Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

marți, 18 decembrie 2012

Recenzie: Lumina ce se stinge - George RR Martin

Cand am aflat ca Nemira intentioneaza sa publice primul roman al lui George RR Martin, am inceput sa numar zilele pana cand il voi putea cumpara si "devora". Imediat ce am facut rost de el, m-am scufundat in lumea incredibila a lui Martin... si am regretat inca o data ca toate cartile trebuie sa se termine si ca trebuie sa ma intorc la realitate.

Rezumat:
Worlon nu a fost niciodata o lume in adevaratul sens al cuvantului. N-a apartinut niciodata unei stele, urmandu-si drumul prin galaxie fara sa faca parte din niciun sistem planetar. Perioada ei de glorie a fost in apropierea unui sistem de stele numit Coroana Iadului, cand gheata de la suprafata planetei s-a topit si pentru cativa ani, viata a inflorit si oamenii au venit pe Worlon, intr-un Festival continuu... Dar Festivalul s-a incheiat si Worlon se indreapta spre inevitabilul ei amurg, spre moarte si apoi spre parasirea Galaxiei, o calatorie fara intoarcere in imensul vid interstelar.
Personajul principal al romanului, Dirk t'Larien are un destin asemanator cu al planetei: a trait o perioada incredibil de fericita alaturi de Gwen Delano - pe care o poreclise Jenny - marea iubire a vietii sale care insa a ales sa-l paraseasca. In cei 7 ani scursi de atunci, viata lui a fost un amurg continuu, el pierzand incet toate caracteristicile omului vesel, luminos, care fusese alaturi de Jenny a lui. Asadar, atunci cand ea il cheama, in Dirk infloreste licarul sperantei... care nu se stinge nici macar cand afla ca intre timp ea s-a casatorit. Jaan, sotul ei provine dintr-o cultura in care femeile sunt simple obiecte, iar Dirk simte ca este de datoria lui s-o salveze pe Jenny.

My view:
Pe langa simbolistica evidenta a sfarsitului si pe langa descrierea ciocnirii unor culturi incompatibile, romanul abordeaza si o tema extrem de interesanta, sintetizata superb de Martin in cateva randuri: Da un nume unui lucru, iar lucrul acela se va transforma cumva, ajungand sa se contopeasca cu acel nume. Toate adevarurile se gasesc in nume, si toate minciunile deopotriva, caci nimic nu denatureaza mai mult ca un nume incorect, un nume nepotrivit care poate schimba si realitatea si aparentele. Problema numelor constituie drama personajului Gwen, personaj care m-a impresionat in mod deosebit, ea fiind incapabila sa-si gaseasca locul. Indragostita de Dirk, n-a putut suporta faptul ca el o iubea pe Jenny, personalitate in care Gwen nu s-a putut regasi. Ulterior, ea a considerat ca isi gasise locul alaturi de Jaan, insa desi acesta ii respecta si foloseste numele, o data cu "casatoria", ea a devenit si betheyna, termen ce semnifica, de fapt, o femeie aflata sub protectia - si in posesia - unui barbat. Si, desi tine la Jaan, Gwen nu se identifica nici cu aceasta denumire...

Totusi, ceea ce admir cel mai mult la acest roman este migala cu care a fost scris. Nu exista niciun nume de planeta aruncat la intamplare, niciun termen inventat fara sa fie explicat. Toate sunt documentate intr-o anexa la sfarsit, oferind greutate si realism romanului. Astfel, George RR Martin demonstreaza in acest prim roman al sau ca nu vrea sa faca nimic pe jumatate, lucru pe care il consider demn de respect, daca nu de admiratie. Cartea e un must-read pentru toti fanii lui GRRM si pentru oricine apreciaza un SF de calitate.

15 comentarii:

  1. chiar ca un SF de calitate! nota 10 pentru recenzie! Jaan probabil era ceva in gen musulmanilor? fiindca de obicei la aceasta cultura femeia devine un simplu obiect! precizez dinainte ca acest comentariu nu este unul deloc jignitor, rasist sau mai stiu eu de care alta natura(asta ca sa nu imi sara cineva in cap ca atac vre-un cult). am intrebat numai din pura curiozitate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, viziunea e putin asemanatoare cu a musulmanilor, desi un barbat nu poate avea mai multe "sotii", deci nu e chiar acelasi lucru. Plus ca in cultura lor e pus accentul si pe o relatie de "camaraderie" intre doi barbati, care din cate stiu eu nu are echivalent terestru, si e extrem de fascinanta :)
      Chiar e un SF de calitate :)

      Ștergere
    2. :) da si la musulmani ca sa ai maulte trebuie sa ti le permiti mai intai

      Ștergere
    3. nu are echivalent terestru insa eu cred ca mai intalnim genul de baieti prieteni atat de buni incat nu isi pot face nici macar o relatie fiindca sunt genul despre care crezi la un momentdat ca sunt gay desi ei saracii chiar nu sunt:)) doar pentru ca petrec foarte mult timp impreuna

      Ștergere
    4. Aici e ceva mai mult :) Oricum, e fascinanta cultura lor, mie mi-a facut placere s-o descopar detaliu cu detaliu si sa incerc sa le inteleg mentalitatea.

      Ștergere
    5. Din pacate @paun catalina cezarina chiar ai dreptate in privinta baietilor care sunt considerati gay, am si eu nister prieteni si saracii din prea multa timiditate sunt gresit intelesi de restul

      Ștergere
  2. uite ca pe asta n-am citit-o dar pare foarte interesanta si sunt de axord clar este un must read ca atare dau fuguta s-o caut

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poti sa dai click pe coperta sau pe link-urile din recenzie si asa nu mai trebuie sa cauti nimic ;)

      Ștergere
    2. Multumesc de info :) chiar m-ai scapat de multa munca, nu ma gandisem la asta

      Ștergere
  3. „Lumina ce se stinge” cu siguranță o operă de artă, sau cum se spune în limbaj literar: o artă poetică.

    Nu trebuie să ratați cartea lui Martin, fie că sunteți fanii lui, fie ca sunteți fani SF, fie că aveți alte genuri preferate. Dincolo de termenii specifici povestea e una ce merită gustată.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi se pare ceva chiar superb, o vreau si eu. Dar cate nu vreau eu :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) imiiii cred ca niciodata nu as avea sufieciente carti

      Ștergere
    2. nici eu......am o lista lunga pe care mi-as cumpara-o

      Ștergere
    3. Ma tot rog sa faca Doamne Doamne o minune si sa ploua cu carti :)

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.