Recenzie: Ultima privire (Dincolo de moarte #4)

Povestea:
După ce Andrei a devenit de negăsit, atât Natalia, cât și Garda încearcă să se împace cu dispariția lui, însă Mynis și regulile Strygorrei nu le vor ușura cu nimic problema. Însă plecarea lui are și efecte pozitive: Natalia se concentrează numai pe conducerea strigoilor, transformând cetatea acestora într-un loc mai bun.

Chiar și așa, există destui care nu-și doresc un om la conducere, în frunte cu Renard, care face tot posibilul să-i submineze Alesei autoritatea. Nici Dragoș și vampirii nu stau degeaba, deși nu se mai arată. Însă nici facțiunea lor nu e mai unită, vampirii luptând mai repede pentru niște idei decât pentru propria specie.

Alianțe șubrede sau neașteptate, răsturnări de situație și personaje noi, toate astea crează un volum care nu trebuie ratat.

Părerea mea:
Nu, această serie nu s-a încheiat. Știu că Adina a zis asta la lansare, știu că a scris asta pe prima pagină când a dat autografe... Eu refuz să cred asta. Nu vreau, nope, nici măcar puțin. Seria asta nu e gata, o să mai existe cărți în același univers. Pentru că nu se poate să nu mai calc prin Strygorra alături de Natalia, să nu mai plănuiesc apărarea strigoilor alături de Gardă, să nu mai aflu care e următoarea mișcare a lui Dragoș... Sunt în etapa de negare și aici am de gând să rămân până la volumul 5 (zise ea cu o voce de copil țâfnos care face botic).

Însă în timp ce aștept volumul următor, pot să povestesc puțin despre acest non-ultim-volum. În primul rând, nu vă apucați de el în metrou. Sau în vreo pauză. Apucați-vă de el seara, înainte de culcare, într-o seară de vineri sau de sâmbătă. Pentru că o să vă prindă. O să vă apuce de ambele mâini și o să vă arunce direct în mijlocul unei lumi din care nu vreți și oricum nu puteți să mai ieșiți până nu întoarceți ultima pagină. Apucați-vă de ea dimineața în metrou și o să vă treziți pe la 11 noaptea că vine un paznic să vă anunțe că metroul nu poate intra în depou cu oameni în el. Apucați-vă de el într-o pauză a școală/facultate/serviciu și o să vă opriți când femeia de serviciu stinge lumina din sala unde sunteți ca să încuie și să plece acasă. Seara, înainte de culcare, în schimb, e ok. O să vă opriți a doua zi, pe la prânz sau, dacă sunteți mai obosit, o să vă adormiți împotriva voinței voastre și o să vă treziți după câteva ore ca să reluați. Serios, eu mă aflu în ultima categorie, am tras de mine până la 3 dimineața vineri, apoi m-am trezit pe la 7 sâmbătă și nici nu m-am dat jos din pat câteva ore bune, ci am continuat să citesc până am terminat. Apoi am mâncat ceva, ca să nu mă autodiger, totuși.

E un volum tumultuos, se întâmplă foarte multe lucruri, dar acțiunea nu e grăbită, ai timp să urmărești totul, să-ți reamintești legăturile dintre personaje care nu mai erau atât de proaspete în memorie (sau poți să trișezi și să citești fișele persoanejlor din anexa de la final). În schimb, însă, o să treci printr-un carusel de emoții, mai ales dacă ești o fire mai empatică, deoarece dacă e ceva ce au în comun majoritatea personajelor din Ultima privire, acel lucru e faptul că niciunul nu e fericit. Natalia e sfâșiată între datorie și dorința de liniște, Garda e sfâșiată între jurămintele făcute strigoilor și promisiunile făcute unul altuia, până și Dragoș e prins între ciocan și nicovală... Și mai sunt muuulte alte alegeri grele de făcut pentru toate personajele, dar nu vă spun mai multe ca să nu vă stric plăcerea de a le descoperi și a le simți pe toate, pentru că nu poți să nu te întrebi ce ai face tu în situația lor și răspunsul nu e niciodată simplu.

Totuși, acesta e și un volum al unor încheieri (nu de tot! E un non-ultim-volum, da?!?), așa că sunt multe momente în care unele personaje își găsesc liniștea, înțeleg că au ales corect sau greșit și își asumă consecințele acelor alegeri, așa că sunt și momentele de calm sufletesc, mai ales spre finalul volumului. Totuși, nu o să găsiți răspunsuri la toate întrebările, nici rezolvări ale tuturor problemelor, nici măcar un final închis. Și că tot am menționat finalul, fără să vă dau niciun fel de spoiler, chiar nu cred că e genul de final pe care Adina o să-l lase personajelor ei (de fapt, ultima frază se poate citi și „wishful thinking”).

