Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

joi, 30 mai 2013

"I am Iron Man"

In sfarsit am ajuns si eu sa-l vad pe Downey! A meritat asteptarea pentru ca am fost rasplatita cu un film facut dupa benzi desenate absolut superb. A fost putin ciudat la inceput, cand in loc de extrem-de-arogantul Tony Stark am avut parte de un barbat puternic marcat de evenimentele din Avengers (Razbunatorii), incapabil sa se odihneasca si usor obsedat de munca, insa pana la urma nimeni nu poate scapa intreg dupa o asemenea experienta.

Dar mie mi s-a parut ca filmul a fost ceva mai mult decat povestea modului in care el s-a impacat cu situatia, reusind s-o depaseasca, mi s-a parut un film despre descoperirea identitatii. Cred ca deja cunoastem cu totii schimbul de replici devenit viral pe internet dintre Capitanul America si Tony Stark (imaginea de mai jos). Ei bine, din punctul meu de vedere, raspunsul adevarat il da abia in Iron Man 3 pentru ca pe parcursul intregului film, Stark demonstreaza ca el e Iron Man si fara costum.


Da, probabil ca rautaciosii vor spune ca a fost doar o smecherie de imagine pentru ca Downey sa apara mai mult fara sa poarte o masca, insa chiar presupunand ca acesta a fost motiviul din spatele scenariului, cert e ca iesit un film care merita vazut. Chiar si pentru fanii benzilor desenate sau ale serialului de animatie, filmul rezerva o surpriza legata de Mandarin. Parerile despre aceasta schimbare sunt si pro, si contra, pe mine una m-a distrat la nebunie.

De fapt, n-am avut decat o singura problema cu tot filmul: atunci cand costumul lui Stark ramane "blocat" intr-un sopron... din lemn! Come on, costumul ala e facut dintr-un super-metal care la inceput de film face praf un laborator de milioane de dolari. Nu e plauzibil sa se opreasca fix intr-o usa de lemn, desi per ansamblu, scena chiar are un sens in "economia" filmului.

Asadar, daca inca n-ati vazut filmul asta, ridicati-va frumos si mergeti la cinema urgent. Merita vazut in 3D pe un ecran cat casa :))

miercuri, 29 mai 2013

A inceput Bookfest!

Incepand de astazi si pana duminica in pavilioanele C1-C5 de la Romexpo se desfasoara editia a 8-a a targului de carte Bookfest. Spre deosebire de anul trecut, invitatul din 2013 nu este o tara, ci... o limba! Astfel, anul acesta au fost invitate 3 tari vorbitoare de germana: Austria, Elvetia si Germania.

De asemenea, editurile ne asteapta cu oferte speciale si cu evenimente de neratat! Mai jos gasiti cateva dintre aceste oferte si link-uri catre programele editurilor.

Nemira - program evenimente [link]


All - program evenimente [link]



Paladin


Leda

vineri, 24 mai 2013

Viitorul e al computerelor

Recenzie: CPSF #4

Am intarziat destul de mult cu recenzia numarului 4 al CPSF din simplul motiv ca tema abordata a fost una destul de spinoasa: singularitatea. Din punct de vedere tehnologic, conform wikipedia (am incercat cu DEX-ul, dar nu mi-a iesit), termenul "se refera la implicatiile pe care in general le are progresul tehnico-stiințific foarte accelerat pentru specia umana si ceea ce intelegem prin om." Si implicatiile sunt multe.

Fragmentul din Singularitatea e aproape de Ray Kurzweil explica mult mai bine decat mine o parte dintre aceste implicatii, insa am sa incerc sa redau si eu o parte dintre ele: Sa presupunem ca putem copia mintea unui om intr-un computer. Rezultatul mai e un om? Si daca da, e acelasi om cu originalul? Poate noua persoana simti emotiile umane, tinand cont ca multe dintre acestea sunt asociate unor procese chimice din corpul uman? Intelegeti deja cat de mult iti da de gandit o asemenea tema doar la o privire superficiala.

