Fake history is awesome + Concurs

Sâmbătă seara, alături de o gașcă numeroasă de oameni iremediabil vrăjiți de lumea fantastică a Westerosului, am participat la lansarea volumului Lumea de Gheață și Foc, un volum satelit al seriei care stă la baza serialului Game of Thrones. Practic, cartea e simultan o enciclopedie plină de informații despre istoria celor Șapte Regate până la urcarea lui Robert Baratheon pe tron, dar e în același timp o operă de artă, cu ilustrații absolut superbe, printre care se numără și desenul Tronului de Fier așa cum și l-a imaginat George RR Martin.

Despre carte și despre experiența lor în lumea din Westeros ne-au spus câteva cuvinte Laura Câlțea (Blogul unei cititioare de cursă lungă), care a apreciat foarte mult descrierea exactă a unei lumi medievale, Dragoș Butuzea (chestii livrești), care ne-a provocat să ne gândim la motivul pentru care ne place atât de mult lumea lui Martin, deși n-am vrea să trăim în ea, și Flavius Policală (revista la FILM), care a spus ceea ce gândea majoritatea: ne-am dori cu toții volumul 6 al seriei, dar între timp, ne bucurăm de orice primim și ajunge o singură privire în „cartea cu poze” ca să te îndrăgostești iremediabil.

Dar pentru că doar niște geeks dedicați ar putea aprecia istoria unei lumi fictive, ce metodă mai bună de a ne demonstra obsesia pasiunea pentru seria Cântec de Gheață și Foc dacă nu un concurs de trivia? Întrebările au fost alese în așa fel încât să nu existe contradicții între cărți și serial și au avut diferite niveluri de dificultate, iar la final a fost o singură echipă care a avut punctaj maxim.

Din păcate, n-a fost echipa mea, noi am „mâncat” un nume de familie și am ieșit pe locul doi, dar #teamWhiteWalker s-a distrat excelent, așa că la final, singurul coechipier care a fost bosumflat a fost mascota noastră:


©honeybunny
Și n-am plecat acasă cu mâna goală, ci cu câteva accesorii pe care am decis să le împărțim cu fanii dedicați care n-au reușit să ajungă. Tocmai de aceea, pun la bătaie cele trei premii din imagine:


un poster al sezonului 5 GoT, o insignă Baratheon și un magnet de frigider cu Arya
Pentru a participa la concurs, lăsați-mi un comentariu cu numele, o adresă de e-mail valabilă și răspunsul la întrebarea: Care e volumul tău preferat din saga Cântec de Gheață și Foc și de ce? Opțional, puteți să dați un share concursului oriunde vreți voi. Concursul se desfășoară până pe 10 iulie, câștigătorii urmând să fie afișați a doua zi, aici, pe blog.

Succes tuturor, and may the Seven be with you!


Update:
Fără alte adăugiri, iată câștigătorii:


Totuși, la concurs au fost șapte înscriși... Dar pentru că nu am specificat cum voi alege câștigătorii și pentru că am avut de oferit 3 premii, mi-am permis că aleg și eu un câștigător, pe Răzvan Timar. Alegerea mea a fost 100% subiectivă și s-a datorat faptului că motivele din spatele alegerii sale sunt exact motivele pentru care, la rândul meu, iubesc volumul al 3-lea al seriei. Prin urmare, îi felicit pe Răzvan, Diana NM și Rebecca. Urmează să primiți cât de curând un mail cu detalii despre cum vor ajunge premiile la voi.

Mulțumesc tuturor pentru participare!

Epicness is coming

Cred că nu mai e un secret pentru nimeni că iubesc seria Cântec de Gheață și Foc și tot ce are legătură cu ea. Încă de la primele pagini, m-am îndrăgostit de lumea nouă și fascinantă pe care a creat-o George RR Martin, de coplexitatea poveștii și, mai târziu, de răsturnările imprevizibile de situație, de faptul că nu ai cum să știi ce urmează să se întâmple pe pagina următoare.

Spre supriza mea (plăcută), ecranizarea romanelor a fost una dintre cele câteva care au reușit să se ridice la înălțimea cărților, pentru că a reușit să surpindă atât sentimentul de grandoare, cât și nesiguranța pe care le simți citind. Așa că astăzi de dimineață, atunci când am văzut filmulețul de aproape 15 minute despre sezonul 4 pe care l-au pregătit cei de la HBO, deși știu ce urmează să se întâmple, tot am simțit fiori de nerăbdare și dorința de nestăvilit de a putea să dau un mic fast forward vieții până pe data de 6 aprilie când are loc premiera noului sezon.

Dacă sunteți fani și încă nu ați văzut filmulețul, atunci aruncați o privire, ca să înțelegeți de ce cred că singura concluzie evidentă este ca Epicness is coming.

Despre zei, religii si... euglene verzi

Ieri seara, A. R. Deleanu, noul moderator al Clubului de lectură Nemira, a scris pe Facebook:

a pune un asocial să modereze un cerc de lectură cu 30 de participanţi e ca şi cum ai angaja o euglenă verde să îţi instaleze termopane. chiar şi aşa, cred că a fost ok. vă aştept pe 28 octombrie la următorul club de lectură nemira. - Sursa

Dupa parerea mea, euglena asta verde ne-a instalat al naibii de bine termopanele pentru ca eu m-am simtit superb inca de la inceput cand am fost rugati sa spunem cateva cuvinte despre noi. Pana la urma, Clubul este o oportunitate de a cunoaste alti oameni carora le place sa citeasca, asa ca mi-a placut sa-i cunosc un pic mai bine atat pe cei pe care ii stiam din vedere de la alte intalniri, cat si pe cei care au venit pentru prima data.


De data asta, discutia s-a invartit in jurul cartii Regii nisipurilor, care contine 7 povestiri semnate de George RR Martin, unele premiate si ras-premiate, dar toate interesante, cel putin pentru mine. Parerile au fost, ca de obicei, impartite. Unii cred ca aceste povestiri sunt mult mai reusite decat saga Cantec de Gheata si Foc a lui Martin, altii nu; unora le-a facut placere lectura povestirilor, pe altii i-au deranjat imaginile demne de genul horror, insa toata lumea a fost de acord ca textele sunt bune.