Bun, serios vorbind, da, aș mai vrea un volum, nu vreau să se termine lucrurile acum. Însă motivul pentru care îmi doresc încă o „doză” este faptul că am iubit cartea, am iubit seria, am iubit personajele și îmi va fi foarte, foarte dor de ele. Însă indiferent dacă va fi o continuare a seriei Dincolo de moarte sau un volum cu totul și cu totul diferit, un lucru știu sigur: abia aștept următoarea carte a Adinei.

Recenzie: Îngeri de gheață (Dincolo de moarte #3)

Prima carte pe care îmi amintesc că am citit-o de plăcere și care m-a convins că romanele pot fi minunate a fost Harry Potter. Veri la rând am așteptat bufnița care să mă anunțe că am fost acceptată la Hogwarts (și încă sunt convinsă că s-a strecurat o greșeală pe undeva și că mi se datorează o baghetă, o mătură și niște scuze) pentru că eram sigură că a avea puteri magice e ceva minunat și că a descoperi lumea ascunsă de oamenii obișnuiți ar fi cea mai frumoasă aventură. Acum, însă, de când m-am lăsat captivată de povestea Nataliei, încep să cred că a fi deosebit are și dezavantajele sale și că dacă există vreo lume ascunsă de noi, atunci s-ar putea ca aceasta să nu fie atât de minunată pe cât îmi imaginam cu ani în urmă.

Apropo de imaginație... v-ați imaginat vreodată cum e ca toată lumea să se prăbușească în jurul vostru? Fiecare lucru pe care îl considerați sigur, fiecare ancoră care vă ajută să vă păstrați sănătatea mentală și emoțională, fiecare aspect de care depindeați într-un fel sau altul, imaginați-vă cum ar fi dacă toate ar dispărea, unul după altul. Exact prin asta trece Natalia, care încet încet, pierde tot. Viitorul ei, prietenii ei, familia ei, totul se năruie și orice lucru de care s-ar putea agăța îi scapă printre degete. Nu mai pare deloc minunat, credeți-mă.

Și în timp ce Natalia încearcă fără succes să-și păstreze echilibrul pe linia fină dintre cele două lumi în care trăiește, și celelalte personaje au parte de propriile obstacole pe care trebuie să le depășească. Aflăm mult mai multe despre majoritatea personajelor, fiecare având un trecut interesant, astfel încât alegerea unui preferat devine din ce în ce mai grea, mai ales că accentul poveștii cade pe relațile dintre ei, pe modul în care se influențează unii pe alții în bine sau în rău, pe felul în care interacțiunile dintre ei i-au făcut ceea ce sunt astăzi.

În plus, apar și câteva personaje noi care deși răspund unor întrebări, ridică multe altele în loc. Totuși, aflăm mai multe despre lumea nemuritorilor, despre abilitățile vampirilor și ale strigoilor, dar și despre trecut, despre detaliile din spatele poveștii care a definitivat ruptura dintre cele două rase. Multe aspecte interesante ies la suprafață, dar mai sunt suficiente secrete de aflat.

Ok, știu că sunt foarte foarte vagi lucrurile pe care le-am spus despre roman, dar chiar sunt foarte multe lucruri noi care ies la iveală și oricât de puțin m-aș lega de vreun detaliu, risc să dau un spoiler cât casa de mare și să stric farmecul lecturii. Tocmai de aceea am evita să fac un rezumat al cărții. Pur și simplu fiecare pagină completează puzzle-ul, dar și dezvăluie faptul că imaginea de ansamblu e mai mare și că mai sunt suficiente alte piese care trebuie descoperite și îmbinate.

Ceea ce pot să vă spun, totuși, e că vi se pregătește un mic moment romantic între două personaje la care nu știu câți dintre voi se așteaptă să fie împreună, însă vă garantez că cei mai surprinși nu veți fi voi, ci chiar personajele. Acestea fiind spuse, vă invit să descoperiți toate detaliile pe care vi le-am ascuns citind cartea. Vă garantez că la sfârșit, nu veți vrea decât să aveți și volumul următor în mână, pentru că nu veți vrea să părăsiți Strygorra!

