Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Tot conținutul vechi este în continuare disponibil la această adresă, însă pentru a citi articolele noi, accesați jurnalul-unei-cititoare.ro.

luni, 21 aprilie 2014

Diferiti, dar la fel...

Recenzie: CPSF #11

A trecut prea mult timp de când am scris ultima dată despre vreun număr din CPSF, așa că voi încerca să mă revanșez săptămânile viitoare și, cu puțin noroc, o să ajung la zi :) Ca de obicei, din întreaga revistă îmi voi alege un singur text care mi-a plăcut mai mult, dar asta nu înseamnă că restul sunt mai slabe, uneori chiar din contră. Alegerea mea e pur subiectivă, iar de data aceasta am ales nuvela lui Ted Chiang:

Povestea - Expirație
Într-o societate în care ființe făcute, aparent, din metal trăiesc prin înlocuire zilnică a plămânilor goliți de argon cu unii noi, plini, o astfel de ființă vrea să descopere cum sunt stocate amintirile lor așa că își disecă propriul creier. Astfel, aflând răspunsul la întrebarea sa, descoperă și un adevăr mult mai tulburător despre lumea în care trăiește și despre iminentul ei sfârșit.

Părerea mea:
Exact genul acesta de povești m-a făcut să iubesc literatura SF. Mai mult decât povestea în sine, care e superbă, mi-a plăcut felul în care m-a făcut să mă simt. Societatea aceasta cu toate ființele ei este atât de asemănătoare cu a noastră încât pe parcursul recenziei, am scris aproape de fiecare dată „oameni” în loc de „ființe”, pentru că e ușor să uiți de toate diferențele. Și totuși, deși despre fizionomia lor nu ni se spun prea multe, fiziologia lor e atât de diferită încât nu poți uita cu adevărat că lumea lor nu e lumea ta. Tocmai aceasta combinație de familiar și exotic e ceea ce face acest text memorabil.

În plus, finalul poveștii e încârcat de gândurile, sentimenele și speranțele unui reprezentat al acestei rase, care sunt asemănătoare, dacă nu chiar identice cu ale noastre. Temerile lor sunt temerile noastre, întrebările noatre sunt întrebările lor. În final, suntem la fel în ciuda diferențelor și tocmai această realizare m-a făcut ca, pentru câteva minute, să uit că e o poveste și să simt că în altă parte a Universului acesta infinit ar putea exista nu numai viață (chestie pe care o cred oricum, oricând), cât și ființe asemănătoare nouă, nu neapărat fizic, dar împărtășind aceleași gânduri. Și asta e de-ajuns ca să te simți mai puțin singur. Tocmai de asta cred că alegerea de a scrie povestea la persoana I, uneori adresându-se direct cititorilor nu face decât să sporească magia acestui text.

Și ca și cum sentimentul acesta de empatie cu naratorul nu era de-ajuns ca să cucerească, povestea merge mai departe și vorbește despre ceea ce înseamnă scrisul, modul în care cuvintele - mâzgăleli pe foi - pot oferi măcar iluzia durabilității atunci când orice altceva pare să nu funcționeze:

„Tu, sper eu, ești unul dintre acei exploratori. Tu, sper eu, ai găsit aceste foi de cupru și ai descifrat cuvintele de pe suprafața lor. Și dacă creierul tău folosește sau nu aerul folosit odată de mine, prin actul de a-mi citi cuvintele, modelele care formează gândurile tale vor deveni o imitație a modelelor care au format o dată personalitatea mea. Și în acest fel, voi trăi din nou prin tine.”

© Ted Chiang - Expirație - CPSF #11 - Editura Nemira

Am iubit fiecare literă din textul acesta, a fost prima dată când, imediat după ce l-am terminat, nu m-am mulțumit să-l recomand mamei mele (de la ea m-am molipsit de microbul SF-ist), ci m-am dus și i-am citit-o. Atunci, în clipa aia. Totuși, pot să-mi dau seama care e punctul lui slab: stilul s-ar putea să nu fie pe placul tuturor. Nu e încărcată de limbaj tehnic, dar povestea poate părea că înaintează cam greoi, fiecare pas e explicat în detaliu, ceea ce pe unii ar putea să-i plictisească. (Am avut parte de câteva ori de reacții mai puțin încântate când am recomandat romane geniale unora pentru că stilul n-a fost pe gustul lor, așa că de atunci sunt mai atentă la aceste aspecte.) Chiar și așa, mie mi-a plăcut inclusiv acest aspect, am simțit că le înțeleg lumea, așa că vă recomand povestea din toată inima și sper să vă placă.

Și în final, vă mai las un mic citat excepțional:

„Contemplează miracolul care este existența și bucură-te că ești în stare să faci acest lucru. Simt că am dreptul să-ți spun asta, pentru că, în timp ce gravez aceste cuvinte, și eu fac la fel.”

© Ted Chiang - Expirație - CPSF #11 - Editura Nemira

Un comentariu:

  1. De cat timp tot vreau sa ma apuc sa citesc colectia si inca nu am reusit sa fac acest lucru ... Povestea despre care ai vorbit in acest numar pare interesanta si sper sa reusesc sa o citesc cat mai curand atat pe ea, cat si celelate nuvele din acest numar.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.