Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

vineri, 30 august 2013

Provocarea verii #11

11. Poti alege 5 personaje din orice carti vrei cu care sa pleci in vacanta. Pe cine ai alege si unde ai vrea sa mergi? (Poti alege orice loc de oriunde)

E vara, e vacanta, sunt la mare... Asa ca o sa aleg 5 bunaciuni si o sa-mi doresc sa merg cu ei la mare. Fell free to judge, I won't care. Deeci cei 5 sunt:

• Khal Drogo din Cantec de Gheata si Foc. Daca nu intelegeti, google him, o sa pricepeti imediat.
• Clay Danvers din Luna plina. Daca tot l-am nominalizat la a 4-a intrebare, era normal sa apara si aici.
• Logan din X-men. Mda, nu e o carte. Well, eu am facut regulile, deci tot eu pot sa le incalc :))
• Aral Vorkosigan din Cioburi de onoare. Chiar mi-a placut omul, desi nu cred ca e genul de luat la mare for the fun. Oh, well, it's my dream hollyday, not his.
• Dimitri din Academia Vampirilor. Because I'm team "hot teacher".

Bun, acum ca am facut listuta asta, chiar as vrea sa pot scoate personaje din romane :))

miercuri, 28 august 2013

Provocarea verii #10

10. Iti place sa citesti la plaja/in parc sau preferi linistea camerei de hotel? Descrie atmosfera perfecta pentru lectura.

Liniste si pace. Exact asta e atmosfera de care am eu nevoie ca sa pot sa ma bucur de lectura. Asta, si un spatiu in care sa pot sta la orizontala. Tocmai de asta, de obicei citesc in pat (fie acasa, fie in camera de hotel) sau intinsa pe canapea, fara muzica si fara nimic care sa ma distraga. Am incercat de-a lungul timpului sa citesc si cu muzica sau cu galagie pe fundal, si desi reusesc s-o ignor, sunt momente cand vreun sunet sau vreun cantec imi atrage atentia si atunci citesc degeaba pentru ca nu retin nimic. Nici in autoboz sau in mijloacele de transport nu prea citesc pentru ca daca ma „prinde” cartea (ceea ce mi se intampla mai mereu), ratez in mod sigur statia.

Cat despre pozitia orizontala... Cand dormim, corpul ramane pe loc, dar constiinta calatoreste. Cand citim, mintea pleaca pe alte taramuri. Deci, diferenta dintre cele este doar faptul ca in cazul viselor, nu le putem controla sau retine. Tocmai de aceea mi se pare logic sa citesc la fel cum dorm: intinsa.

luni, 26 august 2013

Provocarea verii #9

9. Ce carti nu vor lipsi din bagajul tau pentru vara asta?

Pentru ca e placut sa te lauzi, la momentul cand voi cititi aceasta postare, eu sunt deja pe plaja, la mare, asa ca pot sa va spun exact ce am pus in bagajul de carte pe care l-am adus aici cu mine:

E usor sa te iubesc - Tamara Webber (Epica)
Starters - Lisa Price (Trei)
Postasul - David Brin (Paladin)
Ucenicul asasinului - Robin Hobb (Nemira)
Insomnia - Charlie Huston (All)

Cum vi se pare bagajelul meu?

sâmbătă, 24 august 2013

Provocarea verii #8

8. Daca ai putea calatori oriunde (inclusiv in lumile din romane), unde ai vrea sa petreci o saptamana de vara si de ce?

Doar o saptamana? Cine a gandit intrebarea asta?! Oh, da, eu... Damn it! O singura saptamana, doar 7 zile scurte... As putea sa merg in Westeros (lumea din Cantec de Gheata si Foc cu care stiu ca v-am innebunit deja, dar e seria mea preferata...), dar in 7 zile nu cred ca as putea nici macar sa strabat tinutul de la Zid si pana in Sunspear, cu atat mai putin sa vizitez cetatile (normal, presupun din start ca sunt de vita nobila, si deci am acces in ele). As putea calatori pe una din lumile extraterestre pe care le-am indragit, insa nu stiu cat din ele as putea vedea in 7 zile...

Totusi, as vrea sa fie in spatiu, asa ca probabil ca as alege Aurora, una din planetele pe care Asimov si-a imaginat ca le va coloniza omenirea in primul val. Pe langa descrierea paradisiaca a planetei (parcuri imense, cladirei putine si joase, intimitate cat cuprinde), pe Aurora se intalneau si unii dintre cei mai evoluati roboti, asa ca mi-as petrece o saptamana in compania unuia dintre ei, discutand de toate, de la stiinta la filozofie, de la Legile Roboticii la religie... Si cred ca ar fi o saptamana memorabila!

vineri, 23 august 2013

Profitand de vara...

Bagajul e facut, ochelarii de soare stau pe frunte, marea ma cheama... Asa ca profit de ultimele zile de vara si plec cateva zile la mare! Nu o sa am acces la net, insa ca sa nu va fie dor de mine, am programat ca pe parcursul urmatoarelor zile sa se publice automat restul raspunsurile mele la Provocarea verii.


Fara alte fraze pompoase... Bye, guys! Ne auzim la toamna!

miercuri, 21 august 2013

Rezultatele concursului de fidelitate

Va multumesc tuturor celor care ati participat la concurs, mi-a placut sa va citesc comentariile si sa stau de vorba cu voi si sper ca veti urmari blogul in continuare!

