Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

miercuri, 1 august 2012

Book Lovers Challenge #1

Cum a început pasiunea ta pentru cărți? Ce romane te-au făcut să iubești lectura și de ce?


Cand eram mica, nu-mi placea sa citesc carti. Da, n-aveam nimic impotriva unei chestiute subtirele, cu poze mari si scris putin, dar singura literatura pe care puneam mana era cea obligatorie pentru scoala. In 2001, de Craciun, am primit primele 3 volume din Harry Potter. Deja pornise "nebunia" si in Romania si toata lumea era fan. Eu am pus cartile in biblioteca, am spus ca toata lumea e obsedata degeaba, si nu le-am atins.

Vreo 2 ani mai tarziu, mama s-a decis sa le citeasca ea si, cand a lasat volumul din mana, l-am apucat eu, curioasa ce o atragea atat de mult. Nu i l-am mai dat inapoi pana nu l-am terminat, continuand cu volumele 2 si 3.

Probabil mi-au placut pentru ca fusesera scrise special pentru mine, in sensul ca autoarea avusese in minte, cred eu, ceva care sa placa unui copil, caruia ii place aventura si care debordeaza de imaginatie si nu neaparat cuiva care apreciaza latura psihologica sau alegerea vocabularului (desi si aceste elemente sunt acolo). Si la acest capitol - adica al scrierii pentru cineva anume - autoarea are talent din plin. Comparati pur si simplu volumul 1 cu volumul 7 si veti vedea ca si-a dat seama ca fanii ei cresc si a adaptat totul ca atare, facand actiunea mai complexa, mai suprinzatoare, facand lucrurile mai profunde si poate mai intunecate.

Cert e ca am vrut si urmatoarele volume, dar nu m-am oprit aici. Am inceput sa citesc si am inceput sa vreau carti. Initial, regula era clara, trebuiau sa fie, ma autocitez: "Ca Harry Potter". Adica trebuiau sa aiba un personaj central copil si sa fie vorba de puteri magice sau iesite din comun. Asa am citit seria Fetita celei de-a sasea luni, a lui Moony Witcher, Cronicile din Narnia de CS Lewis si multe altele. Totusi, undeva la Copii lampii fermecate, m-am prins ca nu-mi mai plac. Devenisera previzibile si asemanatoare.

Nu stiu cand am trecut la SF. De cand am citit provocarea, am incercat sa mi-aduc aminte si n-am reusit. Cea mai veche carte SF pe care am citit-o si de care imi amintesc este Sfarsitul copilariei de Arthur C Clarke (aparut de curand in editie hardcover la Nemira) si m-a impresionat nu doar ingeniozitatea autorului, cat faptul ca totul parea real, tangibil, posibil intr-un mod in care cartile cu vrajitori nu parusera niciodata. Da, asteptam ca bufnita de la Hogwarts sa vina cu o invitatie, dar cumva, parea mai plauzibil sa vad intr-o zi o nava extraterestra pe cer.

Cam asta e pe scurt povestea felului in care am inceput sa citesc, cu mentiunea ca de fantasy-ul de tip YA am facut cunostinta cand am citit Twilight, iar fantasy-ul "serios" cum imi place sa-l numesc a ajuns in biblioteca mea o data cu GRRM - si in acest domeniu sunt inca novice, n-am citit nimic macar Stapanul Inelelor.

Dar voi? Care a fost acel roman care v-a declansat dorinta de a citi?

10 comentarii:

  1. Cred ca sunt singura care nu a citit Harry Potter, si cred ca e cam tarziu sa o mai fac acum :)). SF nu am citit niciodata.. nu stiu, nu m-a atras genul. Mereu am zis ca e mai mult pentru baieti, desi sunt constienta ca nu e asa. De fapt, nici nu stiu cum e, mai exact. :))
    Foarte frumos articolul! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nici eu nu am citit Harry Potter decat prima carte HP si piatra filozofala, fiindca tot astept o oferta cu setul complet de carti si nu apare de atatatia ani de zile. Dar eu nici filmele in afara de primele 3, nu le-am vazut ca sa nu stiu dinainte ce se va intampla in romane.

      Ștergere
  2. Foarte frumos Challenge-ul vostru si ma bucur ca ti-a placut raspunsul meu :).

    Cat despre HP, cred ca niciodata nu e prea tarziu ca sa-l citesti, iar SF-ul e pur si simplu fictiune explicata pe baze stiintifice. Unele carti au ca subiect intalnirea oamenilor cu extraterestrii, unele descriu un viitor mai apropiat sau mai indepartat al omenirii, unele imagineaza un trecut alternativ, unele au loc pe alte planete, unele contin o tehnologie extrem de avansata si majoritatea combina mai multe elemente din ce am descris eu.

    Spre exemplu, in Sfarsitul Copilariei, in 1945 pe Pamant vin Overlorzii, o specie extraterestra avansata si binevoitoare in aparenta, dar scopurile lor sunt necunoscute. In cadul cartii, e relatal impactul pe care l-au avut asupra omenirii si modul cum au transformat-o, modul in care reactioneaza oamenii pentru a afla tot ce nu cunosc despre Overlorzi si despre ceea ce ei ii impiedica sa cunoasca si in final, se dezvaluie si adevaratul scop al venirii lor pe Pamant, si anume faptul ca e... sfarsitul copilariei!
    Cartea e superba, e foarte sus in topul meu de carti adorate, si Sir Clarke e unul dintre preferatii mei.

