Weekendul acesta aveti program la film!

Serios, trebuie sa mergeti sa vedeti Jocul lui Ender. E mai mult decat un must see. A trecut aproape o saptamana de cand, multumita editurii Nemira, am participat la o vizionare pentru presa si tot n-am scapat de sentimentul de overexcitement. Mai mult ca sigur o sa merg sa-l revad, dar si voi trebuie sa-l vedeti. E incredibil de genial.

Povestea:
Filmul este o ecranizare a romanului omonim scris de Orson Scott Card si spune povestea lui Andrew "Ender" Wiggin, un baiat al carui destin a fost hotarat dinainte.
Cu ani in urma, o rasa extraterestra numita Formicii au venit pe Pamant si aproape au reusit sa ne distruga. Cel care a oprit invazia a fost Mazer Rackham, care a reusit sa le inteleaga modul de organizare si care i-a suprins, distrugandu-i si devenind un erou. Insa Mazer e mort si omenirea are nevoie de un nou erou, unul care sa conduca armata trimisa de omenire pentru a opri noua invazie pe care o pregatesc Formicii.
Ender pare sa fie acest erou, deoarece are o abilitate extraordinara de a empatiza cu dusmanul, intelegandu-l atat de bine incat il poate opri pentru totdeauna. Tocmai de aceea, baiatul a fost selectat pentru a participa la o serie de antrenamente sub forma unor jocuri intre echipe formate doar din copii si, mai tarziu, sub forma unor simulari. Insa jocurile sunt mult, mult mai mult decat niste jocuri, fiecare miscare pe care o fac cei responsabili de antrenamentul copiilor in timpul sau in afara jocurilor fiind de fapt o evaluare a abilitatilor copiilor.

Parerea mea:
Cred ca am apreciat filmul acesta pentru ca a pus o poveste pe care o cunosteam intr-o lumina complet noua. Nu intelegeti gresit, nu au schimbat mai nimic (au renuntat la o poveste secundara care avea relevanta doar in volumele ulterioare ale seriei si au schimbat cateva mici detalii care nu deranjeaza pentru ca ajuta la pastrarea coreentei povestii), ci au pus accentul usor diferit. Citind si recitind romanul, nu am avut ocazia sa vad atat de mult partea emotionanta a povestii, accentul fiind pus pe tactica, nu pe sentimente. Exista si in carte o serie de emotii, dar acolo twist-ul din final mi-a adus de fiecare data zambetul pe buze pentru ca mi se parea ca transforma o poveste buna intr-una superba.

In schimb, filmul mi-a adus doar lacrimi in ochi pentru ca impactul emotional e mult mult mai pronuntat. Vazand filmul, am empatizat pentru prima data cu Ender, am vazut pentru prima data lumea prin ochii lui, i-am simtit povara de a fi "cel ales" si deci obligat sa faca lucruri cu care poate nu e de acord. Iar maturitatea lui e de-a dreptul socanta pentru ca in fiecare clipa vezi ca e doar un copil pe umerii caruia, fara sa-i ceara permisiunea, adultii au pus greutatea a doua lumi.

Bineinteles, si din punct de vedere vizual filmul e incredibil. Efectele speciale nu sunt doar bine realizate, ci sunt fabuloase si absolut impecabile, incepand de la scenele in imponderabilitate si incheind cu imaginile din jocul video. Adaugati si o distribuitie fabuloasa (Asa Butterfield - Ender Wiggin; Harrison Ford - Colonelul Hyrum Graff; Viola Davis - Maiorul Gwen Anderson; Hailee Steinfeld - Petra Arkanian) si obtineti de departe cel mai bun film aparut anul acesta.

Astazi are loc avanpremiera si de maine filmul ruleaza in toate cinematografele in regim de premiera. Go see it. Vorbesc serios, pur si simplu nu merita sa asteptati nici macar o zi in plus. (Si pentru cei care n-au facut-o inca, cititi si cartea si faceti-va prorpia comparatie pentru ca ambele sunt minunate, dar din motive diferite; pentru mine e prima data cand am iubit si cartea si filmul in egala masura).