Cu 107 comentarii, castigatorul acestui concurs este Paun Catalina Cezarina, care a castigat un voucher de 30 de lei oferit de libris.ro Felicitari si o sa te rog sa-mi trimiti un e-mail la adresa jurnalul.unei.cititoare@gmail.com in care sa-mi lasi numele complet, adresa si un numar de telefon.

Inca o data, felicitari tuturor, mai ales castigatoarei! Multumesc de asemenea sponsorului acestui concurs, libris.ro, o librarie online unde gasiti sute de carti la preturi exceptionale si unde va puteti comanda chiar si carti in engleza, ca sa va bucurati de povesti in limba in care au fost scrise.

marți, 20 august 2013

Provocarea verii #7

7. Daca ai putea petrece o vara in alt timp, cand ai vrea sa mergi?

M-am gandit cateva secunde sa aleg trecutul. Avem o istorie interesanta si poate ca ar fi placut sa petrec cateva luni in Egiptul sau in Grecia antica, sau, de ce nu, chiar in vremea lui Mihai Viteazul sau a altui domnitor roman... Daca as avea o masina a timpului dotata cu un calator temporal experimentat (Doctor Who, pentru cine cunoaste serialul), as ajunge si acolo, mai devreme sau mai tarziu. Insa in primul rand, nu mi se pare ca trecutul e locul ideal pentru o vacanta deoarece as fi tot timpul ingrijoarata sa nu afectez fara sa vreau viitorul, sa nu schimb ceva ce pare banal, dar are efecte incredibile pe termen lung. Asa ca daca as merge in trecut, cred ca as fi prea stresata ca sa ma relaxez.

Asadar (si cred ca alegerea mea nu va surprinde pe nimeni), eu aleg viitorul. As vrea sa petrec o vara peste un secol-doua (sau mai mult, daca e nevoie), in momentul in care omenirea a reusit in sfarsit sa scape de pe planeta natala, intinzandu-se prin spatiu. As vrea sa petrec o vara intreaga pe o alta planeta, sa ma scald in marea sau oceanul unei alte lumi, sa fac plaja la un alt soare, sa vad alte stele pe cerul noptii si, eventual, sa am drept ghid turistic un robot pasionat de istorie care sa-mi povesteasca despre evadarea omului in spatiu. Daca nu, presupun ca ma pot multumi si cu un tanar colonist uman. Pana la urma... e vacanta!

luni, 19 august 2013

Cuvinte #6

M-am reapucat de curand sa ma uit la Doctor Who. Renuntasem... well, de fraiera ce sunt. Ma atasasem de doctorul cu numarul 10 (David Tennant) si pur si simplu nu voiam sa vad pe altcineva jucandu-l. My bad, pentru ca Matt Smith face si el un Doctor destul de reusit... Da, bine, I'll be honest, e genial. Nu e #10, dar e genial oricum.

Acum, daca imi iertati romgleza, vreau sa va impartasesc 2 citate din serial: unul care are legatura cu cartile si deci cu subiectul acestui blog, si unul mai sensibil (mai ales pentru cunoscatori), care pur si simplu mi s-a intiparit in minte:
You want weapons? We're in a library. Books are the best weapon in the world. This room's the greatest arsenal we could have. Arm yourself!
© Doctor Who - Tooth and Claw

We're all stories in the end. Just make it a good one, eh? Cause it was, you know. It was the best.
© Doctor Who - The Big Bang

Si o mica incercare de traducere, pentru cei care nu vorbesc engleza:
Vrei arme? Suntem intr-o biblioteca! Cartile sunt cele mai bune arme din lume. Aceasta camera e cel mai bun armament pe care l-am putea avea. Inarmeaza-te!

La final, cu totii suntem doar povesti. Doar asigura-te ca e una buna, eh? Pentru ca a fost, sa stii. A fost cea mai buna.

Cum vi se par?

duminică, 18 august 2013

Now You See Me (Jaful perfect)

In-cre-di-bil! Exact asa pot descrie intr-un cuvant filmul Now You See Me pantru ca te uiti si nu-ti vine sa crezi. E de-ajuns o privire la trailer ca sa simtiti putin din splendoarea filmului:


The story:
Patru magicieni aparent fara legatura sunt adusi la un loc de niste invitatii cel putin bizare. Insa ei dau curs invitatiilor fara sa ezite si gasesc niste planuri pentru niste trucuri exceptionale. Un an mai tarziu, reusesc sa jefuiasca o banca. Smecheria e ca ei sunt in Vegas, iar banca in Paris. Cum au reusit? Si se vor opri aici?

My view:
Nu cred ca am mai vazut vreun film care sa ma lase cu gura cascata din primele minute. Da, am mai vazut cateva filme cu magicieni si m-au impresionat de fiecare data, insa Now You See Me mi s-a parut la un cu totul alt nivel. Si twist-ul final m-a luat complet prin surprindere. Ma asteptam sa existe un twist final, dar niciodata acesta... OAU! Mi-ar placea sa pot folosi ceva mai multe cuvinte si sa par mai coerenta, dar pur si simplu nu stiu ce sa spun ca sa nu stric surpriza, totul se leaga intr-un mod exceptional. E la un moment dat o secventa in care unul dintre magicieni provoaca publicul sa fie atent pentru ca desi vor vedea multe smecherii, aparent fara legatura, se poate ca totul sa nu fie decat un singur truc, imens si elaborat. In final, tot filmul a fost exact asta: un plan imens si elaborat, exectutat la perfectie.