Toamna lansărilor

Săptămâna trecută a avut loc lansarea volumului al treilea al seriei Dincolo de moarte scrisă de Adina Speteanu și deși eu nu am reușit să ajung, Leontina, o bloggeriță pe care o urmăresc cu drag de ceva timp a participat și mi-a permis să preiau impresiile ei despre eveniment în cadrul campaniei Autor pentru o zi:


Joi, pe 25 septembrie, am fost la lansarea cărții Îngeri de gheață a autoarei Adina Speteanu, care s-a desfășurat la ceainăria La un ceai, și tot am zis că voi scrie un articol despre asta, cum e practic prima lansare la care am fost. Am mai auzit-o pe autoare vorbind despre Crimă la timpul trecut, am avut noroc să zic așa și m-am aflat la fix la un Gaudeamus, parcă. Dar nu am fost niciodată la o lansare pentru că am vrut să fiu acolo.


Dar înainte de a ajunge la lansarea propriu-zisă, am avut parte de alte peripeții. Mai exact, cum eu sunt eu, iar eu și simțul orientării nu suntem chiar prieteni, nu se putea să ajung eu într-un loc pe care nu-l cunosc din prima. Am ajuns la polul opus, ca să zic așa, față de unde trebuia să ajung. În fine, după o conversație lungă la telefon cu tata, am ajuns. Din fericire chiar la limită. La momentul respectiv aveam o stare așa de proastă, că nu mă mai așteptam la nimic. Bine, mie nici nu-mi place să mă aflu într-un loc în care să nu cunosc pe nimeni, dar ăsta e un alt subiect.

Toată experiența a fost mult mai interesantă și plăcută decât mă așteptam. Am citit eu undeva că lansările editurii Tritonic sunt drăguțe, și chiar așa mi s-a și părut.

În afară de autoare, au mai vorbit în cadrul lansării editorii Bogdan Hrib și Eugen Lenghel, iar ceea ce au zis fiecare din ei chiar mi s-a părut interesant. Nu aș putea reproduce, dar s-a zis ceva și despre literatura pe care o studiem la limba și literatura română și cum profesorii de română nu cred că în țara asta mai există autori buni. Ceva pe linia asta a fost oricum. Mi se pare tristă chestia asta, dar asta e.

Adina Speteanu a povestit despre cum a ajuns să creeze povestea asta, cam de unde a pornit totul, și asta mi-a plăcut. Mereu îmi place să știu de unde anume a pornit o idee, o poveste, pentru că mi se pare că poate să înceapă de oriunde. Țin minte că a zis că primul personaj a fost Dragoș, și dintr-un anume motiv, lucrul ăsta mi se pare foarte interesant, că începutul e practic cu personajul negativ. Dragoș de altfel mie mi se pare un personaj destul de interesant în felul lui, așa nebun cum e. Totuși, e perseverent, cred că asta apreciez eu cel mai mult la el. E atât de hotărât în planul ăla al lui, încât nu cred că ar lăsa ceva să-i stea în cale. Dar să trec mai departe.

Și... nu mai știu ce să zic. Mi-a plăcut, sincer. Am schimbat câteva cuvinte și cu autoarea, mi s-a părut foarte drăguț. Atât că stau cam prost la pusul în cuvinte momentan. A, da, am cartea semnată :D M-am apucat să o citesc, nu am ajuns foarte departe, dar momentan îmi place :)

Articol scris de Leontina

Acum regret de două ori mai mult faptul că n-am putut ajunge, dar o să încerc să-mi iau o oarecare revanșă astăzi, participând la o altă lansare a editurii Tritonic. De data asta, e vorba despre lansarea simultană a două romane: Nume de cod: Arkon, un roman semnat de Anamaria Ionescu și Abis de Monica Ramirez, volumul 5 al seriei Alina Marinescu. Pe scurt, se anunță o lansare plină de adrenalină, despre care o să vă povestesc weekendul acesta. Și ca să vă conving să veniți, vă „ameninț” nu doar cu impresii de la lansare, dar și cu poze cu autografele autoarelor, așa că dacă vreți să evitați gelozia beletristică, veniți astăzi de la 17:30 la Sala radio!

