Notă: Spoiler: urmează spoilere. Și teorii despre filmele viitoare, poate și alea vi se par spoilere. Ah, da, era să uit să menționez și că vor fi spoilere, multe spoilere... toate spoilerele, de fapt! Totuși, puteți să citiți liniștiți următorul paragraf. Dar tot ce e sub trailer e cu un semn mare de „spoiler alert” pe deasupra.
Știu că există o limită între un review și un wall of text. Din păcate, m-a luat valul și cred că am depășit-o. Sper să mă iertați, the fangirl in me a preluat controlul. Însă pentru cei care n-au chef de un articol prea lung și prea detaliat, cam ala ar suna el, pe scurt: TL;DR: Filmul are greșelile lui, cea mai flagrantă fiind faptul că aproape nimic din ce face Apocalypse nu are sens, însă actrul joacă bine. În rest, filmul e superb, l-am văzut de două ori, chiar merită. Dacă nu l-ați văzut încă, e cazul!
Dacă încă citești, sper că ai măcar apă lângă tine, dacă nu și ceva provizii serioase. Așa, acum că ești avertizat, here we go! Iubesc universul X-men. Am crescut cu el, am văzut toate filmele, inclusiv pe alea proaste, am revăzut The Animated Series acum 2 sau 3 veri, inclusiv sezoanele care nu s-au difuzat în România în anii '90. Tot în vara aia am văzut și X-men Evolution pur și simplu pentru că voiam more X-men (deși experiența de a vedea un desen animat din copilărie când nu mai ești copil e cel puțin ciudată... Încercați cu un episod sau două ca să înțelegeți senzația...) Nu pot să spun că sunt cel mai mare fan, că nu-s, sunt oameni care au citit mai multe benzi desenate cu X-men decât am visat eu vreodată că ar exista, sunt persoane care nu numai că au citit pagini întregi de wikipedia, le-au și scris, sunt oameni care au citit interviurile cu actorii, regizorii, scenariștii, persoanele care fac curat pe platouri... Sunt fani mai fani ca mine. Eu doar iubesc acest Univers cât de bine pot eu.
Așa că am fost la film chiar în vinerea lansării. Și am ieșit din sala de cinema dansând pe o melodie improvizată ale cărei versuri, cântate prost de yours trurly erau „O să facă X-23, o să facă X-23”. În starea asta de semi-dileală am ajuns acasă, unde, din păcate, am făcut greșeala să citesc review-uri ale filmului... și am rămas dezamăgită de părerea destul de slabă a multora. Așa că am făcut ce fac de obicei, am dat vina pe mine și pe entuziasmul meu, mi-am zis că sunt eu prea ușor de impresionat, că m-a furat peisajul și că am ratat greșelile (deși am prins și eu câteva). Am așteptat să mă mai liniștesc și am mers să-l mai văd o dată, de data asta hotărâtă să prin fiecare plot hole, neconcordanță sau greșeală.
Rezultatul? Mi-a plăcut filmul. Din nou. La fel de mult ca prima dată. Greșelile erau tot cele de la prima vizionare, pentru că da, au existat greșeli, filmul a ratat niște chestii. Dar a și nimerit multe bile albe și a avut și câteva momente geniale, pur și simplu mind fuck. Nu, n-a fost perfect. Dar n-a fost nici cel mai prost, nici pe departe. Adică... ați văzut The Last Stand?
Dar s-o luăm cu începutul: cuvintele care deschid filmul sunt superbe, se potrivesc la fix, tonul e minunat, se prevede un film la care o să-ți placă să te uiți. Apoi, deși Apocalypse are un origin story cel puțin impresionant, nu e neapărat relevant pentru film, așa că regizorul ne-a dat doar esențialul: Dude with superpowers rules the Earth. Și va continua să rule the Earth mult timp de-acum înainte, pentru că Marele Boss își poate transfera conștiința în alții ca să trăiască forever. În plus, de data asta acoliții lui s-au întrecut pe sine și i-au găsit un nene care se regenerează Wolverine Style, așa că Good Old 'Pocalypse o să poată să trăiască forever and ever de-acum. Honorable mention: foarte faină introducerea subtilă a tehnologiei semi-organice, care prezice lucruri frumoase, cum ar fi Cable, mai ales dacă și Sinister e la mijloc. Dar să nu anticipez.
