Rezumat:
Thailanda, intr-un viitor nu atat de indepartat pe cat ne-ar placea. Omenirea a ales sa ignore consecintele propriilor actiuni si acum plateste pretul: boli ingrozitoare si incurabile care ucid lent au iesit din laboratoarele genetice, cerealele si multe alte surse de hrana sunt practic sterile, semintele lor neputand fi cultivate, combustibilii fosili aproape s-au terminat, asa ca acum niste mamuti modificati genetic se ocupa cu furnizarea energiei necesare pentru fabrici si uzine, incalzirea globala a ridicat nivelul oceanelor... Pe scurt, lumea nu arata deloc bine.
In aceasta lume a aparut Emiko, o fata modificata, creata in laborator, cu un ADN care o limiteaza. I-ar placea sa se poata gandi la sine ca la un Om Nou, insa defectele inscrise in codul ei genetic, impreuna cu dispretul oamenilor de rand o fac sa nu fie nimic mai mult decat o scarta-scarta, o jucarie de care oricine poate dispune dupa bunul plac.
Miscarile ei sunt sacadate, porii ei sunt mai mici decat in mod normal, deci se incalzeste ingrozitor de repede si de parca nu e de-ajuns faptul ca propriul ei corp pare sa-i fie impotriva, educatia ei o face sa se simta fericita atunci cand slujeste, obedienta fiindu-i gravata in minte la fel de eficient ca trasaturile din ADN.... Insa oamenii de stiinta au omis faptul ca si o fata modificata poate avea sentimente si ca frica si ura cuiva care nu are nimic de pierdut sunt extrem de periculoase, indiferent daca persoana respectiva a fost sau nu creata intr-un laborator.
My view:
Emiko e un personaj pe care il indragesti usor. Nu cred ca poti sa-i intelegi cu adevarat drama. Pe mine cel putin m-a socat faptul ca uneori se lupta cu propriul ei trup. Insa poti foarte usor sa empatizezi cu ea si sa-ti doresti ca in final, lucrurile sa se intoarca in favoarea ei. A suferit si sufera enorm, insa ceea ce mi-a placut la ea este ca e extrem de puternica si ca refuza sa se lase infranta. Da, e la fel de umana ca oricine altcineva, are si ea momente de slabiciune, momente in care vrea sa abandoneze totul... si forta ei se trage tocmai din faptul ca totusi nu renunta.
De asemenea, mi-a placut cartea pentru ca este un avertisment clar asupra viitorului. S-au scris deja atat de multe pe tema incalzirii globale si a modificarilor genetice, insa este uimitoare capacitatea omului de a ignora toate avertismentele. Cred ca fiecare patron de companie din orice domeniu ar trebui sa primeasca un exemplar din romanului lui Bacigalupi pentru ca uneori, un roman bine scris are un efect mai puternic decat toate brosurile eco din lume.
Si, desigur, si voi ar trebui sa-l cititi pentru ca doar impreuna avem o sansa sa evitam viitorul infatisat in acest roman.
Thailanda, intr-un viitor nu atat de indepartat pe cat ne-ar placea. Omenirea a ales sa ignore consecintele propriilor actiuni si acum plateste pretul: boli ingrozitoare si incurabile care ucid lent au iesit din laboratoarele genetice, cerealele si multe alte surse de hrana sunt practic sterile, semintele lor neputand fi cultivate, combustibilii fosili aproape s-au terminat, asa ca acum niste mamuti modificati genetic se ocupa cu furnizarea energiei necesare pentru fabrici si uzine, incalzirea globala a ridicat nivelul oceanelor... Pe scurt, lumea nu arata deloc bine.In aceasta lume a aparut Emiko, o fata modificata, creata in laborator, cu un ADN care o limiteaza. I-ar placea sa se poata gandi la sine ca la un Om Nou, insa defectele inscrise in codul ei genetic, impreuna cu dispretul oamenilor de rand o fac sa nu fie nimic mai mult decat o scarta-scarta, o jucarie de care oricine poate dispune dupa bunul plac.
Miscarile ei sunt sacadate, porii ei sunt mai mici decat in mod normal, deci se incalzeste ingrozitor de repede si de parca nu e de-ajuns faptul ca propriul ei corp pare sa-i fie impotriva, educatia ei o face sa se simta fericita atunci cand slujeste, obedienta fiindu-i gravata in minte la fel de eficient ca trasaturile din ADN.... Insa oamenii de stiinta au omis faptul ca si o fata modificata poate avea sentimente si ca frica si ura cuiva care nu are nimic de pierdut sunt extrem de periculoase, indiferent daca persoana respectiva a fost sau nu creata intr-un laborator.
My view:
Emiko e un personaj pe care il indragesti usor. Nu cred ca poti sa-i intelegi cu adevarat drama. Pe mine cel putin m-a socat faptul ca uneori se lupta cu propriul ei trup. Insa poti foarte usor sa empatizezi cu ea si sa-ti doresti ca in final, lucrurile sa se intoarca in favoarea ei. A suferit si sufera enorm, insa ceea ce mi-a placut la ea este ca e extrem de puternica si ca refuza sa se lase infranta. Da, e la fel de umana ca oricine altcineva, are si ea momente de slabiciune, momente in care vrea sa abandoneze totul... si forta ei se trage tocmai din faptul ca totusi nu renunta.
De asemenea, mi-a placut cartea pentru ca este un avertisment clar asupra viitorului. S-au scris deja atat de multe pe tema incalzirii globale si a modificarilor genetice, insa este uimitoare capacitatea omului de a ignora toate avertismentele. Cred ca fiecare patron de companie din orice domeniu ar trebui sa primeasca un exemplar din romanului lui Bacigalupi pentru ca uneori, un roman bine scris are un efect mai puternic decat toate brosurile eco din lume.
Si, desigur, si voi ar trebui sa-l cititi pentru ca doar impreuna avem o sansa sa evitam viitorul infatisat in acest roman.
Pare un alt scenariu post-apocaliptic fara iesire. Ideea dupa care este construit personajul este insa inedita, cred ca mi-ar placea sa citesc cartea.
RăspundețiȘtergereAm mai auzit inainte de romanul acesta, dar abia acum, dupa recenzia ta sunt curioasa sa o citesc :)
RăspundețiȘtergerehmmm stii ca se spune ca la ora actuala sunt realizate clone umane si sunt produse in laboratoare de maxima securitate?! stii ce e periculos? faptul ca acele clone sunt exact ca robotii sunt suflete programate!....sa fie oare adevarat? asa circula teoriile conspiratiei! deci acest roman pe care tu il consideri sf se poate sa porneasca de la un sambure de adevar!
RăspundețiȘtergereDaca e adevarat, ma indoiesc ca sunt "suflete programate" doar pentru ca sunt clone. O clona e 100% identica cu originalul, asa ca o clona e tot un om. Daca se comporta ca un automat, e pur si simplu un rezultat direct al educatiei, nu tine de faptul ca e o clona.
ȘtergereTotusi, ma indoiesc ca asa ceva se intampla pentru ca daca realizezi o clona, nu poti s-o faci direct adulta (as far as I know). Si daca prelevezi ADN-ul de la un om de 20 de ani, copilul-clona pe care il vei obtine va avea un ADN "batran" si deci va muri mai repede. Plus ca va fi mult mai bolnav in scurta lui viata. Sincer, mi se pare mai rentabil sa creezii roboti teleghidati de la distanta :))