Lansare „Îngeri de gheață”

Peste exact o săptămână are loc lansarea bucureșteană a volumului 3 din seria Dincolo de moarte scrisă de Adina Speteanu. Mai exact, joi 25 septembrie, în grădina La un ceai, la ora 18:00, Adina o să vă povestească puțin despre carte și o să umple pagina de gardă a cărților voastre cu cuvinte frumoase (nu sunt cea mai obiectivă persoană în această privință, dar chiar îmi plac dedicațiile ei)

Descriere:
"După ce a devenit conducătoarea strigoilor, toți au crezut că situația în Strygorra se va îmbunătăți. Dar Nataliei îi este greu să se vadă în fruntea unui popor pe care uneori nu îl poate înțelege, mai ales după ce a fost la un pas de moarte în temnița lui Dragoș.
Toate încercările ei de a-și proteja familia devin inutile, iar secretele pe care le ascunde de ceilalți strigoi încep să iasă la lumină. Deși luptă cu toate forțele pentru a face față greutăților, bătălia se transformă rapid într-un joc în care fiecare riscă totul sau nimic.
Spionul de care se temeau este mai aproape decât au crezut, punând viața membrilor Gărzii în pericol. Pentru a-i salva, Natalia face un pact cu persoana care îi poate răni în orice moment.
Într-un tărâm în care adevărul este cel mai păzit secret, ar putea relațiile de prietenie să dureze la nesfârșit?"

Găsiți un fragment din noul roman aici -> [link]

Din păcate, eu sunt plecată din București pe 25 (și mă oftic enorm), așa că nu pot decât să sper că veți merge în număr cât mai mare, pentru că merită. De asemenea, poate vreunul dintre participanți are chef să împărtășească experiența cu alții și scrie un articol în cadrul campaniei „Autor pentru o zi”. Ce ziceți?

De citit: Îngeri de gheață (Dincolo de moarte #3)

A trecut mult timp de când am recomandat o carte care urma să apară pe piață (deci una pe care nu o citisem încă) și probabil va trece mult timp până când o voi face din nou pentru că prefer să nu recomand ceva ce n-am citit la rândul meu, mi-am luat câteva țepe de-a lungul timpului recomandând cărți care sunau bine pentru ca după ce le citeam, să regret nu doar că le-am recomandat, dar și timpul pierdut citindu-le.

Totuși, Îngeri de gheață, volumul 3 al seriei Dincolo de moarte de Adina Speteanu este o binemeritată excepție. Nu am nicio strângere de inimă atuci când vă recomand acest roman pentru că o cunosc pe Adina, i-am citit celelalte cărți și știu că în acest volum, la fel ca în celelalte două ale seriei, ea va aduce realismul și veridicitatea care lipsesc din majoritatea cărților cu personaje supranaturale de pe piață.


Descriere:
"După ce a devenit conducătoarea strigoilor, toți au crezut că situația în Strygorra se va îmbunătăți. Dar Nataliei îi este greu să se vadă în fruntea unui popor pe care uneori nu îl poate înțelege, mai ales după ce a fost la un pas de moarte în temnița lui Dragoș.
Toate încercările ei de a-și proteja familia devin inutile, iar secretele pe care le ascunde de ceilalți strigoi încep să iasă la lumină. Deși luptă cu toate forțele pentru a face față greutăților, bătălia se transformă rapid într-un joc în care fiecare riscă totul sau nimic.
Spionul de care se temeau este mai aproape decât au crezut, punând viața membrilor Gărzii în pericol. Pentru a-i salva, Natalia face un pact cu persoana care îi poate răni în orice moment.
Într-un tărâm în care adevărul este cel mai păzit secret, ar putea relațiile de prietenie să dureze la nesfârșit?"


Lansarea volumului are loc joi, 17 iunie, în cadrul Festivalului Science & Fiction de la Râșnov, iar pe Adina o găsiți acolo pe 18, gata să vă semneze cărțile. E prima lansare a Adinei la care nu pot ajunge și sper sincer să fie și ultima, la fel cum sper să se organizeze o lansare și în București. Dar doar pentru că eu nu pot ajunge nu înseamnă că nu-i încurajez să participe pe toți cei care sunt în Râșnov joi și vineri!

Update: Găsiți un fragment din noul roman aici -> [link]

Recenzie: Jocul secretelor (Dincolo de moarte #2)

Povestea:
Natalia a acceptat să lupte de partea strigoilor, alegând să devină Stăpâna nemuritorilor, însă deși a avut cele mai bune intenții atunci când și-a asumat acest rol, consecințele alegerii ei sunt dintre cele mai neplăcute. Pe lângă faptul că acum trebuie să-și accepte puterile de care se teme pentru că nu le poate stăpâni, trebuie să îi facă față și lui Dragoș, care îi atacă prietenii și familia pentru a-i distruge impresia că e în siguranță în lumea oamenilor. În plus, nici strigoii nu sunt foarte încântați de faptul că Aleasa e o simplă muritoare, așa că pacea de care Natalia are nevoie pentru a învăța să-și controleze puterile e greu de găsit în lumea lor. Și ca și cum toate astea nu ar fi de-ajuns, certurile dintre Andrei și ea întrec orice limită.
Prinsă într-un joc ale cărui reguli îi sunt încă străine, Natalia încearcă să-și găseasă locul, însă atunci când nu poți diferenția adevărul de minciună și prietenul de dușman, e greu să nu renunți.