Si discutiile au fost pe masura, pentru ca de la Regii nisipurilor - o poveste despre un barbat arogant care cumpara niste animale exotice cu mentalitate de stup pentru ca ele sunt capabile sa-l slaveasca sculptandu-i chipul in castelele lor, care isi va primi rasplata meritata pentru ca ii infometeaza si nu-i ingrijeste corespunzator - s-a ajuns la discutii despre religiile ipoteticilor extraterestrii, despre relatia dintre zeu si cei care il slavesc sau dintre conducator si oamenii pe care ii conduce.

Sau in cazul povestirii Calea Crucii si a Dragonului - care a fost preferatul meu din cadrul volumului; este povestea unui Inchizitor al viitorului trimis sa puna capat unei erezii care il transforma pe Iuda din tradator in erou, insa Inchizitorul descopera ca initiatorul acestei religii a inventat-o deliberat, fiind membru al unei organizatii secrete ai carei membrii se numesc Mincinosi - am discutat despre necesitatea religiei, rolul ei in societate si modul in care influenteaza cultura si civilizatia.

La final, dupa ce am mai discutat despre celelalte povestiri, am incercat sa tragem o concluzie raspunzand la intrebarea Cui ai recomanda aceasta carte?. Mie mi-a placut, asa ca as recomanda-o oricui vrea sa citeasca niste povestiri reusite care imbina mai multe genuri (SF, Fantasy, horror, fictiune speculativa etc). Multumiti de rezultat, ne-am mutat in Cafeneaua Verona, unde am mai stat putin de vorba.

Urmatoarea intalnire va avea loc pe 28 octombrie, dar o sa va spun mai multe despre asta atunci cand se va anunta cartea despre care vom vorbi :)

Cartea lunii septembrie

Am chiulit la ultima intalnire. Gata, am marturisit. Din pacate, eram la mare. Totusi, nu planuiesc sa mai lipsesc, mai ales ca volumul de povestiri despre care se va discuta la urmatoarea intalnire contine si povestirea mea preferata!

Prima ediţie de toamnă a Clubului de lectură Nemira va avea loc în data de 23 septembrie, la ora 19.00, în mansarda librăriei Cărtureşti Verona. Cea de-a şaptea întâlnire a Clubului de lectură Nemira propune pasionaţilor de literatură o întâlnire cu scriitorul George R.R. Martin, devenit celebru în toată lumea pentru seria sa fantasy Cântec de Gheață și Foc, adaptată pentru micul ecran în serialul de suces Urzeala Tronurilor. Pentru ediția cu numărul 7 a Clubului de lectură Nemira, cititorii au ales să discute una dintre primele cărțile ale scriitorului, volumul de povestiri SF Regii nisipurilor.

Regii nisipurilor, povestirea ce dă titlul volumului, este considerată una dintre cele mai bune povestiri SF din toate timpurile, recompensată cu premii prestigioase din domeniul science-fiction (Hugo, Nebula şi Locus). Povestirea pune în lumină o temă provocatoare a “animalelor de companie extraterestre”. Simon Kress, un milionar excentric, deţine o colecţie de animale de companie exotice pe care o completează cu cele patru colonii de regi ai nisipurilor – creaturi asemănătoare cu furnicile şi foarte inteligente. În momentul în care Simon îi obligă pe regii nisipurilor să se lupte pentru propria sa distracţie, lucrurile încep să se precipite iar problemele apar.

Celelalte povestiri din carte, Calea Crucii şi a Dragonului, Flori-amare, În casa viermelui, Prieteni nedespărţiţi, Oraşul de piatră şi Doamna din stele, confirmă abilitatea lui Martin de a jongla cu diferite genuri de literatură, de la fantasy la science-fiction, transformându-le pe toate în adevărate capodopere. Volumul de povestiri SF Regii nisipurilor oferă cititorilor posibilitatea de a descoperi un George R.R.Martin diferit faţă de cel din Saga Cântec de gheaţă şi foc. Cartea trebuie citită pentru călătoria intensă în cele mai neobişnuite lumi şi pentru întâlnirea cu cele mai interesante fiinţe. De la triburi celtice şi vrăjitoare la yaga-la-hai și grouni, de la piloţi spaţiali şi entităţi energetice la regi ai nisipurilor, George R.R.Martin depăşeşte toate limitele imaginaţiei şi îi provoacă pe cititori să facă acelaşi lucru.

Cei care vor să participe în Clubul de Lectură Nemira se pot înscrie accesând următorul link. Pentru informaţii legate de întâlnirile cititorilor, cărţile puse în discuţie în fiecare lună şi nu numai, pagina de Facebook a Clubului de lectură Nemira stă la dispoziţia tuturor.

Poveştile sunt cu atât mai frumoase, cu cât ai pe cineva cu care să le împărtășești. Clubul de lectură Nemira este locul unde călătoria spre lumea fascinantă a cărţilor bune începe. - Sursa

Recenzie: Furtuna pe Windhaven

Atunci cand vine vorba despre cumpararea unei carti, fiecare cititor are criteriile sale personale. Unii aleg dupa coperta, altii dupa titlu, unii dupa rezumatul de pe spate... desi cred ca de cele mai multe ori e vorba despre o combinatie intre ele. De data asta, eu am ales sa cumpar si sa citesc Furtuna pe Windhaven datorita autorului si nu mi-a parut rau nicio clipa. Din contra...

Rezumat:
Maris traieste pe Windhaven, o planeta in care putinul teren uscat e impartit in multe insulite imprastiate. Pentru a putea comunica, oamenii apeleaza la zburatori, care au mostenit inca de la primii colonisti niste aripi din argint cu ajutorul carora pot zbura pe intinsul marilor. Maris si-a dorit intotdeauna sa zboare, insa ea este doar fiica unui pescar, iar aripile se transmit doar de la zburator la intaiul sau nascut. Dar Maris nu se lasa descurajata si decide sa schimbe traditia si legile. Insa nu s-a gandit niciodata ce efecte vor avea schimbarile asupra intregii lumi...

