Recenzie: Asasin la feminin (seria Alina Marinescu #1)

Povestea:
Alex era un tânăr ca oricare altul, până când s-a implicat într-o mișcare anti-comunistă și a fost capturat de Securitate. Condamnat la moarte, i s-a oferit totuși o ultimă alternativă: poate deveni membru al SSO. Dorința de a trăi îl face să accepte să fie recrutat și tot ea îl ajută să treacă de perioada antrenamentului. Însă la final, vechiul Alex e doar o amintire îndepărtată, noul Alex fiind doar o mașină de ucis subordonată SSO.

Tocmai de aceea, atunci când i se cere s-o seducă pe Alina Marinescu, întorcând-o împotriva regimului pentru a putea fi arestata și apoi recrutată la rândul ei, deși se îndrăgostește de ea, Alex îi schimbă destinul, aducând-o și pe ea în iadul lui personal. Însă Alina nu poate fi frântă cu aceeași ușurință, așa că Alex se vede nevoit să facă tot posibilul pentru a-i salva sufletul.

Părerea mea:
Menționez încă de la început că e o carte plină de acțiune, așa că dacă asta căutați, ați dat peste potul cel mare. În cadrul recenziei, însă, am să mă concentrez pe latura umană a lumii spionilor în care suntem introduși cu brutalitate încă de la primele rânduri.

Fiind primul volum dintr-o serie, prezentarea personajelor și a destinelor lor s-a putut desfășura temeinic, am putut asista la modificarea personalității lor celulă cu celulă, gând după gând, în special în cazul lui Alex. Forța mentală de care a fost nevoie pentru a nu renunța în ciuda tuturor atrocităților la care e supus, începând cu tortura fizică și încheind cu ordinul de a ucide cu sânge rece un necunoscut e fascninată, deși înfricoșătoare pentru că totul e incredibil de calculat și de rece, totul e redus la „faci asta sau mori”, și dincolo de un punct, e nevoie de mult curaj pentru a alege viața, e nevoie de mult curaj pentru a-ți suporta sau amuți conștiința, e nevoie de mult curaj pentru a-ți putea susține propria privire în oglindă, fără să te îndepărtezi înfricoșat de ceea ce vezi acolo.

Însă toată această forță are un preț, iar Alex a dat la schimb mila și compasiunea care l-ar fi oprit să o atragă și pe Alina în lumea lui, să o condamne la aceeași soartă. Abia apoi, abia văzând-o cu un pistol în mână, forțată să învețe să ucidă, cred eu ca Alex a înțeles cu adevărat ce a făcut și abia atunci a început să își dorească să îndrepte lucrurile înainte să fie prea târziu.

Totuși, cartea se numește Asasin la feminin, iar numele seriei e numele Alinei, nu al lui Alex, așa că poate ar trebui să mă concentrez mai mult pe ea... Ei bine, deocamdată n-a fost cazul pentru că deși povestea ei a fost tristă și impresionantă prin faptul că a fost sedusă și păcălită, aruncată fără voia ei într-o lume pe care trebuie să învețe s-o înțeleagă și s-o accepte, o lume căreia trebuie să îi permită să o transforme în altceva, ideea e că și Alex a trecut prin același program de instruire, ba chiar mai dur pe alocuri, așa că povestea lui a eclipsat-o pe a ei, cel puțin acum, la început.

Citind, n-am putut să nu mă pun în pielea lui, am încercat să îmi imaginez cât aș rezista eu știind nu că viața mea e în joc, pentru că destul de repede viața unui agent ajunge să cântărească mai puțin decât nimic, ci știind că viața familiei mele ar fi amenințată dacă nu aș urma regulile jocului... E un roman care te pune serios pe gânduri atunci când nu te aruncă în mijlocul unei lupte pe viață și pe moarte în bătaia gloanțelor. Tocmai de aceea, abia aștept să mă apuc de volumul 2, pentru că sunt curioasă ce le mai poate aduce ziua de mâine celor pentru care ziua de mâine a încetat să fie ceva sigur cu mult timp în urmă.