Povestea:
Elena Michaels era o fată cu un trecut dur, dar încrezătoare în viitor, până când iubitul ei, Clay, a mușcat-o. Ceea ce nu știa ea este că iubitul ei era vârcolac și că miturile și legendele despre ei nu erau doar povești. Supraviețuind mușcăturii, Elena a devenit singura femeie-vârcolac din lume, însă a urât încă de la început noua lume din care făcea parte.
Singurul pe care l-a acceptat a fost Jeremy Danvers (tatăl adoptiv al lui Clay și lupul alfa al Haitei, gruparea responsabilă cu păstrarea secretului vârcolacilor față de oameni), care a învățat-o cum să se descurce în noua ei viață și a devenit tatăl pe care Elena nu l-a avut niciodată. Totuși, nici măcar el n-a reușit s-o convingă să nu renunțe la viața de lup, așa că tânăra a părăsit Stonehaven, casa Haitei, și s-a se refugiat în Toronto, unde încearcă să ducă o viață normală.
Dar atunci când Haita e provocată chiar pe teritoriul ei, Elena nu mai poate fugi de adevăr și trebuie să se confrunte nu numai cu Clay, dar și cu lupul din ea însăși.
Părerea mea:
Acum câțiva ani, când am descoperit această carte, a fost una dintre preferatele mele. Vârcolacii lui Kelley Armstrong nu sunt cei din povești, care devin niște monștrii ucigași în nopțile cu lună plină, ci niște oameni care au capacitatea de a deveni lupi oricând doresc (cu condiția s-o facă măcar o dată la una-două săptămâni, altfel transformarea devine iminentă), rămânând totodată ei înșiși în pielea animalului. Cred că ne-am confruntat cu toții măcar o dată cu întrebarea „Dacă ai fi un animal, ce animal ai vrea să fii?” așa că a fost interesant să-mi imaginez că ai putea cu adevărat deveni un lup.
Totuși, Elena reușește să dea un pic de realism ideii pentru că prin încercările ei de a duce o viață normală demonstrează că un lup nu se potriveșe chiar atât de bine într-un oraș precum Toronto. Însă Haita, familia ei, echilibrează balanța pentru că fiecare dintre membrii ei duce o viașă cât se poate de normală și de fericită, atât ca om cât și ca lup.
Lăsând la o parte partea supranaturală, cartea spune povestea unei tinere care încearcă să-și găsească locul în lume și să împace felul în care visa că va arăta viața ei cu modul în care aceasta s-a desfășurat în realitate. Și fiind în perioada în care încercam să îmi schițez viitorul, mi-a fost ușor să mă pun în pielea Elenei (nu și a lupului, deși mi-ar fi plăcut să încerc).
Tocmai de aceea, atunci când am aflat că se va face un serial după carte, am fost destul de entuziasmată, chiar și după ce am văzut pozele cu Greyston Holt, actorul care l-a jucat pe Clay, care nu se ridica deloc la așteptările minții mele amorezate de personaj, minte care visa altceva. În cele din urmă, actorul m-a convins... serialul, în schimb a fost destul de slăbuț.
În linii mari, povestea cărții e destul de respectată, cel puțin în prima parte a sezonului, însă există destule schimbări. Totuși, spre supriza mea, mi-au plăcut schimbările pentru că majoritatea au dus la noi și noi informații despre vârcolaci și societatea lor, lucruri care mi se par extrem de importante într-o poveste cu creaturi supranaturale care trăiesc printre noi. Într-o astfel de poveste, vreau să știu nu numai cum de au reușit să rămână un mit sau cum s-au integrat printre oameni, dar și cum funcționează lumea lor, cea din spatele supersițiilor și ochelarilor de cal ai umanității.
Ceea ce m-a dezamăgit a fost felul în care a fost spusă povestea. Actorii nu au fost neapărat slabi, deși nu jocul lor actoricesc n-a fost nici cel mai strălucit, dar scenariul în sine a avut multe lipsuri. De multe ori, m-am trezit completând golurile din poveste cu informații din carte, astfel încât să pot înțelege anumite acțiuni ale personajelor. În special povestea dintre Clay și Elena mi s-a părut că a avut mult de suferit. În carte, povestea dintre ei e în prim plan și e plină de sentimente extrem de puternice, cei doi sunt mereu pe linia subțire dintre iubire și ură, ceea ce în serial nu prea se simte. Fără informațiile din cărți, relația lor pare extrem de ciudată, uneori forțată sau pur și simplu fără sens.