My view:
E una dintre putinele carti despre care nu-mi pot da seama cat e de buna deoarece n-o pot judeca obiectiv. Intotdeauna m-a fascinat ideea zborului, asa ca am rezonat cu Maris inca din prima clipa. Nu am evadat doar din realitate in lumea acestui roman ci, pentru doua zile, pur si simplu am fost Maris. Imi dau seama ca sunt subiectiva, imi dau seama ca e posibil ca o parte din tensiune si din sentimentele fetei sa fi fost amplificate de propriile mele dorinte si sperante, asa ca va trebui sa judecati voi singuri daca romanul acesta merita 6-7 stele din 5 (cate consider eu ca merita) sau se situeaza la un deloc-impresionant 3/5.

Totusi, exista un element pe care l-am sesizat si care m-a impresionat in ciuda subiectivitatii, si anume atentia la detalii. N-am mai citit nimic de Lisa Tuttle (dar banuiesc ca finalul e meritul ei), insa tind sa cred ca faptul ca Windhaven este o lume in care toate detaliile se imbina fara sa se bata cap-in-cap, in care nicio informatie intamplatoare mentionat nu e in plus, pe scurt, o lume perfect plauzibila i se datoreaza lui George RR Martin si stilului lui superb.

Daca vreodata ati stat privind fix o pasare, incercand sa va imaginati viata ei, incercand sa va puneti in pielea ei, fortandu-va imaginatia sa se desprinda de sol pentru a zbura libera sau daca pur si simplu asociati zborul cu libertatea, atunci trebuie sa cititi Furtuna pe Windhaven! Si daca aveti nevoie de alte criterii, atunci priviti coperta superba, cititi descrierea de pe spate, ganditi-va ca furtuna din titlu e o metafora pentru modul cum Maris schimba Windhaven-ul... si cititi cartea!

Ai grija ce-ti doresti...

Recenzie: CPSF #3
M-am indragostit de CPSF de la primele randuri ale lui Alexandru Mironov din primul numar al revistei, asadar nu aveam cum sa ratez numarul 3, insa parca niciodata n-am fost mai nerabdatoare sa-l citesc. Acest numar contine o nuvela a autorului meu preferat, George RR Martin, asa ca atunci cand l-am avut in mana, am inceput lectura inca din autobuz - norocul meu ca trebuia sa cobor la capatul liniei, altfel ratam statia.
Revista mi-a placut enorm si, avand in vedere ca acest numar a fost dedicat literaturii dark fantasy - in complet acord cu titlul blogului - aceasta prezentare o sa fie putin mai lunga :)

In taramurile pustiite - GRR Martin
Stiu ca de obicei, va prezint un scurt rezumat, apoi parerea mea, insa in cazul acesta, o sa va dezvalui cateva randuri in loc de sinopsis:

"De la Alys-cea-Plumburie poti cumpara orice ti-ar putea pofti inima. Dar e mai bine sa n-o faci."

Acestea sunt atat primele, cat si ultimele randuri din nuvela dark fantasy a lui Martin si, dupa parerea mea, rezuma perfect ideea povestii, pe care am incercat s-o sintetitez si in titlu: Dorintele se pot implini in moduri imprevizibile si nedorite. Felul in care pana la urma toate personajele au obtinut ceea ce au cerut (desi nu asta isi doreau) e de-a dreptul ingrozitor, si, desi inca de la inceput suntem avertizati cu privire la faptul ca cererile catre Alys nu sunt niciodata satisfacute dupa asteptari, totusi finalul a fost extrem de imprevizibil.
Atmosfera nuvelei este destul de sumbra, insa ceea ce provoaca fiori reci in aceasta poveste nu sunt elementele horror, ci deznodamantul, mai precis modul in care dorintele aparent corecte au dus la un rezultat care a adus durere tuturor celor implicati...
Puteti alege sa considerati ca aceasta nuvela nu e genul vostru si sa nu o cititi. Dar e mai bine sa o faceti.

Dupa acest text care te introduce intr-o lume misterioasa si intunecata, urmeaza un articol semnat de Oliviu Craznic in care scriitorul vorbeste despre literatura dark fantasy, despre elementele care o diferentiaza de gothic si de horror si despre cateva lucrari care pot fi incadrate in acest gen. Pe cateva le-am citit, despre cateva auzisem, despre unele am aflat acum, insa mi-am facut o idee despre ce inseamna dark fantasy.
Mie nu-mi plac textele care au ca unic scop sa ma ingrozeasca. Mai ales daca o fac folosind imagini gretoase, cu mate imprastiate si sange peste tot. Nu refuz romanele cu astfel de scene daca romenele in cauza transmit un mesaj, spun o poveste, pun o problema morala, sau, pe scurt, au un scop. Dar daca scopul e doar sa nu dorm eu noaptea, atunci ma lipsesc. Dark fantasy-ul nu presupune nici pe departe astfel de texte. In ciuda denumirii, e destul de "bland" si, tinand cont de textele pe care le-am citit si care au fost incadrate in acest tip de literatura, e un gen de literatura care chiar imi place.

Lenore Arras - Oliviu Craznic
In cazul lui Martin a fost simplu: mesajul era ca ceea ce ceri s-ar putea sa nu coincida absolut deloc cu ceea ce-ti doresti. Insa nuvela lui Craznic mi se pare mult mai greu de descifrat si cred sincer ca orice doua persoane care o citesc vor intelege lucruri diferite. De ce? In paginile reviste, scriitorul declara ca: "am preferat sa las cititorului la dispozitie suficienta ambiguitate pentru ca acestea sa fie nevoit sa intuiasca anumite elemente. Sper ca acest joc literar sa ii faca placere si il invit sa fie atent la fiecare aspect al povestirii, de la nume si obiecte pana la cuvintele si expresiile alese pentru anumite momente ale actiunii."
Probabil enigma este cuvantul care caracterizeaza cel mai bine acest text, pentru ca insusi titlul este numele persoanei despre care, in final, nu putem fi siguri ca stim cine sau, mai bine zis, ce anume era.
Mie personal mi-a facut placere sa-mi folosesc rotitele din creier si sper sa va placa si voua la fel de mult.