Părerea mea:
Dacă în volumul unu făceam cunoștință cu creaturile întunericului și cu problemele lor, Jocul secretelor se concentrează mai mult pe Natalia și pe impactul pe care nou-descoperitul ei statut îl are asupra vieții ei. Tânăra e forțată să accepte faptul că simpla ei prezență pune în pericol persoanele care îi sunt dragi, pentru că îi transformă în ținte ale atacurilor lui Dragoș, iar Garda nu-i poate proteja pe toți. În plus, în Strygorra tensiunea crește atunci când apar bănuielile că la palat exista un spion, așa că Natalia nu e în siguranță nici acolo.

Cuprinsă de îndoieli și având impresia că Garda îi ascunde ceva, Natalia simte că nu mai e stăpâna propriei vieți și încearcă tot posibilul pentru a recăpăta controlul. Însă Dragoș știe să profite de slabiciunile ei și ale celor însărcinați cu protecția ei, reușind să-i demonstreze Nataliei nu doar faptul că e mai puternic și mai abil decât ea, dar și ca el e adevăratul stăpân al jocului.

Cred că fiecare cititor de Fantasy și-a dorit măcar o dată să aibă ocazia să fie protagonistul unei povești fantastice, să poată deveni eroul cu puteri fabuloase, însă cartea Adinei te face să te gândești de două ori, pentru că pe lângă faptul că riști să fii nevoit să lupți împotriva unui inamic mult mai familiarizat cu regulile noii lumi în care ai pășit, riști să devii doar un pion în mâinile uneia dintre tabere.

În plus, cel mai important lucru de care are nevoie un erou e încrederea, iar Natalia are mult de furcă în această privință pentru că Andrei o detestă și profită de fiecare ocazie ca să o conteste. Amândoi sunt extrem de încăpățânați și strigoiul are talentul de a scoate tot ce e mai rău din Natalia, așa că certurile lor sunt deosebit de intense. Există și cazuri în care, de dragul orgoliului, cei doi devin atât de copilăroși încât sunt chiar amuzanți.

De data asta, finalul e mai puțin abrupt, însă noile personaje care își fac apariția și noile intrigi care încep să pună lucrurile în mișcare te vor face să aștepți cu sufletul la gură următorul volum al seriei.

Lansare: Jocul secretelor de Adina Speteanu

După cum am anunțat pe blog săptămâna trecută, pe data de 4 februarie, chiar de ziua Adinei, a avut loc lansarea romanului Jocul secretelor, volumul 2 al seriei Dincolo de moarte. De data asta, lansarea a avut loc la ceainăria La un ceai, un local cu un aer aparte, care, din punctul meu de vedere, te poartă în trecut, într-o perioadă în care în loc de un smartphone, lumea avea cărți în mână, iar lectura se savura în compania unei cești de ceai.


Deja cred că e clar că atmosfera de la această lansare mi-a plăcut puțin mai mult decât cea de la Gaudeamus pentru că a avut loc într-un cadru mai intim, mai destins. Adina a fost aceeași din totdeauna, naturală și deschisă, sinceră și gata să răspundă întrebărilor publicului, întrebări care, spre supriza mea, au fost mai multe decât de obicei. Poate și pentru că era vorba de un al doilea volum, așadar exista deja o poveste despre care se putea discuta/întreba. Și oamenii prezenți au fost, în mare parte, fani ai seriei sau ai Adinei, persoane familiarizate cu romanele ei, așa că a părut nu neapărat o lansare, ci o întâlnire la ceai între oameni carora le place același lucru.


[[ Sunt complet de acord cu ea, Andrei chiar e hot :) ]]
La final am primit cu toții șampanie, iar Adina a primit un tort cu câteva lumânări... mai speciale, pentru că se reaprindeau, așa că a trebuit să le stingă iar și iar. Și iar! Partea bună a fost că așa a avut ocazia să-și pună cel puțin 20 de dorințe, câți ani a împlinit :) Iar noi ne-am dorit cu toții să ne revedem la cât mai multe lansări ale noilor ei romane.

Cartea în sine e, din fericire pentru noi, aproape la fel de mare ca prima și deși câteva răspunsuri la întrebarile cu care am rămas la sfarșitul primului volum își vor găsi răspunsurile, sunt convinsă că vor apărea altele, care ne vor face să ne întoarcem la calendare și să ne apucăm din nou să numărăm zilele, orele și minutele până la următoarea lansare (deocamdată nu există o dată, însă planul e să apară tot anul acesta).

