Recenzie: Furtuna pe Windhaven

Atunci cand vine vorba despre cumpararea unei carti, fiecare cititor are criteriile sale personale. Unii aleg dupa coperta, altii dupa titlu, unii dupa rezumatul de pe spate... desi cred ca de cele mai multe ori e vorba despre o combinatie intre ele. De data asta, eu am ales sa cumpar si sa citesc Furtuna pe Windhaven datorita autorului si nu mi-a parut rau nicio clipa. Din contra...

Rezumat:
Maris traieste pe Windhaven, o planeta in care putinul teren uscat e impartit in multe insulite imprastiate. Pentru a putea comunica, oamenii apeleaza la zburatori, care au mostenit inca de la primii colonisti niste aripi din argint cu ajutorul carora pot zbura pe intinsul marilor. Maris si-a dorit intotdeauna sa zboare, insa ea este doar fiica unui pescar, iar aripile se transmit doar de la zburator la intaiul sau nascut. Dar Maris nu se lasa descurajata si decide sa schimbe traditia si legile. Insa nu s-a gandit niciodata ce efecte vor avea schimbarile asupra intregii lumi...

My view:
E una dintre putinele carti despre care nu-mi pot da seama cat e de buna deoarece n-o pot judeca obiectiv. Intotdeauna m-a fascinat ideea zborului, asa ca am rezonat cu Maris inca din prima clipa. Nu am evadat doar din realitate in lumea acestui roman ci, pentru doua zile, pur si simplu am fost Maris. Imi dau seama ca sunt subiectiva, imi dau seama ca e posibil ca o parte din tensiune si din sentimentele fetei sa fi fost amplificate de propriile mele dorinte si sperante, asa ca va trebui sa judecati voi singuri daca romanul acesta merita 6-7 stele din 5 (cate consider eu ca merita) sau se situeaza la un deloc-impresionant 3/5.

Totusi, exista un element pe care l-am sesizat si care m-a impresionat in ciuda subiectivitatii, si anume atentia la detalii. N-am mai citit nimic de Lisa Tuttle (dar banuiesc ca finalul e meritul ei), insa tind sa cred ca faptul ca Windhaven este o lume in care toate detaliile se imbina fara sa se bata cap-in-cap, in care nicio informatie intamplatoare mentionat nu e in plus, pe scurt, o lume perfect plauzibila i se datoreaza lui George RR Martin si stilului lui superb.

Daca vreodata ati stat privind fix o pasare, incercand sa va imaginati viata ei, incercand sa va puneti in pielea ei, fortandu-va imaginatia sa se desprinda de sol pentru a zbura libera sau daca pur si simplu asociati zborul cu libertatea, atunci trebuie sa cititi Furtuna pe Windhaven! Si daca aveti nevoie de alte criterii, atunci priviti coperta superba, cititi descrierea de pe spate, ganditi-va ca furtuna din titlu e o metafora pentru modul cum Maris schimba Windhaven-ul... si cititi cartea!