După niște mii de ani, prin anii '80, mai precis, Moira McTaggert revine în poveste cu o scenă desprinsă din Indianna Jones, în care neglijența ei neintenționată îl aduce înapoi pe Apocalypse, care se trezește și se teleportează instant habar-n-avem-unde. Trezirea lui nu rămâne neobservată, dar el da, în timp ce se plimbă pe străzi cu o față de „What year is this?”. Așa o observă pe Storm, o banală hoață de buzunare, pe care o scapă dintr-o situație limită. Tipa îl duce acasă în cel mai platonic mod, iar Marele Boss se folosește de televizor ca Leloo Dallas Multipass de internet și începe să vorbească engleză, dar și să descopere că lumea a ajuns în mâinile „celor slabi”, care îi țin pe restul în frâu cu tot felul de reguli și sisteme. Dar have no fear, daddy is here, așa că, într-o scenă superb filmată, Apocalypse îi dă puteri lui Storm, la pachet cu o vopsire permanentă.
Și de aici se alege praful de Apocalypse... Povestea lui n-are sens. Teoretic, el trebuia să găsească 4 mutanți super-puternici pe care să-i facă și mai puternici pentru ca alături de ei să distrugă lumea (cei 4 devenind Călăreții lui - Horsemen în engleză). Cine supraviețuia merita s-o ia de la capăt, a la Darwin. Apoi lucrurile o luau de la capăt: Apocalypse conducea lumea până se sătura și făcea o nouă Apocalipsă. Simplu, nu? Aparent, nu.
Greșeala majora e modul în care el își alege Călăreții, mod care e cel puțin putred. Să zicem că o ia pe Storm pentru că simte în ea marea putere latentă (serios vorbind, Storm e bad-ass rău). Dar apoi ia 2 mutanți pe sistemul „primul venit, primul servit”. Psylocke e faină (mi-a plăcut faptul că i-au păstrat costumul original, deși zău că în contextul celorlalți călăreți îmbrăcați în metale, ea e din alt film) dar e cam degeaba. Plus că upgrade-ul de putere face ca în loc de o sabie de jedi să aibă și opțiunea de bici (că tot vorbeam de Indianna Jones)... și cam atât. Ori tipa era mai șmecheră de atât, dacă nu mă înșel avea și ceva abilități telekinetice... dar nu asta contează, ci faptul că aduce zero plus valoare găștii lui Apocalypse. În plus, Caliban era acolo! Calibaaaaan! The awesome dude care putea să-l ajute să găsească mai mulți mutanți ca oricine altcineva? Și care chiar a fost un Călăreț la un moment dat, printr-unul din universurile din comics-uri? Da, acel Caliban. Seriously. Da, știu, și Psylocke a mai fost printre Călăreți, dar Caliban chiar avea mai mult sens în contextul filmului.
Apoi urmează Angel, maximul de inutilitate. Scena în care se luptă cu Kurt e awesome, Înger vs Demon e o idee faină și bine executată... dar transformarea lui în Călăreț n-are sens. Știu, și el a fost Călăreț în povestea originală, dar acolo exista niște back story cu sens, fusese respins de oameni și voia răzbunare, chestii de-astea. Aici, omul e deja învins de Darwin, ceea ce ar fi trebuit să fie un big Nope pentru Apocalypse, dar el îi dă mega-ultra-super-puteri (i-a dat lui mai mult ca oricui), tot ce face tipul e să zboare. Într-o lume în care ai la dispoziție mutanți gen Professor X, Jean, Kurt, Mistiquie sau Quicksilver (!!!!), tu mergi cu Angel? Reaaaaaly? Singurul motiv pentru care l-am iertat pe Apocalypse pentru asta a fost faptul că după ce Angel demonstrează că e degeaba, până și Apocalypse își recunoaște greșeala și anunță, cu scârbă, că puștiul e inutil.
Și Tăticu' Mutanților își mai spală din păcate cu alegerea lui Magneto, deși faptul că lui nu-i dă niciun upgrade, ci începe cu el o relație profesor-elev în care îl învață să-și canalizeze ura și cam atât accentuează și mai mult lipsa de sens a celorlalți 3 Călăreți. Și deși 'Poca mai compensează din defecte în lupta finală cu Charles, despre care o să amintesc mai încolo, senzația mea, încă de la început, a fost că personajul a fost drastic minimalizat față de ceea ce ar fi trebuit să fie. E grăbit aiurea, e neconsistent în decizii, e un simplu plot device când vine vorba de Charles (ce rost are să treci în corpul lui acum, când ești încă tânăr, în loc să încerci să-l aduci de partea ta, sau chiar să-l folosești cum vrei, așa cum ai făcut deja de 2 ori!!).
Din fericire, nu e vina actorului, pe care îl iubesc încă de când l-am văzut în Ex Machina. Oscar Isaac joacă superb scriptul nonsensic care i s-a dat, iar discursurile lui Apocalypse cu vocea lui cu ecou o să-ți ridice părul pe ceafă. „Everything they built will fall. And from the ashes of their world, we'll build a better one” e de departe cel mai impresionant, dar modul cum livrează asta: „You are all my children and you are lost because you follow blind leaders. But I am here now.” îți transmite perfect toată puterea personajului, deși vocea lui e cea normală... Serios, chiar o să-ți dea fiori replicile lui, mai ales când pe ecran apare lumea făcându-se bucăți.
