Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Oferte  (click pe imagini pentru detalii)
Oferta Nemira
Oferta libris.ro

miercuri, 23 iulie 2014

Cartea de pe plajă #2: O piatră pe cer (Imperiul #1)


Povestea:
Joseph Schwartz face un pas peste o păpușă uitată pe stradă fără să știe că în cealaltă parte a orașului Chicago, întâmplarea face ca un tânăr laborant să amestece exact proporțiile ideale de substanțe care pot produce destulă energie cât să mute materia pe axa timpului. Astfel, Schwartz ridică piciorul în Chicago-ul anului 1949 și îl pune jos în apropiere de Chica-ul anului 827 al Erei Galactice.

Fără să știe câți ani s-au scurs, pământeanul descoperă că planeta sa este doar una dintre multele existente în Imperiul Galactic, și chiar una dintre cele aflate foarte jos în ierarhie. Însă Pământul încă este deosebit dintr-un punct de vedere: este singura planetă radioactivă pe care există viață. Tocmai de aceea, doctorul în arheologie Bel Arvardan face o vizită pe bătrâna planetă.

Dar radioactivitatea nu e singurul lucru deosebit la pământeni, mult mai îngrijorătoare fiind credința lor fanatică în ipoteza că Terra ar fi leagănul civilizației omenești și că Imperiul trebuie înfânt, astfel încât Pământul să-și reia locul de lider al umanității. Și deși au mai existat revolte, de data asta, planul pământenilor ar putea într-adevăr să ducă la moartea oamenilor din întreaga Galaxie...

Părerea mea:
Recenziile care sunt cel mai greu de scris sunt cele pentru romanele pe care le iubesc. Vreau să scriu despre fiecare element în parte, dar nu vreau să dau spoilere, nici să mă lungesc, vreau să pun în cuvinte fiecare din zecile sau sutele de sentimente trăite de-a lungul lecturii și nu pot pentru că nu există cuvinte, vreau pur și simplu să am câte un exemplar din respectiva carte pentru fiecare ființă umană de pe Pământ, ca să pot să merg la fiecare și să-i vâr cartea sub nas, vorbind despre cât e de minunată până când rămân fără voce și chiar și atunci, vreau să folosesc orice mijloace rămase ca să conving lumea că acea carte trebuie citită. Și trebuie să iau senzația asta și s-o pun în câteva paragrafe. Mult noroc mie -_-

Nu citesc de mult timp și n-am citit multe cărți, dar chiar și așa, am găsit câteva astfel de romane. Sunt cele ale căror recenzii mi se par cele mai proaste pe care le-am scris vreodată. Pot da exemple, însă n-are sens acum pentru că din categoria romanelor pe care le-aș vârî sub nasul oricui știe să citească, romanele lui Asimov sunt o categorie aparte. Prima carte SF pe care am citit-o nu a fost scrisă de el. Am găsit în alte romane SF idei poate ceva mai faine ca ale lui, personaje ceva mai bine conturate, stiluri de scriere ceva mai bune din punct de vedere literar (sau cel puțin așa mi s-a părut mie, n-am studii în domeniu)... Pe scurt, e loc de mai bine. DAR Asimov e genul de autor care te convnge să te apuci de SF. Pentru mine, e simplu, dacă nu-ți place Asimov, nu-ți va plăcea niciodată SF-ul. Cărțile lui Asimov sunt nici mai mult nici mai puțin decât un gateway drug, genul de proză ușoară, dar fascinantă, care te face să vrei mai mult și să nu te mai oprești vreodată din citit.

O piatră pe cer este, dacă nu mă înșel, primul său roman SF publicat și în același timp, primul roman din seria Imperiul, serie care are loc în viitorul îndepărtat, la mult timp după ce omenirea a colonizat spațiul și planetele s-au organizat într-un Imperiu Galactic cu capitala pe Trantor. Tocmai de aceea, mi se pare că a vedea viitorul prin ochii unui pământean cu care putem să relaționăm e metoda ideală de a păși în lumea incredibilă pe care Asimov o crează și o extinde pe parcursul tuturor romanelor sale. Și încă de la început, ești lovit drept în plexul solar de ideea că în tot timpul scurs între acum și atunci, omenirea nu numai că a reușit să uite faptul că s-a extins pornind de pe Pământ, dar chiar ideea că omenirea ar fi apărut pe o singură planetă e considerată o teorie improbabilă și adepții ei sunt priviți ca niște paria ai lumii științifice.

