Jurnal #2: Nietzsche, scoala si empatia

Dupa cum stiti, sunt clasa a 12-a. Mda, ni se intampla tuturor la un moment dat. In plus, mie mi se intampla sa fac filozofie. Si s-a intamplat sa imi nimereasca un prof' genial.

De vreo saptamana, discutam despre Nietzsche si despre cum afima el ca exista doua tipuri de mentalitati: cea a aristocratului (sau stapanului) si cea a sclavului. Si in contextul discutiei, am ajuns si la ideea ca noi mereu ne plangem ca "trebuie" sa mergem la scoala. De ce "trebuie"?

Ca sa imi demonstrez mie ca am ramas cu ceva in urma orelor (si pentru ca momentan subscriu la ceea ce am aflat) am incercat sa-mi raspund la intrebare: Eu personal ma duc zilnic 6 ore pe zi la chestia aia in principal pentru ca scopul meu e sa lucrez intr-un domeniu unde am nevoie de mai mult de 10 clase. Adica nu ma pune nimeni. E alegerea mea constienta. [ Aristocrata sau ce? :)) ] In plan secundar, ma duc pentru ca imi plac unele ore si unele persoane - si nu ma refer neaparat la colegi sau prieteni, pe ei pot sa-i vad si in afara scolii, ma refer la unii profi pe care ii admir sincer. Revenind la planul principal... asta nu inseamna neaparat ca imi place tot ce fac. Dar "life sucks". "Jmecheria", cum spune un profesor drag mie, e sa vezi partea plina a paharului (fara s-o ignori pe cea goala), sau daca cea plina nu exista sau nu te satisface, sa faci o schimbare, nu sa te complaci in nefericirea ta (si eventual sa si victimizezi, ca sa-ti planga lumea de mila).

Revin la ideea principala: uneori, chiar si lucurile care iti plac au fatete neplacute. Spre exemplu, saptamana asta am avut de dat 3 teze. Oamenii care au trecut de-a 12-a o sa aiba o reactie asemanatoare cu "asta e nimic, stai sa vezi mai departe". Oamenii sub a 12-a o sa ma compatimeasca sau o sa rezoneze. Nu asta e scopul meu, era doar o afirmatie. Tezele au fost la info, engleza si mate. 3 materii care chiar imi plac. Si totusi, a fost o saptamana obositoare. Nu pentru ca materiile in sine sunt obositoare. La info am deschis un caiet fix 10 minute. Maxim 15. La engleza am vagi dubii ca as fi deschis ceva. La mate nu merge chiar asa, dar nu m-am omorat. Si totusi, a fost obositor psihic. Cel mai enervant mi s-a parut faptul ca ieri (ziua tezei la mate), cand am ajuns la scoala eram destul de ok. Apoi au inceput colegii mei sa repete formule si sa se intrebe unii pe altii diverse chestii si efectiv simteam atmosfera tensionata si starea de "panica panica PANICAAAA!". Totusi, mergand si vorbind cu fiinte individuale, majoritatea aveau o atitudine fatisa de "ok, nu-mi pasa". Dar pusi la un loc, atmosfera era extrem de incarcata negativ si din motive care imi scapa, nu doar o simteam, ci a fost suficienta cat sa am chef sa dau fast-forward peste restul zilei.

Asadar, a fost obositor. Totusi, s-a terminat. Si m-am rasplatiti cu o "ieseala" cu colegii (despre care o sa va povestesc cu alta ocazie). Oricum, acum ca stresul s-a mai risipit, pot sa mai "fiintez" pe-aici mai des de o data pe saptamana. (Deci, intr-un fel, articolul e si o scuza pentru ca n-am mai avut timp de batut campii). Asadar, o sa ma duc sa fac pe fotograful amator si sa pozez pe scurt niste bijuterii pe care mi-am pus gherutele la Gaudeamus. (Cu scuzele de rigoare pentru intarziere...)