Si desi cu adevarat impresionanate sunt trucurile, povestea si efectele speciale, nici actorii nu sunt mai prejos. Morgan Freeman si Michael Caine sunt deja cunoscuti pentru jocul lor superb, insa intepretii celor 4 magicieni (Jesse Eisenberg, Woody Harrelson, Isla Fisher, Dave Franco) s-au ridicat la nivelul lor.

Un film exceptional pe care pur si simplu trebuie sa-l vedeti!

sâmbătă, 17 august 2013

Provocarea verii #6

6. Alege un citat - sau, daca ai inspiratie, creeaza o fraza - care te duce cu gandul la vara si creeaza o imagine care sa-l contina.


Inspiratia n-a fost de partea mea astazi, asa ca imaginea nu e mare branza... Iar versurile sunt dintr-o melodie a celor de la Hara care cred ca o sa va placa mai mult decat imaginea :))

vineri, 16 august 2013

De citit: Fete stralucitoare de Lauren Beukes

M-am gandit sa incep o noua rubricuta in care sa va semnalez viitoarele aparitii de carte care suna bine dupa parerea mea. Si pentru ca tocmai a devenit disponibila pentru precomanda, o sa incep cu Fete straluctioare de Lauren Beukes.

Descriere:
În Chicago, în perioada Marii Crize, Harper Curtis găseşte cheia unei case care îi permite să călătorească în timp. Dar curând descoperă că acest privilegiu are şi un preţ. Trebuie să le ucidă la momentul potrivit pe „fetele strălucitoare”: acele tinere excepţionale, cu un potenţial extraordinar, pe care la caută în călătoriile lui prin timp. Harper le vizitează în diferite perioade ale vieţii lor, marcându-le destinul şi lăsând lângă cadavrele acestora câte un obiect misterios, până când, în 1989, una dintre victime, Kirby Mazrachi, supravieţuieşte şi porneşte în urmărirea lui.
Hotărâtă să-l găsească pe ucigaş pentru a-l da pe mâinile justiţiei, Kirby ajunge să lucreze la Chicago Sun-Times alături de Dan Velasquez, un reporter care s-a ocupat în trecut de cazuri de omucidere. Pas cu pas, această fată strălucitoare se apropie de confruntarea finală şi de imposibilul adevăr…
- Sursa

Imediat ce am citit despre calatorii in timp si tinere exceptionale, m-am gandit la Doctor Who, serial de care m-am reapucat curand si care ma fascineaza, asa ca n-am sa ratez acest roman! Cartea va fi disponibila incepand cu 13 septembrie, insa pana atunci o puteti precomanda cu 25% reducere si cu transport gratuit! Formularul pentru precomanda il gasiti aici.


Daca nu sunteti convinsi inca, puteti citi un fragment aici: [link pdf].

joi, 15 august 2013

La multi ani de Sfanta Maria!

Nu ma pricep la urari. Intotdeauna cand incercam sa-i scriu cuiva un mesaj de ziua lui, fie ea de nastere sau onomastica, mi se parea ca iesie un text fals. Dupa cativa ani de incercari, am ajuns la concluzia ca nu e niciun mod mai bun de a-i ura cuiva ceva decat daca o faci pur si simplu. Un "La multi ani!" de la un prieten cantareste mai mult decat toate cuvintele de bine de la un cunoscut. Si o urare, oricat de bine scrisa de la cineva pe care nu-l simpatizezi n-o sa va faca peste noapte cei mai buni prieteni. Asadar, tuturor Mariilor, Marianilor si celor care poarta derivatele numelui Maria le urez un simplu La multi ani!

Totusi, smecheria adevarat sta in cadou. Cand cunosti o persoana, stii ce sa-i iei care fie o sa-i placa, fie ii trebuie, fii o sa-l faca sa zambeasca mereu cand o sa-l vada. Si editura Nemira stie ce-si doresc cititorii: carti. Tocmai de aceea, toti sarbatoritii zilei beneficiaza de 50% reducere! Detalii aici.

miercuri, 14 august 2013

Provocarea verii #5

5. Iti poti imagina o lume fara vara? Exerseaza-ti talentul scriitoricesc si descrie-o in cateva randuri.

George se trezi la bazaitul ceasului, apasand aproape cu blandete butonul care oprea sunetul. Frecandu-se la ochi, isi aminti toate acele dati cand darama ceasul de pe noptiera sau il arunca de perete si ghemul de sarma pe care il simtea in stomac cand se intorcea acasa si gasea un ceas nou, perfect functional, pe noptiera. Intr-un final, dupa ce anii rebeli ai adolescentei trecusera, acceptase inutilitatea gestului sau.
Asa isi irosi minutul acordat trezirii complete, insa nu abandona sirul gandurilor nici in timp ce folosi cele 10 minute de apa ca sa faca un dus scurt si sa se barbiereasca. Ani de zile se intrebase cat de mult influentase faptul ca isi distrugea ceasul repartizarea sa la actualul loc de munca, insa acum, la cei 35 de ani, se intreba cati oameni nu spargeau ceasurile in tinerete si ce fel de slujbe primeau ei. Sau cum gandeam. Sau cum aratau.
Ultimul gand il facu sa surada si aproape se taie cu lama de ras. Cum sa arate? 1,75 inaltime, 70 de kilograme, inca destul de tineri ca sa poata merge cu spatele drept, cu parul tuns regulamentar, cu un usor inceput de chelie... Doar culoarea parului, a pielii si a ochilor ar fi diferit de la individ la individ, desi se indoia ca aceste mici detalii ar fi putut sa-i indice daca respectivii ar fi iesit sau nu din tiparele comportamentale obisnuite.
Probabil ca nu. Probabil ca spartul ceasului in adolescenta deriva din manipularea genetica ce ii facea pe toti sa fie la fel de sanatosi si sa dea un randament la fel de mare in diversele posturi care le erau repartizate la implinirea celor 20 de ani.

