Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

miercuri, 27 februarie 2013

Pentru craioveni si brasoveni

Astazi, in foaierul Teatrului National "Marin Sorescu" din Craiova si-a deschis portile Targul de carte Gaudeamus. Acolo va asteapta peste 40 de edituri din Romania si din strainatate. Printe ele se numara si editurile Nemira si All, care va asteapta cu oferte de nerefuzat.


Nemira: "Pe lângă reducerile de 25% per titlu, în cadrul evenimentului, Editura Nemira le va oferi cititorilor săi o ofertă specială pentru Colecţia Nautilus, constând într-o reducere de 35%. În plus, din oferta largă de la stand, cititorii îşi vor putea alege pachetele 2+1 sau cărţile la preţ fix. BONUS: Eşti născut în februarie sau martie? Vino la târg la standul Editurii Nemira şi primeşti 50% reducere cadou din partea noastră!"

All: "Cărţile ALL vor fi însoţite de discounturi semnificative: la orice carte cumpărată aveţi 20% reducere, la două cărţi cumpărate aveţi 30% reducere, la trei sau mai multe cărţi cumpărate aveţi 40% reducere."

Targul se incheie pe 3 martie si are urmatorul program: miercuri – sambata, intre 10:00 si 18:00 si duminica, intre 10:00 si 14:00. Intrarea este libera pentru toti vizitatorii.


De asemenea, pentru locuitorii orasului Brasov, de 1 martie cu sprijinul libris.ro, Literarura iese in oras. Traseul si orarul le gasiti mai jos. (click pe imagine pentru a mari)

marți, 26 februarie 2013

Rezultatele concursului pufos



In primul rand, va multumesc tuturor celor care ati participat la concurs, mi-a placut sa va citesc comentariile si sa stau de vorba cu voi si nu pot decat sa sper ca veti urmari blogul in continuare.


Cu 205 puncte acumulate, cea care va primi un exemplar al cartii Te iubesc, de Catherine Siguret (a carui recenzie o gasiti aici) este Romina Gianina. Felicitari! O sa te rog sa-mi trimiti un e-mail la adresa povesti_intunecate@yahoo.com in care sa-mi lasi numele complet, adresa si un numar de telefon.

Inca o data, felicitari tuturor, mai ales castigatoarei!

sâmbătă, 23 februarie 2013

Making nerds happy #2

Nu vreau sa incep o noua rubrica, dar am mai aflat de curand despre o carte care urmeaza sa se lanseze si m-am extaziat intr-un mod foarte asemanator baietilor din serialul The Big Bang Theory, asa ca am simtit ca se potriveste acelasi titlu ca data trecuta.

Este vorba despre Fara indurare, volumul al doilea al seriei Prima lege de Joe Abercrombie (se poate precomanda aici). Imi amintesc cu placere cum am ajuns sa citesc primul volum. Trebuia sa mergem la tara si am vrut sa-mi iau cate ceva de citit cand am dat peste romane. Habar n-aveau ce sunt si m-a frapat faptul ca erau Nautilus si nu le comandasem eu, asa ca le-am pus in bagaj si le-am citit. Dupa cateva pagini, am fost iremediabil captivata.
Ca si in cazul primului volum (a carui recenzie o gasiti aici), o sa va rog sa nu lasati copertile sa va pacaleasca, nu e o carte plina de moarte si asasini, e chiar o carte frumoasa, un fantasy "luminos", in opozitie cu coperta "dark".

Si ca veni vorba de dark, deja numar zilele pana cand o sa apara numarul din februarie al revistei CPSF dedicat literaturii dark fantasy, mai ales ca unul dintre texte este al lui George RR Martin, autorul meu preferat. Nu astept cu mai putina nerabdare nici articolele semnate de Oliviu Craznic si Alexandru Mironov, a caror scriitura am ajuns s-o apreciez de curand.

Asadar, sunt singura care simte cum "antenutele mele nerdish" danseaza de entuziasm? :))

vineri, 22 februarie 2013

Recenzie vALLuntara: Disparuti fara urma

Duminica trecuta s-au incheiat inscrierile in cadrul celei de-a doua editii a campaniei vALLuntar. In final, suntem 240 de bloggeri care participa, iar una dintre cele mai cerute carti a fost P.S. Te iubesc a Ceceliei Ahern. Deoarece am citit deja acest roman, am sa incep sirul recenziilor vALLuntare cu o alta carte a acestei autoare, Disparuti fara urma, un roman care m-a suprins intr-un mod foarte placut.