Însă, pe lângă Apocalypse cel aproape-reușit-dar-extrem-de-ratat, mai avem un aproape-villain în persoana lui Magneto. Și unde l-au greșit pe Sfârșitorul-de-Lumi, l-au nimerit perfect pe Erik. Povestea lui e emoționantă, e profundă, e exact ceea ce nu aștepți de la un film cu super-eroi. Cea mai frumoasă, tristă și emoționantă scenă din tot filmul este momentul în care într-o imagine aproape în oglindă cu cea din primul X-men, în care lui Erik îi sunt luați părinții de căte naziști, fiica lui, Nina asistă la momentul în care poliția vrea să i-l ia pe tati, așa că puterile ei erup. Totuși, pentru că e doar un copil, tot ce reușește să facă e să-i sperie pe polițiști. Din păcate, unul dă drumul unei săgeți (nu veniseră cu pistoale pentru că Magneto). Și atunci uiți să respiri.
Fassbender joacă excepțional aici, durerea lui e vie, palpabilă, crudă... Răzbunarea lui e rapidă și rece, aproape instinctivă, dar extrem de calculată. Însă imediat după, când se află în mijlocul unei duzini de oameni morți, disperarea întrebărilor lui adresate unei divinități surde, dorința lui de a înțelege ceva dintr-o întâmplare fără sens, conștientizarea că eforturile lui de a fi the good guy au fost în zadar... toate astea se reflectă în răceala cu care le vorbește ulterior foștilor lui colegi, modul clar, lent, crud în care le vorbește... Superb scris, superb jucat și de departe cel mai bun moment din întregul film.
Altă scenă excepțională are loc în momentul în care Magneto e dus la Auschwitz, forțat să-și amintească durerea trecutului în timp ce încă simte durerea prezentului. Modul cum Apocalypse devine vocea care îi susură în ureche despre putere și răzbunare, felul în care vocea lui începe să-i ofere lui Magneto răspunsuri acolo unde Dumnezeu a ales să tacă...brilliant! Apocalypse îi oferă lui Erik ceva mult mai necesar decât un plus de putere: îi oferă un scop. Așa îl câștigă de partea lui și așa îl face să-și dezlănțuie puterile la potențialul lui maxim. Dacă Apocalypse ar fi fost la fel de inteligent și de calculat tot filmul, ar fi fost cel mai bun villain din istoria francizei.
Bun, să vorbim și despre cealaltă tabără, pentru că deja am scris mai mult decât era cazul și n-am zis nici jumătate din ceea ce voiam. Prof. X e ok, nu strălucește decât atunci când nu se teme să schimbe mesajul trimis de Apocalypse și, desigur, la începutul bătăliei finale, când omul cel mai calm dintre toți își arată colții, lăsând să se vadă povara puterilor sale, dezlănțuind gândurile pe care le aude mereu asupra lui Apocalypse. Ah, și momentul în care anunță că el nu e singur, that was nice too. Și finalul, e faină și ultima lui scenă! Ok, de fapt, Prof. X e destul de fain în film, chiar dacă McAvoy nu e la fel de sexy chel :P
Scot Summers, însă, e greșit într-un mod așa frustrant... E simpatic la început, cum e el așa plin de furie de adolescent neînțeles, are un moment fain când doboară copacul profului, e naiv in a good way când vorbește cu Jean a doua oară (deși, girl, ar fi trebuit să știi că și el e un neințeles la fel ca tine, doar i-ai citit gândurile mai devreme), dar momentul lui de „rebeliune” când vrea la mall m-a zgâriat pe creier. Serios, Cyclops din X-men e un exemplu de băiat care respectă regulile, n-are strop de rebeliune în sânge... Fuga cu mașina e ceva ce ar face Wolverine ca s-o cucerească pe Jean, nu Cyclops-cel-corect. Mi-a trecut repede, pentru că puștiul e adolescent și nu e Cyclops încă, daaaaar tot m-a frustrat nițel momentul. Nitpicking, știu...