In timp ce pedala spre cladrea de birouri, abandona pur si simplu sirul gandurilor, incercand sa-si dea seama daca oboseala usoara care il incerca era din cauza medicamentelor pentru voie buna care ii fusesera prescrise sau erau primele semne ale imbatranirii.
Ofta cand intra in cladire, afisajul mare de la intrare anuntandu-l ca era o zi de duminica. In loc sa urce la etajul 5 unde isi avea biroul si sa se aseze la calculatorului lui, lucrand la statisticile sale, se indrepta spre subsol, unde in locul unor birouri micute, se intindea o sala larga unde se aflau toti colegii lui, impartiti la mese de cate 5. Isi ocupa locul obisnuit alaturi de 3 dintre colegii cu care lucra la acelasi etaj. Pe masa il astepta deja o halba mare cu bere si doua tablete pentru voie buna.
-Ti-au crescut doza, vad, ii spuse unul dintre colegi, insa altul ii facu semn sa taca.
-John n-a ajuns inca, deci nu putem incepe sa vorbim.
George incuviinta, retinandu-si un oftat de usurare si privind in tacere cele doua tablete. Nu putea bea nimic pana cand nu erau toti prezenti la masa, insa in privinta medicatiei nu existau reguli. Hotari sa le ia pe loc, stiind ca atunci John nu le-ar mai fi observat si deci n-ar fi putut discuta despre ele in urmatoarele 5 ore pe care trebuiau sa le petreaca impreuna in ziua de socializare. Insa nu apreciase faptul ca doza dubla isi va face efectul mai repede, ca un zambet i se va lati pe fata si ca un chef nebun de vorba il va cuprinde aproape imediat. Din fericire, John sosi aproape imediat, cerandu-si scuze pentru intarziere si George putu incepe sa debiteze bancurile pe care le auzise saptamana trecuta, la masa la care statuse atunci, in timp ce ceilalti faceau acelasi lucru. Fiecare masa avea bancurile ei si fiecare persoana ajungea la o anume masa de maxim 2 ori pe an, timp suficient sa uite vechile glume, absorbiti de rutina zilnica.
Dupa doua halbe de bere, George radea alaturi de prietenii sai, in timp ce in jurul lor, la toate mesele, grupuri de cate 5 barbati sau femei radeau cu aceeasi pofta stimulata de medicamente si alcool....



Bun, simt nevoia sa ma explic: Eu am incercat sa-mi imagiinez o lume in care vara si tot ce inseamna ea n-ar fi existat niciodata. Imi dau seama ca daca n-ar fi vara, oamenii tot ar pleca in vacante in alte anotimpuri, insa eu iubesc acest anotimp si il asociez cu vacanta si cu relaxarea dintotdeauna. Asadar, in lipsa verii, mi-am imaginat o rutina pe care n-o rupe nimic si asta am incercat sa redau: o lume in care totul e programat, inclusiv momentele de „relaxare” sau de „veselie”, care se desfasoara exact la fel, conform unui orar clar.
Sunt extrem de curioasa cum vi s-a parut povestioara mea, asa ca astept feedback :D

Recenzie: Factorul groazei de Robert Harris

Rezumat:
Alexander Hoffman are tot ce si-ar putea dori. Sotia sa il iubeste, compania pe care o conduce alaturi de cel mai bun prieten e lider in domeniu, iar programul VIXAL, "copilasul" lui, pare a se bucura de tot succesul. VIXAL este un algoritm care se ocupa de tranzactii financiare, "jucand" la bursa mai repede si mai eficient decat oamenii, transformand compania lui Alex intr-una in care toti oamenii instariti doresc sa investeasca si pe Alex intr-un om implinit din punct de vedere financiar.

Insa intr-o seara primeste o editie princeps a cartii Expresia emotiilor la om si animale scrisa de Charles Darwin. Cercetand cine este misteriosul expeditor, descopera cu stupoare ca este... el insusi si ca viata sa perfecta e gata sa se duca de rapa.

My view:
Bursa a fost dintotdeauna un aspect al economiei pe care n-am reusit sa-l pricep. Tocmai de asta mi-a placut faptul ca Robert Harris risipeste si adanceste "misterul" simultan. Explica foarte multi termeni si ce implica acestia, insa limbajul dintre economisti, prescurtarile si modul cum jongleaza cu termeni e atat de bine realizat incat inainte sa citesti explicatiile, poti sa juri ca e alta limba.

Pe langa aspectul economic, romanul e excelent din punct de vedere psihologic. Dupa cum avertizeaza titlul, sentimentul pus in prim plan este groaza, totusi romanul nu este unul horror, nu face nimeni "bau" si nu e sange nicaieri, tot ce se intampla e perfect realist si groaza ramane in plan psihologic. Nu cred ca mi-am imaginat vreodata ce efect poate avea groaza asupra unui om. Cat de usor putem uita ca suntem fiinte rationale si civilizate cand nu intelegem ce ni se intampla... Cat de usor revenim la animalic... Acest aspect m-a facut sa iubesc romanul!

