A treia şi, din pacate, ultima zi de RomCon a început ceva mai devreme, la ora 9 şi jumatate, când Alex Lamba, Lucian Dragoș Bogdan și Daniel Timariu ne-au vorbit, printre altele, despre Romanian SF DataBase, o bază de date la care lucrează, unde vor să centralizeze toți autorii și toate lucrările SF publicate de-a lungul timpului. Deocamdată au început cu anii 2014 și 2015, dar au în plan să meargă cât de departe în trecut se poate. Personal, mi se pare foarte faină ideea lor, mai ales că e extrem de utilă pentru toată lumea: e o unealtă de promovare pentru autori, un punct de plecare pentru editorii în căutare de talente și un loc excelent de informare pentru cititori. Nu pot decât să le urez succes și să-i asigur de tot sprijinul meu!
Trecerea de la discuția despre centralizarea muncii autorilor români la o discuție despre revistele unde aceștia publică a fost făcută foarte natural, așa că i-am ascultat pe Florin Stanciu (Fantastica), Cornel Secu (Revista Helion), Alex Lamba (Gazeta SF), Marian Truță (CPSF & Nautilus) și Mike Hăulică (Argos & Galileo), care ne-au povestit mai multe despre scopul revistelor respective. Printre altele, am aflat că CPSF-ul urmează să treacă printr-un proces de rebranding în urma căruia va începe să semene mai puțin cu o cărticică și mai mult cu o revistă, oferind o mai mare libertate în special creatorilor de bandă desenată. Eu una abia aștept noile numere, chiar dacă se pare că va trebui să-mi țin răbdarea în frâu cel puțin până anul viitor.
În pauza de cafea am privit cu tristețe cum cărțile rămase pe standuri sunt împachetate frumos, pornind pe drumul înapoi acasă. Totuși, festivalul nu s-a terminat de tot, ci am mai asistat și la o prezentare ținută de Darius Hupov despre filmele SF cu buget redus. Deși n-am auzit de majoritatea celor prezentate, din punct de vedere al poveștii, par mult mai consistente decât multe blockbustere, așa că abia aștept să le văd.
În timpul mesei de prânz a avut loc închiderea neoficială a festivalului, când oamenii au început deja să se îndrepre spre gări sau mașini. Totuși, am rămas câțiva până la finalul-final, când George Sauciuc a declarat lucrările închise și Cornel Secu ne-a oferit câte un părărel de cogneac care să ne ajute să înghițim regretul că mini-vacanța deja s-a terminat.
Spre desebire de drumul spre festival, care, din cauza entuziasmului, a părut interminabil, la întoarcere mi s-a părut că ajungem prea repede înapoi acasă, dar am avut totuși suficient timp să-mi fac ordine prin gânduri și impresii: a fost foarte fain RomCon-ul ăsta. Pe lângă faptul că mi-a oferit ocazia să cunosc oameni noi și să aflu ultimele știri și planuri în legătură cu diverse proiecte ambițioase, dar necesare, am putut și să-mi confirm ceea ce am început să observ în ultimul an: lucrurile se mișcă. SF-ul e cât se poate de viu și de vocal, autorii consacrați încă scriu, tinerii autori vin din spate (și ambele antologii lansate la festival - Eroi fără voie și Moștenitorii - sunt dovada vie a acestui fapt), dar există și fani care sunt doar asta: fani. Adevărat, unii din ei vor să scrie și chiar și lăsând asta la o parte, balanța dintre scriitorii și fanii care participă la astfel de evenimente e încă înclinată de prezența covârșitoare a autorilor, dar încet-încet lucrurile dau semne că se vor schimba. Și să trăiești schimbarea, să vezi istoria literară scriindu-se în fața ta e ceva ce n-aș rata pentru nimic în lume.
Sper să ne redevem cu toții la RomCon 2016!
Notă: Doamne, ce bine e să tastezi iar la un laptop. Telefoanele astea deștepte or fi ele bune, dar e greu să înlocuiască o tastatură atâta timp cât omenirea vine dotată cu zece cârnăciori porecliți degete. Dar acum că am revenit la un instrument prietenos, trebuie să mă țin de cuvânt și să umplu articolele de pozele aferente, ceea ce se va întâmpla imediat ce reușesc să mă împac cu niște platforme căpoase.