Și am ajuns la Wolverine... Am tot citit păreri cum că e în plus în film. Dude, have you seen the end credit scene? Nu, pe bune întreb, a doua oară când am văzut filmul, plecase toată lumea cu excepția noastră din sală, așa că unii chiar n-au văzut scena. Dar chiar și așa, are mult sens apariția lui, Hugh Jackman o să renunțe la rol după Wolverine 3, e nevoie să-l scoți din scenă într-un mod care se potrivește, nu poți pur și simplu să te prefaci că ignori complet cel mai fain și mai iubit personaj din universul X-men. E un motiv pentru care tipul e în toate filmele: we love him!! Așa, ștergând cu buretele tot, dar absolut tot ce a avut legătură cu el până acum e un mod ideal de a pregăti terenul pentru scoaterea lui din următoarele filme, mai ales că scena de final prevede o înlocuitoare feminină genială (pls pls pls, faceți ca Wolverine 3 să fie un film cu Wolverine și X-23, vă rog frumooooos!) Până și modul cum Jean l-a ajutat e simpatic, acum aproape că are sens ca Wolverine s-o iubească (în universul primelor filme nu avea deloc, dar deloc sens „relația” dintre ei doi. Din păcate, nici acum nu e o idee bună, tipul ar putea să-i fie tată și după aspect, nu doar după vârstă. Big no-no.)
Singurul alt personaj care merită menționat e Quicksilver, aka motivul pentru care celălalt Quicksilver, cel din filmele Marvel, e singurul personaj care a murit și a rămas mort. În Universul X-men, puștiul e perfect, momentele lui de acțiune sunt cel puțin epice, așa că și de data asta l-au lăsat să se desfășoare în plină splendoare nu o dată, ci de două ori. Bine, două scene awesome în loc de una nu pare așa mare lucru, dar prima scenă e mult mai importantă, pentru că he saves the f-ing day, literalmente de data asta, iar a doua... E Quicksilver versus Apocalypse, unu la unu, and he kicks the purple guy's butt! E genial momentul, merită pus într-o buclă și văzut de câteva ori. În plus, au mai dezvoltat puțin personajul, i-au oferit ceva sentimente amestecate, niște daddy issues... Nice touch, guys!
Șiiii, după cum am promis, vreau să disec puțin și bătălia finală (după care închei și scăpați de mine, promit). Apocalypse vs Xavier e fain la început, când profu' se înfurie pe bune și plasează câteva directe de dreapta mentale. Însă epicness-ul total e dat de Jean și de momentul ei cel-mai-reușit-dar-deloc-suprinzător. Încă de când s-a anunțat că Sophie-SansaStark-Turner o s-o joace pe Jean, a fost clar că actrița a fost aleasă pentru dualitatea naivitate-forță pe care a arătat-o în Game of Thrones. Și ce înseamnă dualitatea asta? Că Dark Phoenix is coming, baby!! După Wolverine, Dark Phoenix e personajul meu preferat, e puternică și îi place, e mai mult decât rea pur și simplu, e crudă și nemiloasă. Așa că în momentul în care ea se dezlănțuie, primim exact ceea ce ne-am dorit, putem vedea Phoenixul și până și Apocalypse e fericit (cam fără sens, după părerea mea, pentru că eu l-am perceput ca fiind cel care se vrea pe sine cel mai puternic, nu care ar fi gata să-și cedeze poziția dacă ar apărea cineva mai tare ca el).
De fapt, cred că cea mai mare reușită a filmului sunt momentele mici, pentru fani, nu neapărat povestea, care are câteva găuri (cum ar fi Apocalypse și alegerile sale). Tehnologia extraterestro-organică, Phoenixul, Wolverine (a cărui poveste, apropo, are una din găuri, una chiar dubioasă: el fusese recuperat de Striker din lac, însă de un fals-Striker-care-era-Mistique... Acum Mistique salvează mutanți, iar Logan e în mâinile adevăratului Striker... Ce s-a întâmplat? O să aflăm vreodată? Sau e doar o greșeală, o luăm ca atare și ne facem că plouă?), promisiunea lui X-23 și a lui Mr. Sinister (cum o să faceți un Sinister dacă Apocalypse e mort? Schimbați povestea lui Essex, poate găsește tehnologia lui Apocalypse și o folosește ca să devină Sinister? Ar funcționa, cred... Also, nu-l omorâți prea repede, e nevoie de el ca să-l faceți pe Cable, Deadpool needs him and so do the fans. Ah, și poate îl băgați și în Gambit, ar fi frumos). Multe hint-uri micuțe că urmează lucruri faine.
Prin urmare, nu pot decât să sper că indiferent ce vor aduce Gambit, Wolverine 3 și următoarele filme X-men, promsiunile făcute vor fi respectate și universul se va extinde (nu prea mult, totuși, ca să nu fie nevoie de un alt reboot). Și eu personal sper ca de data asta Dark Phoenix să fie ceea ce trebuie (că mai bun ca în Last Stand o să fie sigur, e aproape imposibil să poți face ceva la fel de prost ca povestea ei din acel film).
Bun, gata. Dacă habar n-ai despre jumătate din aberațiile mele din articol, scuze și mersi că l-ai citit totuși. Răspund la întrebări în comentarii, dacă vrei, aș putea vorbi ore întregi despre filmul ăsta (nu că nu era deja evident...) Dacă ești fan, ce ai vrea să vezi în următoarele filme? Și cât de dor o să-ți fie de Wolverine?