De asemenea, imi place cum e construit suspansul, cum tensiunea urca pana cand simti ca nu mai poti suporta... Pur si simplu voiam sa sar direct la ultimele pagini, ca sa ma linsitesc. Am rezistat totusi tentatiei, si bine am facut pentru ca finalul va va suprinde si bulversa totodata. Tocmai de aceea va recomand romanului Factorul groazei!

Nota: Recenzia face parte din campania "Citeste si castiga carti pe viata din colectia Strada Fictiunii", initiata de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL

marți, 13 august 2013

Until I hate it!


Cu totii cred ca am avut un moment cand ascultam obsesiv o melodie. Cam asa ma simt eu de azi-dimineata incoace, dar pur si simplu imi place prea mult ca sa ma pot opri. E vesela, optimista, jucausa... numai buna pentru vara! Ascultati-o, poate va corup si pe voi s-o puneti pe repeat :))

duminică, 11 august 2013

Provocarea verii #4

4. Cu totii am auzit expresia „iubire de-o vara”. Daca ai putea sa traiesti o astfel de poveste scurta si intensa cu un personaj dintr-o carte/film, pe cine ai alege si de ce?

Daca e de-o vara, atunci sa fie memorabila. Asadar, my summer boy este Clay, din seria Femei din Cealalta Lume de Kelley Armstrong. Motivul e destul de simplu: are acel ceva animalic, instinctual, care ma fascineaza la cateva personaje masculine care mi-au placut de-a lungul timpului. Clay e pe jumatate salbatic si asta il ajuta sa fie intr-un fel de armonie cu natura pe care omul mi se pare ca o pierde incet-incet, si tocmai asta cred ca ofera acea intensitate pe care o cauta cineva intr-o relatie. In plus, el e puternic ancorat in prezent – sau cel putin asa il percep eu – asa ca mi se pare incapabil sa ofere stabilitatea necesara unei relatii de lunga durata. Tocmai de asta, Clay mi se pare alegerea perfecta pentru ceva scurt si intens.

sâmbătă, 10 august 2013

The Host (Gazda) - carte vs film




De multa vreme ma tot bate gandul sa incerc sa scriu un astfel de articol, doar ca desi retin usor actiunea unei carti, am nevoie sa revad filmul ca sa pot face o comparatie. Si cum primavara trecuta n-am reusit sa ajung la cinematograf ca sa vad The Host, mi-am zis ca acum e momentul.



The story:
Pe Pamant e pace, toata lumea e fericita, multumita, buna, blanda, politicoasa... pe scurt, Terra a devenit paradisul umanitatii. Doar ca nu e meritul nostru, ci al unei rase de extraterestrii care se autointituleaza Suflete, care pun stapanire pe mintile noastre ca niste parazititi. Insa exista inca speranta, exista inca un grup de oameni care se ascund.
Melanie e una dintre ei. Credea ca ea si fratele ei Jaime sunt singurele fiinte umane ramane, pana cand il intalneste - si se indragosteste - de Jared. Impreuna, incearca sa ajunga la rudele lui Melanie, despre care ea spera sa fi supravietuit. Totusi, pe drum ea e prinsa si unul din suflete, Wanderer, pune stapanire pe mintea ei incercand sa afle unde sunt ceilalti oameni "neasimilati". Dar Melanie refuza sa dispara si reuseste s-o faca pe Wanderer sa porneasca in cautarea lui Jared si Jaime. Totusi, o data ce ii gasesc, nu sunt intampinate cu caldura la care se astepta Mel.

My view:
Cartea e ok. Nu e capodopera literaturii moderne, dar daca vrei sa citesti o carte despre sentimente umane si despre indragosteala, atunci e perfecta. Accentul e pus pe sentimente - si ale lui Mel si ale Sufletului care se indragosteste la randul ei, dar de alt tip - si de fapt intreaga carte e o poveste de dragoste.

Filmul in schimb... M-am uitat la el impreuna cu sora mea. Filmul are in jur de 125 de minute. Primele 70-80 am tacut amandoua. Pe la 70, eu m-am saturat pana in gat si am inceput sa ma plang ca e cel mai plictisitor film din lume. Restul timpului, ne-am plans una la alta ca ne moare creierul, ni se topesc neuronii si ni se atrofiaza putina inteligenta pe care pretindem ca o posedam. Si am reusit totusi sa nu pierdem nimic din film, pentru ca puteai sa sari peste mai mult de jumatate din scene si sa ramai cu cele 20 de minute in care pare ca se intampla efectiv ceva. God, it was boring.

Daca vi se pare draguta povestea, read the book. Serios. Nu e unul din cazurile clasice de "cartea a fost mai buna". In cazurile clasice, filmul nu respecta litera cartii, sare peste scene, actorii nu respecta descrierile din carti si ale mici detalii, dar filmul in sine e ok. The Host nu e. E definitia vie a plictiselii. Si de parca n-ar fi de-ajuns, da, sare peste cateva scena si actorii nu respecta deloc descrierea. Si e plictisitor. Am mentionat asta? Pentru ca trebuie mentionat cat e de PLICTISITOR.

joi, 8 august 2013

La un ceai... sefist

Ieri, ne-am strans cativa pasionati de SF, ne-am asezat la o masa si am inceput sa povestim. Am plecat de la numerele 7 si 8 din CPSF despre care am scris cateva cuvinte intr-un articol recent, apoi am plonjat in trecut, spre inceputurile revistelor SF in Romania, am dat o raita prin prezent, discutand despre cum am putea sa atragem tineretul catre SF, am aruncat o privire furisa in viitor, la cateva planuri legate de niste evenimente, si apoi ne-am invartit printre filme, carti si festivaluri SF.