Un fel de erată: ca reacție la acest articol, pentru cei interesați, fac câteva precizări [Arată precizări]
Trecerea de la discuția despre centralizarea muncii autorilor români la o discuție despre revistele unde aceștia publică a fost făcută foarte natural, așa că i-am ascultat pe Florin Stanciu (Fantastica), Cornel Secu (Revista Helion), Alex Lamba (Gazeta SF), Marian Truță (CPSF & Nautilus) și Mike Hăulică (Argos & Galileo), care ne-au povestit mai multe despre scopul revistelor respective. Printre altele, am aflat că CPSF-ul urmează să treacă printr-un proces de rebranding în urma căruia va începe să semene mai puțin cu o cărticică și mai mult cu o revistă, oferind o mai mare libertate în special creatorilor de bandă desenată. Eu una abia aștept noile numere, chiar dacă se pare că va trebui să-mi țin răbdarea în frâu cel puțin până anul viitor.
În pauza de cafea am privit cu tristețe cum cărțile rămase pe standuri sunt împachetate frumos, pornind pe drumul înapoi acasă. Totuși, festivalul nu s-a terminat de tot, ci am mai asistat și la o prezentare ținută de Darius Hupov despre filmele SF cu buget redus. Deși n-am auzit de majoritatea celor prezentate, din punct de vedere al poveștii, par mult mai consistente decât multe blockbustere, așa că abia aștept să le văd.
În timpul mesei de prânz a avut loc închiderea neoficială a festivalului, când oamenii au început deja să se îndrepre spre gări sau mașini. Totuși, am rămas câțiva până la finalul-final, când George Sauciuc a declarat lucrările închise și Cornel Secu ne-a oferit câte un părărel de cogneac care să ne ajute să înghițim regretul că mini-vacanța deja s-a terminat.
Spre desebire de drumul spre festival, care, din cauza entuziasmului, a părut interminabil, la întoarcere mi s-a părut că ajungem prea repede înapoi acasă, dar am avut totuși suficient timp să-mi fac ordine prin gânduri și impresii: a fost foarte fain RomCon-ul ăsta. Pe lângă faptul că mi-a oferit ocazia să cunosc oameni noi și să aflu ultimele știri și planuri în legătură cu diverse proiecte ambițioase, dar necesare, am putut și să-mi confirm ceea ce am început să observ în ultimul an: lucrurile se mișcă. SF-ul e cât se poate de viu și de vocal, autorii consacrați încă scriu, tinerii autori vin din spate (și ambele antologii lansate la festival - Eroi fără voie și Moștenitorii - sunt dovada vie a acestui fapt), dar există și fani care sunt doar asta: fani. Adevărat, unii din ei vor să scrie și chiar și lăsând asta la o parte, balanța dintre scriitorii și fanii care participă la astfel de evenimente e încă înclinată de prezența covârșitoare a autorilor, dar încet-încet lucrurile dau semne că se vor schimba. Și să trăiești schimbarea, să vezi istoria literară scriindu-se în fața ta e ceva ce n-aș rata pentru nimic în lume.
Sper să ne redevem cu toții la RomCon 2016!
Notă: Doamne, ce bine e să tastezi iar la un laptop. Telefoanele astea deștepte or fi ele bune, dar e greu să înlocuiască o tastatură atâta timp cât omenirea vine dotată cu zece cârnăciori porecliți degete. Dar acum că am revenit la un instrument prietenos, trebuie să mă țin de cuvânt și să umplu articolele de pozele aferente, ceea ce se va întâmpla imediat ce reușesc să mă împac cu niște platforme căpoase.
Un fel de erată: ca reacție la acest articol, pentru cei interesați, fac câteva precizări [Arată precizări]
WP.com nu este platformă căpoasă. Comentul acesta este o realizare la ce căpos e ce foloseşti :)
RăspundețiȘtergereYaaaay, ai reușit să comentezi! Hai că se poate :))
ȘtergerePrin „platformă căpoasă” mă refeream la cea unde îmi hostez eu pozele, care nu e nici blogger, nici wp. A dat niște rateuri zilele astea și am fost prea ocupată să ocup ca lumea. Dar voi migra curând, no worries!