Așadar, dacă ați citit deja primul volum, nu cred că mai are sens să vă spun că nu-l puteți rata pe al doilea, însă dacă nu, atunci vă recomand seria pentru că exploatează miturile românești, este o serie în care vampirii și strigoii nu mai sunt super-eroii care salvează lumea - sau pe domnițele la ananghie - ci redevin creaturile damnate ale întunericului, iar Natalia nu mai e o papușică fără apărare care acceptă fără să clipească lumea supranaturală, ci un personaj puternic ce încearcă să facă față cât mai bine unei situații care ar putea aduce în pragul nebuniei pe oricine.

Cei de la Radio3Net „Florian Pittiș” au filmat lansarea și i-au luat un interviu Adinei la final. Vizionare plăcută:

De citit: Jocul secretelor (Dincolo de moarte #2)

O să trișez și o să scriu puțin deși nu s-a încheiat sesiunea. Merită, serios. Pentru că trebuia neapărat-neapărat să vă anunț că așteptarea aproape s-a încheiat și că pe 4 februarie se lansează volumuuuuuul dooooooooi! Mai exact, volumul doi din seria Dincolo de moarte de Adina Speteanu. Ziua nu e aleasă întâmplator, pentru că de ziua ei de naștere, Adina a ales să ne facă nouă, cititorilor, un cadou. (Partea proastă este că la cum o cunosc eu, și volumul doi o să se termine cu un cliffhanger.)

Cam așa sună descrierea pentru Jocul secretelor:
„Natalia a acceptat să lupte de partea lor. Însă ce nu știe este că alegerea ei duce la consecințe la care nu s-ar fi gândit niciodată, mai ales când familia ei pare să fie mai implicată decât și-ar fi dorit. Dragoș nu intenționează să îi permită să se apropie de Strygorra și de statutul pe care destinul i l-a oferit. În același timp, informații din trecutul agitat al nemuritorilor se întorc să îngreuneze misiunea pe care Natalia trebuie să o ducă la final.
Presată de evenimentele care îi pun în pericol pe cei dragi, Natalia înțelege că singura șansă de izbândă sunt forțele ei proprii. Este singură într-o luptă din calea căreia nu poate fugi odată ce a călcat în lumea nemuritorilor. Iar legenda pe care o întruchipează devine mai vie cu fiecare secundă.
Secrete ce ar fi trebuit să rămână ascunse pe vecie revin în lumea umbrelor, unde răul domnește de secole. Uneori, să fii cel ales nu este cel mai fericit lucru care ți se poate întâmpla.” - Sursa

Dacă vreți mai mult, găsiți și un fragment aici -> [link]

Abiaașteptabiaașteptabiaașteeeeept! Serios, chiar sunt extrem de entuziasmată de fiecare dată când Adina anunță o lansare pentru că pe lângă faptul că mă bucur enorm pentru ea, știu că o să am încă o dată ocazia să citesc o poveste genială :) Fie că mă credeți pe cuvânt sau nu, vă invit să citiți Jocul secretelor și să vă convingeți singuri, mai ales dacă v-a placut primul volum. Și vă invit și la lansare, care are loc marți, 4 februarie la ora 18:30 la ceainaria La un Ceai (am mai fost pe la ei, e un local superb, cu o atmosferă care invită la relaxare și... lectură!)

Recenzie: Destine pierdute de Adina Speteanu

E greu sa te desparti de personaje de carte pentru ca uneori, pot parea mai reale decat oamenii din jurul tau deoarece ai fost in mintea lor, i-ai vazut asa cum se vad ei insisi si asta e aproape imposibil in lumea reala. Insa cel mai greu e atunci cand termini un volum dintr-o serie pentru ca nu numai ca trebuie sa le spui "la revedere", dar stii ca urmeaza luni de zile in care vei fi bantuit de intrebari fara raspuns despre destinele lor.

Povestea:
Natalia vede cum viata ei se destrama: intai parintii ei decid sa divorteze, tatal ei taind orice legaturi cu ea si mama ei, apoi bunicul Nataliei ajunge la spital... Deja sunt prea multe lovituri pentru ea, insa in tot acest amalgam de sentimente apare Lorena, o noua colega care ii strarneste o senzatie de deja vu de neinteles. Incalcand legile lumii ei, Lorena ii e alaturi Nataliei si, apropiindu-se de ea, descopera ca Natalia nu e o tanara oarecare, ci intruchiparea unei legende stravechi... Pentru ca nici Lorena nu e o tanara oarecare, ci un strigoi, un suflet care nu si-a gasit linistea dupa moarte. Si poporul ei se afla intr-un razboi vechi de secole cu vampirii, razboi careia doar Natalia ii poate pune capat.