Si singularitatea aduce si alte probleme, pe care doi autori de SF incearca sa le infatiseze in acest numar al revistei. Pana acum, am ales sa fac recenzia primei povesti din fiecare CPSF si desi si de aceasta data mi-a placut nuvela lui Hannu Rajaniemi, Elegie pentru un tanar elan, care prezinta un viitor in care o parte dintre oameni au devenit echivalentul zeilor, putand controla materia dupa bunul plac, prefer sa vorbesc despre textul lui Danut Ungureanu, Cronicile oamenilor iridium, deoarece a fost mai aproape de sufletul meu.

Rezumat:
Berlin este un cenusiu, o persoana care locuieste in rezervatia umana din Bucuresti, fiind perfect multumit de societatea uniforma in care traieste. Oamenii arata le fel, se imbraca la fel, traiasc in aceeasi rutina. Aceasta societate e guvernata de "suflete", nori de energie care reprezinta "incarnarea" oamenilor de iridium din subteran. In mod surprinzator, in ciuda uniformitatii, sau poate tocmai din cauza acesteia, sufletele incurajeaza obiceiurile individuale, atata timp cat sunt inofensive. Insa in momentul in care ordinea este data peste cap, Berlin si restul oamenilor din subordinea sufletului poreclit Mutra sunt amenintati cu "linistirea" (un fel de stergere a memoriei care reduce si capacitatile mintale). Dar Mutra decide sa intervina si le destaiunuie oamenilor un secret care schimba intreaga perspectiva asupra lumii in care traiesc.

My view:
Cred ca o poveste SF buna nu se poate citi o singura data. La prima lectura, faci cunostinta cu lumea in care se desfasoara actiunea, crezi ca intelegi aceasta lume, apoi apare acel twist din final. Si simti imediat nevoia sa recitesti povestea, ca sa reanalizezi totul din noua perspectiva.

Am citit Cronicile oamenilor iridium de vreo 4-5 ori in ultima luna, si de fiecare data am gasit sensuri noi. E o poveste care poate concura lejer cu textele SF straine, insa mai presus de atat, e o poveste SF romaneasca. Actiunea e plasata in Romania si atunci cand am zarit numele unor strazi pe care ma plimb si eu uneori, n-am putut sa nu zambesc. Si sunt unele pasaje atat de frumos scrise, incat m-am simtit mandra de limba mea materna. Da, textul poate concura cu orice text strain, insa traducerea in alta limba i-ar stirbi din farmec.

Imi pare rau ca n-am descoperit mai devreme autorii romani, pentru ca se simte diferenta intre un text "neaos" si o traducere (desi avem si o serie de traducatori foarte talentati). Si faptul ca avem scriitori atat de buni ar trebui sa ne bucure, ar trebui sa le cumparam cartile si sa-i promovam cat putem, pe la prieteni, pe la rude. Pe langa faptul ca datorita lor ne putem lauda ca avem si noi valori, avem si sansa uimitoare de a-i intalni, de a discuta cu ei fie intr-un cadru organizat, fie dupa, la o bere. Cum sa nu te umple asta de caldura?

marți, 21 mai 2013

Voua va plac gandacii?

Nu, nu ma refer la gandacii de bucatarie sau la gandaceii care se suie pe paturile noastre de picnic atunci cand mergem la iarba verde. E vorba despre rasa extraterestra descrisa in Jocul lui Ender, romanul despre care s-a discutat la cea de-a 3-a intalnire a Clubului de Lectura Nemira.


Primul lucru pe care l-am aflat despre carte a fost ca initial, autorul a scris o nuvela pe care a dezvoltat-o ulterior, transformand-o in roman. Normal, parerile au fost impartite: unora le-a placut mai mult nuvela, altora romanul. Din punctul meu de vedere, diferenta intre ele este faptul ca in timp ce nuvela e ca o pilula concentrata cu un twist la final, romanul abordeaza si alte teme pe langa jocul efectiv al baiatului. Preferinta intre cele doua tine de gust, iar eu vreau sa gasesc si sa citesc si nuvela inainte sa ma decid.