Ultimele doua articole m-au scos din atmosfera dark si m-au purtat in trecut, cuvintele lui Alexandru Mironov ducandu-ma intr-o perioada in care cenaclurile literare aveau de raspuns in fata liderilor comunisti ("Cenaclul "Martienilor" continua insa sa functioneze - au convins autoritatile vremii ca poarta numele de "martieni" numai si numai pentru ca se intalnesc in ultima zi de marti a fiecarei luni") in timp ce Octavian Sava ne relateaza modul in care s-a nascut "Meteoritul de aur", text publicat in primul numar aparut vreodata din CPSF.

Asadar, un numar intunecat si nostalgic spre final, care atrage atentia asupra dorintelor noaste si care te face sa gandesti. Cum sa-l ratezi?

O excursie in Westeros

Cam asa mi s-a parut prima intalnire a Clubului de Lectura Nemira. Eu am participat in primul rand din curiozitate. Nu neaparat ca sa aflu cum se desfasoara un club de lectura, si nu neaparat pentru ca titlul ales pentru prima dezbatere se intampla sa fie romanul meu preferat (s-a discutat despre Urzeala Tronurilor a lui George RR Martin). Acestea au fost doar motivele colaterale. Am participat pentru ca voiam sa cunosc oameni ca mine, pasionati de lectura in general si de aceasta carte in special, voiam sa vad alte persoane indragostite pana dincolo de limite de universul lui Martin.

Am primit ce voiam, si inca ceva pe deasupra. La un moment dat, intalnirea chiar a semanat putin cu cartea, mai ales atunci cand s-a pus problema alegerii unui personaj preferat: fiecare era gata sa-si apere parerea mai ceva decat Lannisterii tronul.


E adevarat ca in primele minute atmosfera a fost usor apasatoare pentru ca fiecare astepta ca celalalt sa ia cuvantul, insa s-a gasit o fata curajoasa care sa sparga gheata - imi pare extrem de rau ca nu i-am retinut numele - si apoi lucurile au inceput sa mearga. Animati atat de pasiunea pentru carti, cat si de premiile oferite de Nemira, am ajuns sa ne dam repede drumul la gura si ne-am relaxat cu totii. Pana la final ma simteam extrem de in largul meu, aveam chef sa mai stam de vorba mult si bine. Nici nu concep sa nu merg la intalnirea urmatoare, la care va invit pe toti care puteti ajunge, geografic vorbind. Cartea aleasa este Dune (primul volum al seriei) si avem timp pana pe 22 aprilie s-o (re)citim.

Revenind, pe langa o multime de fani, au fost si o serie de invitati speciali: scriitorii Oliviu Craznic (... si la sfarsit a mai ramas Cosmarul) si Marian Truta (A doua venire), alaturi de George Hari Popescu (cyberculture.ro), Carmen Albisteanu (carmenalbisteanu.ro) si Dragos Butuzea (chestiilivresti.ro) (care a ratat la mustata un linsaj, mentionand Regii nisipurilor). Fiecare a impartasit cu noi ce a insemnat GRR Martin si seria lui pentru ei, iar Oliviu Craznic a oferit ca premiu volumul 3 din CPSF. A fost bataie serioasa pe el, s-a renuntat in final la intrebarile pregatite dinainte ar caror rapsuns il cunosteam aproape toti si s-a deschis romanul la intamplare.

A existat si un mic inconvenient, si anume faptul ca locul ales nu a fost chiar suficient de linistit cat sa ne auzim cu totii intre noi, dar in final eu am ajuns sa ma simt mult prea bine si mult prea in largul meu ca sa mai conteze.

Peste o luna o luam de la capat, calatorim direct in desterul de pe Arrakis! Ne vedem acolo?

Making nerds happy #2

Nu vreau sa incep o noua rubrica, dar am mai aflat de curand despre o carte care urmeaza sa se lanseze si m-am extaziat intr-un mod foarte asemanator baietilor din serialul The Big Bang Theory, asa ca am simtit ca se potriveste acelasi titlu ca data trecuta.

Este vorba despre Fara indurare, volumul al doilea al seriei Prima lege de Joe Abercrombie (se poate precomanda aici). Imi amintesc cu placere cum am ajuns sa citesc primul volum. Trebuia sa mergem la tara si am vrut sa-mi iau cate ceva de citit cand am dat peste romane. Habar n-aveau ce sunt si m-a frapat faptul ca erau Nautilus si nu le comandasem eu, asa ca le-am pus in bagaj si le-am citit. Dupa cateva pagini, am fost iremediabil captivata.
Ca si in cazul primului volum (a carui recenzie o gasiti aici), o sa va rog sa nu lasati copertile sa va pacaleasca, nu e o carte plina de moarte si asasini, e chiar o carte frumoasa, un fantasy "luminos", in opozitie cu coperta "dark".

Si ca veni vorba de dark, deja numar zilele pana cand o sa apara numarul din februarie al revistei CPSF dedicat literaturii dark fantasy, mai ales ca unul dintre texte este al lui George RR Martin, autorul meu preferat. Nu astept cu mai putina nerabdare nici articolele semnate de Oliviu Craznic si Alexandru Mironov, a caror scriitura am ajuns s-o apreciez de curand.

Asadar, sunt singura care simte cum "antenutele mele nerdish" danseaza de entuziasm? :))

Recenzie: Lumina ce se stinge - George RR Martin

Cand am aflat ca Nemira intentioneaza sa publice primul roman al lui George RR Martin, am inceput sa numar zilele pana cand il voi putea cumpara si "devora". Imediat ce am facut rost de el, m-am scufundat in lumea incredibila a lui Martin... si am regretat inca o data ca toate cartile trebuie sa se termine si ca trebuie sa ma intorc la realitate.