Rezumat:
In casa de langa cea a lui Sandy Shortt locuia o fetita de aceeasi varsta, care a disparut cand amandoua aveau 10 ani. Din acel moment, viata lui Sandy devine un continuu sir de cautari: de la sosetele pierdute si pixurile ratacite pana la persoanele disparute. Astfel, ea si-a deschis o agentie care se ocupa cu gasirea celor disparuti, insa viata ei este data definitiv peste cap in momentul in care ea insasi dispare.
Fratele lui Jack Ruttle a disparut cu un an in urma si tanarul inca nu a reusit sa depaseasca momentul, spre deosebire de cei din jurul sau. Cand credea ca e singurul care nu vrea sa renunte la cautari, descopera agentia lui Sandy in cartea de telefoane. Ea se ofera sa-l ajute, insa dispare inainte de intalnirea fixata cu Jack. Din acel moment, telui lui devine gasirea ei.
Cei doi se intalnesc o singura data pe parcursul romanului, insa vietile lor se influenteaza una pe cealalta intr-un mod la care niciunul nu se astepta, dar de care amandoi aveau nevoie.

My view:
Ma asteptam la o poveste de dragoste. Descrierea de pe spate, autoarea, totul promitea un astfel de roman. M-am inselat, intarindu-mi astfel ideea ca, la fel ca in cazul oamenilor, nu trebuie sa ai prejudecati atunci cand intalnesti o carte. Disparuti fara urma nu e o poveste despre iubire, e o poveste despre oameni care gasesc intr-un final ceea ce au nevoie: Sandy si-a dedicat viata gasirii lucrurilor si persoanelor disparute, insa ajunge sa gaseasca ceea ce cauta cu adevarat: pe ea insasi; Jack isi doreste cu disperare sa isi gaseasca fratele, insa ajunge sa gaseasca raspunsurile de care are nevoie pentru a-si continua viata.

Este prima data cand mi s-a parut ca titlul tradus al romanului e mai bun decat originalul. In engleza, romanul se numeste A Place Called 'Here' - Un loc numit Aici, insa Disparuti fara urma mi se pare mult mai potrivit, deoarece descrie mai bine subiectul romanului, care este o poveste despre pierdere si regasire, o poveste care te face sa te gandesti la tine insuti, la actiunile tale si la adevaratele motive din spatele lor, te face si pe tine sa incepi sa cauti, insa nu sosete, ci in adancul tau, pentru a descoperi sau a redescoperi ce se gaseste in sufletul si in mintea ta. Si din acest motiv, este un roman care merita citit!

Acest articol face parte din campania vALLuntar initiata de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Daca recenzia va strange minim 15 comentarii de la persoane diferite, Editura ALL ne va oferi un copacel spre plantare.
Urmeaza in curand recenzia unui roman aflat efectiv in top 3 carti cerute in campanie: Cheia, de Simon Toyne.

miercuri, 20 februarie 2013

Ce fac eu acum...

Ma gandesc la ce am vorbit aseara cu Ghanda despre armonie, energie si reconectare cu ceeace imi place. E adevarat ca imi place sa scriu si mai e adevarat si ca in blogul asta am investit energie, dar cand ti se taie firul, pur si simplu ti se taie.

Recunosc ca de multe ori am vrut sa renunt si sa las treaba asa cum e, numai ca ea nu m-a lasat niciodata sa ma dau cu capul de pereti, ci ma tragea de maneca si imi amintea ca nu e chiar atat de rea situatia pe cat o vad eu. Adica butonul pentru "new post" o sa fie vesnic acolo si ca oricand o sa apas pe el o sa imi deschida o fereastra noua unde o sa pot posta tot ce imi trece prin minte. Mda....de parca e usor sa scrii tot ce iti trece prin minte fara sa nu pari smintit sau sarit de pe fix, dar nu ca asta m-a deranjat vreodata :))

In fine, sper ca ati prins ideea principala si motivul absentei mele indelungate, lipsa de chef de viata, lipsa de inspiratie, amestecate cu putina invidie pe gargaunii pe care ii am in cap si putin calcat pe coada in particular, a iesit o catastrofa totala si cea care a suferit in cele din urma am fost eu, pentru ca atunci cand am idei si nu scap de ele, ma supra-solicit si incep sa spun si sa fac prostii si eventual sa fug de responsabilitate, si nici macar nu sunt Spiderman.

