Cred că am să subintitulez acest articol „Hai să nu aruncăm cu noroi”.
Printr-un dar divin (literalmente) numit sărbătoarea de Paște, am făcut și eu rost de câteva zile libere și m-am apucat să mai citesc ce au mai scris alții prin blogosfera de carte cât timp am tras eu chiulul. Spre supriza mea, ori nu urmăresc eu ce trebuie (habar n-am care bloggeri mai sunt pe val și care au renunțat de tot), ori lumea s-a întors cu fundul în sus.
Eu m-am apucat de blogăreală după ce am descoperit că există și alte cărți decât alea de la orele de română, cărți care îmi spun mie personal ceva, cărți despre care culmea, am voie să am și propria mea opinie, ba mai mult, am voie s-o trâmbițez public. And nobody can do anything about it! Asta era interesant prin blogosferă, toată lumea putea să aibă o părere, fie ea și diferită și atâta timp cât nimeni nu dădea cu noroi, toata lumea putea trăi în relativă pace.
Acum însă văd că lucrurile s-au schimbat, ca dacă ai sărit de vreo 16 ani, YA-ul nu numai că nu mai e cool, dar trebuie ponegrit, oricine citește o carte cu vampiri e un fraier cu gusturi proaste de care trebuie să ne fie milă și mai nou și distopiile sunt toate la fel, deci nașpa... Ceea ce mi se pare puțin prea mult e faptul că toată lumea recunoaște că și ei și-au început pasiunea pentru lectură cu aceleași cărți pe care le ponegresc acum, dar scuza e că erau mici și proști și nu care cumva să faceți la fel, uite, vă recomand eu chestiile astea care îmi plac acum, care sunt în mod categoric de calitate.... Și dacă peste 2 ani n-o să-ți mai placă, o să arunci iar cu noroi? -_-
În primul rând, YA-ul e scris pentru tineri. Dacă ai depăși vârsta, s-ar putea să nu-ți mai placă. Ceea ce nu înseamnă că sunt proaste, ci doar că a venit momentul să treci la nivelul următor. De asemenea, înseamnă că ar trebui să-i lași și pe alții să descopere singuri când nu le mai place și când sunt ei pregătiți să treacă la altceva. Oricine ridică o carte de pe raft și o citește pentru că vrea e deja mult peste medie și are dreptul să se poată simți bine în compania altor cititori, nu să fie condamnat pentru gusturile sale. Exact asta făceau profii de română pe care i-am detestat cu toții, dacă vom face și noi la fel, n-o să mai citească nimeni nimic niciodată.
În al doilea rând, șmecheria cu literatura și cu arta în general e că trebuie să îți placă ție. Normal că te interesează și părerea altora (avizată sau, „mulțumită” educației românești, mai degrabă o preferăm pe cea neavizată, dar sinceră), normal că o să urmezi recomandările altora, dar în definitiv, singura părere care conteaza e a ta. Deci ai voie să nu-ți mai placă un gen, dar lasă-i și pe alții să aibă dreptul să le placă. Ai dreptul să le recomanzi ceea ce-ți place acum și ai dreptul să nu mai recomanzi ceva ce ți se părea genial cu doi ani în urmă, dar nu te apuca să spui că genul ăla e de fapt o prostie și că regreți că ți-a luat atâta timp ca să înțelegi asta. Dacă ai avea din nou 16 ani, ți-ar plăcea din nou și, culmea, s-ar putea ca la 16 ani, ceea e acum ți se pare ok să ți se fi părut aiurea.
Așa că hai să ne revenim și să lăsăm lumea să citească ce vrea, când vrea, din orice motive, hai să avem cu toții păreri oricât de diferite, dar hai să nu ne apucăm să desființăm genuri întregi pentru că nu ne mai plac nouă. Fiecare gen are cărțile lui geniale și rateurile lui și doar pentru că unor oameni le place Twilight nu înseamnă că trebuie să-i facem să se simta prost. Deși cred că trebuia să folosesc persoana I, nu a III-a, pentru că și mie îmi place Twilight. Îi recunosc toate defectele, dar atunci când am citit-o m-a făcut să simt ceva, am rezonat cu povestea, ceea ce e mai mult decât pot spune despre multe alte romane.
