Clubul de Lectura Nemira #10

Si-uite asa am ajuns si la editia a 10-a a Clubului de Lectura Nemira, ultima de anul acesta. De data asta am discutat unul dintre romanele mele de suflet, Sfarsitul copilariei de Sir Arthur C. Clarke, primul roman SF pe care l-am citit vreodata si cel care mi-a transmis "microbul" SF-ist.


Cartea incepe cu un scenariu arhi-cunoscut - vin extraterestrii pe pamant - si toti membrii Clubului ne-am pus de acord ca deja ni se parea ca "mai citiseram filmul asta". Insa cu fiecare pagina, cartea iti ofera rasturnare de situatie dupa rasturnare de situatie, prinzandu-te deseori atat de nepregatit incat uneori ramai complet uluit. Desi am citit-o de vreo 3 ori, inca am senzatia ca ma plimb cu un roller coaster de fiecare data, desi de-acum deja stiu ce ma asteapta. Si pe langa faptul ca te ia mereu prin surprindere, romanul iti ofera ocazia sa speculezi ore intregi cu privire la natura Super-mintii, la scopul si la motivele ei si desi noi n-am discutat chiar ore intregi, in final tot n-am reusit sa ajungem la vreo concluzie comuna.

Insa desi la prima lectura cartea m-a dat pe spate, citindu-o pentru intalnirea Clubului, mi-am dat seama ca acum mi se pare putin aiurea faptul ca la aparitia Overlorzilor, omenirea inceteaza sa creeze opere de arta valoroase. Prima data am inghitit totul pe nemestecate, insa acum mi se pare ca fiind confruntata cu o astfel de forta coplesitoare, omenirea ar trebui sa fie la apogeul creatiei pentru ca sunt atat de multe sentimente si senzatii implicate in intalnirea cu o rasa coplet straina incat nu cred ca nu se poate gasi vreo minte care sa le distileze si sa creeze arta. Si a fost placut sa constat ca multi dintre cei prezenti gandeau la fel.

Pana acum, de fiecare data cand va povesteam despre intalnirile Clubului, am incercat sa vorbesc despre atmosfera, despre sentimentul caldut ca ai gasit un grup de oameni cu care ai in comun mai multe decat ai fi crezut, ca oameni extrem de diversi se pot aduna la un loc si pot impartasi pareri... si mai ales ca exista niste oameni cu care e o placere sa te contrazici atunci cand exista pareri diferite. Tot nu sunt convinsa ca reusesc sa redau in cuvinte senzatia de apartenenta, senzatia de grup unitar care s-a format de-al lungul celor 10 intalniri, asa ca mereu o sa va rog sa nu ma credeti pe cuvant, ci sa incercati pe pielea voastra, mai ales ca am senzatia ca dupa fiecare intalnire, grupul mai creste putin, fie ca numar de membrii, fie ca tarie a legaturilor. Si nimic nu se compara cu a sti ca o data pe luna, timp ce cateva ore, poti sa lasi lumea reala la usa librariei Carturesti Verona si sa vorbesti despre locuri, intamplari si oameni fictivi ca si cum ar fi mai reali decat lumea de afara.

Si pentru ca intalnirile pe anul acesta s-au incheiat, pot sa trag linie si sa fac o socoteala, asa ca inchei prin a le multumi celor de la editura Nemira pentru aceasta initiativa minunata, care nu numai ca mi-a oferit ocazia sa citesc unele carti pe care nu cred ca le-as fi citit in alte conditii, dar si pentru ca multumita Clubului de Lectura, am ajuns sa cunosc o serie de oameni extraordinari si sa ma bucur timp de 10 luni de zile de cateva ore de relaxare lunar. Si le multumesc si membrilor Clubului pentru ca exista si sper sa va revad pe toti anul viitor!

