Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

marți, 4 martie 2014

Despre copertele tie-in

Pentru că a devenit cool ca orice carte care a făcut furori în rândul tinerilor să fie ecranizată, termenul de „ediție tie-in” a romanului-sursă și-a făcut loc în terminologia iubitorilor de carte. Pe scurt, înseamnă că aceeași carte e reeditată, având pe copertă imaginea de pe posterul filmului.

Din câte știu eu, părerile sunt destul de unanime: edițiile tie-in sunt dezirabile dacă filmul a fost bun și cad în uitare altfel. Ei bine, eu cred că edițiile tie-in sunt geniale pentru a-i face pe cei care ori nu știau că filmul a fost realizat după o carte, ori le-a plăcut filmul, dar nu prea citesc să citească și sursa. Însă eu, ca și cititoare, prefer să mă țin la cât mai mare distanță de ele.

Nu mă înțelegeți greșit, nu judec cărțile după copertă. De fapt, coperta pentru mine nu e niciodată un criteriu în alegerea unei cărți. Singurul impact pe care îl are e că uneori mă ajută să recunosc de la distanță o anume colecție a unei edituri, gen Nautilus de la Nemira, SF-ul de la Paladin sau de la Trei. Singura pretenție pe care o am de la coperte e să rămână relativ unitare de-a lungul unei serii. Tocmai de aceea nu îmi plac copertele tie-in, pentru că majoritatea sunt parte dintr-o serie și adăugate în colecție, strică impresia de unitate.

În plus, ceea ce mă deranjează la toate edițiile tie-in, fie că sunt parte dintr-o serie sau nu, este chiar referința la film. Oricât de bun ar fi, oricât de mult mi-ar fi plăcut, filmul nu e carte. Povestea originală e întotdeauna diferită, mai bogată în detalii și idei. Sau chiar diferită cu totul, în sensul că nu întotdeauna ecranizările respectă cartea. Tocmai de aceea, prefer să le țin separate.

Dar asta nu înseamnă că nu apreciez ideea de tie-in (după cum spuneam la început, e perfectă pentru cei care n-au aflat de carte) sau că am vreo problemă cu cei care le iubesc, dar se anunță o explozie de astfel de ediții, așa că m-am gândit să vă împărtășesc și eu părerea mea și să vă arăt câteva dintre ele. („Hoțul de cărți” e deja pe piață, „Orașul Oaselor” poate fi precomandată cu 30% reducere aici, iar celelalte urmează să apară)

           

Voi ce credeți despre edițiile tie-in? Le vreți în bibliotecă sau preferați, ca și mine, să separați cartea de ecranizarea ei?

5 comentarii:

  1. Nu am nimic împotriva acestui lucru, dar de multe ori prefer coperta originală. Deși, recunosc că îmi place noua copertă a cărții "Hoțul de cărți", deși filmul e departe de cât de mult mi-a plăcut mie cartea. Dar îmi place actrița care o joacă pe Liesel.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu una prefer să stau departe de ele. Spre exemplu coperta Academia Vampirilor nu-mi place deloc așa, pentru că ei bine... roz. Prea mult roz iar seria nu este deloc roz, dacă înțelegi ce vreau să zic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Consider că (de obicei) ecranizările sunt mai proaste.. sunt și alte modalități de promovare, nu?

    RăspundețiȘtergere
  4. In general imi este indiferenta coperta. Daca, de exemplu, am deja volumul cu coperta originala, nu o sa-l cumpar din nou doar pentru a-l avea si cu noua coperta. Daca, in schimb, nu il am inca cumparat, de obicei il iau cu coperta cu care il gasesc, indiferent daca aceasta este cea originala sau cea cu posterul filmului.

    RăspundețiȘtergere
  5. si eu prefer copertile originale. mai ales ca in multe cazuri, desi cartea e minunata, filmul e slabut. de ce as vrea sa-mi aduc aminte de asta?

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.