Revenind la treburi legate de blog si lasandu-mi personalitatea ranita la oparte, au venit cartile pentru campania vALLuntar asa ca cel mai probabil pana la sfarsitul saptamanii acesteia o sa vin cu recenzia la cartea mea: O Educatie Costisitoare de Nick McDonell, desi sincera sa fiu si cartea pe care a ales-o Ghanda  Ce-as fi eu fara tine? de Guilaume Musso imi face cu ochiul si nu cred ca o sa ma abtin sa nu o citesc, plus ca nu sunt mari, 250 de pagini fiecare, floare la ureche. Si cum am vacanta intersemestriala de 2 saptamani lungi, chiar aveam nevoie de ceva relaxare si sa fac ceeace imi place, corect?

marți, 19 februarie 2013

Recenzie: Paranormal de Kiersten White

Paranormal a fost scrisa intr-o perioada in care ieseau pe banda rulanta carti fantastice pentru adolescenti. Sa fi original intr-o asemenea perioada mi se pare o provocare destul de mare. Kiersten White i-a facut fata si a reusit sa scoata o carte care m-a fascinat prin creaturile noi pe care le introduce si prin istoria lor care nu este dezvaluita dintr-o data si chiar in final, ramane misteroasa, fasciand astfel cu atat mai mult.

Rezumat:
Cand avea 8 ani, Evie a descoperit ca are un dar: poate vedea dincolo de farmecele creaturilor paranormale, vazandu-le asa cum sunt cu adevarat. Fiind orfana, Agentia Internationala de Securitate Paranormala a cooptat-o cu atat mai usor, oferindu-i un camin. Insa desi nu se considera decat o persoana normala care poate face un lucru deosebit, Evie va afla ca lucrurile stau chiar pe dos: este o fiinta paranormala care pare normala. Din acel moment, va trebui sa afle cat mai repede ce e ea cu adevarat, altfel risca sa-si piarda viata sau chiar mai rau, sa devina o ucigasa.

My view:
In primul rand, imi plac cartile in care lumea supranaturala cuprinde toate creaturile din mituri si legende, asa ca mi-a placut acest aspect al romanului, mai ales ca vampirii si varcolacii respecta mitologia clasica, iar restul creaturilor sunt nu doar enumerate, ci se si vorbeste despre abilitatile si stilul lor de viata, lucru pe care il apreciez mereu.

Insa Kiersten White nu se opreste aici, ci aduce in prim plan o noua specie: silfii, care in cadrul lumii paranormale sunt o mare necunoscuta. Pe langa descrierea lor fizica, mi-a placut enorm modul cum se jucau cu oamenii, cum pareau sa fie niste creaturi usor de controlat, in timp ce isi urmau propiile planuri. V-as spune mai multe despre ei, dar nu vreau sa va rapesc din placerea de a le decoperi civilizatia pagina cu pagina. Mai adaug doar faptul ca descierea din final a lumii vazuta ca fiind efemera este absolut superba.

In plus, mi-a placut intepatura la adresa romanelor "scoase pe banda rulanta" despre care vorbeam la inceput:
-La scoala sunt multi paranormali? Vampiri?
Arianna a pufnit.
-De ce naiba s-ar duce un vampir la liceu?
Mentionez ca Arianna e vampir... Genial sau ce?

Oricum, daca descrierea de pe spatele cartii nu a fost de-ajuns ca sa vreti cartea, atunci sper ca recenzia mea sa va convinga sa mergeti la librarie sau sa imprumutati cartea, pentru ca merita citita, macar pentru nota de originalitate pe care o aduc silfii!

Multumesc pentru aceasta carte sponsorului nostru, libris.ro, o librarie online de unde va puteti comanda carti online la preturi exceptionale si unde puteti gasi si carti in engleza, ca sa va bucurati de povesti in limba in care au fost scrise!

luni, 18 februarie 2013

Muzica buna s-a intors!

Daca ati citit vreodata o leapsa cu intrebari legate de muzica la care am raspuns, stiti ca ii iubesc pe cei de la Holograf. Enorm. Daca viata ar avea coloana sonora, a mea ar fi semnata exclusiv de ei. Asa ca atunci cand Bittman a suferit o operatie anul trecut si a ramas cu vocea lui Robert De Niro din Nasul, am fost extrem extrem de trista. Daaaar tocmai am primit sau, mai bine zis, auzit cea mai frumoasa veste (sau voce) din lume:
Dati drumul la boxe, inchideti ochii si... ascultati! (Inregistrarile sunt de azi dimineata)




Pentru ca stiu ca nu toata lumea e fan Holograf, ca sa nu va fi enervat degeaba, va prezint o melodie absolut superba de la ei pe care am iubit-o din secunda cand am auzit-o prima data (live in concert, in prima auditie, asta ca sa ma laud si eu putin)

duminică, 17 februarie 2013

Cand citesti, nu esti niciodata singur

Recenzie: CPSF #2

Marte mi s-a parut intotdeauna o planeta fascinanta. Poate pentru ca sunt berbec si deci e planeta zodiei mele sau, mult mai probabil pentru ca in trecut s-a speculat enorm pe tema existentei mertienilor. Intotdeauna mi-a placut sa-mi imaginez ca o alta civilizatie se gasea la doar cateva mii de kilometri de Pamant. Fie ca erau omuleti verzi sau ceva mult mai complex, fie ca erau prietenosi sau ne voiau moartea, imi placea sa cred ca era cineva acolo. Imparatul de pe Marte, insa, nu este o poveste despre martieni, ci despre singuratate... dar mi-a placut oricum!

