Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

miercuri, 20 februarie 2013

Ce fac eu acum...

Ma gandesc la ce am vorbit aseara cu Ghanda despre armonie, energie si reconectare cu ceeace imi place. E adevarat ca imi place sa scriu si mai e adevarat si ca in blogul asta am investit energie, dar cand ti se taie firul, pur si simplu ti se taie.

Recunosc ca de multe ori am vrut sa renunt si sa las treaba asa cum e, numai ca ea nu m-a lasat niciodata sa ma dau cu capul de pereti, ci ma tragea de maneca si imi amintea ca nu e chiar atat de rea situatia pe cat o vad eu. Adica butonul pentru "new post" o sa fie vesnic acolo si ca oricand o sa apas pe el o sa imi deschida o fereastra noua unde o sa pot posta tot ce imi trece prin minte. Mda....de parca e usor sa scrii tot ce iti trece prin minte fara sa nu pari smintit sau sarit de pe fix, dar nu ca asta m-a deranjat vreodata :))

In fine, sper ca ati prins ideea principala si motivul absentei mele indelungate, lipsa de chef de viata, lipsa de inspiratie, amestecate cu putina invidie pe gargaunii pe care ii am in cap si putin calcat pe coada in particular, a iesit o catastrofa totala si cea care a suferit in cele din urma am fost eu, pentru ca atunci cand am idei si nu scap de ele, ma supra-solicit si incep sa spun si sa fac prostii si eventual sa fug de responsabilitate, si nici macar nu sunt Spiderman.

Revenind la treburi legate de blog si lasandu-mi personalitatea ranita la oparte, au venit cartile pentru campania vALLuntar asa ca cel mai probabil pana la sfarsitul saptamanii acesteia o sa vin cu recenzia la cartea mea: O Educatie Costisitoare de Nick McDonell, desi sincera sa fiu si cartea pe care a ales-o Ghanda  Ce-as fi eu fara tine? de Guilaume Musso imi face cu ochiul si nu cred ca o sa ma abtin sa nu o citesc, plus ca nu sunt mari, 250 de pagini fiecare, floare la ureche. Si cum am vacanta intersemestriala de 2 saptamani lungi, chiar aveam nevoie de ceva relaxare si sa fac ceeace imi place, corect?

19 comentarii:

  1. Las ca treci tu peste toate, cu totii avem momente bune si proaste!
    Oh ce as vrea si eu 2 saptamani de libertate :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu vreauuuuu! la mine tocmai ce s-a terminat! am intrat in ultimul semestru la facultate si la vara scap de ea!

      Ștergere
    2. Sincera sa fiu eu mai am undeva la trei semestre si ma apuca oarecum melancolia cand ma gandesc ca se va termina inca un capitol din viata mea, plus ca eu am vacanta prelungita de mine, nu e de la facultate, pentru ca pur si simplu ma simt de-a dreptul epuizata dupa o sesiune plina de surprize atat placute, cat si neplacute, motiv pentru care vreau o prerioada doar pentru mine in care sa fac doar ceeace imi place si fara obligatii desigur ^^

      Ștergere
    3. ei da...ai dreptate daca se incheie cate un capitol din viata ne apropiem si mai mult de asumarea raspunderilor si responsabilitatilor, viata de adult....

      Ștergere
    4. Odata si odata tot tre sa ni le asumam , mai devreme sau mai tarziu

      Ștergere
    5. crezi? sunt unii care constintizeaza mult prea tarziu sau mai rau nu constientizeaza niciodata

      Ștergere
    6. ma refeream la noi ca oameni , eu nu-i numesc oameni pe cei care nu-si asuma responsabilitatile

      Ștergere
  2. Stările astea vin și trec, și după vin alte chestii, știu cum e:))
    A, și lectură plăcută :D

    RăspundețiȘtergere
  3. stai linistitaaa, cate stari de acest fel nu am si eu....cateodata imi vine sa renunt la toate proiectele unde sunt implicata, si apoi imi dau seama ca nu e bine, cateodata vreau sa fug de responsabilitati, dar imi dau seama ca nu mai sunt un copil si trebuie sa imi asum responsabilitatile pentru ceea ce fac! cartile alese sunt super asa ca spor la citit! nu le-am citit insa suna bine dupa titlu! relax take it easy!

    RăspundețiȘtergere
  4. da se incheie un capitol da nu mai fiti asa triste poate incepe unul mai frumos

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu privesc lucrurile intocmai, gandeste-te ca fiecare pas inainte ne aduce mai aproape de batranete si implicit de moartea iminenta

      Ștergere
    2. Daca e sa mori,mori intr-un accident , maine sau in seara asta

      Ștergere
    3. iti pica o caramida din cap cand iesi din casa:))

      Ștergere
    4. :))) stiam faza cu ghiveciu de flori ca e mai probabil

      Ștergere
  5. Si cand ma gandesc ca totul era doar o pasa proasta...am ajuns sa vorbim despre moarte...trist. Let's smile, is better like this :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca ar cam trebui sa schimbam subiectul

      Ștergere
    2. eu de obicei cand am pase proaste ma gandesc si la moarte si la faptul ca trebuie sa trec peste momentele grele fiindca viata e frumoasa

      Ștergere
    3. ar trebui sa te gandesti la lucruri frumoase in acele momente , nu sa te gandesti la ce e mai urat

      Ștergere
  6. Guilaume Musso, Cecilia Ahern si Nicholas Sparks sunt MUST HAVE in biblioteca oricui, bineinteles si in a mea, dar cand:)))

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.