Trailer:

De citit: Nascuti pe Pamant de Orson Scott Card

Al 5-lea si ultimul volum al seriei Intoarcerea acasa de O.S. Card tocmai a aparut pe piata! Am iubit seria de la primele pagini, desi am cumparat primul volum din intamplare, la o oferta de 2+1 gratis. Dovada ca o carte buna stie sa-si faca drum si singura in biblioteca ta!

Descriere:
Toate personajele din volumele anterioare ale seriei au dispărut, iar Shedemei este singura care a supraviețuit. Ultima carte din cunoscuta saga a lui Card urmărește luptele din neamul celor care l-au urmat pe Nafai. Regele din Darakemba, fiii lui, precum și consilierii, împreună cu marele preot, devin protagoniștii întâmplărilor.

În lungii, nesfârșiții ani de căutare, computerul principal nu a găsit ce căuta. Nu l-a reperat pe Păstrătorul Pământului, singura inteligență care-i poate repara programul stricat. ─ Sursa

Puteti comanda romanul aici.

Voua va plac gandacii?

Nu, nu ma refer la gandacii de bucatarie sau la gandaceii care se suie pe paturile noastre de picnic atunci cand mergem la iarba verde. E vorba despre rasa extraterestra descrisa in Jocul lui Ender, romanul despre care s-a discutat la cea de-a 3-a intalnire a Clubului de Lectura Nemira.

Primul lucru pe care l-am aflat despre carte a fost ca initial, autorul a scris o nuvela pe care a dezvoltat-o ulterior, transformand-o in roman. Normal, parerile au fost impartite: unora le-a placut mai mult nuvela, altora romanul. Din punctul meu de vedere, diferenta intre ele este faptul ca in timp ce nuvela e ca o pilula concentrata cu un twist la final, romanul abordeaza si alte teme pe langa jocul efectiv al baiatului. Preferinta intre cele doua tine de gust, iar eu vreau sa gasesc si sa citesc si nuvela inainte sa ma decid.

Ceea ce apreciez cel mai mult la aceste intalniri este ca we can agree to disagree. Deseori exista pareri contrare, insa nimeni nu-si sare la gat, nimeni nu incepe cu atacuri personale. Si, cel mai important, toata lumea asculta parerile celorlalti si le respecta, ceea ce in ziua de azi e suficient de rar incat intalnire Clubului sa fie ca o gura de aer proaspat.

Alt aspect care mi-a placut a fost ca de data asta, in cadrul concursului de trivia, am creat noi intrebarile. S-a ajuns pana la codurile de culori ale Armatelor si la sosetele absente din garderoba Scolii de Lupta! Dar pana la urma, fiecare a plecat acasa cu unul sau mai multe exemplare din CPSF, care au fost date ca premii. Asa am facut in sfarsit rost de numarul 5, pe care tot amanam sa-l cumpar. (Stiu ca am intarziat cu recenzia numarului 4, o sa fie gata curand, promit!)

Insa inainte sa plecam, am ales in mod democratic romanul care va fi discutata data viitoare. Dupa numararea voturilor, a iesit Ubik a lui Philip K. Dick, care este prima carte aleasa pana acum pe care nu am citit-o. Am timp pana pe 17 iunie sa "remediez" situatia, si cum vine Bookfest, am ocazia perfecta sa-mi cumpar romanul :)

Ne vedem pe 17?

It's not hard to make nerds happy...

...just give them books!

Mi-am deschis azi mail-ul pentru ca aveam de trimis cuiva un document. Normal, am citit si eu mesajele primite. Printre ele, un newsletter Nemira, unde era anuntata o noua aparitie: Din nou pe Pamant, de Orson Scott Card, cartea fiind al patrulea volum din seria Intoarcerea acasa (gasiti recenziile mele la primele doua volume aici si la volumul 3 aici).

Timp de 5 minute, am fost cel mai fericit om in viata. Inca sunt, dar nu mai zbier "Yes!" in fata calculatorului pentru ca se uitau ai mei la mine ca si cum o luasem razna (chestie pentru care nu-i condamn). Am iubit seria de la primul volum, asa ca abia astept sa vina februairie ca sa pot sa-mi cumpar cartea, care este deja disponibila pentru precomanda, aici.

Descriere:
"Sufeltul Suprem al coloniei planetei Harmony a ales familia lui Wetchik pentru a o trimite inapoi pe Pamantul demult pierdut. In anii calatoriei lor spre spatioportul secret de pe Harmony, familia a devenit un veritabil trib si sunt in sfarsit pregatiti sa plece cu una dintre nave spre stele. Dar inca de la inceput a existat o disputa intre Nafai si Elemak, cel mai tanar si cel mai in varsta dintre fii lui Wetchick.

