Disclaimer: e recenzia ultimei cărți din serie, nu a filmului. Știu, sunt ultimul blogger de pe fața pământului care a citit cartea asta. Ideea e că am avut o relație destul de ciudată cu întreaga serie: prima carte mi s-a părut destul de bună, dar cam Jocurile Foamei Reloaded, iar pe celelalte le-am citit ca să văd dacă e sau nu tot JF. Nu e, dar nu mai sunt așa sigură dacă asta e un lucru bun sau nu...
Povestea:
Acum că adevărul despre modul cum a luat naștere modelul facțiunilor a ieșit la iveală, întregul oraș Chicago e la pământ. Sistemul facțiunilor a fost distrus, Evelyn Johnson preluând conducerea orașului și încercând să instaureze o nouă ordine. Totuși, războiul civil e abia la început, pentru că sunt destui care nu sunt de acord cu Evelyn și cu noile ei legi.
Tris însă are probleme mult mai mari, deoarece o dată cu aflarea adevărului despre trecutul orașului și al ei însăși, tânăra vrea să ajungă dincolo de zidul exterior al orașului. Însă acolo descoperă o lume complet străină, în care și ea și Tobias trebuie să învețe să se descurce și, mai presus de atât, să descopere cine le spune adevărul și cine nu, pentru că soarta orașului lor ar putea avea probleme mai mari decât faptul că pacea a fost distrusă.
Părerea mea:
Când am vrut să mă apuc de citit Experiment, mi-am dat seama cât de mult timp a trecut de când Insurgent pentru că nu-mi mai aminteam aproape nimic. Mi-am recitit recenziile, în special pe cea de la volumul al doilea, dar nu m-au ajutat prea tare (în schimb, am râs enorm când am văzut că am scris despre Insurgent că a fost memorabil deși nu reușeam să-mi amitesc decât două scene). Prin urmare, am recitit primele două volume și imediat după, am citit și finalul seriei, așa că n-o să vorbesc doar despre ultimul volum, ci o să mă refer mai mult la serie, ca întreg. Totuși, înainte vreau să spun câteva cuvinte despre titlu, pentru că tot Internetul românesc a erupt când s-a anunțat faptul că volumul trei se va numi Experiment și nu Loial, Loialant sau vreun alt sinonim. Mie mi s-a părut legitimă alegerea lui Shauki de la început (Loialant? Pe bune?), dar acum că am și citit romanul, mi se pare foarte potrivită.
Revenind la serie, spuneam că atunci când am început-o, mi s-a părut că e un fel de Jocurile Foamei, că autoarea a văzut o rețetă de succes și a aplicat-o. Singurul lucru care lipsea era triunghiul amoros, dar altfel, cartea nu mi s-a părut în niciun fel originală. Totuși, pe măsură ce volumele apăreau în străinătate, deși am încercat să mă țin departe de spoilere, tot am aflat câte ceva, destul cât să încep să cred că s-ar putea ca, în final, cartea să nu fie Jocurile Foamei v2.0, ci ceva complet diferit. Și, în final, chiar e o serie diferită, are elementele ei de originalitate, îmbinate destul de coerent. E o lume care funcționează în felul ei și în felul ei, e ok.
Totuși, nu e neimpresionantă până la capăt, are momentele ei extrem de reușite. Cel mai important dintre ele e finalul. Din păcate, știam dinainte ce urmează să se întâmple (deși am încercat foarte tare să nu aflu... mulțumesc, Internet -_-), așa că n-am fost surprinsă prea tare, deși nu s-a întâmplat nici cum, nici când credeam eu. Totuși, deși știam ce urma să se întâmple, autoarea a reușit totuși să mă emoționeze, au fost câteva pagini în care am lăsat deoparte orice probleme am avut cu romanul sau cu seria și am plâns pur și simplu. Pe bune, atunci când cel care pierde își pune emoțiile pe tapet, mă afectează incredibil de mult.
Daaaar probleme au fost destule, cea mai enervantă dintre ele fiind alegerea autoarei de a folosi două personaje pe post de narator în acest volum. După ce mă obișnuisem cu vocea lui Tris, mi-a fost greu să încerc să jonglez între punctul ei de vedere și cel al lui Tobias... ma ales că sunt identice! Am avut multe momente în care efectiv pierdeam șirul, uitam în capul cui mă aflu și trebuia să caut puțin ori un pronume de gen, ori chiar să merg la început de capitol să văd cine se presupunea că povestește. Am mai citit romane cu mai mulți naratori și unele chiar mi-au plăcut, dar dacă alegi să mergi cu mai multe voci, fă-le diferite! Înțeleg că Tris și Four sunt împreună pentru că au multe lucruri în comun, dar au trăit vieți diferite, deci nu mă aștept să gândească - sau să povestească - în exact același mod.