Știu că există o limită între un review și un wall of text. Din păcate, m-a luat valul și cred că am depășit-o. Sper să mă iertați, the fangirl in me a preluat controlul. Însă pentru cei care n-au chef de un articol prea lung și prea detaliat, cam ala ar suna el, pe scurt: TL;DR: Filmul are greșelile lui, cea mai flagrantă fiind faptul că aproape nimic din ce face Apocalypse nu are sens, însă actrul joacă bine. În rest, filmul e superb, l-am văzut de două ori, chiar merită. Dacă nu l-ați văzut încă, e cazul!
Dacă încă citești, sper că ai măcar apă lângă tine, dacă nu și ceva provizii serioase. Așa, acum că ești avertizat, here we go! Iubesc universul X-men. Am crescut cu el, am văzut toate filmele, inclusiv pe alea proaste, am revăzut The Animated Series acum 2 sau 3 veri, inclusiv sezoanele care nu s-au difuzat în România în anii '90. Tot în vara aia am văzut și X-men Evolution pur și simplu pentru că voiam more X-men (deși experiența de a vedea un desen animat din copilărie când nu mai ești copil e cel puțin ciudată... Încercați cu un episod sau două ca să înțelegeți senzația...) Nu pot să spun că sunt cel mai mare fan, că nu-s, sunt oameni care au citit mai multe benzi desenate cu X-men decât am visat eu vreodată că ar exista, sunt persoane care nu numai că au citit pagini întregi de wikipedia, le-au și scris, sunt oameni care au citit interviurile cu actorii, regizorii, scenariștii, persoanele care fac curat pe platouri... Sunt fani mai fani ca mine. Eu doar iubesc acest Univers cât de bine pot eu.
Așa că am fost la film chiar în vinerea lansării. Și am ieșit din sala de cinema dansând pe o melodie improvizată ale cărei versuri, cântate prost de yours trurly erau „O să facă X-23, o să facă X-23”. În starea asta de semi-dileală am ajuns acasă, unde, din păcate, am făcut greșeala să citesc review-uri ale filmului... și am rămas dezamăgită de părerea destul de slabă a multora. Așa că am făcut ce fac de obicei, am dat vina pe mine și pe entuziasmul meu, mi-am zis că sunt eu prea ușor de impresionat, că m-a furat peisajul și că am ratat greșelile (deși am prins și eu câteva). Am așteptat să mă mai liniștesc și am mers să-l mai văd o dată, de data asta hotărâtă să prin fiecare plot hole, neconcordanță sau greșeală.
Rezultatul? Mi-a plăcut filmul. Din nou. La fel de mult ca prima dată. Greșelile erau tot cele de la prima vizionare, pentru că da, au existat greșeli, filmul a ratat niște chestii. Dar a și nimerit multe bile albe și a avut și câteva momente geniale, pur și simplu mind fuck. Nu, n-a fost perfect. Dar n-a fost nici cel mai prost, nici pe departe. Adică... ați văzut The Last Stand? Dar s-o luăm cu începutul: cuvintele care deschid filmul sunt superbe, se potrivesc la fix, tonul e minunat, se prevede un film la care o să-ți placă să te uiți. Apoi, deși Apocalypse are un origin story cel puțin impresionant, nu e neapărat relevant pentru film, așa că regizorul ne-a dat doar esențialul: Dude with superpowers rules the Earth. Și va continua să rule the Earth mult timp de-acum înainte, pentru că Marele Boss își poate transfera conștiința în alții ca să trăiască forever. În plus, de data asta acoliții lui s-au întrecut pe sine și i-au găsit un nene care se regenerează Wolverine Style, așa că Good Old 'Pocalypse o să poată să trăiască forever and ever de-acum. Honorable mention: foarte faină introducerea subtilă a tehnologiei semi-organice, care prezice lucruri frumoase, cum ar fi Cable, mai ales dacă și Sinister e la mijloc. Dar să nu anticipez.
După niște mii de ani, prin anii '80, mai precis, Moira McTaggert revine în poveste cu o scenă desprinsă din Indianna Jones, în care neglijența ei neintenționată îl aduce înapoi pe Apocalypse, care se trezește și se teleportează instant habar-n-avem-unde. Trezirea lui nu rămâne neobservată, dar el da, în timp ce se plimbă pe străzi cu o față de „What year is this?”. Așa o observă pe Storm, o banală hoață de buzunare, pe care o scapă dintr-o situație limită. Tipa îl duce acasă în cel mai platonic mod, iar Marele Boss se folosește de televizor ca Leloo Dallas Multipass de internet și începe să vorbească engleză, dar și să descopere că lumea a ajuns în mâinile „celor slabi”, care îi țin pe restul în frâu cu tot felul de reguli și sisteme. Dar have no fear, daddy is here, așa că, într-o scenă superb filmată, Apocalypse îi dă puteri lui Storm, la pachet cu o vopsire permanentă.
