Ce fac eu acum...

Ma gandesc la ce am vorbit aseara cu Ghanda despre armonie, energie si reconectare cu ceeace imi place. E adevarat ca imi place sa scriu si mai e adevarat si ca in blogul asta am investit energie, dar cand ti se taie firul, pur si simplu ti se taie.

Recunosc ca de multe ori am vrut sa renunt si sa las treaba asa cum e, numai ca ea nu m-a lasat niciodata sa ma dau cu capul de pereti, ci ma tragea de maneca si imi amintea ca nu e chiar atat de rea situatia pe cat o vad eu. Adica butonul pentru "new post" o sa fie vesnic acolo si ca oricand o sa apas pe el o sa imi deschida o fereastra noua unde o sa pot posta tot ce imi trece prin minte. Mda....de parca e usor sa scrii tot ce iti trece prin minte fara sa nu pari smintit sau sarit de pe fix, dar nu ca asta m-a deranjat vreodata :))

In fine, sper ca ati prins ideea principala si motivul absentei mele indelungate, lipsa de chef de viata, lipsa de inspiratie, amestecate cu putina invidie pe gargaunii pe care ii am in cap si putin calcat pe coada in particular, a iesit o catastrofa totala si cea care a suferit in cele din urma am fost eu, pentru ca atunci cand am idei si nu scap de ele, ma supra-solicit si incep sa spun si sa fac prostii si eventual sa fug de responsabilitate, si nici macar nu sunt Spiderman.

Revenind la treburi legate de blog si lasandu-mi personalitatea ranita la oparte, au venit cartile pentru campania vALLuntar asa ca cel mai probabil pana la sfarsitul saptamanii acesteia o sa vin cu recenzia la cartea mea: O Educatie Costisitoare de Nick McDonell, desi sincera sa fiu si cartea pe care a ales-o Ghanda  Ce-as fi eu fara tine? de Guilaume Musso imi face cu ochiul si nu cred ca o sa ma abtin sa nu o citesc, plus ca nu sunt mari, 250 de pagini fiecare, floare la ureche. Si cum am vacanta intersemestriala de 2 saptamani lungi, chiar aveam nevoie de ceva relaxare si sa fac ceeace imi place, corect?

Ce fac eu acum...

Nu am crezut ca o sa mai am o astfel de postare, dar se pare ca m-am inselat, iar ceeace vreau sa va spun in seara asta, poate ca o sa sune putin cam ciudat, dar cred ca a venit vremea sa faceci cunostinta si cu mine.

E adevarat ca am fost cam inactiva in ultimul timp, motiv pentru care pe umerii Ghandei a picat toata responsabilitatea blogului si careia ii multumesc. adica uitati-va cata lume e aici, avem peste 100 de persoane care ne urmaresc prin GFC, peste 64 de mii de vizualizari si 5000 de comentarii. Sunt chiar fericita sa vad acest lucru si multumesc tuturor!

Acum stau in varful patului, ascult muzica (Lenny Karvitz - American Woman, pentru cine este curios), ma uit cu un ochi la tv la reportajele despre Sergiu Nicolaescu si va impartasesc gandurile mele. Va vine sa credeti ca orice inceput are un sfarsit? Adica eu am crescut cu Sergiu Nicolaescu, am studiat la aceeasi scoala ca si el, si nu m-ar surprinde daca cineva mi-ar spune ca am avut si aceeasi sala de clasa si acum s-a dus. Este trist si din pacate nu este singurul. Insa de Sergiu Nicolaescu o sa imi amintesc mereu zambind, pentru ca filmele lui nu vor muri niciodata. Adica in seara asta am fost la plimbare si la intoarcerea acasa, am vazut o coada imensa la cinematograful orasului, care ii poarta numele, si chiar ma intrebam ce e acolo. Raspunsul? Pai...toata noapte se ruleaza filme cu domnia lui si intrarea este gratuita, deci locurile sunt limitate si o multime de fani. Mult succes la gasit un loc!

Asa si cu blogul, ma gandesc ca in ziua in care l-am facut, nu m-am gandit niciodata daca intr-adevar va avea succes. A fost un impuls pe care mi l-au dat Simona si Madalina si daca la inceput postam cu draga inima, pe parcurs am trecut prin o multime de stari, motiv penru care imi pierdusem condeiul si dorinta de a mai posta. Of...omul este o fire atat de sensibila, incat nici acum nu inteleg de ce este legal sa fim atat de vulnerabili. Nu spun ca o sa postez continuu, dar o sa incerc sa ma gandesc mai mult la postari si sa imi reevaluez ideile. Cine stie? Poate o sa am o idee buna si poate iese ceva bun in cele din urma.