Și apropo de ei doi... guys, relația voastră e oribilă. Încă din volumul doi, dar mai ales în volumul 3 mă întrebam serios de ce mai sunt împreună când nu-și spun absolut nimic. Nu am reușit să pricep niciodată minciunile sau jumătățile de adevăr într-o relație cu pretenții de seriozitate. Sunteți în primul rând parteneri, ceea ce înseamnă că ar trebui să vă ajutați unul pe altul, dar și să aveți încredere în celălalt și în ajutorul lui. Așa că vorbiți unul cu celălalt, vorbiți atunci când trebuie, nu după luni de zile în care ați ascuns adevărul, nu după ce partenerul a aflat adevărul din alte surse, vorbiți!! Și nu, nu cred în prostiile cu protejatul partenerului, mai ales între Tris și Tobias. Sunt doi Neînfricați, motivul pentru care sunt împreună e că-și admiră unul altuia forța... așa că nu vă mai protejați între voi și vorbiți, frustranților! Altfel relația voastră e degeaba, iubirea voastră devine doar o minciună călduță pe care o spuneți alături de toate celelalte jumătăți de adevăr.
Totuși, punând totul în balanță, seria asta nu mi-a lăsat un gust amar. A avut acțiune în doze mari, întorsături de situație din când în când, destule discuții despre ordinea socială, dar și despre ceea ce înseamnă să fii om, a prezentat și câteva probleme de morală și etică... a fost ok, mi-a făcut plăcere s-o citesc, probabil o să-mi amintesc vag câteva detalii și peste ani de zile (nu din volumul 2, totuși, aparent acela e gaura neagră a tuturor amintirilor mele) și poate o s-o recomand din când în când celor care vor să citească o serie interesantă, dar ușurică.
Și pentru că sunt ultima persoană de pe fața pământului care a citit cartea asta (serios, până și tata a citit-o înaintea mea), sunt curioasă vouă cum vi s-a părut? Și ce așteptări aveți de la filme, credeți că o să iasă ok, sau o să se vadă că a fost împătțit în două și lungit doar de dragul încasărilor?
Povestea: Acum că adevărul despre modul cum a luat naștere modelul facțiunilor a ieșit la iveală, întregul oraș Chicago e la pământ. Sistemul facțiunilor a fost distrus, Evelyn Johnson preluând conducerea orașului și încercând să instaureze o nouă ordine. Totuși, războiul civil e abia la început, pentru că sunt destui care nu sunt de acord cu Evelyn și cu noile ei legi.
Tris însă are probleme mult mai mari, deoarece o dată cu aflarea adevărului despre trecutul orașului și al ei însăși, tânăra vrea să ajungă dincolo de zidul exterior al orașului. Însă acolo descoperă o lume complet străină, în care și ea și Tobias trebuie să învețe să se descurce și, mai presus de atât, să descopere cine le spune adevărul și cine nu, pentru că soarta orașului lor ar putea avea probleme mai mari decât faptul că pacea a fost distrusă.
Părerea mea:
Când am vrut să mă apuc de citit Experiment, mi-am dat seama cât de mult timp a trecut de când Insurgent pentru că nu-mi mai aminteam aproape nimic. Mi-am recitit recenziile, în special pe cea de la volumul al doilea, dar nu m-au ajutat prea tare (în schimb, am râs enorm când am văzut că am scris despre Insurgent că a fost memorabil deși nu reușeam să-mi amitesc decât două scene). Prin urmare, am recitit primele două volume și imediat după, am citit și finalul seriei, așa că n-o să vorbesc doar despre ultimul volum, ci o să mă refer mai mult la serie, ca întreg. Totuși, înainte vreau să spun câteva cuvinte despre titlu, pentru că tot Internetul românesc a erupt când s-a anunțat faptul că volumul trei se va numi Experiment și nu Loial, Loialant sau vreun alt sinonim. Mie mi s-a părut legitimă alegerea lui Shauki de la început (Loialant? Pe bune?), dar acum că am și citit romanul, mi se pare foarte potrivită.
Revenind la serie, spuneam că atunci când am început-o, mi s-a părut că e un fel de Jocurile Foamei, că autoarea a văzut o rețetă de succes și a aplicat-o. Singurul lucru care lipsea era triunghiul amoros, dar altfel, cartea nu mi s-a părut în niciun fel originală. Totuși, pe măsură ce volumele apăreau în străinătate, deși am încercat să mă țin departe de spoilere, tot am aflat câte ceva, destul cât să încep să cred că s-ar putea ca, în final, cartea să nu fie Jocurile Foamei v2.0, ci ceva complet diferit. Și, în final, chiar e o serie diferită, are elementele ei de originalitate, îmbinate destul de coerent. E o lume care funcționează în felul ei și în felul ei, e ok.