Și de aici se alege praful de Apocalypse... Povestea lui n-are sens. Teoretic, el trebuia să găsească 4 mutanți super-puternici pe care să-i facă și mai puternici pentru ca alături de ei să distrugă lumea (cei 4 devenind Călăreții lui - Horsemen în engleză). Cine supraviețuia merita s-o ia de la capăt, a la Darwin. Apoi lucrurile o luau de la capăt: Apocalypse conducea lumea până se sătura și făcea o nouă Apocalipsă. Simplu, nu? Aparent, nu.
Greșeala majora e modul în care el își alege Călăreții, mod care e cel puțin putred. Să zicem că o ia pe Storm pentru că simte în ea marea putere latentă (serios vorbind, Storm e bad-ass rău). Dar apoi ia 2 mutanți pe sistemul „primul venit, primul servit”. Psylocke e faină (mi-a plăcut faptul că i-au păstrat costumul original, deși zău că în contextul celorlalți călăreți îmbrăcați în metale, ea e din alt film) dar e cam degeaba. Plus că upgrade-ul de putere face ca în loc de o sabie de jedi să aibă și opțiunea de bici (că tot vorbeam de Indianna Jones)... și cam atât. Ori tipa era mai șmecheră de atât, dacă nu mă înșel avea și ceva abilități telekinetice... dar nu asta contează, ci faptul că aduce zero plus valoare găștii lui Apocalypse. În plus, Caliban era acolo! Calibaaaaan! The awesome dude care putea să-l ajute să găsească mai mulți mutanți ca oricine altcineva? Și care chiar a fost un Călăreț la un moment dat, printr-unul din universurile din comics-uri? Da, acel Caliban. Seriously. Da, știu, și Psylocke a mai fost printre Călăreți, dar Caliban chiar avea mai mult sens în contextul filmului.
Apoi urmează Angel, maximul de inutilitate. Scena în care se luptă cu Kurt e awesome, Înger vs Demon e o idee faină și bine executată... dar transformarea lui în Călăreț n-are sens. Știu, și el a fost Călăreț în povestea originală, dar acolo exista niște back story cu sens, fusese respins de oameni și voia răzbunare, chestii de-astea. Aici, omul e deja învins de Darwin, ceea ce ar fi trebuit să fie un big Nope pentru Apocalypse, dar el îi dă mega-ultra-super-puteri (i-a dat lui mai mult ca oricui), tot ce face tipul e să zboare. Într-o lume în care ai la dispoziție mutanți gen Professor X, Jean, Kurt, Mistiquie sau Quicksilver (!!!!), tu mergi cu Angel? Reaaaaaly? Singurul motiv pentru care l-am iertat pe Apocalypse pentru asta a fost faptul că după ce Angel demonstrează că e degeaba, până și Apocalypse își recunoaște greșeala și anunță, cu scârbă, că puștiul e inutil.
Și Tăticu' Mutanților își mai spală din păcate cu alegerea lui Magneto, deși faptul că lui nu-i dă niciun upgrade, ci începe cu el o relație profesor-elev în care îl învață să-și canalizeze ura și cam atât accentuează și mai mult lipsa de sens a celorlalți 3 Călăreți. Și deși 'Poca mai compensează din defecte în lupta finală cu Charles, despre care o să amintesc mai încolo, senzația mea, încă de la început, a fost că personajul a fost drastic minimalizat față de ceea ce ar fi trebuit să fie. E grăbit aiurea, e neconsistent în decizii, e un simplu plot device când vine vorba de Charles (ce rost are să treci în corpul lui acum, când ești încă tânăr, în loc să încerci să-l aduci de partea ta, sau chiar să-l folosești cum vrei, așa cum ai făcut deja de 2 ori!!).
Din fericire, nu e vina actorului, pe care îl iubesc încă de când l-am văzut în Ex Machina. Oscar Isaac joacă superb scriptul nonsensic care i s-a dat, iar discursurile lui Apocalypse cu vocea lui cu ecou o să-ți ridice părul pe ceafă. „Everything they built will fall. And from the ashes of their world, we'll build a better one” e de departe cel mai impresionant, dar modul cum livrează asta: „You are all my children and you are lost because you follow blind leaders. But I am here now.” îți transmite perfect toată puterea personajului, deși vocea lui e cea normală... Serios, chiar o să-ți dea fiori replicile lui, mai ales când pe ecran apare lumea făcându-se bucăți.