Firul narativ al poveștii din acest volum e destul de simplu și mi se pare extrem de bine rezumat chiar de către Asimov, prin vocea unuia dintre personaje:

„Noi trei, de unii singuri, am descoperit o imensă conspirație împotriva omenirii. Tot singuri l-am prins pe conducătorul conspiratorilor și l-am adus la judecată. Ca într-un film, în care eroii atotbiruitori apar exact la timpul potrivit. De obicei acesta e finalul. Numai că, în cazul nostru, acțiunea a continuat, iar noi am constatat că nu ne crede nimeni. Asta nu se întâmplă în filme, nu?”

© Isaac Asimov - O piatră pe cer - Editura Paladin

E exact cum spuneam mai sus, o poveste ușoară, dar care te intrigă suficient cât să vrei s-o urmărești. Pe de altă parte, decorul... lumea pe care o crează Asimov este exact viitorul pe care îl doresc întregii omeniri. Da, ca și Schwartz, regret că Pământul a decăzut și a fost uitat, regret că omenirea și-a îngropat originile și trecutul în groapa adâncă a ignoranței, dar viitorul omenirii ca întreg, independent de planeta de origine, e extrem, extrem de luminos și în același timp, are suficiente zone întunecate încât să existe aventuri minunate, intrigi politice superbe, oameni de care să te atașezi... pe scurt, viața nu e deloc plictisitoare, omenirea e încă faină, dar multe din visele noastre de acum ar deveni realitate dacă lucrurile ar decurge așa cum și-a imaginat Asimov.

Și, dincolo de toate astea, romanul te lasă cu o întrebare care să te roadă mult, mult imp de-acum înainte: dacă în viitor, omenirea va uita de unde a plecat, atunci câte lucruri pe care le știau oamenii din Antichitate au fost uitate în secolele scurse?

PS: Aș fi vrut să închei cu acea întrebare, dar mi-am recitit recenzia și normal că aș fi vrut să fie mult, mult mai convingătoare, așadar o să închei cu un exercițiu de imaginație: imaginați-vă că sunt lângă voi cu un megafon, prin care strig o singură frază: CITIȚI ASIMOV!

6 comentarii:

  1. Recunosc că eu SF nu prea am citit, deși nu mi-e clar de ce. Dar trebuie să mă apuc, iar tu ai recomandat mai multe cărți ale genului care sună interesant, printre care și asta. De mult timp tot zic că trebuie să mai citesc și SF, să-mi mai lărgesc orizonturile.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asimov scrie pe tine! De obicei, celor reticenți le recomand întâi Sfârșitul copilăriei de Clarke, ca să uite de prejudecăți, dar dacă deja vrei să te apuci, pune mâna pe Asimov. Recomand... orice de el! Când l-am descoperit, acum câțiva ani, am ras tot ce am găsit la bibliotecă scris de el și din punct de vedere beletristic, aceea e cea mai frumoasă vară a mea.
      Acum că e din nou pe piață, (re)descopăr cât de mult îmi plac romanele lui și în plus, am ocazia să mă bucur enorm de fiecare dată când vâd un om cu o carte de-a lui în mână. Deci citește Asimov!

      Ștergere
  2. Asimov este unul dintre autorii mei preferati, iar atunci cand am vazut la editura Paladin seriile "Fundatia" si "Imperiul" le-am cumparat imediat. Nu am avut inca timp sa le citesc, dar, stiind talentul autorului ma alatur tie cu inca un megafon pentru a striga impreuna "Cititi Asimov!" :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar trebui să ne găsim și să ne strângem la un loc toți cei care am urla asta la megafon și să facem o defilare prin țară :))

      Ștergere
  3. Din pacate, "primul său roman SF publicat" nu implica in mod necesar ca este si "primul roman din seria Imperiul"... de fapt aceasta serie a fost dezvoltata si publicata in ordine invers cronologica. Recomandarea autorului pentru ordinea de parcurgere a romanelor este detaliata aici: http://www3.sympatico.ca/n.rieck/links/cool_sci_fi.html#asimov-suggested-reading-order :-B

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Citind cele 3 romane și cunoscând și celelalte serii ale lui Asimov, și mie mi s-a părut că din punct de vedere al cronologiei din poveste, ordinea ar fi inversă. Totuși, până la urmă romanele din seria Imperiul n-au nicio legătură între ele și pot fi citite în orice ordine, dar mulțumesc pentru link :)
      Eu personal recomand ca după parcurgerea romanelor din listă, lumea să citească și Sfârșitul Eternității, pentru că din punctul meu de vedere, pe lângă faptul că e un roman superb, completează perfect universul creat de Asimov.

      Ștergere