În schimb, serialul s-a concentrat mai mult pe problemele Haitei cu vârcolacii care le contestă autoritatea, ceea ce nu era neapărat un lucru rău dacă secanriștii ar fi încercat să îmbogățească povestea din carte (care e în plan secund, deci nu e destul de detaliată cât să poată fi adusă în prim plan și să susțină un serial). Vârcolacii puternici și hotărâți din carte au ajuns deseori să pară niște începători penibili, luând decizii proaste aparent fără niciun motiv, suferind pierderi de-a dreptul ridicole uneori. Singurele părți bune au fost scenele de luptă, care au fost coregrafiate și filmate superb, mi-au plăcut de fiecare dată, chiar dacă asta a însemnat să vedem mai puțini lupi (buget mic = efecte speciale slabe și rare) și mai mulți oameni luându-se la bătaie cu mâinile goale (chestie de care nu mă plâng, mai ales când tipii arătau bine).
Totuși, marea mea dezamăgire au fost scenele dintre Elena, iubitul ei uman Phillip și Clay, care în carte erau atât de încărcate de tensiune încât privite din exterior erau fie extrem de amuzante, fie extrem de heartbreaking pentru că durerea lui Clay era ușor de înțeles (pentru orice cititor, nu și pentru Elena). În serial, au tăiat mult din această parte și puținul pe care l-au făcut nu m-a impresionat mai deloc.
Așadar, deși recomand cartea tuturor celor cărora le place o poveste bună cu vârcolaci, serialul îl recomand doar celor care nu doar că țin neapărat să-l vadă, dar au citit cartea în prealabil, ca să poată completa lipsurile. Deoacamdată a apărut doar un sezon, dar se lucrează la al doilea. Eu plănuiesc să-l văd, măcar la început pentru că a doua carte a seriei se concentrează mai puțin pe vârcolaci și mai mult pe lumea supranaturală, care e îmbogățită cu vrăjitoare, demoni, vampiri și alte legende, însă eu sper ca serialul să rămână doar la vârcolaci și să dezvolte schimbările pe care le-au făcut în primul sezon, să-și creeze propia poveste și poate așa, va ieși un produs mai bun :)
Elena Michaels era o fată cu un trecut dur, dar încrezătoare în viitor, până când iubitul ei, Clay, a mușcat-o. Ceea ce nu știa ea este că iubitul ei era vârcolac și că miturile și legendele despre ei nu erau doar povești. Supraviețuind mușcăturii, Elena a devenit singura femeie-vârcolac din lume, însă a urât încă de la început noua lume din care făcea parte.
Singurul pe care l-a acceptat a fost Jeremy Danvers (tatăl adoptiv al lui Clay și lupul alfa al Haitei, gruparea responsabilă cu păstrarea secretului vârcolacilor față de oameni), care a învățat-o cum să se descurce în noua ei viață și a devenit tatăl pe care Elena nu l-a avut niciodată. Totuși, nici măcar el n-a reușit s-o convingă să nu renunțe la viața de lup, așa că tânăra a părăsit Stonehaven, casa Haitei, și s-a se refugiat în Toronto, unde încearcă să ducă o viață normală.
Dar atunci când Haita e provocată chiar pe teritoriul ei, Elena nu mai poate fugi de adevăr și trebuie să se confrunte nu numai cu Clay, dar și cu lupul din ea însăși.
Părerea mea:
Acum câțiva ani, când am descoperit această carte, a fost una dintre preferatele mele. Vârcolacii lui Kelley Armstrong nu sunt cei din povești, care devin niște monștrii ucigași în nopțile cu lună plină, ci niște oameni care au capacitatea de a deveni lupi oricând doresc (cu condiția s-o facă măcar o dată la una-două săptămâni, altfel transformarea devine iminentă), rămânând totodată ei înșiși în pielea animalului. Cred că ne-am confruntat cu toții măcar o dată cu întrebarea „Dacă ai fi un animal, ce animal ai vrea să fii?” așa că a fost interesant să-mi imaginez că ai putea cu adevărat deveni un lup. Totuși, Elena reușește să dea un pic de realism ideii pentru că prin încercările ei de a duce o viață normală demonstrează că un lup nu se potriveșe chiar atât de bine într-un oraș precum Toronto. Însă Haita, familia ei, echilibrează balanța pentru că fiecare dintre membrii ei duce o viașă cât se poate de normală și de fericită, atât ca om cât și ca lup.