Rezumat:
Planeta Marte este rece si pustie, cu exceptia colonistilor de pe Terra care incearca sa o faca putin mai ospitaliera pentru oameni. Jeff considera sederea sa pe planeta rosie ca fiind doar o etapa din viata lui, etapa care il va ajuta sa castige suficient cat sa imbunatateasca starea materiala a familiei. Insa atunci cand afla ca intreaga sa familie a pierit intr-un accident pe Terra, Marte devine evadarea lui Jeff dintr-o realitate in care este la fel de singur cum este omenirea in Sistemul Solar. Tanarul citeste avid toata literatura fantastica legata de planeta rosie, si incet-incet, isi creaza un taram de poveste in care nu numai ca nu e singur, dar planeta rosie este intr-adevar populata de extraterestrii si Jeff este insusi Imparatul de pe Marte.

My view:
Mi s-a parut o poveste emotionanta despre un om care isi gaseste evadarea in literatura si in propria imaginatie si care, in final, reuseste sa-si recapete echilibrul. Ceea ce mi s-a parut incredibil de frumos si de altruist a fost gestul sau din final: inainte de a parasi planeta care a reprezentat pentru el un adevarat Purgatoriu, Jeff face colegilor si viitorilor vizitatori ai planetei un cadou, zic eu, nepretuit.

Insa ceea ce mi-a placut cel mai mult in revista aceasta a fost articolul lui Tudor Ciocarlie in care trece prin istoria planetei Marte ca motiv in literatura. Planeta rosie a fost mult timp un izvor continuu de inspiratie pentru autorii de SF care au plasat atat de aproape - si totusi atat de departe - povestiri despre civilizatii incredibil de diferite sau de asemanatoare cu a noastra sau povestiri despre aventuri iesite din comun. Am intalnit cateva titluri care mi-au atras atentia si pe care vreau sa le citesc cu, sper eu, la fel de multa aviditate ca Jeff.

Asadar in asteptarea numarului urmator al revistei, recomand CPSF #2 tuturor fanilor literaturii SF si, daca nu v-ati cumparat inca primul volum, atunci ce mai asteptati? Merita!

sâmbătă, 16 februarie 2013

Cuvinte #3

Stiu, stiu, trisez. V-am promis autori diferiti si totusi revin cu Asimov. Dar se potriveste mult prea bine cu ceea ce urmeaza sa se intample pe blog. Plus ca reuseste sa fie si amuzant si extrem de trist in acelasi timp, ceea ce doar un om extrem de talentat cum a fost Asimov poate realiza. (Am mentionat ca il divinizez?)

Citat:
“Isn't it sad that you can tell people that the ozone layer is being depleted, the forests are being cut down, the deserts are advancing steadily, that the greenhouse effect will raise the sea level 200 feet, that overpopulation is choking us, that pollution is killing us, that nuclear war may destroy us - and they yawn and settle back for a comfortable nap? But tell them that the Martians are landing, and they scream and run.”

Traducere:
"Nu e trist ca le poti spune oamenilor ca stratul de ozon se micsoreaza, ca padurile sunt taiate, ca suprafata deserturilor se mareste, ca din cazua efectului de sera nivelul marii va creste cu 60 de metri, ca suprapopulatia ne sufoca, ca poluarea ne omoara, ca razboul nuclear ne-ar putea distruge - si ei casca si se aseaza confortabil pentru un pui de somn? Dar spune-le ca aterizeaza martienii si o sa fuga tipand."

Da, e foarte foarte trist. Ce e si mai trist e ca citatul e evident vechi, insa se potriveste atat de bine si in zilele noastre. Totusi, nu cred ca am ajuns in punctul fara de intoarcere, eu chiar cred ca avem inca puterea sa schimbam ceva. N-o sa folosesc placa despre care cred ca n-o sa mearga niciodata, si anume "S-o facem pentru copii nostri, sa le oferim un loc mai bun." Daca ar fi mers, ma indoeisc ca s-ar fi ajuns aici. Nu mi se pare ca omenirea ca intreg are cu adevarat capacitatea de a face ceva pentru binele generatiei care inca nu exista. S-o recunoastem, ca intreg, suntem o gasca de aroganti. Asa ca hai s-o facem pentru noi!