Cartea lunii decembrie

Luni, 16 decembrie, la ora 19.00, în mansarda Librăriei Cărtureşti Verona va avea loc o nouă ediţie a Clubului de lectură Nemira. De această dată, cartea ce va sta la baza discuţiilor este o operă clasică a literaturii science fiction: "Sfârşitul copilăriei" de Arthur C. Clarke.


Publicat în 1953 şi devenit bestseller imediat după lansare, epuizându-şi primul tiraj în doar două luni, romanul prezintă o invazie pacifistă a pământului de către o rasă extraterestră ce transformă planeta într-o utopie. De-a lungul anilor, această utopie a fost considerată o expresie a pierderii individualităţii şi o afirmare codată a unei identităţi colective. Sfârşitul copilăriei invită cititorul la un exerciţiu de imaginaţie cu totul special. În povestea lui Clarke, relaţia dintre om şi cosmos nu este una de dominaţie. Fiinţa umană evoluează sau mai bine spus transcende într-un univers mistic. Apreciată de cititori şi de critici deopotrivă drept cea mai bună carte scrisă de Arthur C. Clarke, ea ne invită să ne punem întrebarea: Ce înseamnă să fim oameni?

„La mai bine de o jumătate de secol de la apariţie, Sfârşitul copilăriei române unul dintre cele mai bune şi mai îndrăzneţe romane SF din toate timpurile.” (SF Reviews)

Cei care vor să participe în Clubul de Lectură Nemira din 16 decembrie se pot înscrie accesând următorul link. Pentru informaţii legate de întâlnirile cititorilor, cărţile puse în discuţie în fiecare lună şi nu numai, vă așteptăm pe pagina de Facebook a Clubului de lectură Nemira.

Poveştile sunt cu atât mai frumoase, cu cât ai pe cineva cu care să le împărtășești. Clubul de lectură Nemira este locul unde începe călătoria spre lumea fascinantă a cărţilor bune. - Sursa

Oferta Nemira

Ca tot vorbeam de Sfarsitul copilariei, se intampla ca oferta Nemira din acest weekend sa se adreseze exact acelora dintre voi care vor sa-si cumpere nu doar aceasta carte, ci oricare scrisa de Sir Arthur C Clarke.

Asadar, in perioada 2-6 august, toate cartile scrise de Sir Arthur C. Clarke beneficiaza de 40% reducere.

Despre autor:
"Arthur C. Clarke (16 decembrie 1917 – 19 martie 2008), autor de science-fiction, inventator si futurolog britanic, ramas celebru pentru seria de romane SF Odiseea Spatiala.

S-a nascut in Minehead, Somerset, Anglia. Dupa ce a absolvit gimnaziul si Huish’s Grammar School din Taunton, nu si-a putut permite sa urmeze universitatea si s-a angajat ca auditor la sectia de pensii a Ministerului Educatiei. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a servit in Royal Air Force ca instructor si tehnician radar, fiind trecut in rezerva cu gradul de locotenent. Dupa razboi a absolvit King’s College London in matematica si fizica.

Clarke a fost presedintele Societatii Interplanetare Britanice intre anii 1946-1947, respectiv 1951-1953. Desi nu a initiat conceptul de sateliti geostationari (in ciuda legendei care sustine contrariul), a contribuit hotarator cu ideea ca acesti sateliti pot fi relee ideale de telecomunicatii. In onoarea activitatii sale, International Astronomical Union a recunoscut in mod oficial orbita geostationara de deasupra Ecuatorului ca Orbita Clarke.

Intre 1937 si 1945, cateva povestiri scrise de Clarke au aparut in publicatii minore, dar debutul sau ca scriitor a avut loc in 1946, cu textul "Loophole" in revista Astounding Science Fiction. Din 1951 s-a dedicat exclusiv carierei de scriitor.

