Jurnal: Vineri 13 e ziua mea norocoasă

Încă de când eram mică, mama mi-a spus că ei, numărul 13 îi poartă noroc. Mi s-a părut fascinant, ceva ce pe toată lumea speria într-o măsură mai mare sau mai mică, pentru mama era ceva pozitiv. Am vrut și eu, așa că am decis, cu puterea unui copil de câțiva ani, că și mie 13 îmi poartă noroc.

Am mai crescut, am început să nu mai cred în noroc și ghinion și forțe externe, ci în propriile forțe, una dintre ele fiind forța de a schimba perspectiva. Și vorbind cu mama despre asta, am aflat că și ea, la fel ca mine, a decis să nu se sperie aiurea de un număr, ba chiar să-l transforme în ceva pozitiv, anunțând că ei îi poartă noroc.

Timpul a trecut și singurele dăți când mă gândeam la 13 și la discuțiile cu mama erau zilele în care cineva atrăgea atenția asupra ideii de ghinion. Singura mea reacție a fost mereu un zâmbet interior, pentru că lumea nu știa secretul meu, decizia mea de a privi lucrurile dintr-o altă perspectivă, una care să transforme teama irațională într-o mică victorie împotriva tiparelor mentale ale majorității. Ieri nu a fost una din acele zile, ieri nu m-am ciocnit de nimeni care să trâmbițeze în glumă sau în serios, că suntem cu toții condamnați la 24 de ore de ghinion.

Asta până când, intrând pe facebook-ul blogului, am descoperit că acel contor care se blocase de o vreme la 998 de susținători sărise deja de 1000. Și deși sunt la fel de recunoscătoare fiecărei persoane care a decis că vrea să mă primească în newsfeed, adevărul e că îmi plac numerele, atunci când am văzut un număr așa frumos și rotund, m-am bucurat mai mult ca de obicei. Și am vrut să consemnez data... ca să descopăr, surprinsă, că până la urmă, 13 chiar mi-a purtat norocul pe care îl doream în copilărie.

Totuși, am mai crescut de-atunci, așa că știu că nu e meritul vreunui număr magic, prin urmare vă mulțumesc vouă, celor care mă citiți și mă promovați, mă încurajați fiind acolo, citind ceea ce scriu, asigurându-vă că nu sunt vorbe în vânt. Voi sunteți cei care dați greutate articolelor mele cu fiecare citire, cu fiecare like, share sau comentariu, cu fiecare discuție despre blogul meu, cu fiecare recomandare către un prieten sau o editură, cu fiecare carte pe care o aduceți în viața mea.

Vă mulțumesc tuturor pentru susținere și sper să mă urmăriți cu aceeași plăcere peste încă 1000 de like-uri! Și vă promit că o să pregătesc un concurs ca să sărbătorim împreună!

Numere #2

Acum un an și jumătate fix scriam un articol în care mă băteam singură pe umăr înșirând diverse numere care demonstrau cât de bine o duce blogul. La sfârșit, ca să dreg busuiocul mulțumirii de sine, le mulțumeam cititorilor de-atunci. (Uitându-mă la comentarii, deduc că de când cu schimbarea numelui blogului, cititorii nu mai sunt chiar aceiași, nu că asta ar fi un lucru rău :D )

În ultimul timp mă gândeam că nu mă mai concentrez atât de mult asupra numerelor, că nu mai verific obsesiv statisticile, că am depășit momentul. Și apoi am văzut zielele trecute că am ajuns la 800 de articole publicate (acesta e al 803-lea) și am aruncat o privire pe la toate statisticile blogului și mi-am dat seama cât de mult înseamnă numerele acelea pentru mine și nu cred că greșesc dacă spun că sunt la fel de importante pentru orice blogger. Înseamnă că nu scriem doar pentru noi. Că lumea e interesată. Că le pasă. Că ceea ce facem, oricare ne-ar fi motivele, nu e degeaba.

Așadar, am să mă bat din nou pe spate pentru că în cele 18 luni & 200 de articole scurse de la acel articol, numerele arată cam așa:
• + 58.000 de vizualizări (pentru un total de peste 138000);
• + 400 de comentarii (pentru un total de peste 6000);
• nu știu câți abonați GFC erau la vremea respectivă, acum sunt aproapre 250;
• blogul și-a schimbat pagna de facebook între timp, deci toți cei peste 300 de prieteni sunt noi;
• nu exista abonament prin e-mail la vremea respectivă, acum aproape 60 de oameni primesc noile articole direct în inbox.

Eu mă declar mai mult decât mulțumită și vă mulțumesc tuturor celor care ați contribuit la creșterea acestor numere! Poate că exagerez puțin, dar ele sunt ca un salariu pentru sufletul nostru, pentru că sunt răsplata pe care o primim pentru ceea ce facem de plăcere.

Numere

Cand am terminat scoala generala, imi era clar ca am o inclinatie spre profilul real, nu spre uman si mai ales, nu spre literatura si scriere. Dupa 8 ani de scoala, credeam ca singurul lucru pe care o sa-l scriu o sa fie programele de calculator.

Intre atunci si acum, m-am cam razgandit. In primul rand, am descoperit ca literatura nu inseamna doar Ion si Baltagul. La orele de engleza, am inteles ca poti comenta un roman si altfel decat la orele de romana si ca poti sa-ti exprimi parerea indiferent de ce a spus nu-stiu-ce critic. Si sa ai si dreptate. Etapa urmatoare - scrisul despre carti - a urmat natural. Nu spun ca lucrurile pe care le scriu aici despre diverse romane ar avea vreo valoare din punct de vedere al citiricii literare, nici nu am iluzia ca scriu niste texte extraodrinare care dau lumea pe spate. Dar am descoperit ca imi place ce fac.

Totusi, inclinatia mea spre real inca se face simtita si uneori, chiar si in book blogging, numerele conteaza. Si astazi, numerele arata foarte bine pentru ca astazi am atins pragul de 80.000 de vizualizari (ultimele 10.000 sunt stranse in mai putin de 2 luni!) si de 5600 de comentarii. In plus, aceasta este postarea cu numarul 600. Mai sunt destule numere care ar putea descrie cat de bine sta blogul, dar nu vreau sa va plictisesc; scopul acestui articol este sa va multumesc pentru ca fara voi si interesul vostru pentru articolele noastre, n-am fi ajuns niciodata aici!