Maine...

... se lanseaza Destine pierdute!!! O sa fac exces de semne de exclamare pe parcursul articolului pentru ca dupa atata timp, mie tot mi se pare uimitor ca tipa asta pe care am senzatia ca o stiu de o viata a reusit sa debuteze pe piata de carte din Romania, ca a avut un vis in care a crezut si a ajuns sa-l vada implinit! E fascinant sa vezi o poveste de succes derulandu-se, e imposibil sa nu te bucuri pentru cel de langa tine si pana la urma, te ajuta si pe tine sa crezi ca parintii nu te-au mintit cand ti-au spus ca poti face orice iti doresti! :)

Sambata 23.11, la ora 11:00 la standul Tritonic de la Gaudeamus, aveti ocazia sa intelegi despre ce vorbesc, sa simtiti energia despre care spuneam ca pluteste intre scriitor si cititorii sai la orice lansare de carte. Si, desigur, aveti ocazia sa cumparati un roman absolut genial, care trebuie citit! Si recitit!!

Inainte de lansare, va mai prezint un mic fragment din roman:

"Stropii mari de ploaie îi atingeau părul negru ca noaptea. Pielea sa rece nu mai simţea răcoarea de afară, încălzită acum de ura care-i mistuia sufletul. Multe secole îi antrenaseră abilităţile, îl ajutaseră să devină cel mai puternic dintre cei ce-i semănau. Îşi dorise supremaţia. Făcuse orice pentru a o obţine. Încă de când fusese transformat, gustase aroma puterii, se îmbătase cu ea în fiecare clipă. Învățase să mintă, să trădeze, să câştige. Distrusese multe suflete pentru acest lucru, dar nu-i păsase, din moment ce şi sufletul său fusese distrus de ei. Ea, cea care-l captivase, îl trădase, iar pentru asta nu avea să aibă milă pentru nimeni. Cu toţii urmau să simtă durerea care-l nenorocise zeci de ani, suferinţa care-l doborâse. Acum se întorsese, mai puternic ca niciodată. Se apropie de unul dintre copaci. Privi puţinii oameni care treceau pe acea străduţă lăturalnică. Lăsă mirosul lor să-i invadeze nările. Setea se formă în gâtul său. Simţi cum flăcările începură să-i ardă interiorul, nimicind răcoarea de gheaţă care-l forma. Era pregătit. Privi cum fulgerele brăzdară cerul, aproape împărţindu-l în două. Îşi strânse mâinile în pumn şi făcu un pas în față. Se sincroniză cu furtuna de afară. Străbătu străduţa îngustă până la marginea blocului de patru etaje după care se ascunse. Îşi căută o victimă, astfel încât să nu iasă în evidenţă în clipa în care o va ataca. Urmau cu toţii să primească aceeaşi pedeapsă, dar încă nu sosise momentul. Şi până când nu avea să fie totul pregătit, nu avea de ce să trezească până şi cea mai mică bănuială. Văzu la colţul străzii un bătrânel uscăţiv, cocoşat, ce se chinuia să se adăpostească de ploaie. Mâinile îi tremurau, bastonul mai mult fiind ridicat deasupra asfaltului decât să-l atingă. Îşi ridică uşor ochii şi căută un magazin deschis, sau un acoperiş, un loc potrivit pentru a se adăposti de ploaie. Printre stropii mari văzu culoarul dintre cele două blocuri, dar ignoră silueta neagră din margine. Pentru că nu avea altă alegere, începu să se apropie cu paşi mărunţi de acea străduţă. Umezeala îi lipise hainele de pielea subţire. Dragoş îl văzu apropiindu-se şi zâmbi. Se retrase câţiva centimetri. După gesturile bătrânului putu să ghicească că se îndrepta spre acel loc. Se ascunse după un tomberon. Putea să-i simtă mirosul prin aerul umed, apropiindu-se cu fiecare secundă de el. Când bătrânelul ajunse în capăt, un nou trăsnet brăzdă cerul. Acesta se închină de teamă." © Adina Speteanu - Destine pierdute - Editura Tritonic

Maine, la 11:00, vampirii inceteaza sa sclipeasca si redevin creaturile de cosmar care ar trebui sa fie. Inca o data va incurajez sa nu ma credeti, sa veniti si sa cititi. Ne vedem acolo!