Încă de când eram mică, mama mi-a spus că ei, numărul 13 îi poartă noroc. Mi s-a părut fascinant, ceva ce pe toată lumea speria într-o măsură mai mare sau mai mică, pentru mama era ceva pozitiv. Am vrut și eu, așa că am decis, cu puterea unui copil de câțiva ani, că și mie 13 îmi poartă noroc. Am mai crescut, am început să nu mai cred în noroc și ghinion și forțe externe, ci în propriile forțe, una dintre ele fiind forța de a schimba perspectiva. Și vorbind cu mama despre asta, am aflat că și ea, la fel ca mine, a decis să nu se sperie aiurea de un număr, ba chiar să-l transforme în ceva pozitiv, anunțând că ei îi poartă noroc.
Timpul a trecut și singurele dăți când mă gândeam la 13 și la discuțiile cu mama erau zilele în care cineva atrăgea atenția asupra ideii de ghinion. Singura mea reacție a fost mereu un zâmbet interior, pentru că lumea nu știa secretul meu, decizia mea de a privi lucrurile dintr-o altă perspectivă, una care să transforme teama irațională într-o mică victorie împotriva tiparelor mentale ale majorității. Ieri nu a fost una din acele zile, ieri nu m-am ciocnit de nimeni care să trâmbițeze în glumă sau în serios, că suntem cu toții condamnați la 24 de ore de ghinion.
Asta până când, intrând pe facebook-ul blogului, am descoperit că acel contor care se blocase de o vreme la 998 de susținători sărise deja de 1000. Și deși sunt la fel de recunoscătoare fiecărei persoane care a decis că vrea să mă primească în newsfeed, adevărul e că îmi plac numerele, atunci când am văzut un număr așa frumos și rotund, m-am bucurat mai mult ca de obicei. Și am vrut să consemnez data... ca să descopăr, surprinsă, că până la urmă, 13 chiar mi-a purtat norocul pe care îl doream în copilărie.
Totuși, am mai crescut de-atunci, așa că știu că nu e meritul vreunui număr magic, prin urmare vă mulțumesc vouă, celor care mă citiți și mă promovați, mă încurajați fiind acolo, citind ceea ce scriu, asigurându-vă că nu sunt vorbe în vânt. Voi sunteți cei care dați greutate articolelor mele cu fiecare citire, cu fiecare like, share sau comentariu, cu fiecare discuție despre blogul meu, cu fiecare recomandare către un prieten sau o editură, cu fiecare carte pe care o aduceți în viața mea.
Vă mulțumesc tuturor pentru susținere și sper să mă urmăriți cu aceeași plăcere peste încă 1000 de like-uri! Și vă promit că o să pregătesc un concurs ca să sărbătorim împreună!
Mama e născută pe 13, și din câte mi-a spus, până acum nu i-a purtat niciodată ghinion numărul ăsta. Și mă îndoiesc că o va face vreodată. Pur și simplu pentru că nu cred în superstiția asta. În general nu cred în ele, ci doar întruna, și anume în cea cu pisica neagră care-ți taie calea. În multe cazuri mi s-a întâmplat ca atunci când îmi taie o pisică neagră calea, să se întâmple ceva care să nu-mi placă: ba nu ajung la timp undeva, se anulează ceva ș.a.m.d. Dar nimic grav, în niciun caz.
RăspundețiȘtergereÎn cazul tău, îmi place perspectiva din care privești cifra 13. Cred că tot ghinionul ăsta pornește din subconștientul nostru, din faptul că dacă ni se întămplă ceva ce este considerat ca fiind o superstiție, iar noi ne gândim încontinuu pe chestia asta și pe faptul că urmează să ni se întâmple ceva rău, acel ceva va deveni realitate. Pur și simplu depinde de modul cum gândim noi. Eu așa cred. Poate așa voi face și eu cu pisica neagră, într-un final poate mi se vor întâmpla lucruri bune, dacă o privesc ca pe un noroc. :)
Îmi permit să-ți urez la mulți ani, la cât mai multă promovare pentru blog, și cine știe, poate vom ajunge să citim o astfel de postare, cu încă un zero la coadă. :) Oricum, îți meriți toate like-urile; faci o treabă foarte bună cu blogul!
Mersi mult pentru cuvintele frumoase și pentru încurajări!
ȘtergereCât despre superstiții, cred că totul pornește de la dorința de a găsi o cauză pentru lucrurile rele care ni se întâmplă și asupra cărora nu avem control direct, dar eu am renunțat să le caut în superstiții, mai ales că plănuiesc să adopt un pisoi negru în viitor :))
eu am o pisica neagra in casa de peste 8 ani. deci superstia cu pisica a picat din start, ca sa nu mai spun ca si la parinti am un pisoi negru si-l am de pe la finalul anilor 90, de pe vremea cand inca locuiam la ai mei. cat despre vineri, 13, marti, 3 ceasuri rele, povesti de adormit copiii, baliverne :). Da si eu cred ca incercam sa gasim explicatii pentru lucrurile care ni se intampla si pe care nu ni le putem imagina altfel decat ca fiind rodul unei interventii divine, pozitive sau malefice. Stiu ca ai muncit si muncesti mult la acest blog, deci DA, meriti cu prisosinta toate lucrurile bune care decurg din aceasta actiune! LA MAI MULTI FOLLOWERS!
RăspundețiȘtergereMersi pentru încurajare! :)
Ștergere