Lăsând la o parte partea supranaturală, cartea spune povestea unei tinere care încearcă să-și găsească locul în lume și să împace felul în care visa că va arăta viața ei cu modul în care aceasta s-a desfășurat în realitate. Și fiind în perioada în care încercam să îmi schițez viitorul, mi-a fost ușor să mă pun în pielea Elenei (nu și a lupului, deși mi-ar fi plăcut să încerc).
Tocmai de aceea, atunci când am aflat că se va face un serial după carte, am fost destul de entuziasmată, chiar și după ce am văzut pozele cu Greyston Holt, actorul care l-a jucat pe Clay, care nu se ridica deloc la așteptările minții mele amorezate de personaj, minte care visa altceva. În cele din urmă, actorul m-a convins... serialul, în schimb a fost destul de slăbuț. În linii mari, povestea cărții e destul de respectată, cel puțin în prima parte a sezonului, însă există destule schimbări. Totuși, spre supriza mea, mi-au plăcut schimbările pentru că majoritatea au dus la noi și noi informații despre vârcolaci și societatea lor, lucruri care mi se par extrem de importante într-o poveste cu creaturi supranaturale care trăiesc printre noi. Într-o astfel de poveste, vreau să știu nu numai cum de au reușit să rămână un mit sau cum s-au integrat printre oameni, dar și cum funcționează lumea lor, cea din spatele supersițiilor și ochelarilor de cal ai umanității.
Ceea ce m-a dezamăgit a fost felul în care a fost spusă povestea. Actorii nu au fost neapărat slabi, deși nu jocul lor actoricesc n-a fost nici cel mai strălucit, dar scenariul în sine a avut multe lipsuri. De multe ori, m-am trezit completând golurile din poveste cu informații din carte, astfel încât să pot înțelege anumite acțiuni ale personajelor. În special povestea dintre Clay și Elena mi s-a părut că a avut mult de suferit. În carte, povestea dintre ei e în prim plan și e plină de sentimente extrem de puternice, cei doi sunt mereu pe linia subțire dintre iubire și ură, ceea ce în serial nu prea se simte. Fără informațiile din cărți, relația lor pare extrem de ciudată, uneori forțată sau pur și simplu fără sens.
În schimb, serialul s-a concentrat mai mult pe problemele Haitei cu vârcolacii care le contestă autoritatea, ceea ce nu era neapărat un lucru rău dacă secanriștii ar fi încercat să îmbogățească povestea din carte (care e în plan secund, deci nu e destul de detaliată cât să poată fi adusă în prim plan și să susțină un serial). Vârcolacii puternici și hotărâți din carte au ajuns deseori să pară niște începători penibili, luând decizii proaste aparent fără niciun motiv, suferind pierderi de-a dreptul ridicole uneori. Singurele părți bune au fost scenele de luptă, care au fost coregrafiate și filmate superb, mi-au plăcut de fiecare dată, chiar dacă asta a însemnat să vedem mai puțini lupi (buget mic = efecte speciale slabe și rare) și mai mulți oameni luându-se la bătaie cu mâinile goale (chestie de care nu mă plâng, mai ales când tipii arătau bine).
Totuși, marea mea dezamăgire au fost scenele dintre Elena, iubitul ei uman Phillip și Clay, care în carte erau atât de încărcate de tensiune încât privite din exterior erau fie extrem de amuzante, fie extrem de heartbreaking pentru că durerea lui Clay era ușor de înțeles (pentru orice cititor, nu și pentru Elena). În serial, au tăiat mult din această parte și puținul pe care l-au făcut nu m-a impresionat mai deloc.
Așadar, deși recomand cartea tuturor celor cărora le place o poveste bună cu vârcolaci, serialul îl recomand doar celor care nu doar că țin neapărat să-l vadă, dar au citit cartea în prealabil, ca să poată completa lipsurile. Deoacamdată a apărut doar un sezon, dar se lucrează la al doilea. Eu plănuiesc să-l văd, măcar la început pentru că a doua carte a seriei se concentrează mai puțin pe vârcolaci și mai mult pe lumea supranaturală, care e îmbogățită cu vrăjitoare, demoni, vampiri și alte legende, însă eu sper ca serialul să rămână doar la vârcolaci și să dezvolte schimbările pe care le-au făcut în primul sezon, să-și creeze propia poveste și poate așa, va ieși un produs mai bun :)
Legenda cautatorului (Legend of the Seeker) este un captivant serial TV bazat pe seria de romane The Sword of Truth a celebrului scriitor Terry Goodkind.