Parerea mea:
Spre desebire de toate acele carti in care un tanar ales trebuie sa-si implineasca destinul si sa salveze o lume paralela cu a noastra, de data asta accentul cade asupra eroinei fara voie, asupra Nataliei care e fortata sa renunte la viata pe care o cunostea, sa-si abandoneze liberul arbitru pentru a deveni unealta unui razboi pe care nu-l intelege intr-o lume pe care nu o cunoaste. Si nu e vorba despre vina (ca in Eragon, alt roman despre un erou scris tot de un tanar; autorul nu era inca major atunci cand s-a apucat de scris), ci despre felul in care Natalia pierde controlul asupra propriei vieti, despre sentimentul ca de-acum nu are de ales si ca nu va avea niciodata puterea de a se intoarce din drumul pe care l-a ales destinul in locul ei, fara sa-i ceara parerea.

Acelasi lucru e valabil si pentru personajele supranaturale, care n-au avut posibilitatea de a alege intre moarte si viata vesnica, ci alegerea a fost facuta pentru ei, fie de legile implacabile care transforma sufletele neimpacate in strigoi, fie de catre alti vampiri care au decis ca au nevoie de tovarasi. In Destine pierdute, personajele supranaturale nu mai sunt acei super-eroi in care am vrea cu totii sa ne transformam, ci sunt intr-adevar damnati, blestemati sa bantuie vesnic pamantul, incapabili de a relationa cu muritorii efemeri, incercand cu greu sa se adapteze lumii nemuritorilor, o lume plina de ura si regrete, o lume nelinistita, a carei furie clocoteste de secole, gata sa izbucneasca intr-un razboi care poate distruge totul.

Si cel mai trist este ca fiecare strigoi sau vampir poate observa cum isi pierde umanitatea, cum tot ceea ce-l definea inaintea transformarii dispare, lasand in loc o creatura cu care n-ar fi putut niciodata sa se identifice inainte, o creatura manata in primul rand de instinct. De aceea majoritatea personajelor - chiar si cele pozitive - sunt impulsive, tinandu-si cu greu sentimentele in frau, impartind deseori pumni la furie, chiar si in urma unor antrenamente intense pentru a se stapani mai bine.

Tocmai de aceea va recomand Destine pierdute - si, desigur, intreaga serie Dincolo de moarte - pentru a putea descoperi la randul vostru ca nemurirea nu e atat de roz precum ne-au lasat sa credem romanele YA, ca vampirii si strigoii sunt mai degraba creaturile blestemate din legende si faptul ca uneori, sa fii cel ales nu e deloc atat de usor precum ne-ar placea sa credem.

Singurul minus al romanului, dupa parerea mea, este cel mentionat in introducere, adica faptul ca se termina, si, ca un prim volum care se respecta, se termina cu un cliffhanger care ar face orice cititor sa se apuce sa numere zilele, orele si minutele pana la aparitia volumului 2, pana cand se va putea intoarce in lumea intunecata, dar fascinanta in care legendele romanesti ale strigoilor prind viata.

Maine...

... se lanseaza Destine pierdute!!! O sa fac exces de semne de exclamare pe parcursul articolului pentru ca dupa atata timp, mie tot mi se pare uimitor ca tipa asta pe care am senzatia ca o stiu de o viata a reusit sa debuteze pe piata de carte din Romania, ca a avut un vis in care a crezut si a ajuns sa-l vada implinit! E fascinant sa vezi o poveste de succes derulandu-se, e imposibil sa nu te bucuri pentru cel de langa tine si pana la urma, te ajuta si pe tine sa crezi ca parintii nu te-au mintit cand ti-au spus ca poti face orice iti doresti! :)

Sambata 23.11, la ora 11:00 la standul Tritonic de la Gaudeamus, aveti ocazia sa intelegi despre ce vorbesc, sa simtiti energia despre care spuneam ca pluteste intre scriitor si cititorii sai la orice lansare de carte. Si, desigur, aveti ocazia sa cumparati un roman absolut genial, care trebuie citit! Si recitit!!

