Recenzie: Lumina ce se stinge - George RR Martin

Cand am aflat ca Nemira intentioneaza sa publice primul roman al lui George RR Martin, am inceput sa numar zilele pana cand il voi putea cumpara si "devora". Imediat ce am facut rost de el, m-am scufundat in lumea incredibila a lui Martin... si am regretat inca o data ca toate cartile trebuie sa se termine si ca trebuie sa ma intorc la realitate.

Rezumat:
Worlon nu a fost niciodata o lume in adevaratul sens al cuvantului. N-a apartinut niciodata unei stele, urmandu-si drumul prin galaxie fara sa faca parte din niciun sistem planetar. Perioada ei de glorie a fost in apropierea unui sistem de stele numit Coroana Iadului, cand gheata de la suprafata planetei s-a topit si pentru cativa ani, viata a inflorit si oamenii au venit pe Worlon, intr-un Festival continuu... Dar Festivalul s-a incheiat si Worlon se indreapta spre inevitabilul ei amurg, spre moarte si apoi spre parasirea Galaxiei, o calatorie fara intoarcere in imensul vid interstelar.
Personajul principal al romanului, Dirk t'Larien are un destin asemanator cu al planetei: a trait o perioada incredibil de fericita alaturi de Gwen Delano - pe care o poreclise Jenny - marea iubire a vietii sale care insa a ales sa-l paraseasca. In cei 7 ani scursi de atunci, viata lui a fost un amurg continuu, el pierzand incet toate caracteristicile omului vesel, luminos, care fusese alaturi de Jenny a lui. Asadar, atunci cand ea il cheama, in Dirk infloreste licarul sperantei... care nu se stinge nici macar cand afla ca intre timp ea s-a casatorit. Jaan, sotul ei provine dintr-o cultura in care femeile sunt simple obiecte, iar Dirk simte ca este de datoria lui s-o salveze pe Jenny.

My view:
Pe langa simbolistica evidenta a sfarsitului si pe langa descrierea ciocnirii unor culturi incompatibile, romanul abordeaza si o tema extrem de interesanta, sintetizata superb de Martin in cateva randuri: Da un nume unui lucru, iar lucrul acela se va transforma cumva, ajungand sa se contopeasca cu acel nume. Toate adevarurile se gasesc in nume, si toate minciunile deopotriva, caci nimic nu denatureaza mai mult ca un nume incorect, un nume nepotrivit care poate schimba si realitatea si aparentele. Problema numelor constituie drama personajului Gwen, personaj care m-a impresionat in mod deosebit, ea fiind incapabila sa-si gaseasca locul. Indragostita de Dirk, n-a putut suporta faptul ca el o iubea pe Jenny, personalitate in care Gwen nu s-a putut regasi. Ulterior, ea a considerat ca isi gasise locul alaturi de Jaan, insa desi acesta ii respecta si foloseste numele, o data cu "casatoria", ea a devenit si betheyna, termen ce semnifica, de fapt, o femeie aflata sub protectia - si in posesia - unui barbat. Si, desi tine la Jaan, Gwen nu se identifica nici cu aceasta denumire...

Totusi, ceea ce admir cel mai mult la acest roman este migala cu care a fost scris. Nu exista niciun nume de planeta aruncat la intamplare, niciun termen inventat fara sa fie explicat. Toate sunt documentate intr-o anexa la sfarsit, oferind greutate si realism romanului. Astfel, George RR Martin demonstreaza in acest prim roman al sau ca nu vrea sa faca nimic pe jumatate, lucru pe care il consider demn de respect, daca nu de admiratie. Cartea e un must-read pentru toti fanii lui GRRM si pentru oricine apreciaza un SF de calitate.