Așadar, eu zic ca fiecare dintre voi să citească orice îi place, indiferent ce cred alții. Dacă pe voi lectura unei anumite cărți vă face fericiți, atunci ați citit o carte bună. Ar trebui să fie un criteriu suficient pentru voi, și e categoric suficient pentru mine.
Printr-un dar divin (literalmente) numit sărbătoarea de Paște, am făcut și eu rost de câteva zile libere și m-am apucat să mai citesc ce au mai scris alții prin blogosfera de carte cât timp am tras eu chiulul. Spre supriza mea, ori nu urmăresc eu ce trebuie (habar n-am care bloggeri mai sunt pe val și care au renunțat de tot), ori lumea s-a întors cu fundul în sus.
Eu m-am apucat de blogăreală după ce am descoperit că există și alte cărți decât alea de la orele de română, cărți care îmi spun mie personal ceva, cărți despre care culmea, am voie să am și propria mea opinie, ba mai mult, am voie s-o trâmbițez public. And nobody can do anything about it! Asta era interesant prin blogosferă, toată lumea putea să aibă o părere, fie ea și diferită și atâta timp cât nimeni nu dădea cu noroi, toata lumea putea trăi în relativă pace.
Acum însă văd că lucrurile s-au schimbat, ca dacă ai sărit de vreo 16 ani, YA-ul nu numai că nu mai e cool, dar trebuie ponegrit, oricine citește o carte cu vampiri e un fraier cu gusturi proaste de care trebuie să ne fie milă și mai nou și distopiile sunt toate la fel, deci nașpa... Ceea ce mi se pare puțin prea mult e faptul că toată lumea recunoaște că și ei și-au început pasiunea pentru lectură cu aceleași cărți pe care le ponegresc acum, dar scuza e că erau mici și proști și nu care cumva să faceți la fel, uite, vă recomand eu chestiile astea care îmi plac acum, care sunt în mod categoric de calitate.... Și dacă peste 2 ani n-o să-ți mai placă, o să arunci iar cu noroi? -_-
În primul rând, YA-ul e scris pentru tineri. Dacă ai depăși vârsta, s-ar putea să nu-ți mai placă. Ceea ce nu înseamnă că sunt proaste, ci doar că a venit momentul să treci la nivelul următor. De asemenea, înseamnă că ar trebui să-i lași și pe alții să descopere singuri când nu le mai place și când sunt ei pregătiți să treacă la altceva. Oricine ridică o carte de pe raft și o citește pentru că vrea e deja mult peste medie și are dreptul să se poată simți bine în compania altor cititori, nu să fie condamnat pentru gusturile sale. Exact asta făceau profii de română pe care i-am detestat cu toții, dacă vom face și noi la fel, n-o să mai citească nimeni nimic niciodată.
În al doilea rând, șmecheria cu literatura și cu arta în general e că trebuie să îți placă ție. Normal că te interesează și părerea altora (avizată sau, „mulțumită” educației românești, mai degrabă o preferăm pe cea neavizată, dar sinceră), normal că o să urmezi recomandările altora, dar în definitiv, singura părere care conteaza e a ta. Deci ai voie să nu-ți mai placă un gen, dar lasă-i și pe alții să aibă dreptul să le placă. Ai dreptul să le recomanzi ceea ce-ți place acum și ai dreptul să nu mai recomanzi ceva ce ți se părea genial cu doi ani în urmă, dar nu te apuca să spui că genul ăla e de fapt o prostie și că regreți că ți-a luat atâta timp ca să înțelegi asta. Dacă ai avea din nou 16 ani, ți-ar plăcea din nou și, culmea, s-ar putea ca la 16 ani, ceea e acum ți se pare ok să ți se fi părut aiurea.
Așa că hai să ne revenim și să lăsăm lumea să citească ce vrea, când vrea, din orice motive, hai să avem cu toții păreri oricât de diferite, dar hai să nu ne apucăm să desființăm genuri întregi pentru că nu ne mai plac nouă. Fiecare gen are cărțile lui geniale și rateurile lui și doar pentru că unor oameni le place Twilight nu înseamnă că trebuie să-i facem să se simta prost. Deși cred că trebuia să folosesc persoana I, nu a III-a, pentru că și mie îmi place Twilight. Îi recunosc toate defectele, dar atunci când am citit-o m-a făcut să simt ceva, am rezonat cu povestea, ceea ce e mai mult decât pot spune despre multe alte romane.
Așadar, eu zic ca fiecare dintre voi să citească orice îi place, indiferent ce cred alții. Dacă pe voi lectura unei anumite cărți vă face fericiți, atunci ați citit o carte bună. Ar trebui să fie un criteriu suficient pentru voi, și e categoric suficient pentru mine.
Bine spus, si eu m-am saturat de toti cei care critica o anumita carte pentru ca e cu vampiri, vrajitori, varcolaci etc. Fiecare cu gustul lui.
RăspundețiȘtergereAleluia! Multumesc divina Ghanda pentru adevarul din cuvintele tale:)) Ok, sa trecem la lucruri serioase. Tot iti multumesc, asta sa fie clar. Mi-a placut enorm ce ai spus si te felicit ca ai avut atata inspiratie si ai folosit-o in acest scop.
RăspundețiȘtergereCum s-a zis si mai sus, fiecare cu gustul lui.
Mă bucur că unii gândesc astfel! Cred și eu că cel mai bine ar fi să experimentezi tot și să-ți alegi singur ce să-ți placă și ce nu.
RăspundețiȘtergereE ciudat că eu la 16 ani citeam Idiotul lui Dostoievski (pe care o iubesc și acum), iar la 30 de ani citesc cărți YA. Am citit chiar și romance într-o perioadă, iar acum nu prea mă mai ating de ele. Până la urmă depinde de dispoziția noastră, de ce anume avem chef să citim în anumite momente :)
RăspundețiȘtergereDar da, parcă sunt dezamăgită când văd că nu prea mai respectă nimeni pe nimeni, că uită că fiecare suntem diferiți, avem gusturi și opinii diferite.
Felicitări pentru articol!
Eu cred că e imposibil să-ţi placă o carte acum, iar peste câţiva ani să o urăşti. O poţi privi, interpreta altfel, însă nu cred că poţi sări de la o extremă la alta doar pentru că ai crescut. Să fim serioşi, sunt puţine persoane cărora chiar nu le plac cărţile YA dar foarte multe cărora le plac şi nu o recunosc, fapt pe care nu pot să-l înţeleg (e o ruşine să citeşti YA?!). Un cititor complet este, în opinia mea, cel care a citit orice. Acum, depinde de fiecare în parte care din genuri este cel favorit.
RăspundețiȘtergerescuze, dar eu nu știu ce înseamnă YA.
RăspundețiȘtergereîn funcție de orice criteriu, twilight e o carte proastă. că ne place sau nu, asta e altă poveste. dar ea va rămâne o carte proastă.
Deși mi-a plăcut, sunt de acord că nu e o carte bună. Ceea ce am încercat să spun e că nu cred că dacă unei persoane i-a plăcut o carte proastă, înseamnă automat că persoana e proastă sau că ar trebui să i se sugereze într-un mod foarte direct (a se citi „să i se impună”) ce să citească pentru că „evident” e incapabilă să hotărască singură. Atitudinea asta m-a deranjat, nu judecata cărților în sine :)
Ștergere