Ceea ce apreciez cel mai mult la aceste intalniri este ca we can agree to disagree. Deseori exista pareri contrare, insa nimeni nu-si sare la gat, nimeni nu incepe cu atacuri personale. Si, cel mai important, toata lumea asculta parerile celorlalti si le respecta, ceea ce in ziua de azi e suficient de rar incat intalnire Clubului sa fie ca o gura de aer proaspat.

Alt aspect care mi-a placut a fost ca de data asta, in cadrul concursului de trivia, am creat noi intrebarile. S-a ajuns pana la codurile de culori ale Armatelor si la sosetele absente din garderoba Scolii de Lupta! Dar pana la urma, fiecare a plecat acasa cu unul sau mai multe exemplare din CPSF, care au fost date ca premii. Asa am facut in sfarsit rost de numarul 5, pe care tot amanam sa-l cumpar. (Stiu ca am intarziat cu recenzia numarului 4, o sa fie gata curand, promit!)

Insa inainte sa plecam, am ales in mod democratic romanul care va fi discutata data viitoare. Dupa numararea voturilor, a iesit Ubik a lui Philip K. Dick, care este prima carte aleasa pana acum pe care nu am citit-o. Am timp pana pe 17 iunie sa "remediez" situatia, si cum vine Bookfest, am ocazia perfecta sa-mi cumpar romanul :)

Ne vedem pe 17?

duminică, 19 mai 2013

Recenzie: Traficantul de umbre de Monica Razmirez

In timp ce citeam Traficantul de umbre, am incercat deseori sa ma hotarasca daca il consider un roman de actiune sau unul de dragoste.... Si in final, am decis ca nu e nici, nici. E amandoua. E un roman despre viata.

Rezumat:
Laurence este hot profesionist si traficant de arme. E bun, e periculos si e inteligent. Are relatii in toate domentiile in care are nevoie... si unde nu are, le obtine. Inca din copilarie, Laurence a fost extrem de atasat de Sybille. Ea i-a fost prietena si confidenta, ajungand sa-i fie ca o sora. Acum, e raza de lumina din viata sa, e singurul lucru care il ancoreaza. E cea la care apeleaza cand are nevoie sa se purifice. Ea nu stie cu ce se ocupa, insa banuieste ca e ceva periculos. Totusi, si atunci cand afla de la cineva care incearca s-o santajeze amenintand cu expunerea lui Laurence, Sybille ramane loiala. Insa decizia ei ii aduce o condamnare la inchisoare pe viata. Laurence nu poate accepta s-o stie stingandu-se in inchisoare, asa ca face un aranjament care ii va schimba definitiv viata. Dar chiar si atunci, viata continua sa-i desparta.

My view:
Spuneam la inceput ca mi-a fost greu sa ma hotarasc ce fel de roman este, sa-l incadrez intr-un gen. Actiunea seamana putin cu imaginea ritmului batailor inimii. Exista scene de actiune, perioade tensionate in care nu stii daca personajul va supravietui sau nu, si chiar daca o va face, nu esti sigur ca va ramane intreg, fizic sau mental. Apoi, exista scene de dragoste, perioade de fericire in care viata protagonistilor pare sa mearga bine.
Cele doua tipuri de scene oscileaza continuu, fiind intrerupte uneori de perioade de simplitate, in care fiecare isi vede de viata (desi, in cazul lui Laurence chiar si in acele perioade cititorul simte destula tensiune).

Si daca tot am adus vorba de Laurence... e genul de personaj de care te indragostesti imediat. Nu conteaza daca e bun sau rau, nu conteaza daca face ceea ce face in numele binelui sua in numele banilor, pur si simplu poti sa-i ierti orice. Pentru ca are o personalitate puternica. Pentru ca stie sa domine, si o face intr-un mod inteligent. E un lider innascut, e impunator, stie cand sa fie transant si cand sa fie prietenos, stie cand sa-si conduca oamenii si cand sa le lase lor initiativa... E intruchiparea masculului alfa. Si faptul ca are sentimente, ca poate fi ranit, il umanizeaza. E un personaj perfect contruit dupa tiparul personajului masculin ideal ca sa te faca sa te atasezi de el si sa citesti cartea intr-o suflare, dorindu-ti tot binele din lume pentru el.

