Nu, din pacate n-am putut schimba deznodamantul tragic al femeii ucise in romanul lui Raymond Chandler, dar am putut discuta despre ea in voie in cadrul celei de-a 8-a intalniri a Clubului de Lectura Nemira. Eu am mers desi nu terminasem de citit Doamna din lac pentru ca dupa jumatate, nu prea simteam nicio dorinta sa continui si speram ca perspectiva altora o sa ma convinga ca merita terminata.
Nu prea mi-a reusit planul pentru ca desi parerile au fost imparitie, concluzia generala a fost ca din punct de vedere al unui roman politist, ca plot nu se numara printre varfurile genului. Eu am inceput sa citesc asteptandu-ma la alt Sherlock Holmes, capabil de deductii extraordinare. In schimb, personajul lui Chandler are noroc cu carul, indiciile venind parca spre el, lucrurile intamplandu-se mai mult datorita sansei decat a vreunui rationament deductiv impresionant, asa ca mi s-a confirmat ca reactia mea fata de poveste a fost justificata.
Totusi, altii au pornit cu asteptari diferite sau aproape inexistente, asa ca au putut sa se bucure de alte elemente, precum atmosfera specifica epocii in care se desfasoara povestea (anul 1943) sau de fascinatia exercitata de personajul Marlowe, care poate fi vazut ca un justitiar atipic, care desi bea foarte mult si incaseaza bataie foarte des, nu renunta si continua sa incerce sa rezolve cazurile nu neaparat pentru bani ci deoarece e dedicat scopului sau. Totusi, nu toata lumea a impartasit acelasi punct de vedere, altii considerand ca Marlowe e pur si simplu un tip norocos pe care orgoliul il determina sa se ambitioneze si sa descopere adevarul.
Desi in final multi au cazut de acord ca ar recomanda aceasta carte pentru a fi citita vara, la plaja, deoarece este o lectura usoara, eu cred ca am sa termin cartea toamna asta pentru ca desi am aflat vinovatul, au fost multe comentarii despre motivatille sale, care unora li s-au parut logice, altora nu, cat si pentru ca au existat pareri divergente si despre faptul ca anumite lucuri erau evidente sau nu si sunt curioasa cum le voi vedea eu (in ciuda faptului ca am trisat si am aflat finalul).
Pana atunci, sper sa ne vedem la urmatoarea intalnire care a avea loc pe data de 25 noiembrie tot la ora 19:00 in mansarda librariei Carturesti Verona. Si indiferent ce carte va fi anuntata ca fiind cartea lunii, sper ca de data asta s-o termin inainte de intalnirea propriu-zisa.
PS: Titlul articolului meu a fost mentionat de Flavius Ardelean, moderatorul grupului, care ne-a povestit ca l-a vazut pe un blog care promova cartea. Mi s-a parut si atunci si acum mult prea amuzant ca sa nu fie readus la lumina :))
Nu prea mi-a reusit planul pentru ca desi parerile au fost imparitie, concluzia generala a fost ca din punct de vedere al unui roman politist, ca plot nu se numara printre varfurile genului. Eu am inceput sa citesc asteptandu-ma la alt Sherlock Holmes, capabil de deductii extraordinare. In schimb, personajul lui Chandler are noroc cu carul, indiciile venind parca spre el, lucrurile intamplandu-se mai mult datorita sansei decat a vreunui rationament deductiv impresionant, asa ca mi s-a confirmat ca reactia mea fata de poveste a fost justificata.
Totusi, altii au pornit cu asteptari diferite sau aproape inexistente, asa ca au putut sa se bucure de alte elemente, precum atmosfera specifica epocii in care se desfasoara povestea (anul 1943) sau de fascinatia exercitata de personajul Marlowe, care poate fi vazut ca un justitiar atipic, care desi bea foarte mult si incaseaza bataie foarte des, nu renunta si continua sa incerce sa rezolve cazurile nu neaparat pentru bani ci deoarece e dedicat scopului sau. Totusi, nu toata lumea a impartasit acelasi punct de vedere, altii considerand ca Marlowe e pur si simplu un tip norocos pe care orgoliul il determina sa se ambitioneze si sa descopere adevarul.
Desi in final multi au cazut de acord ca ar recomanda aceasta carte pentru a fi citita vara, la plaja, deoarece este o lectura usoara, eu cred ca am sa termin cartea toamna asta pentru ca desi am aflat vinovatul, au fost multe comentarii despre motivatille sale, care unora li s-au parut logice, altora nu, cat si pentru ca au existat pareri divergente si despre faptul ca anumite lucuri erau evidente sau nu si sunt curioasa cum le voi vedea eu (in ciuda faptului ca am trisat si am aflat finalul).
Pana atunci, sper sa ne vedem la urmatoarea intalnire care a avea loc pe data de 25 noiembrie tot la ora 19:00 in mansarda librariei Carturesti Verona. Si indiferent ce carte va fi anuntata ca fiind cartea lunii, sper ca de data asta s-o termin inainte de intalnirea propriu-zisa.
PS: Titlul articolului meu a fost mentionat de Flavius Ardelean, moderatorul grupului, care ne-a povestit ca l-a vazut pe un blog care promova cartea. Mi s-a parut si atunci si acum mult prea amuzant ca sa nu fie readus la lumina :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.