Atmosfera a fost mai mult decat placuta, gradina La un ceai fiind locul ideal pentru discutii. In cateva minute, parea ca suntem un grup de prieteni vechi care s-au strans sa povesteasca. Unii chiar erau, asa ca ascultand, am avut ocazia sa aflu o gramada de lucruri interesante.

Si am avut si cativa ascultatori micuti, de care eu una m-am indragostit imediat. De ei au grija cei de la La un ceai, dar daca doriti, ii puteti adopta. Per total, a fost o seara placuta si sper ca la urmatoarea intalnire, sa va vad pe cativa acolo, fie ca sa ascultati, fie ca sa va impartasiti punctul de vedere. E mediul ideal pentru asa ceva, pentru ca daca ar fi sa desciu atmosfera de la toate aceste evenimente intr-un cuvant, atunci acela este casual.

Provocarea verii #3

3. Daca ar fi sa recomanzi un film perfect pentru o zi torida de vara, care ar fi acela si de ce? (Eventual, spune-ne si cateva cuvinte despre actiunea filmului)

Nu prea ma pricep la recomandari de filme, mi se pare ca totul e chiar mai subiectiv decat in cazul cartilor (in primul rand pentru ca in cazul unei carti, ai libertate totala de a-ti imagina locurile, oamenii, perspectiva, deci fiecare face ce vrea, pe cand in cazul filmului, primesti doar ce era in capul regizorului si unora s-ar putea sa nu le placa ceea ce tie ti se pare ok). Totusi, pentru vara as recomanda intotdeauna comedii. Mi se pare ca un film amuzant e in perfect acord cu starea se spirit pe care o asociez verii.

Am vazut recent un astfel de film, care m-a binedispus peste masura: Daddy Day Care, cu Eddie Murphy. E vorba despre un tata care, incercand sa gaseasca o gradinita potrivita pentru fiul sau si un nou loc de munca dupa ce a fost concediat, decide sa deschida el insusi o gradinita. Si desi se zice ca nu e o idee buna sa faci un film cu catei sau cu copii, acesta e mai mult decat reusit pentru ca pe langa povestea cu happy-end atat de specific americana, are o gramada de scene cu adevarat amuzante. Si o portie serioasa de ras mi se pare perfecta pentru o zi torida de vara :D

miercuri, 7 august 2013

Concurs de fidelitate


Pentru ca blogul si-a schimbat hainutele, e o ocazie perfecta sa lansez un concurs "de casa noua". Asadar, voi premia cel mai activ user cu un voucher in valoare de 30 RON pentru cumparaturi pe libris.ro, de unde puteti alege din oferta variata de carte, inclusiv din sectiunea de carti in engleza!


Regulile sunt simple:
• Lasati un comentariu la aceasta postare in care sa specificati:
       - numele complet;
       - o adresa de e-mail valida.
(Atentie: persoanele care detin un blog partener cu libris.ro nu se pot inscrie)
• Comentati la orice articol din anul curent (cu exceptia articolelor din cadrul Provocarii verii, acela e un concurs separat si nu vreau sa amestec borcanele)
• Castiga persoana cu cele mai multe comentarii valide (adica la postari din 2013 si fara comentarii succesive)
Optional: Lasati in comentariul la aceasta postare:
       - numele cu care urmariti blogul prin GFC
       - numele cu care ati dat like paginii de facebook a blogului
       - mentionati daca urmariti blogul prin e-mail
       - un link catre un profil social/blog unde ati vorbit despre concurs
Fiecare dintre aceste cerinte optionale va echivala cu un comentariu in plus :)

Concursul se desfasoara in perioada 07 august - 20 august, rezultatele urmand sa fie afisate a doua zi.

Bafta tuturor si multumesc sponsorului blogului, libris.ro, o librarie online de unde va puteti comanda carti online la preturi exceptioanle!

marți, 6 august 2013

Cum ar fi daca...?

Cum ar fi daca ar exista o alta planeta, mica si insignifianta, intre Mercur si Soare? Cum ar fi daca omul ar reusi sa evadeze de pe planeta lui natala si sa poata gasi o cale de a supravietui chiar si pe aceasta ipotetica planeta, Vulcan?
Sau cum ar fi lumea azi daca in locul lui Columb, chinezii ar fi descoperit America si ar fi colonizat-o? Sau daca Hitler nu s-ar fi nascut? Sau daca ar fi castigat el Al Doilea Razboi Mondial?

O noua planeta, Vulcan; o noua istorie, diferita de cea pe care o cunoastem... Niciuna nu exista decat in imaginatia unor oameni. Si acestia, folosindu-se de cea mai frumoasa unealta a omenirii, cuvantul, au reusit sa faca sa existe aceste lucruri si in mintea altora, in mintea cititorilor lor.

Numerele 7 si 8 din CPSF au ajutat la raspandirea acestor idei si in cadrul publicului romanesc. Timp de cateva ore, cat timp am citit cele doua reviste (prima, dedicata lumlor inframercuriene si a doua, ucroniilor sau istoriilor alternative), aceste idei au fost cat se poate de reale pentru mine. Cititi-le, si vor fi si pentru voi.