Spuneam ca citatul are legatura cu ceea ce se va intampla pe blog: urmeaza cat de curand sa incepem sa publicam recenzii pentru campania vALLuntar, la care va invitam sa comentati pentru a ne ajuta sa plantam cativa copacei pentru ca, pana la urma, o faceti pentru voi. Si pentru ca am mentionat la inceput ca citatul mi se pare amuzant, pregatesc si o recenzie care are legatura cu martienii :)

luni, 11 februarie 2013

Concurs pufos

Cum peste tot se trambita ca e luna iubirii, mi-am propus sa intru si eu in starea mea de pufosenie roz. Si daca tot am citit Te iubesc si daca tot mi-a placut, vreau sa ofer ocazia unui cititor al blogului sa devina la randul lui roz. Asadar, dau astazi startul unui concurs de fidelitate care are ca premiu cartea Te iubesc de Catherine Siguet. (Ii gasiti recenzia aici).

Regulile sunt simple:
• Lasati un comentariu la aceasta postare in care sa specificati:
     - numele complet;
     - o adresa de e-mail valida.
• Comentati la orice articol din anul curent.
• Persoana cu cele mai multe comentarii valide (adica la postari din 2013 si fara comentarii succesive) catiga pufosenia.
Optional: Lasati in comentariu la aceasta postare:
     - numele cu care ne urmariti prin GFC
     - numele cu care ati dat like paginii de facebook a blogului
     - mentionati daca urmariti blogul prin e-mail
     - un link catre un profil social/blog unde ati vorbit despre concurs
Fiecare dintre aceste cerinte va echivala cu un comentariu in plus :)

Oricine se poate inscrie. Concursul se desfasoara in perioada 11-24 februarie (adica pana de Dragobete), urmand ca rezultatul sa fie afisat pe 26 februarie.

Bafta tuturor!

In August la cinematograf

Ce ziceti, de data asta filmul va bate cartea? Pentru ca sincera sa fiu, pe mine nu m-a incantat cu nimic Orasul Oaselor de Cassandra Clare


duminică, 10 februarie 2013

Pufosenii roz

Recenzie: Te iubesc

Exista o serie de filme si carti despre care se spune ca sunt facute pentru femei. Sunt numite chick flicks, dar eu prefer sa le numesc "roz si pufoase". Practic, e vorba de o povestioara despre un El si o Ea perfecti unul pentru celalalt, intre care apare o problema care ne tine cateva ore cu ochii in ecran/carte ca sa vedem happy-end-ul pe care il anticipam din prima clipa.
Sunt unii care nu suporta astfel de filme/carti. Sunt unii care le iubesc. Mie doar imi plac. Imi dau seama ca sunt complet nerealiste, ca sansele sa se intample asa ceva in realitate tind spre zero (chiar barat...), dar din cand in cand imi place sa ma uit la o chestie roz si pufoasa si sa devin la randul meu o pufosenie care, pentru cateva ore, crede ca dragostea invinge totul si ca jumatatea mea perfecta ma asteapta cu un buchet imens de trandafori pentru ca viata lui sa fie completa.
Te iubesc e o pufosenie roz, dar e una care mi-a placut in mod deosebit. Si cum e "luna iubirii", m-am hotarat sa va fac cunostinta cu aceasta carte.

Rezumat:
Alice e un ghostwriter. Philippe Musil e un autor de succes. Cuvintele par a fi singurul lucru care ii leaga si niciunul nu stie de existenta celuilalt... Pana cand Alice ii citeste cartile si se descopera pe sine in persoana femeii ideale a autorului. Incredula la inceput, nu poate nega evidenta: fara sa-si dea seama, el a descris-o pe ea, incepand cu hobby-uri si obiceiuri si incheind cu apartamentul descris cu fidelitate.
Intr-un final, decide sa incerce sa-l cunoasca, insa isi jura solemn ca el nu va afla niciodata adevarul. Si desi au parte de o prima intalnire mai mult decat magica, dupa lucrurile se racesc...
Mai departe va las sa cititi, ca sa aflati singuri modul in care se ajunge la happy end :)

My view:
Povestea mi s-a parut deosebit de interesanta. De obicei, Ea este o top-modela cu o slujba careia ii dedica toata viata ei care e o simpla rutina, dar totul se schimba cand il intalneste pe El. Nu e cazul in aceasta carte. Alice e o persoana destul de excentrica, cu o slujba interesanta si fericita cu viata ei. Si nu da peste El, ci peste cartile lui, in care se regaseste.