Rezumat:
Worlon nu a fost niciodata o lume in adevaratul sens al cuvantului. N-a apartinut niciodata unei stele, urmandu-si drumul prin galaxie fara sa faca parte din niciun sistem planetar. Perioada ei de glorie a fost in apropierea unui sistem de stele numit Coroana Iadului, cand gheata de la suprafata planetei s-a topit si pentru cativa ani, viata a inflorit si oamenii au venit pe Worlon, intr-un Festival continuu... Dar Festivalul s-a incheiat si Worlon se indreapta spre inevitabilul ei amurg, spre moarte si apoi spre parasirea Galaxiei, o calatorie fara intoarcere in imensul vid interstelar.
Personajul principal al romanului, Dirk t'Larien are un destin asemanator cu al planetei: a trait o perioada incredibil de fericita alaturi de Gwen Delano - pe care o poreclise Jenny - marea iubire a vietii sale care insa a ales sa-l paraseasca. In cei 7 ani scursi de atunci, viata lui a fost un amurg continuu, el pierzand incet toate caracteristicile omului vesel, luminos, care fusese alaturi de Jenny a lui. Asadar, atunci cand ea il cheama, in Dirk infloreste licarul sperantei... care nu se stinge nici macar cand afla ca intre timp ea s-a casatorit. Jaan, sotul ei provine dintr-o cultura in care femeile sunt simple obiecte, iar Dirk simte ca este de datoria lui s-o salveze pe Jenny.

My view:
Pe langa simbolistica evidenta a sfarsitului si pe langa descrierea ciocnirii unor culturi incompatibile, romanul abordeaza si o tema extrem de interesanta, sintetizata superb de Martin in cateva randuri: Da un nume unui lucru, iar lucrul acela se va transforma cumva, ajungand sa se contopeasca cu acel nume. Toate adevarurile se gasesc in nume, si toate minciunile deopotriva, caci nimic nu denatureaza mai mult ca un nume incorect, un nume nepotrivit care poate schimba si realitatea si aparentele. Problema numelor constituie drama personajului Gwen, personaj care m-a impresionat in mod deosebit, ea fiind incapabila sa-si gaseasca locul. Indragostita de Dirk, n-a putut suporta faptul ca el o iubea pe Jenny, personalitate in care Gwen nu s-a putut regasi. Ulterior, ea a considerat ca isi gasise locul alaturi de Jaan, insa desi acesta ii respecta si foloseste numele, o data cu "casatoria", ea a devenit si betheyna, termen ce semnifica, de fapt, o femeie aflata sub protectia - si in posesia - unui barbat. Si, desi tine la Jaan, Gwen nu se identifica nici cu aceasta denumire...

Totusi, ceea ce admir cel mai mult la acest roman este migala cu care a fost scris. Nu exista niciun nume de planeta aruncat la intamplare, niciun termen inventat fara sa fie explicat. Toate sunt documentate intr-o anexa la sfarsit, oferind greutate si realism romanului. Astfel, George RR Martin demonstreaza in acest prim roman al sau ca nu vrea sa faca nimic pe jumatate, lucru pe care il consider demn de respect, daca nu de admiratie. Cartea e un must-read pentru toti fanii lui GRRM si pentru oricine apreciaza un SF de calitate.

Precomanda Lumina ce se stinge (Dying of the Light)

Pentru a precomanda Lumina ce se stinge, primul roman publicat de George RR Martin, click aici.

Descriere:
"Un space-opera de neuitat, romanul de debut al lui George R.R. Martin înfăţișează o viziune provocatoare asupra nopţii eterne. În Lumina ce se stinge palpită o lume în care coabitează mai multe culturi, unde prada și vânătorul își schimbă adesea rolurile.
O planetă se stinge, îndepărtându-se de stelele vecine și îndreptându-se spre teritoriul frigului, al întunericului și al morţii. Odată cu ea, vor pieri paisprezece orașe. Iar eroul, părăsit de iubită, nu mai găsește sensul vieţii.
George R.R. Martin a scris un roman al dispariţiei și al temerilor. Lumina ce se stinge dezvăluie o scriitură rafinată, pusă la lucru într-o ficţiune ce-și răsplătește cu asupra de măsură cititorul."

Sursa

My view:
Dadadadada! Nu pot sa cred cat de "la fix" s-au hotarat sa publice cartea asta. Ca fan cu o usoara obsesie, eu tot intru pe blogul lui Martin si am tot auzit de cartea asta, asa ca incepusem sa ma gandesc cum sa fac sa fac rost de ea de prin strainate... cand am vazut ca urmeaza sa fie scoasa la noi! Deja numar zilele pana pe 24 noimebrie si sper ca, daca am putin noroc, o s-o gasesc la Gaudeamus (care incepe pe 21, parca). Oricum, e clar ca imediat ce pun gherutele pe ea, ma deconectez de lume pana cand o termin!

La multi ani, George R.R. Martin!

Astazi, autorul meu preferat implineste 64 de ani. Pentru a marca momentul, editura Nemira oferta toate cartile sale cu o reducere de 50%, oferta fiind valabila pana pe 24 septembrie.

Ca sa intelegeti de ce omul este un geniu, un artist al cuvantului, un om cu o minte exceptionala si o imaginatie si mai exceptionala, un autor care a reusit sa-i surclaseze pe multi in topul meu personal (si in cele din intreaga lume), eu va recomand seria Cantec de Gheata si Foc. Totusi, daca marimea seriei va descurajeaza sau daca nu va place neaparat fantasy-ul, puteti citi SF-ul Peregrinarile lui Tuf sau cartea scrisa impreuna cu G. Dozois si D. Abraham, Fuga vanatorului.

Oricum, orice ati alege sa cititi de Martin, va garantez ca nu veti fi dezamagit, ci dimpotriva, captivati si obligati sa va ajustati topurile personale.

La multi ani, GRRM si spor la scrierea a multe alte carti exceptionale!


Update: Si cum maine este ziua lui Stephen King, si cartile lui beneficiaza de aceeasi reducere, valabila in aceeasi perioada.

Autori de top

Rodica Ojog Brașoveanu, Sir Arthur C. Clarke, George R. R. Martin, Suzanne Collins.

Carti politiste de exceptie. SF atat de veridic incat pare a descrie lumea reala. O saga fantasy la fel de complexa precum viata reala. O lupta pe viata si pe moarte intre instincte si constiinta.

Patru dintre cei mai buni autori beneficiaza de 45% reducere in cadrul ofertei Nemira Autori de Top. Si nu sunt doar in topurile vanzarilor, ci romanele lor merita sa se afle in topurile personale ale tuturor cititorilor.

