E adevarat ca DOOM nu recunoaste nici verbul si nici conjugarea pe care am inceput-o in titlu, dar cred ca orice persoana care a mers vreodata cu bicicleta si-a dorit sa le foloseasca. Pentru ca pe bicicleta nu "mergi" sau "te dai", ci... biciclesti. E mai mult o stare, un sentiment de libertate, dar si de armonie, un sentiment pe care il imparti numai cu draga ta bicla.
Niste oameni frumosi au biciclit si le-a placut - sau macar recunosc ca ar trebui ca oricine sa aiba posibilitatea sa bicicleasca - asa ca s-au apucat sa faca in asa fel incat sa convinga autoritatile sa faca posibila biciclirea in pace in Bucuresti. Printre altele, au facut centru de inchiriat biciclete si au militat pentru crearea unor piste pentru biciclisti. Inca militeaza pentru unele mai bune.
De data asta, insa, s-au hotarat sa fie mai nonconformisti: au scris o carte. 27 de oameni s-au strans si au scris cate o poveste sau amintirie cu sau despre bicicleta. Cum ajuta asa? Dupa parerea mea, e destul de simplu: niste oameni vor citi povestile si vor deveni nostalgici si isi vor dori sa bicicleasca. Fie o s-o faca pur si simplu, fie se vor implica in actiuni pro-bicla, fie pur si simplu isi vor invata copiii sa mearga pe bicicleta pentru ca e ceva atat de frumos... Si asa Povesti pe doua roti a reusit sa produca o schimbare.
Pe langa initiativa in sine - care la mine a mers: desi bicicleta mea e exilata la tara, weekend-ul asta fac ce fac si inchiriez una intr-un parc pentru ca am chef de biciclit - ceea ce mi-a placut a fost coada care se formase la sfarsit, coada de oameni dornici de autografe. Ok, probabil faptul ca toate exemplarele prezente au fost oferite gratis catre public a fost un factor decisiv pentru lungimea cozii, dar chiar si asa, poate pe langa cheful de bicilit o sa se trezeasca in oameni si cheful de citit, mai ales ca in cadrul cartii nu sunt doar povesti ale unor autori consacrati, dar si al unor blogger, actori... pe scurt, al unor oameni pasionati de biciclit.
Deja cred ca am abuzat prea tare de verbul meu inventat, asa ca inchei cu speranta ca o sa iesiti si voi intr-un parc zilele astea ca sa bicicliti... sau ca sa cittii o carte buna :D
Niste oameni frumosi au biciclit si le-a placut - sau macar recunosc ca ar trebui ca oricine sa aiba posibilitatea sa bicicleasca - asa ca s-au apucat sa faca in asa fel incat sa convinga autoritatile sa faca posibila biciclirea in pace in Bucuresti. Printre altele, au facut centru de inchiriat biciclete si au militat pentru crearea unor piste pentru biciclisti. Inca militeaza pentru unele mai bune.
De data asta, insa, s-au hotarat sa fie mai nonconformisti: au scris o carte. 27 de oameni s-au strans si au scris cate o poveste sau amintirie cu sau despre bicicleta. Cum ajuta asa? Dupa parerea mea, e destul de simplu: niste oameni vor citi povestile si vor deveni nostalgici si isi vor dori sa bicicleasca. Fie o s-o faca pur si simplu, fie se vor implica in actiuni pro-bicla, fie pur si simplu isi vor invata copiii sa mearga pe bicicleta pentru ca e ceva atat de frumos... Si asa Povesti pe doua roti a reusit sa produca o schimbare.
Pe langa initiativa in sine - care la mine a mers: desi bicicleta mea e exilata la tara, weekend-ul asta fac ce fac si inchiriez una intr-un parc pentru ca am chef de biciclit - ceea ce mi-a placut a fost coada care se formase la sfarsit, coada de oameni dornici de autografe. Ok, probabil faptul ca toate exemplarele prezente au fost oferite gratis catre public a fost un factor decisiv pentru lungimea cozii, dar chiar si asa, poate pe langa cheful de bicilit o sa se trezeasca in oameni si cheful de citit, mai ales ca in cadrul cartii nu sunt doar povesti ale unor autori consacrati, dar si al unor blogger, actori... pe scurt, al unor oameni pasionati de biciclit.
Deja cred ca am abuzat prea tare de verbul meu inventat, asa ca inchei cu speranta ca o sa iesiti si voi intr-un parc zilele astea ca sa bicicliti... sau ca sa cittii o carte buna :D
Am tot auzit de aceasta carte, dar inca nu am avut ocazia sa o citesc :-? Pare interesanta, mai ales prin faptul ca nu e scrisa de o singura persoana, ci de un grup, iar acest lucru face fiecare povestire din ea unica si subiectiva. Cum si subiectul abordat e diferit de cele despre care s-au tot scris carti in ultima vreme, cu siguranta o voi trece pe lista mea cu carti de citit :)
RăspundețiȘtergereBine. Mi-ai facut pofta de...aaa...biciclit. Sau de plimbat cu rolele. :-? De facut ceva in aer liber clar. Hmm. Cartea pare tare draguta. Imi pare rau ca n-am for si eu la eveniment, dar n-am stiut de el. Poate alta data. ^^
RăspundețiȘtergerePS: Imi dai te roooog ID-ul tau sau facebook-ul? Pentru ca stii... esti singura pasionata de Rumbelle/Once upon a time pe care o cunosc. Chiar mi-ar placea sa vorbim. :)
Da-mi un mesaj in privat ori pe pagina de facebook a blogului (o gasesti pe bara din dreapta), ori pe email-ul blogului (jurnalul.unei.cititoare@gmail.com) si facem acolo schimb de id-uri/adrese de facebook :D
ȘtergereImi place initiativa asta :) E foarte buna, mai ales pentru bucuresteni.
RăspundețiȘtergeresi mie imi place initiativa, cand am citit titlul postarii stiu ca am ramas asa....ma gandeam daca exista aceasta conjugare biciclesc / biciclesti:))
RăspundețiȘtergereRollele si bicicleta au fost preferatele mele in copilarie! In prezent nu mai am rolle, insa am bicicleta de vre-o saptamana, mi-am recuperat-o de la tara:)) de la bunici unde o parcasem de cativa ani, si chiar ma gandeam cu groaza ca nu mai stiu sa merg pe ea, insa alaltaieri am incercat-o si stiu, este o bicicleta pegas fara cadru! azi sau maine mi-am propus sa o trec printr-o baie cu furtunul:) si sa o fac sa sclipeasca de parca ar fi noua din magazin! seara o sa incerc sa mai biciclesc cu ea!
Eu una, am o relatie de teama , lovituri si instabilitate cu bicicleta, da nu o pot descrie, rolele o alta pasiune de acelasi gen..picioarele cele mai sigure elemente din intregul meu trup, dar si pe drum drept ma impiedic , Concluzie? Dezastru.
RăspundețiȘtergere