Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

marți, 2 februarie 2016

Dai cu zaru', vine haru' (Atelier de confecționat povești fantastice #5)

Sâmbăta trecută, în cadrul programului meu de relaxare a creierului în sesiune, am participat la primul Atelier de anul acesta și unul dintre cele mai reușite de până acum. De data asta, la baza ideilor din povestirile noastre s-au aflat niște zaruri mai deosebite, care în loc de banale numere, aveau fețele pline de imagini. În plus, pe lângă indicațiile lui Dan, am avut parte și de o listă de întrebări la care ar trebui să răspundem ca să conturăm un personaj, dar și de o listă similară pentru a putea crea o povestire care să stea în picioare.


Bineînțeles, nivelul de creativitate per metru pătrat a depășit orice cote, așa că personajul de la care am plecat ne-a ieșit tragic de comic: am avut de lucrat cu o fată de 21 de ani, pe numele ei Alexandra Cătușaru, antrenoare de fitness, cu niște părinți extrem de trăsniți: tatăl e atât de pasionat de Alexandru Macedon încât a reușit să se asigure că fiica lui nu va uita niciodată cât de dezamăgit e de faptul că Alexandra nu e băiat, iar mama a rămas cu sechele din cauză că nu s-a priceput niciodată la chimie, așa că s-a apucat de alchimie, alegându-se cu un tremurat al mâinilor din cauza experimentelor, tremurat care transformă fiecare experiență culinară într-o vizită în țările calde, deoarece mama Alexandrei scapă mereu prea multe condimente în mâncare.

Normal, un așa mediu familial și-a lăsat amprenta asupra fetei, care acum locuiește singură într-o garsonieră în zona Dristor, își ascunde talentul de a cânta la chitară și are un prieten numit Decebal Roxan Vasilescu. Sună aproape normal, nu? Ei bine, nu chiar, pentru că tânăra noastră abuzează de somnifere, deoarece visele ei se continuă unul pe altul noapte de noapte și, în plus, implică jocuri de poker cu însuși Macedon. Cu așa un personaj, singurul lucru care ne mai lipsea ca să ne apucăm de lucrat la poveste era o situație de început. Ca s-o creăm am folosit zarurile: un burger, un om furios și un dragon au fost transformate într-o revoltă a clienților la shaormeria de la Dristor, revoltă cauzată de mâncarea prea iute (s-o fi angajat mama Alexandrei acolo?).

Au urmat 20 de minute în care pixurile au luat foc mai ceva ca gurile „shaormiștilor”, deoarece majoritatea participanților au încercat să pună în aplicare sfaturile primite în acest atelier (dar și în cele precedente) și să creeze o povestire. Rezultatele au fost citite de curajoși și judecate de cei prezenți după 4 criterii: cât de bine a fost conturat personajul, interesul pentru povestire, senzația de finalitate și muzicalitatea textului. La final, însă, cel mai bun text a fost desemnat prin vot direct, câștigătorul primind volumul Povestiri la marginea realității cu autograf din partea lui Dan. Eu am reușit să ies pe locul doi, chestie care m-a făcut să rânjesc tot restul zilei. Dacă sunteți curioși să vedeți textele scrise de noi pe moment, Deea a invitat toți participanții să le trimită pe mailul editurii, urmând ca ele să fie centralizate și publicate pe cruxed.ro (o să vă las un link atunci când vor apărea).

Trâgând linie, îmi place să văd cum Atelierul crește și creștem și noi o dată cu el, cum învățăm din ce în ce mai multe cu fiecare ediție și începem nu numai să avem ocazia să punem totul în practică pe moment, dar și să primim feedback. De asemenea, îmi place că gașca cruxiană a început să strângă la rândul ei feedback pentru eveniment și sper să fie de folos! În plus, am început să observ că o parte din participanți au devenit prezențe constante, așa că sper ca în timp să devenim un grup mai bine sudat, să începem să ne cunoaștem între noi (zise tipa timidă care vrea ca alții să-i devină prieteni pentru că ea abia poate scoate 2 vorbe când e față în față cu un necunoscut :P ).

Cât despre utilitatea efectivă a Atelierului, cred că depinde de ce anume vrea fiecare nu neapărat de la eveniment, cât de la sine. Spunea cineva că dintr-un atelier de scriere creativă ies atâția scriitori cât au intrat. Da, să creezi personaje e amuzant, mai ales în grup, să le folosești poate fi distractiv, dar și o provocare faină, și deși stând acolo și citind în fața tuturor, m-am simțit bine, încă nu simt că am o poveste de spus. Totuși, Atelierul m-a ajutat surprinzător de mult la citit: acum sunt mult mai atentă la toate lucrurile pe care ni le-a explicat Dan, încep să văd dincolo de poveste, încep să-i văd scheletul și astfel o pot judeca un pic mai bine. Nu zic că devin mai obiectivă, aș minți cu nerușinare, în schimb învăț să-mi argumentez mai bine opiniile subiective despre cărțile pe care le citesc. Și având în vedere că nu iubesc nimic mai mult decât scrisul despre cărți, orice lucru care mă ajută s-o fac mai bine e neprețuit. Mai ales când e atât de relaxant și distractiv.

Prin urmare, abia aștept Atelierul viitor, la care vă invit cu drag. O să fie câteva ore în care o să râdeți cu poftă, o să vă testați limitele în multe privințe, nu doar ale scrisului și o să cunoașteți cea mai veselă gașcă literară: cruxienii!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.