Sau veniti maine seara la terasa localului La un ceai ca sa discutam despre aceste idei si despre Cum ar fi daca...?, o intrebare aparent simpla, dar care are puterea de a crea noi realitati sau de a arunca o privire in viitor.

duminică, 4 august 2013

Provocarea verii #2

2. Care e coloana sonora a verii tale sau care e melodia pe care o asociezi cu vara?

De obicei, asociez melodiile unei anume stari de spirit, unui sentiment sau unei senzatii, nicidecum unui moment al zilei, saptamanii, anului etc. Totusi, deoarece vara e anotimpul meu preferat, el merita o exceptie. Asadar, melodia mea "de vara" este... Vino sa visam sub apa de la Vama veche:


Motivul e destul de simplu: desi n-am calcat in viata mea in Vama (nici nu pot spune ca am asa ceva in plan), in fiecare an, imediat ce iau vacanta, primul meu gand este "Cand plecam la mare?". Asadar pentru mine, vara inseamna dorinta de a ajunge cat mai repede pe litoral, si baietii astia stiu sa exprime iubirea fata de mare ca nimeni altii!

sâmbătă, 3 august 2013

Recenzie: Sfasierea cerului

Cred ca ne-am dorit cu totii macar o data ca visele noastre sa poata deveni realitate. Probabil tocmai ideea asta m-a atras la acest roman. Insa nu cred ca ma asteptam vreodata la asa ceva... si cred ca tocmai asta face ca acest roman sa merite citit!

Rezumat:
Viata lui George Orr poata fi descrisa destul de simplu: visele lui devin realitate. Suna superb? Bun, si daca n-ar avea niciun control asupra lor? El viseaza ceva si acel ceva devine realitate. Deja nu mai suna atat de bine, nu? Totusi, el reuseste sa gaseasca un psiholog care sa-l ajute si care reuseste sa-i impuna ce anume sa viseze. Gata, totul suna bine din nou? Gresit. In mainile lui Haber, psihologului sau, George devine doar un obiect, instrumentul de care Haber are nevoie ca sa schimbe lumea intr-una mai buna. Nu suna chiar asa rau, totusi, nu? Insa poate scopul sa scuze mijloacele?

My view:
Bine si Rau. Cuvintele astea ne par atat de simple, atat de usor de inteles... Intuneric si Lumina, Yin si Yang, alb si negru... Daca stam sa ne gandim, viata nu functioneaza asa, viata e alcatuita din nuante de gri, insa in cadrul acestui roman, autoarea ia albul si negrul si le amesteca... obtinand pete pe jumatate albe, pe jumatate negre, cu niciun pic de gri intre ele. George a incercat toata viata lui sa mearga pe linia subtire dintre cele doua culori, insa Haber il forteaza sa se deplaseze si desi lumea pare sa devina din ce in ce mai "alba", George demonstreaza ca de fapt, devine din ce in ce mai "neagra".

Esti singur in jungla, in Mato Grosso, si gasesti o femeie bastinasa zacand pe carare, murind in urma unei muscaturi de sarpe. Ai ser antivenin in trusa medicala, foare mult, suficient cat sa vindece mii de muscaturi. O lasi acolo pentru ca "asa trebuie sa fie" - o lasi pe ea "sa existe"?
-Depinde, facu Orr.
-Depinde de ce?
-Pai... nu stiu. Daca reincarnarea e posibila, poate ca o impiedici sa ajunga la o viata mai buna, condamnand-o sa traiasca una mizerabila. Poate ca tu o vindeci si ea se duce acasa si ucide sase oameni din sat. Stiu ca tu i-ai da serul, pentru ca il ai si ti-e mila de ea. Dar nu stii daca ceea ce faci e bine sau rau sau amandoua...

© Ursula le Guin - Sfasierea cerului - Editura Trei

Pare ca nu exista iesire, nu? Pare ca brusc, Binele si Raul nu mai au niciun sens separate, pare ca nu pot exista decat impreuna? Exista, totusi, o solutie, exista un raspuns corect si in final, George il gaseste. Care e acela, insa, ramane sa aflati voi insiva, citind Sfasierea cerului.

vineri, 2 august 2013

Eu biciclesc, tu biciclesti...

E adevarat ca DOOM nu recunoaste nici verbul si nici conjugarea pe care am inceput-o in titlu, dar cred ca orice persoana care a mers vreodata cu bicicleta si-a dorit sa le foloseasca. Pentru ca pe bicicleta nu "mergi" sau "te dai", ci... biciclesti. E mai mult o stare, un sentiment de libertate, dar si de armonie, un sentiment pe care il imparti numai cu draga ta bicla.

Niste oameni frumosi au biciclit si le-a placut - sau macar recunosc ca ar trebui ca oricine sa aiba posibilitatea sa bicicleasca - asa ca s-au apucat sa faca in asa fel incat sa convinga autoritatile sa faca posibila biciclirea in pace in Bucuresti. Printre altele, au facut centru de inchiriat biciclete si au militat pentru crearea unor piste pentru biciclisti. Inca militeaza pentru unele mai bune.

De data asta, insa, s-au hotarat sa fie mai nonconformisti: au scris o carte. 27 de oameni s-au strans si au scris cate o poveste sau amintirie cu sau despre bicicleta. Cum ajuta asa? Dupa parerea mea, e destul de simplu: niste oameni vor citi povestile si vor deveni nostalgici si isi vor dori sa bicicleasca. Fie o s-o faca pur si simplu, fie se vor implica in actiuni pro-bicla, fie pur si simplu isi vor invata copiii sa mearga pe bicicleta pentru ca e ceva atat de frumos... Si asa Povesti pe doua roti a reusit sa produca o schimbare.