La bordul navei Basilica, tinerii din trib vor deveni pioni in aceasta lupta, fiecare dintre cele doua tabere planuind in secret sa se trezeasca mai devreme din capusele in care vor dormi pe parcursul calatoriei, deoarece fiecare spera sa castige ani in care sa infleunteze tinerii din trib, castigandu-le loilalitatea in cadrul luptei pentru puterea asupra Pamantului.

Dar Sufletul Suprem este cu adevarat la controlul acestei calatorii. A descarcat o copie a lui la bordul navei si doar Nafai, care poarta Pelerina Conducatorului intelege ce inseamna infleunta Sufletului si felul cum aceasta va afecta planurile de viitor ale tuturor."

Sursa - goodreads.com (tradus de mine)

Oferta Nemira

Va vorbeam zilele trecute despre o carte pe care am indragit-o, si anume Wyrm, scrisa de Orson Scott Card. Daca v-a placut prezentarea si ati vrea sa cititi cartea, acum este momentul s-o cumparati deoarece editura Nemira ofera 35% reducere la toate volumele lui Orson Scott Card:

Pentru o lista completa a ofertelor Nemira, click aici.

Wyrm (recenzie)

Profitand de reducerile de la editura Nemira, mi-am cumparat o carte pe care mi-o doream de mult timp: Wyrm de Orson Scott Card.

Marturisesc ca e una dintre putinele carti unde "am sarit in gol" (sau, mult mai potrivit, "I took a leap of faith") pentru ca nu m-am interesat despre ce e vorba, n-am citit nici macar o vaga descriere, ci pur si simplu am vrut s-o cumpar. Motivul (da, a existat unul) a fost autorul. Multumita lui Razvan, l-am descoperit pe Orson Scott Card si de atunci am incercat sa citesc tot ce mi-a picat in mana semnat de acest autor. (Cei care urmaresc blogul stiu ca deja am facut 2 recenzii pentru seria Intoarcerea acasa. Le puteti gasi aici si aici.)

Totusi, n-am gresit cand mi-am dorit/cumparat cartea pentru ca mi-a placut. Mult. Ideea de baza e naucitoare, pur si simplu iti taie respiratia: oamenii ajung pe o planeta unde toate fiintele vii au capacitatea de a se metamorfoza pentru a imita (si imbunatati) noile specii. Spre exemplu, pamantenii planteaza grau pe noua planeta si in scurt timp, "graul" rezultat din planetele originare de pe Imakulata este mai puternic, mai rezistent, mai hranitor... pe scurt, mai bun.

Insa aceste lucuri au fost uitate, alaturi de istoria celor 3 popoare "bastinase": geblingii care isi pot citi unul altuia gandurile, dwelfii care pot retine perfect unde au lasat un lucru si gauntii, sensibili la emotiile celorlalti. 343 de generatii dupa aterizarea oamenilor, nimeni nu mai stie ca ceea ce ii inconjoara e doar o iluzie, o imitatie amagitoare care nu mai are aproape nimic in comun cu vechiul Pamant, la fel cum nimeni nu stie sau nu-si pune problema originii celorlalte fiinte cu care impart lumea.

Si Patience, personajul central, nici nu are nevoie de aceste informatii pentru a-si face treaba. La doar 13 ani, fata devine asasinul personal al Heptarhului (titlul este echivalent cu cel de monarh). Si tot la 13 ani, ea afla ca este cea care trebuie sa indeplineasca o profetie antica si sa devina mama lui Kristos, cel care fie va salva lumea, fie o va distruge.

Ce faci atunci cand aflii ca ai fost crescuta pentru a indeplini sperantele a 343 de generatii dinaintea ta? Ce faci cand insasi corpul tau iti spune ca lucrul corect de facut, lucrul pe care ti-l doresti e sa-i dai nastere lui Kristos? Te supui dorintelor trupesti sau te impotrivesti incercand sa afli ce se va intampla daca profetia va fi indeplinita?

