Recenzie: Sacrificiu final (Academia Vampirilor #6)

Pe scurt: Mi-a placut. Pe "lung"...:

Rezumat:
Deja mi-e din ce in ce mai greu sa scriu rezumate pentru cartile din serii pentru ca stau mult timp intrebandu-ma ce sa scriu in asa fel incat sa nu dau spoilere. De data asta o sa trisez si o sa va prezint rezumatul "oficial". Ma revansez in My view, unde o sa scriu mult si personal ;)

"Ultimul episod cutremurator de la Academia Sf. Vladimir. Zarurile au fost aruncate. Crima. Dragoste. Gelozie. Si sacrificiu final. Regina a murit si lumea Moroilor nu va mai fi niciodata la fel. Pe Rose, victima unei inscenari, o asteapta o executie nedreapta - se pare ca nici chiar Dimitri nu o va mai putea salva acum... Iar Lissa este implicata intr-o lupta pe viata si pe moarte pentru tronul regal. Fetele se vad nevoite sa se bazeze pe dusmani si sa-i puna sub semnul intrebarii pe cei in care aveau incredere... Dar daca singura solutie ar fi de fapt sa jertfeasca ceea ce este mai important pentru ele? Sa se sacrifice una pe alta."
Sursa
My view:
In primul rand, intreaga excursie Rose - Dimitri mi s-a parut simultan superba si enervanta. Ceea ce se intampla era superb. Ceea ce gandea Rose si concluziile pe care le tragea m-au enervat enorm. Aici am facut din nou diferenta intre o carte scrisa prost si un personaj prost. Ca sa nu existe neclaritati: cartea e buna, Rose imi displace. Am afirmat in recenzia volumul 5 ca mi se pare o egoista fara suflet, continui sa cred asta si mi s-a reintarit convingerea. Cel mai rau ma deranjeaza modul in care ii joaca pe degete pe Adrian si pe Dimitri. Mi se pare ca ea si marea majoritatea a eroinelor din cartile YA (sau cel putin din ce am citit eu) transmit o idee foarte gresita despre tinerele indragostite. Guys, scopul nostru in viata nu e sa chinuim doi sau mai multi tipi simultan si sa victimizam pentru ca nehotararea ne macina. Ba eu personal gasesc atitudinea asta puerila.

Revenind... Am spus initial ca excursia mi s-a parut si superba, nu doar enervanta. Pentru ca Dimitri e un zeu. (Macar pe asta a nimerit-o si Rose.) Ii pasa de ea enorm, face totul nu doar ca ea sa fie in siguranta fizic, dar incearca s-o ajute si mental, desi el personal e la pamant. In plus, o crede fericita cu Adrian, deci practic nu vrea nimic de la ea. E cavaler, e altruist, e exact opusul ei... Si in momentul in care decide sa se stapaneasca macar temporar pentru ca nu e corect sa "iei femeia altuia" (de unde si pana unde e fraiera aia femeie e discutabil, dar ma rog), a crescut enorm in ochii mei.

O sa inchei totusi discutia despre astia doi pentru ca desi as putea vorbi secole despre toate scenele care mi-au placut sau nu, concluzia ar fi aceeasi: Rose e degeaba si Dimitri e prea bun pentru ea... Hell, e prea bun sa fie pe bune. Cineva care sufera are nevoie de cineva care sa-l ajute sa se impace cu sine, nu sa stea dupa fundu' unei... Ma abtin.

Exista si doua personaje despre care nu prea am spus nimic si cum mai tarziu e mai bine decat niciodata... Lissa si Christian mi-au placut. Desi uneori mi s-au parut ca sunt neglijate sau sunt folosite doar ca sa se creeze o situatie in care Rose sa mai dea dovada de... nimic, cele doua personaje mi-au placut. Lissa e la fel de altruista ca Dimitri si se poarta la fel de frumos cu Rose, desi nici in cazul asta nu mi se pare ca ea o merita. Totusi, o sa fiu corecta: Rose a ajutat-o de cateva ori. Iar Christian e simpatic. Nu mi-a placut de la inceput, mi se parea ca e rebel degeaba, dar dupa ce a cunoscut-o pe Lissa si si-a descoperit un scop pe care a incercat sa-l atinga tot intr-un mod rebel, dar ceva mai organizat, a devenit extrem de placubil. Si imi place ca e orgolios, mi se pare o calitate in cazul lui.

Finalul cartii in schimb... Dupa Twilight, nu credeam ca un final poate fi mai dezamgitor. Little did I know... Am un singur cuvant cu care sa caracterizez acest final, si acela e "prefabricat". Fiecare cuvant scris dupa ce Rose a fost impuscata mi s-a parut in plus. E impuscata. Moare. The end. De ce a trebuit sa mai urmeze ceva? Raspuns: pentru ca finalul sa semene cu Rose. Adica un final extrem de egoist. Ea iese perfect din tot: il are pe Dimitri, are slujba dorita, dar ceva mai usoara decat credea, si-a cunoscut tatal, s-a impacat cu mama... Toate bune si frumoase pentru ea... si la naiba cu restul!

Singurul lucru care mi-a placut din final a fost discutia ei cu Adrian. Imi pare rau ca mi-a displacut vreodata tipul. Jos palaria pentru reactie, mai ales pentru raspunsul pe care l-a dat cand Rose i-a propus sa ramana prieteni. Iar pentru ca i-a spus "Cand vei fi cu Dimitri in pat, sa te gandesti la mine", tipul merita toate laudele mele. Jos palaria si in fata autoarei, pentru ca i-a iesit un personaj genial.

Asadar, per total, mi-a placut cartea si, desi nu ma asteptam, chiar mi-a placut seria. Insa tot am o mica... sa-i zicem tema de gandire: Rose ii promite la un moment dat lui Sydney ca va vorbi ea cu Abe si ca se va asigura ca el intelege ca toate ideile au fost ale lui Rose... Si totusi, ce se intampla cu Sydney in final?