Inainte de lansare, va mai prezint un mic fragment din roman:

"Stropii mari de ploaie îi atingeau părul negru ca noaptea. Pielea sa rece nu mai simţea răcoarea de afară, încălzită acum de ura care-i mistuia sufletul. Multe secole îi antrenaseră abilităţile, îl ajutaseră să devină cel mai puternic dintre cei ce-i semănau. Îşi dorise supremaţia. Făcuse orice pentru a o obţine. Încă de când fusese transformat, gustase aroma puterii, se îmbătase cu ea în fiecare clipă. Învățase să mintă, să trădeze, să câştige. Distrusese multe suflete pentru acest lucru, dar nu-i păsase, din moment ce şi sufletul său fusese distrus de ei. Ea, cea care-l captivase, îl trădase, iar pentru asta nu avea să aibă milă pentru nimeni. Cu toţii urmau să simtă durerea care-l nenorocise zeci de ani, suferinţa care-l doborâse. Acum se întorsese, mai puternic ca niciodată. Se apropie de unul dintre copaci. Privi puţinii oameni care treceau pe acea străduţă lăturalnică. Lăsă mirosul lor să-i invadeze nările. Setea se formă în gâtul său. Simţi cum flăcările începură să-i ardă interiorul, nimicind răcoarea de gheaţă care-l forma. Era pregătit. Privi cum fulgerele brăzdară cerul, aproape împărţindu-l în două. Îşi strânse mâinile în pumn şi făcu un pas în față. Se sincroniză cu furtuna de afară. Străbătu străduţa îngustă până la marginea blocului de patru etaje după care se ascunse. Îşi căută o victimă, astfel încât să nu iasă în evidenţă în clipa în care o va ataca. Urmau cu toţii să primească aceeaşi pedeapsă, dar încă nu sosise momentul. Şi până când nu avea să fie totul pregătit, nu avea de ce să trezească până şi cea mai mică bănuială. Văzu la colţul străzii un bătrânel uscăţiv, cocoşat, ce se chinuia să se adăpostească de ploaie. Mâinile îi tremurau, bastonul mai mult fiind ridicat deasupra asfaltului decât să-l atingă. Îşi ridică uşor ochii şi căută un magazin deschis, sau un acoperiş, un loc potrivit pentru a se adăposti de ploaie. Printre stropii mari văzu culoarul dintre cele două blocuri, dar ignoră silueta neagră din margine. Pentru că nu avea altă alegere, începu să se apropie cu paşi mărunţi de acea străduţă. Umezeala îi lipise hainele de pielea subţire. Dragoş îl văzu apropiindu-se şi zâmbi. Se retrase câţiva centimetri. După gesturile bătrânului putu să ghicească că se îndrepta spre acel loc. Se ascunse după un tomberon. Putea să-i simtă mirosul prin aerul umed, apropiindu-se cu fiecare secundă de el. Când bătrânelul ajunse în capăt, un nou trăsnet brăzdă cerul. Acesta se închină de teamă." © Adina Speteanu - Destine pierdute - Editura Tritonic

Maine, la 11:00, vampirii inceteaza sa sclipeasca si redevin creaturile de cosmar care ar trebui sa fie. Inca o data va incurajez sa nu ma credeti, sa veniti si sa cititi. Ne vedem acolo!

In curand: Destine pierdute (Dincolo de moarte #1)

Saptamana trecuta va impartaseam un fragment dintr-un roman in curs de aparitie semnat de Adina Speteanu, o tanara autoare care la doar 19 ani urmeaza sa-si publice cel de-al doilea roman. Intre timp, am aflat si numele cartii care va fi lansata in cadrul targului de carte Gaudeamus. Ca si data trecuta, in loc sa bat campii despre cat de entuziasmata si nerabdatoare sunt si cum numar zilele pana la targ, o sa las descrierea romanului sa va convinga.

Povestea:
"Pentru Natalia, viața ei este așa cum și-a dorit. Liniștită, normală, fără evenimente surprinzătoare. Însă odată cu apariția Lorenei lucrurile încep să se schimbe, iar legendele prind viață. Realitatea nu este niciodată ceea ce pare. În spatele unei lumi aparent normale, întotdeauna se află secrete periculoase, uneori mortale.

O prietenie interzisă de regulile unei lumi blestemate. O poveste de dragoste imposibilă pune acum în pericol viața tuturor. Un suflet însetat de răzbunare își caută dreptatea. Într-un joc al morții, salvarea stă numai în forțele proprii.

Trădări, minciuni, și o legendă ce schimbă totul. Când nu mai ai nimic de pierdut, să rămâi în viață este cel mai greu..."

Asadar, ne vedem sambata, 23 noiembrie la ora 11 la Romexpo pentru lansare? Autograful e gratis, la fel ca buna dispozitie, care va fi din plin ;)