Traficantul de umbre e o carte despre viata, insa nu viata normala, de zi cu zi, ci despre viata cu suisuri si coborasuri a doua persoane carora destinul nu le-a rezervat o slujba de birou, ci riscuri la fiecare pas, in spatele fiecarei umbre...

vineri, 17 mai 2013

Cuvinte: Sa dansam!

Stiu ca ideea acestei rubrici era ca eu sa va prezint citate din diversi autori sau macar legate de carti, insa de cateva zile ascult aproape obsesiv piesa Sa dansam a celor de la Vama pentru ca m-am indragostit de senzatia pe care mi-o dau versurile. Si oricum, rubrica asta nu prea a fost niciodata ce ar fi trebuit sa fie :))

Cam asa suna melodia:

Dansati deja? Eu da, pentru ca de fiecare data cand o ascult, am senzatia ca ritmul vibreaza prin mine si pur si simplu nu pot sa stau pe loc. Insa ceea ce imi place cu adevarat la melodie este faptul ca nu e o chestie vesela si usoara care sa transmita optimism, ci invita la eliberarea tuturor tensiunilor pentru a ajunge la o stare de spirit pozitiva. Sfatul meu? Vine weekend-ul, asa ca daca vreti sa va relaxati, inchideti-va intr-o camera, dati boxele/castile tare si "eliberati-va de voi".

Si apoi, cand ati obosit si va asezati, ascultandu-va propriul puls cum bate in ritmul melodiei, concentrati-va putin si pe versuri. Imi place mai ales inceputul, pentru ca e in forta si exprima prin cuvinte faptul ca uneori cuvintele nu sunt de-ajuns: "Cand nu mai sunt cuvinte ca sa spui ce simti/ Cand esti prea fericit, prea furios, ori prea cazut/ Danseaza ca sa-ti amintesti ca ai o viata". Insa partile mele preferate sunt secventa "Elibereaza-te de tine/ Abandoneaza cusca lumii/ Danseaza tot ce n-ai putut sa strigi" si versul "Esti sigur ca respiri, dar nu si ca traiesti".

E incredibil cat multe lucruri spune o simpla melodie despre societatea in care traim si ceea ce mi se pare genial este felul cum au imbinat versurile cu muzica, facand sangele sa clocoteasca. Asa ca... sa dansam!

joi, 16 mai 2013

Teatrul de pe Strada Fictiunii

Colectia Strada Fictiunii a Grupului Editorial ALL a implinit doi anisori, aniversand intr-un mod pe care eu l-am gasit extrem de original: invitandu-ne la teatru! Mai precis, la Teatrul de comedie, la piesa Elling, adaptare a romanului Frati de cruce de Ingvar Ambjørnsen, roman a carui lansare a avut loc pe scena teatrului, in prezenta domnilor Alex Stefanescu (critic literar), Viorel Zaicu (director editorial al Grupului Editorial ALL) si Mario De Mezzo (CEO al Grupului Editorial ALL).


Am avut noroc si am castigat o invitiatie dubla, asa ca marti seara, alaturi de o prietena am participat la eveniment. Atmosfera de dinainte de piesa a fost foarte relaxata, lumea amestecandu-se si socializand. Apoi, am avut parte de o surpriza, desoperind pe locurile noastre cate o carte cadou si un catalog al colectiei Strada Fictiunii (si pentru ca vine Bookfest, m-am apucat de facut lista cu cartile pe care le vreau). Apoi domnul Alex Stefanescu ne-a introdus in atmosfera romanului, in care Elling spune povestea lui si a prietenului sau Kjell Bjarne. Cei doi sunt proaspat eliberati dintr-un institut psihiatric si incearca sa se integreze in lume. Totul, de la raspunsul la telefon si pana la relatia cu o vecina este nou pentru ei, iar modul in care incearca sa se adapteze, desi induiosator, este deseori si comic.