Asadar, daca nu aveati vreun roman de-a lor in biblioteca... Inca n-ati dat click pe banner ca sa profitati de oferta?!

Oferta Flash

Incepand de astazi, 21 august, ora 10:00 si pana maine la aceeasi ora, romanul Fuga Vanatorului are 40% reducere.

Am citit cartea la inceputul verii si i-am facut recenzia (pe care o gasiti aici). A fost o carte minunata, care mi-a tinut mereu mintea alerta, oferindu-mi cele mai neasteptate rasturnari de situatie. O recomand tuturor celor care gusta genul (si nu numai), asa ca daca v-am starnit interesul atunci (sau acum), va recomand sa profitati de aceasta oferta :).
(Pentru a profita de oferta, click pe banner sau pe titlul/coperta cartii)

Book Lovers Challenge #20

Întreab-o pe mama ta sau pe tatăl tău care a fost cartea ei/lui preferată, sau o carte care i-a plăcut mult, și spune-ne și nouă care e aceea, și dacă tu ai citit-o.

Cand vorbesc cu mama despre carti, niciodata niciodata niciodata nu-mi spune ce se intampla intr-o carte pe care eu n-am citit-o. Imi spune ca i-a placut sau nu, eventual imi spune in mare (foarte mare) despre ce e vorba, dar nu si efectiv ce se intampla.

Asa a fost si cu Regii nisipurilor, o nuvela despre care stiam ca i-a placut, dar tot ce stiam era ca a citit-o intr-un almanah cu mult timp in urma si ca finalul i s-a parut memorabil.

Prima data mi-a pomenit despre ea cat timp stateam intr-un hypermarket la raionul de carti si ea tot cauta pe la finalul unor carti Nemira. Mi-a aratat la ce se uita: la finalul cartilor erau reclame la alte carti si ea cauta sa inteleaga care e primul volum din saga Cantec de Gheata si Foc. Am intrebat-o despre ce e vorba si mi-a raspuns sincer ca habar n-are. Atunci mi-a povestit ca citise Regii nisipurilor, o nuvela scrisa de acel autor si o impresionase, asa ca voia sa mai citeasca si altceva scris de el. Oricum, cert e ca in scurt timp a imprumutat seria de la biblioteca, eu m-am apucat s-o citesc inaintea ei si am fost iremediabil captivata.

Dupa ce amandoua am terminta de citit seria, am inceput sa vorbim despre ea si mama mai pomenea din cand in cand de Regii nisipurilor, starnindu-mi curiozitatea. Pana la urma a cumparat-o, asa ca am citit nuvela si a fost intr-adevar superba. Finalul e mai mult decat memorabil, e... Nu exista cuvinte care sa-l descrie. Citind deznodamantul, simti cum totul se aranjeaza, cum lucrurile se linistesc, te calmezi o data cu personajul principal... Si apoi citesti ultima fraza. Sunt cateva cuvinte, dar schimba absolut totul, pur si simplu dau totul peste cap. Am inchis cartea incapabila sa articulez vreun cuvant si nici acum nu pot descrie senzatia pe care ti-o lasa. Pur si simplu ramai fara cuvinte.

Desi din tot ce am citit de GRRM, preferata mea ramane saga Cantec de Gheata si Foc, Regii nisipurilor are un loc special in topul meu pentru ca multumita ei (si mamei) am ajuns sa citesc si sa iubesc seria CdGsF.

Lecturi la paturica - Last book (#4)

12 zile de lenevit la plaja. 4 carti citite printre portiile de inot, plimbare si distractie. Am amanat putin publicarea ultimei recenzii pentru ca imi placea s-o pastrez ca pe o mica legatura cu concediul incheiat. Acum, imi raman doar amintirile (si sutele de poze ).

Dupa cum stiti daca ati urmarit acest "serial" de recenzii, a 4-a carte pe care am citit-o la mare a fost antologia Razboinicii, editata de George R.R. Martin si Gardner Dozois.

E imposibil sa scriu un rezumat al ei pentru ca e alcatuita din multe short-story-uri fara nicio legatura intre ele. Singurul lucru care mentine unitatea cartii este chiar titlul, pentru ca fiecare poveste prezinta un razboinic. Insa cine este acest razboinic... Poate fi un soldat roman. Poate fi un om de stiinta recrutat de armata pentru a controla mental un robot. Poate fi un explorator care lupta alaturi de niste oameni modificati genetici pentru ca cei din urma sa-si salveze stilul de viata. Poate fi un prizonier. Poate fi un caine. Poate fi oricine sau orice.

Singurul lucru care cred ca poate fi spus despre antologie, ca intreg, este spus intr-un mod absolut superb de Martin in prefata. El povesteste (folosint o analogie extraordinara cu un suport rotativ de carti) ca in aceasa antologie, genurile si speciile se amesteca: dupa o poveste istorica poti gasi una de SF sau, dimpotriva, una care se petrece in zilele noastre. Ba chiar in aceeasi nuvela poti intalni extraterestri si vampiri (nu sclipiciosi, ci chiar pe Vlad Tepes.).

Cat despre fiecare poveste separat... Mi-au placut. Toate. Normal, unele mai mult, altele mai putin, pe unele le tin minte in intregime, la altele detaliile s-au mai estompat. Cele care mi-au placut in mod deosebit sunt cele in care este vorba despre un prizonier care incearca sa faca fata torturilor, in special celor mentale.
Cele de acst gen sunt Vulturul si Iepurele de Steven Saylor, Groapa de James Rollins si Pergamentul de David Ball. Groapa e una dintre preferatele mele, personajul principal, razboinicul, fiind un caine. In plus, Afara din bezna a lui David Webber mi-a placut pentru ca se petrece in Romania, insa finalul mi-a cam stat in gat.

Oricum, recomand antologia tuturor pentru ca, indiferent de gusturi, veti gasi ceva care sa va placa in acest amestec de razboinici.

Book Lovers Challenge #7

În lumea cărei cărți ai dori să trăiești pentru o scurtă perioadă de timp și de ce?