Imi plac povestile cu si despre carti. Mi se pare incredibil de placut sa te pierzi intr-o carte, dar sa citesti o carte si sa te gasesti pe tine acolo... Asta chiar ca as vrea sa experimentez si eu! Asa ca imediat am devenit o pufosenie roz fascinata de modul cum eroina incearca sa construiasca o relatie pentru ca nu numai ca se indragosteste iremediabil, dar realizeaza si faptul ca e femeia perfecta pentru El. (Ceea ce de obicei nu se intampla, din ce am citit/vazut eu, Ea e cea nesigura, in timp ce El stie.)

Asadar, va recomand sa incercati Te iubesc pentru ca, pe langa chestii pufoase, are si o nota de originalitate. Si cred ca fiecare dintre noi avem nevoie sa devenim din cand in cand pufosenii roz pentru ca uneori, viata e pur si simplu prea gri. Uneori, e placut sa crezi ca viata e facuta din vata pe bat, chiar daca doar pentru cateva ore. Probabil din acest motiv noi, oamenii, am ales o luna din an (cea scurta, ca sa nu intindem coarda), am proclamat-o "luna iubirii" si ne-am propus sa plutim printre norisori de vata de zahar, avand ca scuza faptul ca e Valentine's Day sau Dragobetele...

miercuri, 6 februarie 2013

Suntem vALLuntari

Traim intr-o lume poluata. O stim cu totii. Unii incercam sa urmam sfaturile "verzi": ne sortam gunoiul, nu irosim apa, folosim becuri ecologice, nu aruncam gunoaiele aiurea, mergem pe jos cat de des putem etc. Le urmam deoarece credem ca schimbarea depinde de fiecare dintre noi.

Si e adevarat! Editura ALL ne ofera tuturor ocazia sa mai facem un pas pe drumul spre o planeta mai curata. Cu sprijinul Romsilva, editura a lansat campania vALLuntar, care se afla deja la a doua editie.

Campania se adreseaza bloggerilor care, in urma unei inscrieri, primesc din partea editurii 2 carti pentru a le face recenzie. Pentru fiecare 15 comentarii la aceste recenzii (sau la orice alta recenzie la o carte ALL publicata in pedioada 24 februarie – 23 martie), bloggerul primeste un copacel de plantat. In plus, daca recenzia strange peste 20 de comentarii, ele se vor cumula cu cele de pe celelate bloguri inscrise si, pentru fiecare 20 de comentarii, o echipa de voluntari ALL va planta inca un copacel intr-un loc ales de ROMSILVA.

În prima ediţie vALLuntar, din 2012, s-au implicat 150 de bloggeri, s-au citit 280 de cărţi şi s-au adunat 200 de ore de voluntariat. O echipă de angajaţi ALL a facut voluntariat în două centre alese de bloggeri: Hospice şi Policy Center for Roma and Minorities.
“Suntem foarte entuziasmaţi în legătură cu vALLuntar. Atât pentru succesul mare pe care l-a avut prima ediţie, cât şi pentru componenta nouă pe care am adăugat-o anul acesta. Credem că este responsabilitatea noastră ca editura să plantăm copaci şi acesta a fost motivul pentru care am decis că la a doua ediţie obiectul voluntariatului să fie plantarea de copaci. Vă aşteptăm şi vă invităm la citit, la plantat, la promovat lectura şi voluntariatul în număr cât mai mare!”, a declarat CEO-ul Grupului Editorial ALL, Mario De Mezzo, care are o experienţă de opt ani ca fundraiser.
- Sursa

Noi ne-am inscris si speram ca voi, cititorii nostri, sa ne ajutati sa plantam cativa copacei pentru a face planeta noastra un pic mai curata si pentru a reda naturii ceea ce am distrus in ultimele cateva secole :)

luni, 4 februarie 2013

Recenzie: Sacrificiu final (Academia Vampirilor #6)

Pe scurt: Mi-a placut. Pe "lung"...:

Rezumat:
Deja mi-e din ce in ce mai greu sa scriu rezumate pentru cartile din serii pentru ca stau mult timp intrebandu-ma ce sa scriu in asa fel incat sa nu dau spoilere. De data asta o sa trisez si o sa va prezint rezumatul "oficial". Ma revansez in My view, unde o sa scriu mult si personal ;)