In loc de concluzie, o sa va las un citat care pe mine m-a impresionat enorm:

"-Sken, eu sunt facuta din hartie.
Sken o atinse cu blandete, magaind carnea rece si umeda a bratului ei cu un singur deget uscat.
-Carne si oase.
-Hartie. Impaturita in diverse moduri, luand orice orma vor ei sa iau. Mostenitoarea Casei Heptagon, fiica lui Peace, asasin, diplomat, dati-mi o forma, eu o s-o port, imi voi juca rolul, impaturiti-ma iar si iar, o sa fiu iubita lui, a celui care ma cheama, si daca vreodata pune mana pe mine o sa ma indoaie de atatea ori incat o sa dispar. [...] Daca cineva ma despatureste de tot? Ce as fi atunci?
-O straina, spuse Sken.
-Da, chiar si pentru mine.
-La fel ca toata lumea. [...] Toti suntem pliati si nimeni nu stie cine suntem de fapt. Dar eu stiu. Suntem toti identici, goi, bucati albe de hartie. Modul in care suntem impaturiti ne face diferiti. Noi suntem pliurile."

Nota: Citatul este preluat din Wyrm de Orson Scott Card, publicata la editura Nemira si tradusa de Roxana Brinceanu. Copyright © Nemira 2010, toate drepturile rezervate.

Navele Pamantului (recenzie)

Am terminat zilele trecute Navele pamantului, volumul al treilea al seriei Intoarcerea acasa de Orson Scott Card. In Romania, cartea a aparut de cateva luni bune, si mi-am cumparat-o imediat dupa aparitie, dar mi-au placut atat de mult primele doua volume (puteti citi recenzia lor aici) incat m-am cam temut sa-l incep pe acesta ca sa nu termin seria (vreau sa spun, volumele deja traduse din serie pentru ca mai sunt inca doua care trebuie sa apara, Earthfall si Earthborn).

Undeva pe la jumatatea cartii, mi-am urat decizia. Am urat faptul ca am asteptat atat de mult ca s-o citesc, pentru ca e pur si simplu superba si am urat faptul ca m-am apucat deja de ea, pentru ca stiam ca in cateva ore o voi termina. Lucrul pe care nu l-am urat a fost cartea.

Rezumatul ar fi simplu de facut: Nafai si toti ceilalti 15 oameni alesi (sau pe-aproape) de Sufletul Suprem au parasit Basilica si se indreapta spre o destinatie pe care nu o cunosc. Tot ce stiu e ca de acolo vor pleca pe Pamant. Normal, multora nu le convine faptul ca au parasit civilizatia pentru totdeauna si apar numeroase tensiuni si conflicte (care nu lasa loc niciunui moment plictisitor in cadrul cartii). In final, Elemak si Meb in sfarsit primesc ce merita (Eu m-am bucurat cand au incasat-o. Serios) si Nafai primeste (pe buna dreptate) rolul de conducator nu doar al expeditiei, ci si al navelor spatiale, alaturi de accesul neingradit si instantaneu la memoria Sufletului Suprem. Cartea se incheie cu promisiunea ca toti (inclusiv multitudinea de copii care a aparut pe parcursul celor 10 ani ai calatoriei din Basilica pe insula unde au aterizat primii oameni de pe Harmony) vor contribui la reapararea navelor, astfel incat sa poata parasi Basilica si, dupa cum spune si numele seriei, sa se intoarca acasa.

Stiu ca am povestit totul foarte pe scurt, dar parerea mea este ca nu actiunea in sine atrage, cat toate tensiunile, certurile, luptele pentru putere, comploturile ascunse sunt cele care fac deliciul cartii. Si, normal, sentimentul (care inca s-a pastrat, in cazul meu) de la sfarsit, ca am citit o carte buna.

Acum tot ce trebuie sa fac e sa gasesc o metoda sa fac rost de urmatoarele carti (si ceva imi spune ca voi apela cat de curand imi voi permite la site-uri straine, pentru ca nu cred ca am rabdare sa astept traducerile). Pana atunci insa, va incurajez si pe voi sa incepeti seria (chiar daca de obicei nu va plac cartile SF. In cazul seriei Intoarcerea acasa, elementele stiintifice nu sunt abundente, asa ca indoiesc ca ar deranja un fan de fantasy. Si poate v-ar prinde bine tuturor o pauza de la povestile de dragoste intre supranaturali si oameni. Iar ca bonus, erau principal e un tanar care descopera pas cu pas ca e sortit unui destin mai maret decat si-ar fi putut inchipui, asa ca seamana din acest punct de vedere cu multe carti care se publica in acest moment.)