Supriza-supriza, raspunsul meu este Westeros, adica lumea descrisa in seria Cantec de Gheata si Foc a lui George R.R. Martin. De ce? Pe langa evidentul "iubesc seria" si destul de previzibilul "au dragoni", imi place ideea unor veri extrem de lungi (bine, stiu ca iernile sunt la fel de lungi, dar exista mereu Dorne, unde nu e chiar atat de rau), ma fascineaza jocurile politice in care trebuie sa fii mereu perfect concentrat, in care informatia e putere, mai mult decat armata sau decat aurul din visterie (desi de obicei, unul din cele doua - sau ambele - iti aduc informatiile). Normal, as vrea sa fac parte dintre nobili, sa pot sa am si eu sansa de a juca acest joc (nu stiu daca m-as pricepe, dar zau ca mi-ar placea sa incerc).
Si, pe langa asta, imi place ideea unei lumi in care magia inca exista, in care un om poate trai in corpul unui animal (da, am o fixatie, recunosc), in care viitorul poate fi vazut in foc, in care dragonii inca pot fi calariti, in care copacii pot sa te priveasca.
Pe scurt, ceea ce m-a fascinat in romanele lui Martin, pe langa personajele puternice, bine conturate si umane, a fost lumea, extrem de bine descrisa si extrem de usor de iubit.
Asadar, daca ar exista bilete spre Westeros, as fi prima la rand :)!



O lume in care mi-ar place sa fiu??? Pai este destul de greu de ales, pentru ca in caz ca nu stiati inca mai astept scrisoarea de la Hogwarts. Dar imi surade si o lume in care se intalnesc toate creaturile posibile cum ar fi cea din Stapanul Inelelor (ai ai ai...Legolaaas...:x) sau Tara Duncan (Robin...) si totusi tin la viata mea, deci mai bine nu ma hazardez intr-o lume a magiei, a creaturilor si asa mai departe, pentru ca mie imi place sa fiu libera si sa fac ce vreau, fara sa am o bratara de aur sau argint la mana si un vampir sa-mi dicteze cum si cand sa respir (Morganville) sau sa ma chinui sa-mi dau seama cine este ceea buna sau cea rea (Mistyc Falls).
Asadar unde m-as vedea eu, este o epoca a culorilor, parfumurilor, elegantei si gratiei, v-ati prins? New York-ul secolului al XIX-lea al Annei Godbersen din seria Lux. Sa mergi la baluri, sa filtrezi cu bogatasii si sa respecti codul bunelor maniere, poate fi plictisitor, dar sa vezi cine ce a mai facut si sa ai bilet in primul rand la decaderea Penelopei sau la triumful Dianei...o Doamne, asa ceva nu as rata pentru nimic in lume. Plus ca putina realitate in lumea asta a imaginatiei nu strica...si nu strica deloc.
Un alt motiv pentrru care as mai vrea sa fiu acolo ar fi ca sunt tare curioasa cum se imbracau tinerele si cum de puteau sa respire cu atatea volanase si corsete pe ele, plus ca toate cartile si filmele relateaza ca acele tinere erau cele mai frumoase si ca stiau sa se macheze. Really? E o curiozitate de moda, o necesitate de mai putina poluare si mai multa cultura. Daca stie cineva un transportator catre o astfel de lume, sunt prima pe lista cu inscrisi.

Book Lovers Challenge #5

Copiază un citat care te-a impresionat și comentează-l. Scrie părerea ta despre el, ce îți inspiră, de ce l-ai ales.

Pentru cei care citesc acest blog de ceva vreme, citatul o sa va para extrem de cunoscut din simplul motiv ca am incercat sa pornesc o discutie pe baza lui la inceputul anului. O sa-l reiau acum, pentru ca este citatul meu preferat:

"The best fantasy is written in the language of dreams. It is alive as dreams are alive, more real than real ... for a moment at least ... that long magic moment before we wake.

Fantasy is silver and scarlet, indigo and azure, obsidian veined with gold and lapis lazuli. Reality is plywood and plastic, done up in mud brown and olive drab. Fantasy tastes of habaneros and honey, cinnamon and cloves, rare red meat and wines as sweet as summer. Reality is beans and tofu, and ashes at the end. Reality is the strip malls of Burbank, the smokestacks of Cleveland, a parking garage in Newark. Fantasy is the towers of Minas Tirith, the ancient stones of Gormenghast, the halls of Camelot. Fantasy flies on the wings of Icarus, reality on Southwest Airlines. Why do our dreams become so much smaller when they finally come true?

We read fantasy to find the colors again, I think. To taste strong spices and hear the songs the sirens sang. There is something old and true in fantasy that speaks to something deep within us, to the child who dreamt that one day he would hunt the forests of the night, and feast beneath the hollow hills, and find a love to last forever somewhere south of Oz and north of Shangri-La.

They can keep their heaven. When I die, I'd sooner go to middle Earth."

- George R.R. Martin

Am iubit acest citat din prima clipa cand l-am citit (l-am gasit intamplator pe Goodreads) pentru ca mi se pare ca exprima cel mai bine ce inseamna cu adevarat literatura fantasy: o evadare. Cu adevarat cred ca citim fantasy pentru a trai "that long magic moment before we wake" intr-o lume nu neaparat mai buna, ci diferita, intr-o lume in care orice e posibil, de la nemurire pana la magie, in care orice om banal poate deveni un erou.

Intr-adevar, in final, fantasy-ul scris "in the language of dreams" este "more real than real" pentru ca te face sa traiesi povestea pe pielea ta, sa o simti intr-un mod diferit fata de felul in care simti realitatea. Si cand am citit incheierea, pur si simplu nu mi-am putut retine un zambet. Singurul lucru pe care l-as schimba la citat ar fi ultima propozitie, care in cazul meu ar fi: When I die, I'd sooner go to Westeros.

Asadar, am ales acest citat pentru ca ma reprezinta, pentru ca exprima intr-un mod superb, expresiv, plin de viata si de culoare motivul pentru care citesc fantasy. Si nici nu ma asteptam la mai putin, avand in vedere ca cel care a spus asta este el insusi autor si, mai ales, cititor de fantasy.

(O sa va rog sa-mi scuzati romgleza, dar pur si simplu nu vreau sa traduc niciun cuvant pentru ca mi se pare ca ii stirbeste citatului din frumusete.)

