Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde. (sau apasă aici)
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

joi, 26 iunie 2014

Recenzie: Barrayar (saga Vorkosigan #2)

De data asta, o să schimb regulile „jocului”. Fără rezumat și părere separate. De data asta, vă propun literalmente un joc: care e primul lucru care vă vine în minte atunci când vă gândiți la genul science fiction? Voi răspundeți și eu o să încerc să ghicesc.

E un extraterestru? O navă spațială? Un robot sau o inteligență artificială de orice fel? Deja cred că am ghicit răspunsurile majorității. Printre cele rămase, cred că mai pot elimina destule menționând tehnologia avansată, distopiile sau călătoriile în timp.

Unde vreau să ajung cu asta? Simplu: sunt 99% sigură că nimeni nu s-a gândit la o poveste de dragoste. Nici măcar eu nu asociez genul acesta cu povești de dragoste. Nu spun că nu există iubire în SF, sunt destule relații, dar foarte rar vezi una înfiripându-se și chiar mai rar am întâlnit una frumoasă, care să mă convingă. Saga Vorkosigan este una dintre aceste rare excepții.

Totuși, nici aici povestea de dragoste nu este în prim-plan, ci acțiunea acestui volum se învârte în jurul unei lovituri de stat pe Barrayar, planeta natală a lui Aral, soțul Cordeliei, cei doi fiind protagoniști și în primul volum al seriei (a cărui recenzie o găsiți aici). Dar asta nu diminuează cu nimic farmecul legăturii dintre cei doi care, acum că s-au căsătorit, e mult mai puternică. Nu numai că fiecare este alături de celălalt la nevoie, dar deși sunt firi diametral opuse, care au crescut în medii extrem de diferite, cei doi reușesc să se înțeleagă încredibil de bine unul pe celălalt.

Cred că deja e evident că vreau să mă axez pe relația protagoniștilor, nu pe poveste în sine, deși cea din urmă este foare reușită, comploturile sunt atât de bine puse la punct încât niciodată nu poți fi sigur cine e de partea soților Vorkosigan și cine nu, toată lumea e suspectă până aproape de final, personajele din primul volum sunt mai dezvoltate, totul e splendid. Însă relația dintre Aral și Cordelia eclipsează povestea, cel puțin în cazul meu.

Știți expresia „contrariile se atrag?”. În cazul lor, e purul adevăr. Ea este născută pe Colonia Beta, o planetă deșertică unde apa este raționalizată. Totuși, nivelul de viață este extrem de ridicat, toată lumea are acces la comconsole (echivalentul unei tablete), deci la rețeaua de informație, așadar toată lumea primește o educație serioasă. Prin urmare, betanii au avansat tehnologic în multe domenii, inclusiv în cel al ingineriei genetice, în lumea lor existând 3 sexe: femeile, bărbații și hermafrodiții. Toți sunt egali nu doar în drepturi, dar și în modul în care sunt tratați în societate. De asemenea, viziunea betană în legătură cu relațiile sexuale e foarte relaxată, singura problemă fiind cea legată de reproducere, care este strict controlată, doi parteneri neputând avea copii decât în urma obținerii unei licențe.

El, în schimb, a fost crescut pe Barrayar, o lume puternic militarizată, unde femeile nu pot face parte din armată, iar bărbații care nu sunt sănătoși și nu pot fi utili sunt ostracizați în cel mai bun caz și chiar și așa, în general asta duce la sinucidere. Totuși, mentalitatea barrayană e destul de apropiată de cea terrană, reacțiile și majoritatea gândurilor lor nu mă suprind decât privite din perspectiva Cordeliei, căreia lucruri precum faptul că un trădător e ucis i se pare neobișnuit, pentru că pe Beta ar fi fost trimis la psihiatru și reintegrat în societate. Bineînțeles, sunt și momente simpatice când ea se confruntă cu faptul că pe Barrayar, o lume cu o climă destul de asemănătoare cu Terra, apa cade din cer sau atunci când se simte ca o infractoare atunci când își imaginează posibilitatea de a avea 3 sau chiar 4 copii (pe Colonia Beta, limita maxim acceptată este de 2 copii).

Pe lângă faptul că e deosebit de simpatică, noua lady Vorkosigan e deosebit de inteligentă și reușește să „citească” destul de repede personalele din jurul ei, astfel încât reușește foarte repede să îți dea seama cum să se poarte cu ei ca să obțină ceea ce vrea. De asemenea, are un temperament pe care l-am îndrăgit încă din primul volum, la fel cum am îndrăgt faptul că este un personaj feminin atât de puternic. Acum, când este mamă, e cu atât mai determinată și cu atât mai aprigă, așa că mi-a plăcut cu atât mai mult.

Tocmai de aceea n-am să mă limitez la a recomanda seria tuturor iubitorilor de SF, dar și tuturor cititorilor cărora le plac personajele feminine puternice și/sau o poveste de dragoste memorabilă și pur și simplu frumoasă.

9 comentarii:

  1. Simpatică recenzie.Eu am citit doar două carţi SF şi mi-au plăcut mult. Presupun că seria de mai sus o s-o ador, dacă o să mă apuc de ea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că te-a convins recenzia mea :) De curiozitate, care au fost cărțile SF pe care le-ai citit până acum?

      Ștergere
    2. ,,Caverne de oţel" de Isaac Asimov şi o carte căreia nu-i mai ţin minte nici titlul, nici autorul,nici editura, ci imi aduc aminte ca a apărut prin anii 90 şi ceva şi era vorba despre nişte extratereştrii neprietenoşi şi care eveau o tehnologie net superioară pămentenilor. Mi se pare, dacă îmi amintesc bine, că fiinţele ostile au atacat Terra şi oamenii şi animalele erau pe fugă. Sincer, nu-mi mai amintesc altceva legat de romanul ăsta, decât foarte vag coperta, care avea nişte planete, cu un pământ ciudat.>3

      Ștergere
    3. Caverne de oțel e una dintre cărțile mele preferate și îți recomand din tot sufletul să continui să citești seria Roboți a lui Asimov, Caverne de oțel e prima. Urmează Soarele gol, Roboții de pe Aurora (care e cea mai emoționantă din serie după părerea mea) și Roboții și Imperiul. Nu se mai găsesc pe piață, însă eu le-am găsit pe toate la bibliotecă. Se mai pot găsi și pe la anticariate. Și merită cititie, sunt foarte faine!

      Ștergere
    4. Nu ştiam că singura carte pe care am citit-o de Asimov face parte dintr-o serie. Informaţia asta mă face mă face aşa fericită.:) Fără îndoială că în viitor mă voi apuca şi de celelalte romane SF apărute de acest autor. Ţin minte că datorită cărţii ,,Caverne de oţel" am devenit pasionată de roboţi. Ar fi drăguţ dacă aş deţine un roboţel precum un animăluţ de companie...

      Ștergere
    5. Exact! Iar R. Daneel e cel mai fain robot din toate cărțile SF pe care le-am citit vreodată :)

      Ștergere
  2. Buna ziua! caut cu nerabdare si alte carti in limba romana din saga Vorkosigan,am citit Cioburi de Onoare,Dans in Oglinda si Barrayar,exista si altele traduse?fie ele si in format PDF? nu ma deranjeaza :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din câte am găsit [1], cele 3 titluri pe care le-ai menționat sunt singurele din saga Vorkosigan care au fost traduse deocamdată în română. Singurele alte traduceri ale aceleiaşi autoare sunt cele 3 romane din Universul Chalion.

      [1] https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Lois_McMaster_Bujold

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.