    Si ca sa dau un exemplu ceva mai cunoscut, filmul avatar al lui Cameron e SF: Posibilitatea controlarii unui Avatar e explicata stiintific, se petrece pe alta planeta si descrie o rasa extraterestra plus contactul ei cu omenirea.

    Sper sa-mi scuzati logoreea, dar nu pot sa ma satur sa vorbesc despre SF. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Niciodată nu e prea târziu să citești ceva! HP a fost „marfă” la vremea lui; îmi amintesc că așteptam cu nerăbdare apariția fiecărui volum, timp în care îmi strângeam și banii pentru achiziție.
    Cu fantasy-ul young-adult și au am făcut cunoștință prin seria Twilight, dar între timp citisem cărți din seria Cronicile Vampirilor a lui Anne Rice.
    Mai înainte de twilight însă gustasem high-fantasy (ori medieval-fantasy) prin seria Roata Timpului a lui Robert Jordan și doar de vreo 2 ani am lecturat magnifica operă „Stăpânul Inelelor”, ca din toamna 2011 să mă ia cu frisoane (gheață) și febră (foc) după citirea Urzelii Tronurilor!

    P.S. logoreea ta e molipsitoare, Ghanda :P

    RăspundețiȘtergere
  4. nici eu nu am citit Harry Potter. Mi-am propus sa le citesc cand imi voi lua un e reader ptr ca nu le am pe hartie ci doar ebook. Cu cartile fantasy am facut cunostinta prin vampirii lui Anne Rice. In liceu am citit foarte multe carti scrise josh grisham. In prezent mi-am propus sa cunosc mai indeaproape cartile lui Ludlum.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cu rusine recunosc ca nici eu nu am citit Harry Potter :( Am vazut in schimb filmele si mi-au placut :)
    Despre primul meu roman , acesta a fost twilight . Stiu , siu ce veti spune dar seria Amurg mi-a deschis ochii spre lumea cartilor , sa zic asa . Pana atunci , nu imi placea delor sa citesc . Uram cand ma obliga mama si chiar nu imi placea .

    RăspundețiȘtergere
  6. Prima mea impresie despre HP? Ce e cu cartile alea de baieti? Iar acum le caut ca disperata si nu reusesc sa dau de volumul 1.

    Pasiunea mea pentru genurile de carti pentru "copii mari" asa cum le numeam eu a inceput o data cu JV.

    RăspundețiȘtergere
  7. Imii eu am inceput cu Coliba unchiului Tom, ce am mai plans la cartea asta.

    RăspundețiȘtergere
  8. De la varsta de 5 ani, mama mea s-a ocupat de mine si m-a invatat sa citesc mai intai literele de tipar si sa le scriu. Astfel, pe la 5 ani si cateva luni, reuseam sa dezleg integrame pentru copii cu imagini. In fiecare seara, ea imi citea povesti si basme, iar pe fiecare zi eu imi doream tot mai mult sa invat sa citesc singura carti. Asa ca la varsta de 7 ani, cand alti copii invatau sa scrie, eu am inceput sa citesc carti si sa o adorm eu pe mama, seara. Imi aduc aminte ca prima poveste pe care am citit-o a fost ,,Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” din cartea ,,Cele mai frumoase basme” de Petre Ispirescu, colectia ,,Basme si povesti nemuritoare.” Acest basm mi-a placut atat de mult, incat a avut un impact deosebit asupra mea, stimulandu-ma sa citesc si mai mult. Mama a fost nevoita sa imi cumpere in fiecare saptamana cartile din Colectia Basme si povesti nemuritoare, apoi am trecut la carti in genul Morcoveata, Vrajitorul din Oz, s.a.m.d. Placerea cititului a reusit sa ocupe primul loc in topul activitatilor mele, fiindca veneam de la scoala si terminam cat mai repede temele pentru a ma cufunda in lectura. Cartile au avut un impact pozitiv asupra mea, dezvoltandu-mi imaginatia, si ambitionandu-ma sa imi scriu eu singura propriile povesti. Astfel, de la o varsta frageda, pasiunea pentru scris mi-a adus nenumarate premii literare de care sunt foarte mandra. Acum sunt la facultate, iar in timpul liber imi rezerv timp pentru a scrie ceva si mai ales pentru a devora o carte. Intr-o zi, as vrea sa public o carte pentru cei mici, dar pana atunci, mai am de finisat povesti. Dupa cum va spuneam, ,,Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” a avut un impact puternic asupra mea, determinandu-ma sa progresez si sa compun si eu la randul meu. Imi aduc aminte ca emanam o adevarata fascinatie pentru colegii mei de la scoala, care asteptau mereu sa mai scriu ceva. Printre cele mai reusite povesti, care au avut ,,atractie la public”(publicul meu erau colegii mei de 7-10 ani), au fost ,,Printesa si cucul”, ,,Ana si zana cea buna”, ,, Ceasul”, ,,Martienii”, si multe altele. Recomand tuturor copiilor sa citeasca, si parintilor sa le citeasca atunci cand sunt mici, pentru ca la o varsta frageda iti poti dezvolta si poti asimila cat mai bine anumite calitati si aptitudini! In ceea ce priveste primul roman citit, sincer nu stiu, ca am avut atata de multe romane pentru copii cumparate ca nu am idee, dar cred ca Fram ursul polar sau Colt Alb

    RăspundețiȘtergere
  9. E placut sa vezi ca inca nu ne-am departat cu totul noile generatii de citit si mi0as dori ca si micutii mei sa impartaseasca dorinta si placerea de a citi

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.