Ce fac eu acum...

Nu am crezut ca o sa mai am o astfel de postare, dar se pare ca m-am inselat, iar ceeace vreau sa va spun in seara asta, poate ca o sa sune putin cam ciudat, dar cred ca a venit vremea sa faceci cunostinta si cu mine.

E adevarat ca am fost cam inactiva in ultimul timp, motiv pentru care pe umerii Ghandei a picat toata responsabilitatea blogului si careia ii multumesc. adica uitati-va cata lume e aici, avem peste 100 de persoane care ne urmaresc prin GFC, peste 64 de mii de vizualizari si 5000 de comentarii. Sunt chiar fericita sa vad acest lucru si multumesc tuturor!

Acum stau in varful patului, ascult muzica (Lenny Karvitz - American Woman, pentru cine este curios), ma uit cu un ochi la tv la reportajele despre Sergiu Nicolaescu si va impartasesc gandurile mele. Va vine sa credeti ca orice inceput are un sfarsit? Adica eu am crescut cu Sergiu Nicolaescu, am studiat la aceeasi scoala ca si el, si nu m-ar surprinde daca cineva mi-ar spune ca am avut si aceeasi sala de clasa si acum s-a dus. Este trist si din pacate nu este singurul. Insa de Sergiu Nicolaescu o sa imi amintesc mereu zambind, pentru ca filmele lui nu vor muri niciodata. Adica in seara asta am fost la plimbare si la intoarcerea acasa, am vazut o coada imensa la cinematograful orasului, care ii poarta numele, si chiar ma intrebam ce e acolo. Raspunsul? Pai...toata noapte se ruleaza filme cu domnia lui si intrarea este gratuita, deci locurile sunt limitate si o multime de fani. Mult succes la gasit un loc!

Asa si cu blogul, ma gandesc ca in ziua in care l-am facut, nu m-am gandit niciodata daca intr-adevar va avea succes. A fost un impuls pe care mi l-au dat Simona si Madalina si daca la inceput postam cu draga inima, pe parcurs am trecut prin o multime de stari, motiv penru care imi pierdusem condeiul si dorinta de a mai posta. Of...omul este o fire atat de sensibila, incat nici acum nu inteleg de ce este legal sa fim atat de vulnerabili. Nu spun ca o sa postez continuu, dar o sa incerc sa ma gandesc mai mult la postari si sa imi reevaluez ideile. Cine stie? Poate o sa am o idee buna si poate iese ceva bun in cele din urma.

Mai devreme am spus ca orice inceput are un sfarsit, dar nu si ca orice sfarsit este un nou inceput. Acum chiar as vrea sa stiu care este acest inceput. Spre exemplu azi am facut curatenie in cufarul cu minuni al buncii si am gasit cateva titluri care mi-au atras atentia. Sunt carti vechi, fara coperti, dar cine stie? Poate ascund comori inauntru, abia astept sa le citesc si sa va spun ce impresie mi-au lasat. Pentru inceput citesc Talismanul de Walter Scott, nici nu am cautat-o pe goodreadssa vada daca exista. Cartea este ft veche si coperta abia daca mai este lizibila, dar personajul seamana super mult cu Mircea cel Batran, cel care este interpretat de Sergiu Nicolaescu (si iar ne intoarcem la el). Sa vedem ce va fi.

Si sa nu uit, aceasta ultima parte este pentru Dani, care mereu vine cu un argument impotriva postarilor mele libere. Acum am inteles de ce le fac si motivul nu este acelasi ca cel pe care il crezi tu. Gandeste-te ca postarile mele si ale Ghandei sunt ca niste carti: au aceeasi esenta, actiune, dar cu personaje, autori si sentimente diferite. E ca si cum ar fi o poveste de dragoste cu vampiri: o fata umana, se indragosteste de n baiat vampir si sfarsesc impreuna pentru o eternitate. Lucrul acesta il intalnim in toate cartile de acest gen, dar autorii sunt diferiti, iar cand au scris acea carte, nu au facut-o pentru a dovedi ceva, au vrut pur si simplu sa isi spuna povestea, intr-un fel asemanator, pentru ca asa vor fi intelesi de cititori. La fel si eu, daca postarile mele libere seamana cu ale ei, nu inseamna ca vreau sa o plagiez sau ca dau dovada de neinspiratie totala, ci pentru ca vreau sa transmit ceva, prin aceeasi metoda ca si ea. Si daca nu mi-as spune propriile ganduri, atunci nu m-as simti bine, pentru ca eu chiar vreau sa va spun ce gandesc. Mai rar, dar vor mai fi astfel de postari!