Recenzie: Zei americani de Neil Gaiman

Povestea:
Shadow a fost condamnat la 6 ani de închisoare, dar deoarece comportamentul său a fost exemplar, urmează să fie eliberat după numai 3. Mai sunt câteva zile până la termen și viitorul arată cum nu se poate mai luminos: soția sa abia îl așteaptă, prietenul său cel mai bun i-a promis o slujbă... însă aerul încărcat ca înaintea unei furtuni nu prevestește nimic bun, iar viața are straniul talent de a se nărui ca un castel de cărți de joc.

Între timp, pe întreg teritoriul Americii, zeii oameilor se pregătesc pentru marea confruntare dintre cei vechi și cei noi. Zeii vechi sunt cei din mitologiile care ne sunt mai mult sau mai puțin familiare precum cea nordică sau cea egipteană, cei care au fost aduși pe pământ american de coloniști cu secole și milenii în urmă. Ceilalți, zeii noi sunt cei născuți din credința fără margini a americanilor, cei cărora oamenii își sacrifică timpul și viața clipă de clipă: zeii tehnologiei, ai banilor, ai autostrăzilor și avioanelor etc.

Însă într-o lume în care o prostituată, o pisică, un bețivan sau un puști gras pot fi de fapt zeități, nimic nu e ceea ce pare.

Părerea mea:
Ce m-a suprins cel mai mult la cartea asta a fost atmosfera. Nici acum, după peste 600 de pagini și încă vreo două zile de gândire, nu-mi dau seama exact cum a reușit Gaiman să transmită atâta stranietate... E suprinzător pentru că am înțeles și acceptat aproape complet regulile lumii zeilor vechi și noi, am înțeles și uneori chiar am rezonat cu majoritatea personajelor, umane sau nu, am fost complet absorbită de lectură, și totuși mereu am avut senzația că există ceva care nu e tocmai cum ar trebui să fie, ca și cum ceva ar fi puțin defazat, ceva la limita percepției, ceva în colțul ochiuli... Mă zgândără foarte rău faptul că nu-mi pot da seama cum și de ce am simțit asta, de ce lumea mi s-a părut stranie deși am înțeles-o, dar fapul că nu pot identifica precis cauza n-a diminuat cu nimic faptul că mi-a plăcut enorm Zei americani. Ba din contră.

Povestea în sine e foarte fain gândită și extrem extrem de bine documentată. Apar zei din nenumărate mitologii (nu doar europene, ha!) care interacționează foarte natural, deși în legendele care le-au dat naștere nu s-a întâlnit niciodată. Și la fel de fascinante sunt atât modul în care au ajuns zeii în America, cât și lucrurile de care au nevoie petru a rămâne puternici... atât cât se poate, într-o lume în care nume precum Horus sau Zoria sau chiar Easter (originea acestui nume, apropo de documentarea temeinică, e foartă faină) nu mai au niciun sens. Mi s-a părut genial faptul că un gest poate fi mai important decât intenția din spatele său sau faptul că o invocare făcută fără credință sau chiar fără intenție poate avea un impact major... eu cred faptul că lucrurile cu adevărat valoroase nu trebuie să arate spectaculos, dar întotdeauna am considerat că gesturile și ritualurile sunt mai puțin importante decât credința din spatele lor, așa că să pășesc într-o lume în care totul e exact pe dos a fost o experiență pe care n-am s-o uit prea curând.

Și de fapt acesta e un alt aspect al cărții care mi se pare fascinant: e foarte greu de uitat. Îți propune atâtea teme de gândire încât deși o închizi, nu poți să te desprinzi de poveste imediat. Și atunci când te trezești că te uiți cu atenție la trecători pe stradă, încercând să vezi daca vreunul din ei nu are vreo aură specială, deci atunci când ceea ce citești ajunge să influențeze modul în care percepi realitatea, înseamnă că ai citit ceva cu adevărat valoros.

Poate tocmai de aceea, cartea are o suită întreagă de premii la activ, cel mai interesant fiind faptul că a primit atât premii pentru care se acordă romanelor SF și Fantasy, cât și premii pentru genul horror. Asta că tot vorbeam de stranietatea cărții, e greu de încadrat într-un singur gen. Și pentru că judecători ai tuturor genurilor în care s-ar putea încadra s-au pus de acord, spunând că merită premiată, înseamnă că e un roman must-read. Și tocmai de aceea, mulțumesc editurii Paladin pentru că mi-a oferit ocazia să citesc acest volum și vi-l recomand cu căldură. Mai ales acum, că vine vacanța de iarnă, Zei americani e cartea perfectă cu care să te bagi sub pătură într-o zi friguroasă pe care vrei s-o petreci în pat, cu o carte bună.