Totuși, nu e neimpresionantă până la capăt, are momentele ei extrem de reușite. Cel mai important dintre ele e finalul. Din păcate, știam dinainte ce urmează să se întâmple (deși am încercat foarte tare să nu aflu... mulțumesc, Internet -_-), așa că n-am fost surprinsă prea tare, deși nu s-a întâmplat nici cum, nici când credeam eu. Totuși, deși știam ce urma să se întâmple, autoarea a reușit totuși să mă emoționeze, au fost câteva pagini în care am lăsat deoparte orice probleme am avut cu romanul sau cu seria și am plâns pur și simplu. Pe bune, atunci când cel care pierde își pune emoțiile pe tapet, mă afectează incredibil de mult.
Daaaar probleme au fost destule, cea mai enervantă dintre ele fiind alegerea autoarei de a folosi două personaje pe post de narator în acest volum. După ce mă obișnuisem cu vocea lui Tris, mi-a fost greu să încerc să jonglez între punctul ei de vedere și cel al lui Tobias... ma ales că sunt identice! Am avut multe momente în care efectiv pierdeam șirul, uitam în capul cui mă aflu și trebuia să caut puțin ori un pronume de gen, ori chiar să merg la început de capitol să văd cine se presupunea că povestește. Am mai citit romane cu mai mulți naratori și unele chiar mi-au plăcut, dar dacă alegi să mergi cu mai multe voci, fă-le diferite! Înțeleg că Tris și Four sunt împreună pentru că au multe lucruri în comun, dar au trăit vieți diferite, deci nu mă aștept să gândească - sau să povestească - în exact același mod.
Și apropo de ei doi... guys, relația voastră e oribilă. Încă din volumul doi, dar mai ales în volumul 3 mă întrebam serios de ce mai sunt împreună când nu-și spun absolut nimic. Nu am reușit să pricep niciodată minciunile sau jumătățile de adevăr într-o relație cu pretenții de seriozitate. Sunteți în primul rând parteneri, ceea ce înseamnă că ar trebui să vă ajutați unul pe altul, dar și să aveți încredere în celălalt și în ajutorul lui. Așa că vorbiți unul cu celălalt, vorbiți atunci când trebuie, nu după luni de zile în care ați ascuns adevărul, nu după ce partenerul a aflat adevărul din alte surse, vorbiți!! Și nu, nu cred în prostiile cu protejatul partenerului, mai ales între Tris și Tobias. Sunt doi Neînfricați, motivul pentru care sunt împreună e că-și admiră unul altuia forța... așa că nu vă mai protejați între voi și vorbiți, frustranților! Altfel relația voastră e degeaba, iubirea voastră devine doar o minciună călduță pe care o spuneți alături de toate celelalte jumătăți de adevăr.
Totuși, punând totul în balanță, seria asta nu mi-a lăsat un gust amar. A avut acțiune în doze mari, întorsături de situație din când în când, destule discuții despre ordinea socială, dar și despre ceea ce înseamnă să fii om, a prezentat și câteva probleme de morală și etică... a fost ok, mi-a făcut plăcere s-o citesc, probabil o să-mi amintesc vag câteva detalii și peste ani de zile (nu din volumul 2, totuși, aparent acela e gaura neagră a tuturor amintirilor mele) și poate o s-o recomand din când în când celor care vor să citească o serie interesantă, dar ușurică.
Și pentru că sunt ultima persoană de pe fața pământului care a citit cartea asta (serios, până și tata a citit-o înaintea mea), sunt curioasă vouă cum vi s-a părut? Și ce așteptări aveți de la filme, credeți că o să iasă ok, sau o să se vadă că a fost împătțit în două și lungit doar de dragul încasărilor?
Nici eu nu am citit a treia carte, așa că nu ai fost singura. Problema este că la mine, în timp, interesul pentru trilogia asta s-a diminuat considerabil. Și citindu-ți recenzia, nici mă aș mai face-o vreodată. Nu că m-ar fi influențat mult ceea ce ai scris, dar mi-a confirmat unele dubii pe care le aveam la început. Este o trilogie ok, dar nu cred că ar fi mai mult de atât. Au fost și sunt distopii mult mai bune.
RăspundețiȘtergereMă bucur că te-am ajutat, dar dacă vreodată te apucă și pe tine ca pe mine cheful de a termina seriile începute, trilogia asta merită reluată într-o vacanță sau într-o perioadă relaxantă când ai chef de ceva ușor :)
Ștergere