Pe langa initiativa in sine - care la mine a mers: desi bicicleta mea e exilata la tara, weekend-ul asta fac ce fac si inchiriez una intr-un parc pentru ca am chef de biciclit - ceea ce mi-a placut a fost coada care se formase la sfarsit, coada de oameni dornici de autografe. Ok, probabil faptul ca toate exemplarele prezente au fost oferite gratis catre public a fost un factor decisiv pentru lungimea cozii, dar chiar si asa, poate pe langa cheful de bicilit o sa se trezeasca in oameni si cheful de citit, mai ales ca in cadrul cartii nu sunt doar povesti ale unor autori consacrati, dar si al unor blogger, actori... pe scurt, al unor oameni pasionati de biciclit.

Deja cred ca am abuzat prea tare de verbul meu inventat, asa ca inchei cu speranta ca o sa iesiti si voi intr-un parc zilele astea ca sa bicicliti... sau ca sa cittii o carte buna :D

joi, 1 august 2013

Provocarea verii #1

1. Cum ar trebui sa fie cartea ideala pentru vara? Ar trebui sa fie simpla si usor de citit, sau dimpotriva, intortocheata si provocatoare? (Poti da si exemple de carti pe care le consideri „de vara”)

Avand in vedere ca vara e anotimpul in care citesc cel mai mult, criteriile mele difera de la luna la luna. La inceputul vacantei, prefer cartile "usoare", cu actiune previzibila, personaje stereotip si care nu necesita prea multi neuroni. Asa, intru in atmosfera de vacanta, imi relaxez creierasul dupa anul scolar si incep sa am chef de citit mult-mult-mult. Spre exemplu, o astfel de carte "de vara" mi se pare Iubitul virtual de la Leda (carte careia urmeaza sa-i fac o recenzie in scurt timp). E ca si cum as citi un film din categoria chick-flick, ma relaxeaza.

Dupa cateva zile/saptamani de carticele "usoare", imi iau tenacul de romane pe care n-am reusit sa le citesc in timpul anului scolar si incerc sa le ierarhizez. Nu prea imi iese, asa ca de cele mai multe ori iau cate o carte random, dar ideea e ca dupa inceputul "usor", imi revine cheful de carti "intortocheate", unde trebuie sa fii atent la detalii ca sa intelegi "arhitectura" noii lumi in care ai intrat, unde autorul te asteapta la fiecare intoarcere de pagina, gata sa te surprinda cu imaginatia lui.

Si apoi, desigur, sunt concediile, unde depinde foarte mult de chef. De obicei, imi iau tot romane "usoare" cu mine, insa daca s-a intamplat sa ma prinda vreo serie inainte sa plec, bagajelul meu se umple cu continuarile. Spre exemplu, din deja celebra Cantec de Gheata si Foc am citit vreo 2 volume la mare, asa ca depinde mult de starea mea de spirit. Si asta cred ca se aplica tuturor cititorilor.

Cartea lunii august

Clubul de lectură Nemira revine pe 26 august, începând cu ora 19.00, în mansarda librăriei Cărtureşti Verona. De această dată, cartea aleasă de către cititori este Maşina timpului de H.G.Wells, autor recunoscut drept “unul dintre părinţii literaturii SF”, alături de Jules Verne.


Maşina timpului, cea mai cunoscută lucrare a autorului, a fost publicată în anul 1895 şi invită cititorii la o discuţie despre călătoria în timp. Subiectul călătoriei în timp mai fusese abordat înainte, însă Wells a fost primul care a reuşit să îmbine rigurozitatea științei cu imaginația, manipulând o serie de idei și teorii preluate de la profesorul său, Thomas Henry Huxley, profesor de biologie în Londra şi susţinător al teoriilor lui Darwin despre evoluţie.

De ce trebuie citită această carte? Pentru că Wells este cel care a creat termenul de “maşina timpului”, termen utilizat astăzi în numeroase contexte. Pentru că, deşi editorii au motivat că “nu este suficient de interesant pentru cititorul general și nici suficient de aprofundat pentru cititorul științific”, astăzi, volumul lui Wells este un punct de referinţă pentru literatura SF, dar şi pentru ştiinţă. Pentru că cititorii au şansa de a ajunge în anul 802701 alături de Călătorul în timp, într-o lume a eloilor şi a morlocilor, în care mişcarea de rotaţie a Pământului încetineşte, Soarele se micşorează, iar vietăţile îngheaţă. Pentru că, astfel, cititorii vor putea cunoaşte unul dintre primele exemple literare de “Pământ muribund.”

Cei care vor să participe în Clubul de Lectură Nemira se pot înscrie accesând următorul link. Pentru informaţii legate de întâlnirile cititorilor, cărţile puse în discuţie în fiecare lună şi nu numai, pagina de Facebook a Clubului de lectură Nemira stă la dispoziţia tuturor.

Poveştile sunt cu atât mai frumoase, cu cât ai pe cineva cu care să le împărtășești. Clubul de lectură Nemira este locul unde călătoria spre lumea fascinantă a cărţilor bune începe.
- Sursa

Vreau sa citesc aceasta carte de cand am auzit ca va fi lansata, insa nu stiu din ce motive n-am apucat niciodata sa ajung la ea pe lista de "to-read". Se pare ca acum e momentul :D