In 1956 a emigrat in Sry Lanka si a locuit acolo pana s-a stins din viata, in 2008. In 1998 a primit distinctia de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic, iar in anul 200 regina i-a conferit titlul de Sir. A primit de asemenea premiul UNESCO-Kalinga pentru popularizarea stiintei in 1961, a fost nominalizat la premiile Oscar in 1969 pentru scenariul filmului Odiseea Spatiala 2001, scris impreuna cu Stanley Kubrick si la Premiul Nobel pentru Pace, in 1994.

Premii si distinctii SF: SFWA Grand MAster, treii premii Hugo si Nebula, cate un premiul Campbell Memorial, Locus, British SF, International Fantasy, Jupiter, Geffen, precum si doua premii Seiun."

Book Lovers Challenge #1

Cum a început pasiunea ta pentru cărți? Ce romane te-au făcut să iubești lectura și de ce?

Cand eram mica, nu-mi placea sa citesc carti. Da, n-aveam nimic impotriva unei chestiute subtirele, cu poze mari si scris putin, dar singura literatura pe care puneam mana era cea obligatorie pentru scoala. In 2001, de Craciun, am primit primele 3 volume din Harry Potter. Deja pornise "nebunia" si in Romania si toata lumea era fan. Eu am pus cartile in biblioteca, am spus ca toata lumea e obsedata degeaba, si nu le-am atins.

Vreo 2 ani mai tarziu, mama s-a decis sa le citeasca ea si, cand a lasat volumul din mana, l-am apucat eu, curioasa ce o atragea atat de mult. Nu i l-am mai dat inapoi pana nu l-am terminat, continuand cu volumele 2 si 3.

Probabil mi-au placut pentru ca fusesera scrise special pentru mine, in sensul ca autoarea avusese in minte, cred eu, ceva care sa placa unui copil, caruia ii place aventura si care debordeaza de imaginatie si nu neaparat cuiva care apreciaza latura psihologica sau alegerea vocabularului (desi si aceste elemente sunt acolo). Si la acest capitol - adica al scrierii pentru cineva anume - autoarea are talent din plin. Comparati pur si simplu volumul 1 cu volumul 7 si veti vedea ca si-a dat seama ca fanii ei cresc si a adaptat totul ca atare, facand actiunea mai complexa, mai suprinzatoare, facand lucrurile mai profunde si poate mai intunecate.

Cert e ca am vrut si urmatoarele volume, dar nu m-am oprit aici. Am inceput sa citesc si am inceput sa vreau carti. Initial, regula era clara, trebuiau sa fie, ma autocitez: "Ca Harry Potter". Adica trebuiau sa aiba un personaj central copil si sa fie vorba de puteri magice sau iesite din comun. Asa am citit seria Fetita celei de-a sasea luni, a lui Moony Witcher, Cronicile din Narnia de CS Lewis si multe altele. Totusi, undeva la Copii lampii fermecate, m-am prins ca nu-mi mai plac. Devenisera previzibile si asemanatoare.

Nu stiu cand am trecut la SF. De cand am citit provocarea, am incercat sa mi-aduc aminte si n-am reusit. Cea mai veche carte SF pe care am citit-o si de care imi amintesc este Sfarsitul copilariei de Arthur C Clarke (aparut de curand in editie hardcover la Nemira) si m-a impresionat nu doar ingeniozitatea autorului, cat faptul ca totul parea real, tangibil, posibil intr-un mod in care cartile cu vrajitori nu parusera niciodata. Da, asteptam ca bufnita de la Hogwarts sa vina cu o invitatie, dar cumva, parea mai plauzibil sa vad intr-o zi o nava extraterestra pe cer.

Cam asta e pe scurt povestea felului in care am inceput sa citesc, cu mentiunea ca de fantasy-ul de tip YA am facut cunostinta cand am citit Twilight, iar fantasy-ul "serios" cum imi place sa-l numesc a ajuns in biblioteca mea o data cu GRRM - si in acest domeniu sunt inca novice, n-am citit nimic macar Stapanul Inelelor.

Dar voi? Care a fost acel roman care v-a declansat dorinta de a citi?