"Ultimul episod cutremurator de la Academia Sf. Vladimir. Zarurile au fost aruncate. Crima. Dragoste. Gelozie. Si sacrificiu final. Regina a murit si lumea Moroilor nu va mai fi niciodata la fel. Pe Rose, victima unei inscenari, o asteapta o executie nedreapta - se pare ca nici chiar Dimitri nu o va mai putea salva acum... Iar Lissa este implicata intr-o lupta pe viata si pe moarte pentru tronul regal. Fetele se vad nevoite sa se bazeze pe dusmani si sa-i puna sub semnul intrebarii pe cei in care aveau incredere... Dar daca singura solutie ar fi de fapt sa jertfeasca ceea ce este mai important pentru ele? Sa se sacrifice una pe alta."
Sursa

My view:
In primul rand, intreaga excursie Rose - Dimitri mi s-a parut simultan superba si enervanta. Ceea ce se intampla era superb. Ceea ce gandea Rose si concluziile pe care le tragea m-au enervat enorm. Aici am facut din nou diferenta intre o carte scrisa prost si un personaj prost. Ca sa nu existe neclaritati: cartea e buna, Rose imi displace. Am afirmat in recenzia volumul 5 ca mi se pare o egoista fara suflet, continui sa cred asta si mi s-a reintarit convingerea. Cel mai rau ma deranjeaza modul in care ii joaca pe degete pe Adrian si pe Dimitri. Mi se pare ca ea si marea majoritatea a eroinelor din cartile YA (sau cel putin din ce am citit eu) transmit o idee foarte gresita despre tinerele indragostite. Guys, scopul nostru in viata nu e sa chinuim doi sau mai multi tipi simultan si sa victimizam pentru ca nehotararea ne macina. Ba eu personal gasesc atitudinea asta puerila.

Revenind... Am spus initial ca excursia mi s-a parut si superba, nu doar enervanta. Pentru ca Dimitri e un zeu. (Macar pe asta a nimerit-o si Rose.) Ii pasa de ea enorm, face totul nu doar ca ea sa fie in siguranta fizic, dar incearca s-o ajute si mental, desi el personal e la pamant. In plus, o crede fericita cu Adrian, deci practic nu vrea nimic de la ea. E cavaler, e altruist, e exact opusul ei... Si in momentul in care decide sa se stapaneasca macar temporar pentru ca nu e corect sa "iei femeia altuia" (de unde si pana unde e fraiera aia femeie e discutabil, dar ma rog), a crescut enorm in ochii mei.

O sa inchei totusi discutia despre astia doi pentru ca desi as putea vorbi secole despre toate scenele care mi-au placut sau nu, concluzia ar fi aceeasi: Rose e degeaba si Dimitri e prea bun pentru ea... Hell, e prea bun sa fie pe bune. Cineva care sufera are nevoie de cineva care sa-l ajute sa se impace cu sine, nu sa stea dupa fundu' unei... Ma abtin.

Exista si doua personaje despre care nu prea am spus nimic si cum mai tarziu e mai bine decat niciodata... Lissa si Christian mi-au placut. Desi uneori mi s-au parut ca sunt neglijate sau sunt folosite doar ca sa se creeze o situatie in care Rose sa mai dea dovada de... nimic, cele doua personaje mi-au placut. Lissa e la fel de altruista ca Dimitri si se poarta la fel de frumos cu Rose, desi nici in cazul asta nu mi se pare ca ea o merita. Totusi, o sa fiu corecta: Rose a ajutat-o de cateva ori. Iar Christian e simpatic. Nu mi-a placut de la inceput, mi se parea ca e rebel degeaba, dar dupa ce a cunoscut-o pe Lissa si si-a descoperit un scop pe care a incercat sa-l atinga tot intr-un mod rebel, dar ceva mai organizat, a devenit extrem de placubil. Si imi place ca e orgolios, mi se pare o calitate in cazul lui.

Finalul cartii in schimb... Dupa Twilight, nu credeam ca un final poate fi mai dezamgitor. Little did I know... Am un singur cuvant cu care sa caracterizez acest final, si acela e "prefabricat". Fiecare cuvant scris dupa ce Rose a fost impuscata mi s-a parut in plus. E impuscata. Moare. The end. De ce a trebuit sa mai urmeze ceva? Raspuns: pentru ca finalul sa semene cu Rose. Adica un final extrem de egoist. Ea iese perfect din tot: il are pe Dimitri, are slujba dorita, dar ceva mai usoara decat credea, si-a cunoscut tatal, s-a impacat cu mama... Toate bune si frumoase pentru ea... si la naiba cu restul!

Singurul lucru care mi-a placut din final a fost discutia ei cu Adrian. Imi pare rau ca mi-a displacut vreodata tipul. Jos palaria pentru reactie, mai ales pentru raspunsul pe care l-a dat cand Rose i-a propus sa ramana prieteni. Iar pentru ca i-a spus "Cand vei fi cu Dimitri in pat, sa te gandesti la mine", tipul merita toate laudele mele. Jos palaria si in fata autoarei, pentru ca i-a iesit un personaj genial.