Mai devreme am spus ca orice inceput are un sfarsit, dar nu si ca orice sfarsit este un nou inceput. Acum chiar as vrea sa stiu care este acest inceput. Spre exemplu azi am facut curatenie in cufarul cu minuni al buncii si am gasit cateva titluri care mi-au atras atentia. Sunt carti vechi, fara coperti, dar cine stie? Poate ascund comori inauntru, abia astept sa le citesc si sa va spun ce impresie mi-au lasat. Pentru inceput citesc Talismanul de Walter Scott, nici nu am cautat-o pe goodreadssa vada daca exista. Cartea este ft veche si coperta abia daca mai este lizibila, dar personajul seamana super mult cu Mircea cel Batran, cel care este interpretat de Sergiu Nicolaescu (si iar ne intoarcem la el). Sa vedem ce va fi.

Si sa nu uit, aceasta ultima parte este pentru Dani, care mereu vine cu un argument impotriva postarilor mele libere. Acum am inteles de ce le fac si motivul nu este acelasi ca cel pe care il crezi tu. Gandeste-te ca postarile mele si ale Ghandei sunt ca niste carti: au aceeasi esenta, actiune, dar cu personaje, autori si sentimente diferite. E ca si cum ar fi o poveste de dragoste cu vampiri: o fata umana, se indragosteste de n baiat vampir si sfarsesc impreuna pentru o eternitate. Lucrul acesta il intalnim in toate cartile de acest gen, dar autorii sunt diferiti, iar cand au scris acea carte, nu au facut-o pentru a dovedi ceva, au vrut pur si simplu sa isi spuna povestea, intr-un fel asemanator, pentru ca asa vor fi intelesi de cititori. La fel si eu, daca postarile mele libere seamana cu ale ei, nu inseamna ca vreau sa o plagiez sau ca dau dovada de neinspiratie totala, ci pentru ca vreau sa transmit ceva, prin aceeasi metoda ca si ea. Si daca nu mi-as spune propriile ganduri, atunci nu m-as simti bine, pentru ca eu chiar vreau sa va spun ce gandesc. Mai rar, dar vor mai fi astfel de postari!

Ce fac eu acum...

Stiu ca titlul postarii seamana foarte mult cu un topic pe care il intalnim adesea pe forumuri la sectiunea jocuri, insa eu nu am de gand sa ma joc, ci pur si simplu sa scriu ca sa ma "descarc". Este foarte posibil ca aceasta postare sa arate ca un jurnal, dar eu vreau sa fie mai mult o postare libera. Un fel de discutii de vineri spre sambata seara/dimineata nici nu mai stiu sa ma exprim :))

Nu stiu cati dintre voi ati cumparat ultimele doua reviste Bravo Girl (cele cu seria "Casa Noptii"), dar eu le-am luat, pentru ca intr-adevar vreau seria asta in biblioteca si nu stiam cum sa fac sa o am mai repede. Vara trecuta am citit "Semnul" si mi-a placut. Vreau sa spun ca am mai mentionat intr-o postare ca mi-a fost un tovaras extraordinar pe tren cand nu dormeam. Nu vreau sa ii fac recenzie (inca) dar chiar imi place stilul autoarelor: simplu, scurt, la obiect, cu o actiune usor previzibila, dar pana acum nu am gasit ceva care sa ma "racaie pe retina", asa ca azi cand m-am apucat in metrou spre facultate sa citesc "Tradarea" pana la sfarsitul cursurilor citisem deja uneva la 100 de pagini (86, dar daca nu adorm, o sa ajung la suta curand). E o carte de buzunar interesanta, usoara si care te lasa sa fii atent la teoria consumatorului la marketing sau la scrisoarea de recomandare a unui fost angajat de la engleza si ca bonus am prins in zbor si cateva barfe dintre colege si o discutie foarte aprinsa despre "serialul-feomen" Jurnalele Vampirilor, care apropo nu vi se pare ca devine din ce in ce mai comercial?

Nu prea stiu exact ce vreau sa spun, pentru ca am foarte multe idei in cap. Adica uitati-va putin la mine, am inceput sa vorbesc despre "Casa Noptii" si m-a cuprins furia pe scenarista serialului Jurnalele Vampirilor, care se complica prea mult sa isi pastreze fanii (parerea mea). Poate ca daca as face asta mai des, as avea ceva mai multa ordine in ganduri si asa as afla si parerile voastre despre subiectele care ma rod pe interior.

Apropo, ca sa nu uit ideea, felicitarile mele Ghandei pentru tema de iarna si ca a reparat GFC-ul, nu stiu cum a rusit, dar a facut-o si pe asta.

A venit..

...toamna. Da nu va uitati atat de ciudat la primul cuvant din postare, pentru ca eu pur si simplu ador toamna si sunt in al noualea cer ca a venit in cele din urma.