Simpla povestire m-a convins ca vreau sa citesc romanul, insa nu s-a putut compara cu piesa, care a fost jucata... incredibil e cuvantul cel mai potrivit. Marius Florea Vizante (Elling) si Sandu Pop (Kjell Bjarne) si-au interpretat rolurile superb, introducandu-ne pentru doua ore in lumea naiva, dar frumoasa a celor doua personaje, pe care am ajuns sa le indragesc. As vrea sa pot reda in cuvinte magia pe care o simt de fiecare data cand merg la teatru, insa cred ca trebuie sa fii acolo ca sa intelegi, asa ca va recomand tuturor spectacolul Elling, pentru ca este o demonstratie minunata de talent actoricesc.

In general, nu e greu sa convingi un cititor sa se apuce de un roman, chiar daca poate nu e ceva ce ar citi in general. Tot ce trebuie sa faci este sa-i vorbesti cu pasiune. Sau cel putin pentru mine, e de-ajuns. Insa ideea celor de la ALL a fost mai mult decat suficienta, a fost geniala. Eu una abia astept sa fac rost de roman si sa-l citesc, ca sa pot compara adaptarea cu originalul!

La multi ani, Strada Fictiunii, si speram sa devii un adevarat bulevard pe care toti cititorii sa-si ridice case de vacanta!

luni, 13 mai 2013

Recenzie: Insurgent (Divergent #2)

Pentru ca tocmai s-a anuntat cum va arata coperta volumului 3 (pe care o puteti admira aici), m-am gandit ca e momentul ideal sa citesc si eu Insurgent si sa va impartasesc parerea mea, mai ales ca dupa ce am terminat romanul, mi-a luat o vreme sa-mi organizez ideile suficient cat sa pot scrie si altceva decat "exceptional".

Rezumat:
Cele 5 factiuni care alcatuiau intregul univers al lui Tris au fost in echilibru timp de generatii, fiecare pretuindu-si propriile valori, insa oamenii nu si-au dat seama cat de fragil era acel echilibru decat atunci cand Eruditii au decis ca vor puterea cu orice pret, chiar subjugand mintea membrilor celorlaltor factiuni. Acum, e de datoria lui Tris sa incerce sa-i apere pe cei slabi, respectand vechiul crez al Neinfricatilor, insa faptele ei din trecut n-au ramas fara urmari, constiinta apasand-o atat de tare incat nu i se poate destainui nici macar lui Tobias... si tanarul are si el secretele lui. Insa in spatele tuturor luptelor intre factiuni si a tuturor masinatiunilor politice se afla un secret atat de teribil incat poate distruge si putinul ramas din lumea lor.

My view:
De obicei, in timp ce citesc un roman, imi dau seama care sunt elementele care imi plac si care sunt cele care nu ma impresioneaza. Aici, mi-a fost pur si simplu imposibil. Tris, ca narator, te smulge din lumea ta si te arunca intr-a ei, de unde nici macar nu-ti trece prin cap sa iesi. Sa deschizi aceste carti seamana putin cu initierea novicilor Neinfricati: e un salt in gol. Nu stii ce te asteapta jos, nu stii ce sa va intampla la urmatoare pagina, nu stii in cine sa ai incredere si in cine nu... Fiecare personaj iti rezerva o surpriza de proportii.

Poate de vina am fost eu, pentru ca am tratat-o ca pe un young-adult inocent, care se citeste si se uita, in timp ce cartea este un roman distopic exceptional, dar cert e ca mult lucruri m-au prins cu garda jos. In special finalul, care este un cliffhanger pe care o sa-l iubiti si o sa-l urati simultan, cel putin pana la aparitia urmatorului volum.

Ceea ce am apreciat cel mai mult la roman e ca te face sa vrei sa-ti depasesti limitele. Nu spun ca o sa ma apuc maine sa sar din vehicule in miscare, insa Tris chiar iti arata ca daca vrei cu adevarat, poti sa te autodepasesti, fizic si mental. E una din eroinele mele preferate si sper ca multi "tineri adulti" sa citeasca aceasta serue si sa o ia drept model. Pe ea, sau pe Tobias, care e un exemplu extraordinar de putere mentala si care cred ca ne rezerva si el o serie de suprize in volumul urmator.

Per total, Insurgent este o carte de neuitat si un volum 2 exceptional, pentru ca te face nu doar sa te indragostesti si mai mult de serie, dar si sa astepti de doua ori mai greu volumul urmator! Daca nu aveti romanul, mergeti intr-o librarie si cumparati-l sau imprumutati-l de la un prieten, pentru ca trebuie citit!