Revenim dupa reclame

Sau cel putin eu pentru ca maine dimineata am zburaaaaat spre vacanta. Partea cea mai buna? Nu stiu exact cand ma intorc!

Dar ma indoiesc ca vreti sa ma ascultati laudandu-ma, mai ales daca ramaneti in oras pe caldura care e afara. Asadar sa vorbim despre cartile numai bune de luat in bagaj in vacanta. Mie mi se pare ca ideale pentru vara sunt cartile usoare. Actiune lejera, poate usor previzibila, care nu te solicita... pe scurt, ceva ce poti intrerupe oricand ca sa mergi in apa, ca sa urci un munte sau pur si simplu ca sa faci altceva.

Asadar, in bagajul meu se vor gasti:
• Jurnalele Vampirilor #6 de LJ Smith (Leda) - De cand au aparut "japonezarii" printre vampiri sensibili la floricele albastre, seria si-a pierdut si ultimul strop de farmec pentru mine, asa ca am refuzat sa mai dau un ban pe ea. (Nici n-am dat, cartea a primit-o sor'mea cadou.) Oricum, intra lejer la categoria "lecturi usoare" si nu mi-aduc aminte sa ma fi tinut cu sufletul la gura nici macar cand citeam primele 3 volume (cele care mi s-au parut ok din toata seria)

• Razboinicii, antologia editata de GRRM si G. Dozois (Nemira) - Nu, asta nu e lectura usoara. Asta e lectura care imi place cel mai mult, si tocmai de aia o iau, pentru ca o sa am nevoie si de ceva care sa ma tina in priza. Avantajul e ca sunt povesti scurte, asa ca n-o sa ma distraga zile de-a randul de la orice altceva as avea in program.

• PS Te iubesc de Cecilia Ahern (All) - Am vazut filmul si mi-a placut, mi-am zis ca trebuie sa incerc isi cartea, dar inconjurata de SF&F n-am ajuns niciodata s-o ating desi mi-am cumparat-o de cateva luni. Oricum, n-am mai citit un roman de dragoste de ceva vreme, asa ca poate o sa-mi prinda bine schimbarea.

Cam asa arata cartile din bagajul meu. Voi ce ati lua(t) cu voi in concediu?

Update: Acum am observat ca aceasta este postarea cu numarul 400, asa ca vreau sa profit de ocazie ca sa va multumesc din partea Echipei PI ca ati fost alaturi de noi, ajutandu-ne sa ajungem pana aici. Thank you, guys!

Fuga vanatorului (recenzie)

Pentru cei care urmaresc acest blog, motivul pentru care mi-am cumparat si am citit aceasta carte este evident: sunt fana GRRM. Normal, am avut si alte motive, cum ar fi ca eram extrem de curioasa sa vad cum arata un roman scris "la sase maini".

Si acesta arata superb. Diferente de stil eu n-am observat (dar actiunea e atat de fascinanta incat poate mi-au scapat), romanul este perfect unitar si ideea care i-a stat la baza este pur si simplu splendida. Ramon, un colonist de pe planeta Sao Paulo se trezeste in intuneric, lipsit de simturi, chiar lipsit de corp. Incet, una cate una, amintirile isi gasesc locul in mintea lui si rememoreaza faptul ca a fost rapit de extraterestrii (si nu de o specie cunoscuta, cum sunt, spre exemplu, enyezii, cei care i-au dus pe oameni printre stele).

Este "trezit" din aceatsa stare si dus in fata "liderului" extraterestrilor care, desi ii vorbeste intr-o limba inteligibila, are o logica si o gandire care lui Ramon ii sunt straine, asa ca ceea ce spune monstrul este, practic, de neinteles. Tot ceea ce pricepe Ramon este ca acum trebuie sa joace rolul unui caine de vanatoare si sa ajute extraterestrii sa gaseasca un alt om care i-a descoperit. Si ideea de caine de vanatoare devine desavarsita in momentul in care Ramon capata un insotitor extraterestru care ii infige o lesa organica in gat, lesa prin care ii poate provoca durere cand nu se supune.

Totusi, extraterestrul nu este familiarizat cu nimic din ceea ce inseamna a fi om, asa ca Ramon, solidar cu omul pe care il vaneaza si pe care nu il cunoaste, incearca sa traga de timp pentru ca omul sa reuseasca sa ajunga la civilizatie si sa anunte descoperirea extraterestrilor. Totusi, in cursul vanatorii, Ramon descopera ca il cunoaste pe omul vanat, si il cunoaste foarte bine... Moment in care autorii incep sa-si dovedeasca ingeniozitatea fara margini si in care isi etaleaza talentul de a scrie SF.

Ceea ce m-a fascinat la acest roman a fost exact asta: rasturnarile de situatie bulversante, dar si tot ceea ce implica ele, si anume ocazia de a studia natura umana, motivatia oamenilor de a ucide, "scuzele" pe care si le gasesc cand curma o viata, dar si spiritul de sacrificiu care le confera totusi umanitate.

Asadar, Fuga vanatorului este un roman SF captivant despre natura umana iese cel mai bine la iveala in cadrul contactelor oamenilor cu civilizatii straine. Recomand cartea aparuta la editura Nemira tuturor celor care gusta genul SF, deoarece nu cred ca va va dezamagi.

Pentru toate gusturile

Anul trecut, pe 12 iulie, se lansa in SUA cartea A Dance with Dragons, volumul 5 al seriei Cantec de Gheata si Foc a lui George RR Martin.

Tot anul trecut, pe 21 decembrie, editura Nemira lansa Dansul Dragonilor, editite hardcover.

Nu toti fanii romani si-au cumparat volumul deoarece si-l doreau in format paperback, pentru a pastra integritatea seriei pe care o aveau deja. La cererea lor, Nemira a promis lansarea unei editii softcover a cartii cu numarul 5. Asadar, Dansul Dragonilor, versiunea paperback este deja disponibila pentru precomanda, urmand sa ajunga in bibliotecile noastre incepand cu 30 septembrie 2012.

(Pentru a precomanda, click aici sau pe imagine.)