, editura Leda aduce in librarii cartea Cand esti vrajitoare... de Carolyn MacCullough. Deja se poate precomanda (gasiti formularul aici) si la precomanda primiti 25% reducere si transport gratuit.

Descriere:
Tamsin Greene face parte dintr-o familie de vrăjitoare cu lungă tradiţie. În ziua în care s-a născut, bunica ei a prezis că va fi cea mai Talentată dintre ele. Dar Talentul lui Tamsin nu s-a confirmat. Acum, când are şaptesprezece ani, îşi petrece cea mai mare parte din timp la şcoala cu internat din Manhattan, unde măcar poate pretinde că este normală. Însă, în timpul vacanţelor de vară, este obligată să revină acasă şi să lucreze la librăria magică a familiei sale.
Într-o seară, un tânăr foarte atrăgător, profesor la Universitatea New York, intră în librărie şi o confundă pe Tamsin cu sora ei mai mare, extrem de Talentata Rowena. Pentru prima dată în viaţa ei, Tamsin se simte privită cu respect şi admiraţie, şi, înainte de a apuca să se gândească mai bine, acceptă să caute pentru acesta un obiect valoros şi vechi pe care familia lui l-a pierdut cu mai bine de un secol în urmă. Dar căutarea se dovedeşte a fi mult mai ciudată decât părea la prima vedere. - Sursa

Carticele noi

Cei de la Leda urmeaza sa ne incante cu cateva carti noi, care sunt acum disponibile pentru precomanda. Asadar, daca abia asteptati sa aveti in biblioteca Sarutul mortii de Rachel Caine (Vampirii din Morganville #8), Orasul Ingerilor cazuti de Cassandra Clare (Instrumente mortale #4) sau Circul noptii de Erin Morgenstern, atunci folositi link-urile de precomanda de mai jos, deoarece la precomanda primiti 25% reducere si transport gratuit.

Formularul pentru precomanda cartii Sarutul mortii il gasiti aici.

Formularul pentru precomanda cartii Orasul Ingerilor cazuti il gasiti aici.

Formularul pentru precomanda cartii Circul noptii il gasiti aici.

Precomanda: Georgina Kincaid #6

Pentru a precomanda Dezvaluiri de sucub, volumul #6 al seriei Georgina Kincaid, scrisa de Richelle Mead, click AICI. La precomanda, beneficiati de 25% reducere si de transport gratuit. Descrierea romanului o gasiti aici, iar mai jos aveti filmuletul de prezentare al cartii.

In curand la editura Leda

Seriile Vampirii din Morganville de Rachel Caine si Instrumente mortale de Cassandra Clare "avanseaza" fiecare cu cate un volum, pe piata urmand sa apara romanele Sarutul mortii (VM#8) si Orasul Ingerilor cazuti (IM#4). Descrierile celor doua romane le gasiti mai jos, iar link-urile de precomanda si filmuletele de prezentare le voi afisa imediat ce apar :)

Descriere Sarutul mortii:
"Totul începe în momentul în care Michael Glass primeşte apelul telefonic pe care-l aşteptase de multă vreme. Talentul său a atras atenţia unui renumit producător muzical din Dallas, care vrea să-i înregistreze un disc demo și să-i organizeze câteva concerte… ceea ce înseamnă că pentru Michael începe o nouă viaţă.
Însă nu va călători singur. Îl vor însoţi prietenii săi umani – rebela Eve, deseori neînţeleasa Claire, şi curajosul Shane. Şi totul ar fi minunat dacă alături de ei nu ar fi prezent, în calitate de escortă, vampirul Oliver, nemuritoare mână forte. Cu un astfel de grup, să nu ne mirăm că plimbarea la Dallas se transformă într-o veritabilă aventură.
Şi, într-adevăr, primejdiile îi urmăresc la fiecare pas. Captivi în orăşelul Blacke, alături de oameni care-i urăsc și un sălbatic grup de vampiri nomazi, dornici să-şi ofere un ospăţ scăldat în sânge, Michael şi prietenii săi riscă să nu mai ajungă în Dallas la timp… sau chiar niciodată." - Sursa

Descriere Orasul Ingerilor cazuti:
"Războiul s-a terminat, iar Clary Fray se întoarce la New York, entuziasmată de planurile sale de viitor. Dar totul are un preţ...
În sfârşit, vânătorii de umbre fac pace cu locuitorii din Lumea de Jos. Clary se antrenează să devină vânător de umbre şi să-şi folosească puterea unică. Mama ei se căsătoreşte cu iubirea vieţii sale. Şi, mai important decât orice, Clary poate spune despre Jace că este iubitul ei. Dar...
Cineva ucide vânători de umbre, iscând tensiuni între vânătorii de umbre şi locuitorii din Lumea de Jos, ceea ce ar putea duce la un al doilea sângeros război. Simon, cel mai bun prieten al lui Clary, nu o poate ajuta – mama lui tocmai a aflat despre el că este vampir, iar Simon este nevoit să plece de acasă. Când Jace începe să se îndepărteze de Clary fără să-i explice acesteia de ce o face, tânăra se vede forţată să investigheze adâncurile unor mistere care, odată desluşite, îi revelează un coşmar cum nu se poate mai groaznic: ea însăşi a pus în mişcare un lanţ de evenimente în urma cărora i-ar putea pierde pe toţi cei pe care-i iubeşte.
Inclusiv pe Jace… " - Sursa