Însă, pe lângă Apocalypse cel aproape-reușit-dar-extrem-de-ratat, mai avem un aproape-villain în persoana lui Magneto. Și unde l-au greșit pe Sfârșitorul-de-Lumi, l-au nimerit perfect pe Erik. Povestea lui e emoționantă, e profundă, e exact ceea ce nu aștepți de la un film cu super-eroi. Cea mai frumoasă, tristă și emoționantă scenă din tot filmul este momentul în care într-o imagine aproape în oglindă cu cea din primul X-men, în care lui Erik îi sunt luați părinții de căte naziști, fiica lui, Nina asistă la momentul în care poliția vrea să i-l ia pe tati, așa că puterile ei erup. Totuși, pentru că e doar un copil, tot ce reușește să facă e să-i sperie pe polițiști. Din păcate, unul dă drumul unei săgeți (nu veniseră cu pistoale pentru că Magneto). Și atunci uiți să respiri.
Fassbender joacă excepțional aici, durerea lui e vie, palpabilă, crudă... Răzbunarea lui e rapidă și rece, aproape instinctivă, dar extrem de calculată. Însă imediat după, când se află în mijlocul unei duzini de oameni morți, disperarea întrebărilor lui adresate unei divinități surde, dorința lui de a înțelege ceva dintr-o întâmplare fără sens, conștientizarea că eforturile lui de a fi the good guy au fost în zadar... toate astea se reflectă în răceala cu care le vorbește ulterior foștilor lui colegi, modul clar, lent, crud în care le vorbește... Superb scris, superb jucat și de departe cel mai bun moment din întregul film.
Altă scenă excepțională are loc în momentul în care Magneto e dus la Auschwitz, forțat să-și amintească durerea trecutului în timp ce încă simte durerea prezentului. Modul cum Apocalypse devine vocea care îi susură în ureche despre putere și răzbunare, felul în care vocea lui începe să-i ofere lui Magneto răspunsuri acolo unde Dumnezeu a ales să tacă...brilliant! Apocalypse îi oferă lui Erik ceva mult mai necesar decât un plus de putere: îi oferă un scop. Așa îl câștigă de partea lui și așa îl face să-și dezlănțuie puterile la potențialul lui maxim. Dacă Apocalypse ar fi fost la fel de inteligent și de calculat tot filmul, ar fi fost cel mai bun villain din istoria francizei.
Bun, să vorbim și despre cealaltă tabără, pentru că deja am scris mai mult decât era cazul și n-am zis nici jumătate din ceea ce voiam. Prof. X e ok, nu strălucește decât atunci când nu se teme să schimbe mesajul trimis de Apocalypse și, desigur, la începutul bătăliei finale, când omul cel mai calm dintre toți își arată colții, lăsând să se vadă povara puterilor sale, dezlănțuind gândurile pe care le aude mereu asupra lui Apocalypse. Ah, și momentul în care anunță că el nu e singur, that was nice too. Și finalul, e faină și ultima lui scenă! Ok, de fapt, Prof. X e destul de fain în film, chiar dacă McAvoy nu e la fel de sexy chel :P
Scot Summers, însă, e greșit într-un mod așa frustrant... E simpatic la început, cum e el așa plin de furie de adolescent neînțeles, are un moment fain când doboară copacul profului, e naiv in a good way când vorbește cu Jean a doua oară (deși, girl, ar fi trebuit să știi că și el e un neințeles la fel ca tine, doar i-ai citit gândurile mai devreme), dar momentul lui de „rebeliune” când vrea la mall m-a zgâriat pe creier. Serios, Cyclops din X-men e un exemplu de băiat care respectă regulile, n-are strop de rebeliune în sânge... Fuga cu mașina e ceva ce ar face Wolverine ca s-o cucerească pe Jean, nu Cyclops-cel-corect. Mi-a trecut repede, pentru că puștiul e adolescent și nu e Cyclops încă, daaaaar tot m-a frustrat nițel momentul. Nitpicking, știu...
Și am ajuns la Wolverine... Am tot citit păreri cum că e în plus în film. Dude, have you seen the end credit scene? Nu, pe bune întreb, a doua oară când am văzut filmul, plecase toată lumea cu excepția noastră din sală, așa că unii chiar n-au văzut scena. Dar chiar și așa, are mult sens apariția lui, Hugh Jackman o să renunțe la rol după Wolverine 3, e nevoie să-l scoți din scenă într-un mod care se potrivește, nu poți pur și simplu să te prefaci că ignori complet cel mai fain și mai iubit personaj din universul X-men. E un motiv pentru care tipul e în toate filmele: we love him!! Așa, ștergând cu buretele tot, dar absolut tot ce a avut legătură cu el până acum e un mod ideal de a pregăti terenul pentru scoaterea lui din următoarele filme, mai ales că scena de final prevede o înlocuitoare feminină genială (pls pls pls, faceți ca Wolverine 3 să fie un film cu Wolverine și X-23, vă rog frumooooos!) Până și modul cum Jean l-a ajutat e simpatic, acum aproape că are sens ca Wolverine s-o iubească (în universul primelor filme nu avea deloc, dar deloc sens „relația” dintre ei doi. Din păcate, nici acum nu e o idee bună, tipul ar putea să-i fie tată și după aspect, nu doar după vârstă. Big no-no.)
