Book Lovers Challenge #4

Care sunt personajele tale supranaturale preferate (vampiri, vrăjitoare, zâne etc) și de ce?

Acesta e primul Challenge pe care eu si Andra am decis sa-l acem impreuna, si iata ce a iesit:


Primul meu instinct a fost sa raspund "vampirii", pentru ca mi-a placut destul de mult cum au fost ganditi in Amurg. In secunda doi, mi-am adus aminte ca sclipesc si mi-a trecut. Asa ca m-am gandit la varcolaci, in special cei ai lui Kelley Armstrong, pe care ii ador, doar ca ei nu sunt tocmai varcolacii "clasici", ci oameni care se tranforma in lupi cand vor ei, asa ca mi-as fi dorit un alt cuvant, dar referitor la aceeasi notiune. Mi-am amintit destul de repede de changelings ai lui Nalini Singh, care sunt cam acelasi lucru, cu diferenta ca se pot transforma in mai multe tipuri de animale (un singur animal de persoana, si nu e la alegere, dar nu sunt limitati la lupi). Dar parca voiam ceva de care a auzit mai multa lume.
Intr-un final, mi-am dat seama ca exista un termen care era exact ce-mi doream: Animagus (din Harry Potter). Adica fiinta umana capabila sa se transforme din proprie initiativa intr-un animal si invers, pastrandu-si luciditatea si latura umana in timp ce e animal. Termenul e diferit de "varcolac", care (in HP) nu-si poate controla transformarile si nici nu-si pastreaza luciditatea in timpul lor.
Iubesc aceste fiinte supranaturale probabil pentru ca intotdeauna mi-am dorit sa experimentez un corp de animal: fie eleganta si agilitatea unei feline, fie spiritul de haita si senzatia data de vanatoare pe care le traieste lupul sau, mai presus de toate, zborul unui vultur. Animagus are si avantajul de a nu-si "pierde capul" cat timp e in forma de animal, ceea ce il face si mai usor de admirat/invidiat.
Asa ca, din tot ce am citit, animangus ramane fiinta mea supranaturala preferata, chiar daca in cartea respectiva poarta alt nume.



As putea foarte bine sa incep sa fac o frumoasa enumeratie cu personajele mele preferate si ne-ar apuca ziua de maine. Si in ciuda faptului ca imi plac toate personajele fantasy, trebuie sa recunosc ca exsita o natie care ma atrage precum magnetul fierul.
Sa vezi fantome ar putea fi un lucru inspaimantator si teribil in acelasi timp, dar pe langa nota de infricosator pe care o are, in opinia mea cred ca e genial. Asadar cred ca v-ati prins ca perosnajele fantasy pe care le gasesc fascinante sunt necromantii. Desi recunosc ca singurul necromant pe care l-am intalnit pana acum in carti este Chloe Saunders din Fortele Raului Absolut de Kelley Armstrong, trebuie sa va spun ca pur si simplu m-a fascinat. Nu am nimic cu varcolacii, vampirii si restul, dar ei parca sun prea comuni, pe cand o carte despre un necromant mi se pare mai interesanta. Sa simti emotiile, trairile si teama sau ura celor morti poate fi o experienta unica, plus ca in acest caz oricand poti sa-ti lasi imaginatia sa zboare, pentru ca nimeni nu te poate contrazice.
Ce as mai putea sa spun? Imi plac fantomele, si povestile despre morti (sa nu va imaginati ca sunt fan inrait zombie sau ceva de genu’ pentru ca nu sunt) si abilitatile unui necromant de a comunica si de a vedea dincolo de aparente.

Book Lovers Challenge #1

Cum a început pasiunea ta pentru cărți? Ce romane te-au făcut să iubești lectura și de ce?

Cand eram mica, nu-mi placea sa citesc carti. Da, n-aveam nimic impotriva unei chestiute subtirele, cu poze mari si scris putin, dar singura literatura pe care puneam mana era cea obligatorie pentru scoala. In 2001, de Craciun, am primit primele 3 volume din Harry Potter. Deja pornise "nebunia" si in Romania si toata lumea era fan. Eu am pus cartile in biblioteca, am spus ca toata lumea e obsedata degeaba, si nu le-am atins.

Vreo 2 ani mai tarziu, mama s-a decis sa le citeasca ea si, cand a lasat volumul din mana, l-am apucat eu, curioasa ce o atragea atat de mult. Nu i l-am mai dat inapoi pana nu l-am terminat, continuand cu volumele 2 si 3.

Probabil mi-au placut pentru ca fusesera scrise special pentru mine, in sensul ca autoarea avusese in minte, cred eu, ceva care sa placa unui copil, caruia ii place aventura si care debordeaza de imaginatie si nu neaparat cuiva care apreciaza latura psihologica sau alegerea vocabularului (desi si aceste elemente sunt acolo). Si la acest capitol - adica al scrierii pentru cineva anume - autoarea are talent din plin. Comparati pur si simplu volumul 1 cu volumul 7 si veti vedea ca si-a dat seama ca fanii ei cresc si a adaptat totul ca atare, facand actiunea mai complexa, mai suprinzatoare, facand lucrurile mai profunde si poate mai intunecate.

Cert e ca am vrut si urmatoarele volume, dar nu m-am oprit aici. Am inceput sa citesc si am inceput sa vreau carti. Initial, regula era clara, trebuiau sa fie, ma autocitez: "Ca Harry Potter". Adica trebuiau sa aiba un personaj central copil si sa fie vorba de puteri magice sau iesite din comun. Asa am citit seria Fetita celei de-a sasea luni, a lui Moony Witcher, Cronicile din Narnia de CS Lewis si multe altele. Totusi, undeva la Copii lampii fermecate, m-am prins ca nu-mi mai plac. Devenisera previzibile si asemanatoare.

Nu stiu cand am trecut la SF. De cand am citit provocarea, am incercat sa mi-aduc aminte si n-am reusit. Cea mai veche carte SF pe care am citit-o si de care imi amintesc este Sfarsitul copilariei de Arthur C Clarke (aparut de curand in editie hardcover la Nemira) si m-a impresionat nu doar ingeniozitatea autorului, cat faptul ca totul parea real, tangibil, posibil intr-un mod in care cartile cu vrajitori nu parusera niciodata. Da, asteptam ca bufnita de la Hogwarts sa vina cu o invitatie, dar cumva, parea mai plauzibil sa vad intr-o zi o nava extraterestra pe cer.

Cam asta e pe scurt povestea felului in care am inceput sa citesc, cu mentiunea ca de fantasy-ul de tip YA am facut cunostinta cand am citit Twilight, iar fantasy-ul "serios" cum imi place sa-l numesc a ajuns in biblioteca mea o data cu GRRM - si in acest domeniu sunt inca novice, n-am citit nimic macar Stapanul Inelelor.

Dar voi? Care a fost acel roman care v-a declansat dorinta de a citi?