Pe langa faptul ca toamna in padure toate culorile mele preferate se imbina armonios, incep ploile marunte si lungi care ma indeamna sa stau in dreptul ferestrei si sa visez cu ochii deschisi la diverse scenarii romantice pe care le-am intalnit in carti sau pe care le-am trait.
Din punctul meu de vedere, cele mai reusite peisaje sunt cele din toamna, cand temperatura este numai buna pentru a face plimbari in natura si sa imortaliezezi natura fie prin fotografie, fie in stilul clasic cu o pensula (deja iar visez cu ochii deschisi la baieti sensibili cu suflet de artist).

Mai incepe si scoala, da poate ca suna ciudat si deloc atragator, dar eu ador sa merg la scoala toamna (nu stiu de ce, dar de la 1 Decembrie ma prinde febra chilului). Si exceptand testele si plictiseala de la ore in care profesorii incep sa vorbeasca vrute si nevrute, e chiar dragut la scoala daca ai persoanele potrivite pe langa tine.

V-am spus cat ador ploile de toamna? Racoare si un soare deloc arzator, ci bland si cu o caldura care iti atinge pielea ca o sarutare si priviti luna, este portocalie, intocmai ca toamna. Si da Ghanda este un geniu al fotografiei, dar si mie imi place sa imortalizez chestii, cum ar fi micile shoot-uri de pe marginea postarii. Sunt poze de acum doi ani cred, dar sunt preferatele mele si sunt mandra de ele.

Nu stiu de ce am impresia, dar toamna asta voi citi ceva mai mult decat mi-am propus (cel putin voi reciti Academia Vampirilor, caci mi-e dor de Dimitri si ceva actiune dintr-o scoala), plus ca va datorez mai multe recenzii. Asa ca urati-mi noroc si nu uitati de noi nici in aceasta toamna.

P.S. in poza din stanga sunt eu :D

Ce e nou?

Hey dragilor, Andruska here. Stiu ca a trecut ENORM de mult timp de cand nu am mai intrat, insa tot nu am Internet si pe langa asta am si examene & stuff.

Ce vroiam sa subliniez prin aceasta postare este ca-i multumesc colegei-prietenei-surorii mele de suflet Ghanda pentru ca nu a lasat blogul in paragina. Si....sa va intreb care este ultima sau care sunt ultimele carti achizitionate de voi? Sa zicem ca este un sondaj de opinie, care se va incheia cu o surpriza, eu zic ca destul de placuta.

Lumea s-a vampirizat intr-un stil modern

Buna tuturor, din moment ce astazi am inceput curatenia de primavara, ma gandeam ca odata pe luna sa fac eu o rubrica "spontana" in care sa purtam discutii diverse. Iar cea din luna aprilie va fi pe tema vampirilor.

Ceeace a inceput ca o frumoasa poveste dintre vampirul Edward si Bella, s-a extins in febra Jurnalelor Vampiprilor, True Blood, Academia Vampirilor si asa mai departe.
Povestile se repeta mereu: un vampir se indragosteste de o muritoare, iar ambii sfarsesc impreuna. Clasic si oarecum putin cam siropos, nu credeti?
Sincer imi este dor de o poveste de groaza cu clasicii vampiri, cei care mor la usturoi, cruci, apa sfintita si ard in lumina soarelui. Mi-e dor de miturile vechi cum ca vampirii ies in noptile cu luna se transforma in lilieci si ataca fecioare mult prea naive care umbla noapte, iar pe cele frumoasa le transforma in sclavele lor pe vecie.Voi ce povesti preferati? Clasicul sau lapislazulii si stralucirea in soare?

Mie imi plac ambele, dar cred ca intr-o masura mai mare as prefera o carte clasica.

By Andruska

Buna lume, ce mai faceti?

Sincer eu nu prea stiu ce fac. Citesc "Dune" de Frank Herbet de la Editura Nemira (o editie mai veche) si e super interesanta care imi place mult.
Momentan sunt in sesiune si nu am mai avut timp sa imi afisez activitatea mea literara, caci nu prea am ce (doar daca nu vreti sa va vorbesc despre management, matematica, microeconomie and so on). Insa la sfaristul lunii februarie, inceputul lunii martie, vor veni cu noutati (recenzii & concursuri) plus ca vreau sa va anunt ca in curand voi organiza un concurs mare, cu un premiu pe masura.

Hint: se va lansa curand un film dupa o serie de carti

Daca v-ati prins, felicitari, iar daca nu....atunci surpriza va fi si mai mare.

Altceva? Ma gandesc sa fac un nou design si astept sugestii si propuneri. La urma urmei este si blogul vostru, unde parerea voastra conteaza.

Era sa uit: ii multumesc Ghandei pentru ca a fost un blogger activ si ca nu ne-a uitat postand in continuare noutatile editoriale si vreau sa-i cer scuze atat ei, cat si voua ca nu am mai intrat.