De asemenea, vreau sa multumesc sponsorului blogului, libris.ro, o librarie online de unde va puteti comanda carti online la preturi exceptionale si unde puteti gasi si carti in engleza, ca sa va bucurati de povesti in limba in care au fost scrise!

duminică, 12 mai 2013

Carti... la firul ierbii!

Acum cateva zile, va invitam pe pagina de facebook a blogului la un eveniment organizat de Roaba de cultura si de editura Tritonic. Eu am participat, asa ca ieri seara, stand comod pe un petic de iarba din Herastrau, am luat parte la o discutie despre carti intr-un mediu mai noncoformist.


Tema aleasa a fost romanul de dragoste, si cine era mai potrivit sa vorbeasca despre asta daca nu Adina Speteanu si Monica Ramirez, doua autoare ale caror titluri se regasesc in colectia Casmir? Discutia a fost moderata de Bogdan Hrib care, desi s-a declarat mai degraba un fan al romanelor de actiune, a stat de vorba timp de o ora despre motivul pentru care iubirea e atat de prezenta in literatura.

"Toata lumea are nevoie de iubire", acesta a parut sa fie raspunsul unanim cu care trebuie sa fiu de acord. Pana la urma, nu de asta citim romane de dragoste? Fie pentru ca dorim sa petrecem cateva ore/zile intr-un univers paralel in care Fat Frumos chiar apare pe un cal alb sau pentru ca ne plac povestile de dragoste imposibile, cert este ca avem nevoie de dragoste in viata si in cartile noastre. Iubirea da sare si piper vietii si desavarseste cartile, indiferent daca sunt sau nu romane de dragoste.

Partea interesanta a intregului eveniment - evident, pe langa locatie - a fost faptul ca ni s-a oferit microfonul pentru a pune intrebari. Mai reticenti la inceput, pana la urma ne-am "dat drumul" si am aflat cate ceva despre iubirea... dintre autori si personajele lor! Si drept rasplata pentru intrebarile noastre, am primit carti semnate asa ca acum, alaturi de Crima la timpul trecut, in biblioteca mea troneaza Traficantul de umbre, de care urmeaza sa ma apuc cat de curand.

Daca ati ratat intalnirea "la firul ierbii", o sa aiba loc una identica peste doua spatamani, insa de data aceasta, tema va fi romanul fantasy, horror sau thriller. Asadar, aduceti-va o paturica de picnic si... sa discutam despre carti!

miercuri, 8 mai 2013

Ne vedem la cinema?

A aparut de curand primul trailer al filmului Ender's Game, pe care abia il astept, asa ca m-am gandit sa fac o lista cu filmele pe care vreau sa le vad anul acesta. Sunt curioasa ce gusturi comune avem, si in plus e o ocazie sa aflu despre ce filme ati vrea sa va povestesc dupa ce le vad.

Now You See Me - 14.06
Am vazut trailerul filmului din intamplare si cum am o slabiciune pentru filmele cu iluzionisti, am inteles repede ca nu o sa-l ratez. Morgan Freeman e un binemeritat bonus ;)

The Wolverine - 26.07
Cand eram mica, ma uitam la desene animate cu super eroii Marvel. cand am crescut, au inceput sa se faca filme. Dintotdeauna m-a fascinat Wolverine, dar cu Hugh Jackman jucandu-l, "fascinant" devine mult prea putin spus.

The Mortal Instruments: City of Bones - 06.09
Aici explicatia e simpla: vreau sa vad cartea asta :)). N-am citit-o si nici nu planuiesc pana nu vad filmul, dar daca ma impresioneaza profund, poate o sa imi iau si romanul.

Ender's Game - 01.11 (USA)
Am iubit cartea. Pur si simplu m-a lasat cu gura cascata. Si trailerul pare superb, efectele vizuale cred ca mi-au depasit imaginatia :)). Abia astept-abia astept-abia astept!