Singurul alt personaj care merită menționat e Quicksilver, aka motivul pentru care celălalt Quicksilver, cel din filmele Marvel, e singurul personaj care a murit și a rămas mort. În Universul X-men, puștiul e perfect, momentele lui de acțiune sunt cel puțin epice, așa că și de data asta l-au lăsat să se desfășoare în plină splendoare nu o dată, ci de două ori. Bine, două scene awesome în loc de una nu pare așa mare lucru, dar prima scenă e mult mai importantă, pentru că he saves the f-ing day, literalmente de data asta, iar a doua... E Quicksilver versus Apocalypse, unu la unu, and he kicks the purple guy's butt! E genial momentul, merită pus într-o buclă și văzut de câteva ori. În plus, au mai dezvoltat puțin personajul, i-au oferit ceva sentimente amestecate, niște daddy issues... Nice touch, guys!
Șiiii, după cum am promis, vreau să disec puțin și bătălia finală (după care închei și scăpați de mine, promit). Apocalypse vs Xavier e fain la început, când profu' se înfurie pe bune și plasează câteva directe de dreapta mentale. Însă epicness-ul total e dat de Jean și de momentul ei cel-mai-reușit-dar-deloc-suprinzător. Încă de când s-a anunțat că Sophie-SansaStark-Turner o s-o joace pe Jean, a fost clar că actrița a fost aleasă pentru dualitatea naivitate-forță pe care a arătat-o în Game of Thrones. Și ce înseamnă dualitatea asta? Că Dark Phoenix is coming, baby!! După Wolverine, Dark Phoenix e personajul meu preferat, e puternică și îi place, e mai mult decât rea pur și simplu, e crudă și nemiloasă. Așa că în momentul în care ea se dezlănțuie, primim exact ceea ce ne-am dorit, putem vedea Phoenixul și până și Apocalypse e fericit (cam fără sens, după părerea mea, pentru că eu l-am perceput ca fiind cel care se vrea pe sine cel mai puternic, nu care ar fi gata să-și cedeze poziția dacă ar apărea cineva mai tare ca el).
De fapt, cred că cea mai mare reușită a filmului sunt momentele mici, pentru fani, nu neapărat povestea, care are câteva găuri (cum ar fi Apocalypse și alegerile sale). Tehnologia extraterestro-organică, Phoenixul, Wolverine (a cărui poveste, apropo, are una din găuri, una chiar dubioasă: el fusese recuperat de Striker din lac, însă de un fals-Striker-care-era-Mistique... Acum Mistique salvează mutanți, iar Logan e în mâinile adevăratului Striker... Ce s-a întâmplat? O să aflăm vreodată? Sau e doar o greșeală, o luăm ca atare și ne facem că plouă?), promisiunea lui X-23 și a lui Mr. Sinister (cum o să faceți un Sinister dacă Apocalypse e mort? Schimbați povestea lui Essex, poate găsește tehnologia lui Apocalypse și o folosește ca să devină Sinister? Ar funcționa, cred... Also, nu-l omorâți prea repede, e nevoie de el ca să-l faceți pe Cable, Deadpool needs him and so do the fans. Ah, și poate îl băgați și în Gambit, ar fi frumos). Multe hint-uri micuțe că urmează lucruri faine.
Prin urmare, nu pot decât să sper că indiferent ce vor aduce Gambit, Wolverine 3 și următoarele filme X-men, promsiunile făcute vor fi respectate și universul se va extinde (nu prea mult, totuși, ca să nu fie nevoie de un alt reboot). Și eu personal sper ca de data asta Dark Phoenix să fie ceea ce trebuie (că mai bun ca în Last Stand o să fie sigur, e aproape imposibil să poți face ceva la fel de prost ca povestea ei din acel film).
Bun, gata. Dacă habar n-ai despre jumătate din aberațiile mele din articol, scuze și mersi că l-ai citit totuși. Răspund la întrebări în comentarii, dacă vrei, aș putea vorbi ore întregi despre filmul ăsta (nu că nu era deja evident...) Dacă ești fan, ce ai vrea să vezi în următoarele filme? Și cât de dor o să-ți fie de Wolverine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.