Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

luni, 12 martie 2012

The Outer Limits (La limita imposibilului)

Daca vreti cu adevarat sa va delectati cu povesti intunecate, atunci nu exista recomandare mai buna decat acest serial. Desi produs in urma cu ceva timp, povestile sunt atemporale iar efectele speciale nu lasa de dorit. Totusi, un mic sfat: nu-l urmariti prea aproape de ora de culcare, altfel va va fi imposibil sa va scoateti povestea din cap si somnul se va lasa asteptat (vorbesc din proprie experienta).

Am vazut cateva episoade anul trecut, cand serialul a fost difuzat la televizor, dar ieri am vazut pentru prima data primul episod si mi-am reamintit de ce iubesc The Outer Limits.

Fiecare episod incepe simplu, calm, inofensiv: elevi la o scoala, un om la serviciu, o familie in excursie... Orice lucru aparent banal poate fi regasit la inceputul serialului (exista mici exceptii, cand povestea incepe intr-o nava spatiala, spre exemplu, dar astfel de episoade sunt mai rare). Apoi urmeaza genericul, o opera de geniu, dupa parerea mea. Si apoi o voce "din off" spune cateva cuvinte despre o trasatura a oamenilor, despre conditia umana, despre temererile sau dorintele omenirii, despre umanitate in general. Initial, nu e obligatoriu sa vezi legatura intre aceste afirmatii si intamplari. Dar episodul continua.

Si cumva, 40-50 de minute mai tarziu, ai ajuns de la situatia banala la ceva absolut inimaginabil, la ceva neasteptat, dar care reflecta perfect ceea ce afirma acea voce de la inceputul serialului. Voce care se intoarce si reia ideea, ca un fel de morala a povestii. Si in timp ce asculti morala, ai parte de surpriza finala, acel lucru care nu te va lasa sa dormi, lucrul pe care nu ti-l vei putea scoate din minte desi ecranul s-a inegrit si episodul s-a terminat de mult.

Primul episod este ecranizarea nuvelei Regii nisipurilor de George RR Martin, nuvela pe care o gasiti in cartea cu acelasi nume de la editura Nemira. Exista cateva modificari fata de original, in sensul ca povestea nu se petrece ca in carte, pe o planeta straina, ci pe Pamant, iar Kress nu e un colectionar, ci un om stiinta. In rest, in linii mari, povestea a fost respectata. Vocea anunta ca este vorba despre dorinta oamenilor, nevoia chiar, de a fi recunoscuti, nevoia ca munca lor sa fie apreciata.

In acel moment, munca lui Kress pare a fi in pragul dezastrului, proiectul sau fiind anulat, toate materialele si obiectul studiului sau (niste fiinte numite de el regii nisipurilor) inghetate si uitate. El insa reuseste sa fure cateva oua pe care le duce acasa, oferindu-le regilor mediul de care au nevoie pentru a creste si a se dezvolta. Si creaturile incep nu numai sa dea semnele de inteligenta la care Kress sperase, dar castelele lor ii poarta chipul si regii par sa-l venereze. Insa totul vine cu un pret...

Poate unii dintre voi n-au fost convinsi. Poate unii cred ca descriu vreun serial horror si nu gusta genul (nu e cazul, va asigur). Totusi, in final, va rog un singur lucru: o data, cand aveti ceva timp la dispozitie, cautati serialul si incercati sa vedeti primul episod. Va garantez ca va va captiva si ca veti intelege entuziasmul meu in legatura cu el. Si pentru fanii lui George RR Martin si al tuturor lucrurilor inspirate de opera lui, va invit pe forumul dedicat lui si lucrarilor sale.

4 comentarii:

  1. tin minte ca intr-o vreme era serialul asta la televizor,unele erau reusitre altele te faceau sa tremuri de frica

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumim pentru recomandari. Pare interesant serialul. O sa il caut si eu zilele acestea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca este horror eu nu m-as baga sa o citesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu e nimic horror nici in serial si cu atat mai putin in carte. Ceea ce nu te lasa sa dormi e "twist"-ul povestii, nu pentru ca ar fi infricosator in sensul clasic ci pentru ca ceea ce vezi are un impact asupra ta, iti da de gandit mai ales la natura umana. De cele mai multe ori, monstrii suntem noi... Si asta mi se pare si cel mai rau cosmar, dar si cel mai mare adevar al omenirii.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.