Intoarcerea acasa vol 1si 2 (recenzie)

40 de milioane de ani. Atat a trecut de cand oamenii au parasit Pamantul distrus de propria lor "opera", lasandu-l sa se vindece singur. S-au stabilit pe Harmony, unde au luat masuri pentru ca numele planetei sa fie binemeritat si istoria sa nu se repete. Au creat un computer, Sufletul Suprem, si au modificat genetic populatia pentru a o sensibiliza la acel computer. Si, de atunci, Sufletul Suprem s-a asigurat ca niciun om nu va mai avea niciun gand periculos.

Totusi, computerul lasa oamenii sa ramana umani. Sa iubeasca si sa urasca, sa invidieze si sa ucida. Sa porneasca razboaie, dar totul la o scara redusa, fara arme moderne. Astfel, s-a ajuns la societatea de azi, in care la intrarea in oras iti este scanata retina, insa avionul este o inventie de neinchipuit.

Prea frumos sa fie adevarat, nu?

Initial, nu. Insa Sufletul Suprem a fost proiectat pentru doar 20 de milioane de ani. A depasit de doua ori acea perioada si acum sensibilitatea i se reduce. Pe Harmony se pregateste un razboi de proportii. Oamenii incep sa se poata gandi la carute de razboi. Si Sufletul Suprem incepe, in modul in care numai un computer atat de dezvoltat o poate face, sa se teama.
Asa incepe Amintirea Pamantului, primul roman din seria Intoarcerea acasa a lui Orson Scott Card.

Un computer se teme. Cum sa nu dai pagina? Cum sa nu vrei sa intelegi societatea unuia dintre cele mai stralucitoare orase de pe Harmony, Basilica? O societate unde femeile conduc si unde oamenii au viziuni trimise de ceea ce a devenit zeitatea lor centrala, Mama Lacului (un alt nume pentru Sufletul Suprem). Si cand un computer care are in mana soarta lumii tale iti cere ajutorul, poti sa-l refuzi? Poti sa i te impotrivesti? Si ce se intampla cand incerci sa convingi si alti oameni sa se alature cauzei tale, care afli ca este ceva inimaginabil: o calatorie spre o alta planeta, spre batranul Pamant, care a avut tot timpul din lume sa se refaca? Ce se intampla cand, in volumul al doilea, cel mai mare general al tuturor timpurilor ti se opune si tie, si aliatului tau, Sufletul Suprem? Si ce se intampla cand primesti o serie de vise despre care Sufletul Suprem nu stie nimic, pe care nu el ti l-a trimis, ci insusi Pastratorul Pamantului?

Am terminat cele doua volume in 3 zile. Le-am "devorat", mai precis, pentru ca pur si simplu nu ma puteam opri. Nu va imaginati un roman in care fiecare clipa e marcata de un suspans puternic, de neoprit. Ceea ce atrage sunt, in primul rand, personajele, incredibil de bine definite, de puternice. Si impletindu-se cu aceasta fascinatie e foamea continua dupa informatie pe care ti-o creaza autorul. Vrei sa stii mai multe, sa intelegi mai mult. Vrei sa continui sa afli. Si cand, dupa un timp, termini un volum si inchizi cartea, nu-ti poti retine un zambet. Pentru ca a fost o carte frumoasa. Apoi apuci urmatorul volum si o iei de la capat.

Cartea are de toate: SF pentru iubitorii de gen, un erou tanar, pentru fanii romanelor pentru tineri care se publica in ultimul timp, o poveste post-apocaliptica (desi apocalipsa a fost, totusi, cu 40 de mii de ani in urma) si niste personaje puternice, bine conturate. Va incurajez sa incercati, povestea si stilui lui Card va vor vraji de la primele pagini.

Daca v-am captivat, aflati si ca primele doua volume au o reducere substantiala (10,47 RON respectiv 10,31 RON). Si, pentru fanii "consacrati", a aparut deja volumul 3, Navele Pamantului. (Pe care, eu una abia astept sa-l cumpar ca sa pot afla continuarea seriei Intoarcerea acasa).