The Hunger Games: Catching Fire - 22.11 (USA)
Mi-au placut cartile, mi-a placut primul film, asa ca normal ca vreau sa-l vad si pe al doilea. Mai ales ca trailerul promite mult:

Cam asta e lista mea deocamdata. Cate din ele va tenteaza?

duminică, 5 mai 2013

Cadou de Paste

Va urez sarbatori fericite si pline de caldura si lumina si sa sper ca ati petrecut sarbatoarea Invierii alaturi de cei dragi, indiferent ca e vorba de familie si/sau de prieteni. N-am sa ma lansez in discutii lungi despre ce seminifica de fapt aceasta sarbatoare si cum a ajuns sa fie tratata pentru ca ar fi, cred eu, degeaba pentru ca ma indoiesc ca persoanele carora le lipseste bunul simt citesc acest blog.

Am vrut doar sa va urez toate cele bune si sa va multumesc pentru ca mi-ati fost aproape in ultimele luni, mai ales atunci cand am avut nevoie - ma refer in mod deosebit la articolele din campania vALLuntar si la concursul Libris. Si pentru ca va sunt intr-adevar recunoscatoare, am vrut sa ofer o carte cadou unuia dintre voi. Din pacate, nu aveam decat o carte de oferit, asa ca am recurs la random.org. Asadar, un norocos va primi un exemplar din Fata modificata, carte careia ii gasiti recenzia aici.

Fiecare comentariu la unul din articolele mentionate mai sus a primit cate un numar (doar comentariile, nu si raspunsurile). Asa arata lista si castigatorul (click pe imagine pentru a mari)

        

Felicitari Dani si astept un e-mail la adresa povesti_intunecate@yahoo.com in care sa-mi lasi numele complet, adresa si un numar de telefon.

Sarbatori fericite!

miercuri, 1 mai 2013

Precomanda Reactie in lant (Chimie perfecta #3)

Toate lucurile bune au un sfarsit. Nu stiu cat de buna e aceasta trilogie, pentru ca n-am citit-o, insa cert e ca a ajuns la final. Ultimul volum, Reactie in lant, este disponibil pentru precomanda (gasiti formularul aici), si, dupa cum v-a obisnuit, editura Leda ofera 25% reducere si transport gratuit pentru precomenzi.


Descriere:
"Când Luis mi-a zâmbit şi am simţit fiorul atracţiei, am intrat în panică. Nu-mi permit să las garda jos, iar un tip ca Luis e la fel de periculos ca Marco. Îmi dau seama de asta după felul cum surâde. Arată destul de inocent, dar nu mă păcăleşte el pe mine. Poate pe alte fete, dar nu pe mine..."
Teoretic, Nikki are dreptate. Dar practic...
În viaţă, ea încearcă să se conducă după trei reguli: băieţii mint ca să-şi atingă scopurile, să nu te încrezi într-un băiat care îţi spune "te iubesc" şi să nu ieşi niciodată cu un tip din cartierul de sud al orăşelului Fairfield. Chiar dacă părinţii ei s-au născut în Mexic, Nikki, în calitate de fiică de doctor, are mai multe în comun cu vecinii săi din nordul oraşului decât cu colegii de şcoală din banda Latino Blood. Dar când îl cunoaşte pe Luis, este tentată să-şi încalce toate principiile.
"Sunt conştient că am în mine o anumită doză de nebunie – plăcerea de a înfrunta pericolele... simt adrenalina curgându-mi prin vene" – recunoaşte Luis. Pentru el, cea mai mare provocare cu care s-a confruntat vreodată este cum să o convingă pe Nikki să-i dea o şansă unui intrus din cartierul de sud, asta până să devină, la rândul său, ţinta noului lider al bandei Latino Blood.
Vor fi oare sentimentele sale pentru Nikki suficient de puternice pentru a-l opri să intre într-o lume întunecată şi brutală şi a trăi periculos tot restul vieţii?
Acest ultim volum al seriei Chimie perfectă vă dezvăluie răspunsul la întrebare!
- Sursa

Astept parerile voastre despre acest volum si serie in general ca sa situ daca sa le "invit" sau nu in biblioteca mea atunci cand prind o reducere la intreaga trilogie :)