Asadar, per total, mi-a placut cartea si, desi nu ma asteptam, chiar mi-a placut seria. Insa tot am o mica... sa-i zicem tema de gandire: Rose ii promite la un moment dat lui Sydney ca va vorbi ea cu Abe si ca se va asigura ca el intelege ca toate ideile au fost ale lui Rose... Si totusi, ce se intampla cu Sydney in final?

duminică, 3 februarie 2013

Precomanda: Aleasa (Cele noua vieti ale lui Chloe King #3)

Pentru a precomanda Aleasa, volumul #3 al seriei Cele noua vieti ale lui Chloe King, scrisa de Liz Braswell, click aici. La precomanda, beneficiati de 25% reducere si de transport gratuit.


Descriere:
"Într-adevăr, poţi schimba lumea, mai ales atunci când te trezeşti că îţi cresc gheare, vezi perfect pe întuneric, devii tot mai agilă şi… ai nouă vieţi!
Înţelegând tot mai bine ce i se întâmplă, Chloe King realizează că va trebui să renunţe la viaţa tihnită de până acum şi să-şi ia în serios rolul pe care i-l rezervă destinul.
Dacă la început poveştile despre rasa mitică din care face parte şi răzbunările sângeroase dintre poporul Mai şi Ordinul A Zecea Lamă nu o afectează, iată că vine clipa în care trebuie să-şi urmeze soarta.
Când îşi găseşte cel mai drag prieten zbătându-se între viaţă şi moarte pe o alee lăturalnică, Chloe îşi dă seama că perioada răzbunărilor şi a vărsării de sânge nu s-a terminat. Şi că, de fapt, nu se va termina niciodată. Între cele două tabere rivalitatea va fi veşnică. Dacă însă Chloe îşi va accepta destinul… şi va prelua controlul, lucrurile se pot schimba radical."
„Chloe nu apare ca un super-erou fără cusur – ea este o adolescentă obişnuită, care se trezeşte deodată cu nişte puteri supranaturale şi cu povara moştenirii unei rase mitice. Dar este o persoană puternică, bună, care se mobilizează pentru a răspunde provocărilor vieţii… [...] Pentru mine, Chloe este un simbol al libertăţii: libertatea de mişcare, de a merge oriunde doreşti.” – Liz Braswell

vineri, 1 februarie 2013

Interviu

Nu cred ca e nevoie de vreo prezentare:

(click pe imagine pentru a citi interviul)

Love is in the air!

Pentru ca februarie e luna iubirii, indiferent daca sarbatoriti Valentine's Day sau neaosul Dragobete, editurile va propun cateva oferte pentru ca alegerea unui cadou sa fie mai usoara:

Nemira:
Nemira si Yankee Candle le ofera cadouri indragostitilor:
Cadoul Nemira: Arată-i ce simţi şi dăruieşte-i cel mai frumos cadou: pachetele speciale pentru îndrăgostiţi de carte Nemira, acum cu 50% reducere. Descoperă istoria cuceririi, intră în jocurile iubirii şi sărbătoreşte dragostea în toate formele ei. Pasiune, exotism, intensitate. Totul într-o formă rafinată, pe placul şi celor mai exigenşi cititori.
Cadoul Yankee Land: O lumânare parfumată „Snow in Love Votive” Yankee Candle pentru fiecare pachet „Cadouri pentru îndrăgostiţi” cumpărat. Stocul este limitat, disponibil pentru primii 50 de cumpărători. Mai mult, toţi cei care cumpără cel puţin un pachet de „Cadouri pentru îndrăgostiţi” până pe 28 februarie, vor intra în marea extragere de pe 1 martie, pentru câştigarea unei foarte mari şi somptuoase lumânări parfumate, cu abajur şi farfurie, un luxos obiect decorativ, cu virtuţii terapeutice şi de relaxare, cu timp de ardere de 90 de ore, in valoare totala de 220 lei.



Leda:

(click pe imagine pentru detalii)

Si pentru ca unii iubesc... jocurile:
Cumpără cărţi de minim 100 de lei de pe nemira.ro, până pe 28 februarie, când reducerile de până la 89% te ispitesc, şi vei intra automat în cursa pentru câştigarea unuia dintre cele trei jocuri de bază Coloniştii din Catan, oferite de Ideal Board Games. Mai multe comenzi, mai multe şanse să câştigi unul dintre cele trei jocuri Coloniştii din Catan! Concursul Coloniştii din Catan se desfăşoară până pe 28 februarie, iar extragerea câştigătorilor celor trei jocuri are loc pe 1 martie.