Recenzie: Doisprezece de Nick McDonell

"Va rog sa va ridicati si sa pastram un moment de reculegere pentru elevii morti. Si va rog acum sa pastram un moment de reculegere pentru elevii care i-au ucis." © Nick McDonell - Doisprezece - Editura All

Povestea:
Asa debuteaza povestea lui Mike Albu'. Mike era un elev bun, considerat chiar stralucit de catre unii profesori, insa la terminarea liceului a decis sa nu mearga imediat la facultate. In schimb, se intretine vanzand droguri. Nu e si consumator, totusi, deoarece nu bea, nu fumeaza si nu se drogheaza. In schimb, cunoaste lumea dintr-un unghi inedit.
Tinand mereu ochii deschisi, cunoaste si bogatasii rasfatati, dar si dealerii cu care viata nu a fost blanda, il cunoaste si pe baiatul timid care vrea o prietena, si pe fotomodelul care poate avea orice fata oricand. Mike vede efectiv cum funtioneaza lumea tinerilor din Manhattan si avem si noi ocazia sa vedem cateva zile din vietile lor, pana la petrecerea de anul nou care ii va schimba pe toti. Mai ales pe observatorul Mike.

Parerea mea:
In ultimul timp, am tot vorbit despre motivele care te fac sa ridici o carte de pe raft, sa o cumperi sau sa o iubesti. Nu exista o reteta perfecta aplicabila oricui pentru a gasi carti bune. Nu exista nici macar o reteta perfecta individuala pentru ca nu cred ca exista vreun cititor care sa nu-si fi luat o "teapa" cu o carte pe care o crezuse buna, dar care in final l-a dezamagit. Pana la urma, totul e subiectiv, dar tine si de intamplare sau de noroc.

In cazul meu, intamplarea a facut sa aflu ca acest roman este romanul de debut al lui Nick McDonell, roman pe care il publicase la varsta de 17 ani. Si daca ai un roman laudat la 17 ani si daca respectivul roman ajunge sa fie si tradus in alte limbi, inseamna ca merita citit. Mai ales ca fiind un roman despre adolescenti scris de catre un adolescent, probabil ajunge mai usor la sufletul altora de aceeasi varsta.

Din fericire, "reteta" aceasta a dat roade in acest caz, deoarece am dat intr-adevar peste o carte buna. Doisprezece e mai mult decat un roman obisnuit care prezinta o poveste, e un colaj alcatuit din fragmente din vietile tuturor celor implicati, vieti care se intersecteaza precum firele dintr-o panza de paianjen. Si rezultatul e la fel de frumos si de fragil, deoarece acele fragmente puse impreuna formeaza o imagine vie a societatii moderne, cu partile ei bune si rele. Poate mai ales cele rele sunt scoase in evidenta, dependenta ducand la un rezultat greu de prevazut, rezultat care sfasie panza de paianjen.

"Totul e dorinta. Ce vrei? Pentru ca daca nu vrei ceva, nu ai nimic. Esti in deriva, esti luat de val si ingropat sub zapada si umbra. Iar primavara, cand zapada se va topi, nimeni nu-si va aminti unde-ai inghetat si-ai cazut si nu vei mai fi niciunde." © Nick McDonell - Doisprezece - Editura All

Sunt multe astfel de pasaje care iti dau de gandit, multe care au legatura cu viata noastra, cu modul nostru de gandire, cu problemele pe care ni le punem si noi la varsta asta. Nu spun ca e un roman doar pentru adolescenti sau ca altcineva nu l-ar putea aprecia la intreaga sa valoare, dar mie mi s-a parut usor sa imi regasesc propriile ganduri in aceasa carte. Si ca de fiecare data cand asta se intampla, sentimentul e aproape magic...

Nota: Recenzia face parte din campania "Citeste si castiga carti pe viata din colectia Strada Fictiunii", initiata de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL