5 ani de Herg Benet

Fiecare cititor are propriile criterii atunci când vine vorba de alegerea cărților pe care urmează să le cumpere. Și fiecare cititor și-a luat cel puțin o dată o țeapă, fiind dezamăgit de conținutul unui roman care, până să fie citit, părea un concurent ideal la titlul de „una din cărțile mele preferate”. Tocmai de aceea, din punctul meu de vedere, unele din cele mai folositoare evenimente sunt cele de tip lectură publică pentru că ascultând un autor citind fragmente din creațiile sale e echivalentul trailerelor pentru filme, pentru că spre deosebire de frunzărirea întâmplătoare a volunelor în librării, atunci când însuși autorul selectează un fragment pe care să-l citească, ai senzația că simți cu adevărat esența cărții.

Bineînțeles, ca în cazul trailerelor, există situații în care fragmentul citit e excepțional și restul cărții parcă nu se ridică la înălțimea așteptărilor, dar și situații în care concluzia trasă pe baza fragmentului citit e complet în defavoarea cărții. Dar în cazul meu, până acum, „trailerele” pe care le-am ascultat au fost pe măsura cărții și n-am avut parte de dezamăgiri de niciun fel.

Tocmai de aceea, atunci când cei de a Herg Benet au anunțat că la aniversarea lor vor aduce 25 de autori care să-și prezinte creațiile, mi s-a părut ocazia ideală să mă bucur de lectura scriitorilor pe care deja îi îndrăgesc, dar și o ocazie de a decoperi alți autori, pe care poate altfel n-aș fi ajung să-i citesc.


(click pe imagine pentru a mări)
Menționez încă de la început că, din păcate, n-am putut sta până la final, însă faptul că am plecat cu o mică strângere de inimă înseamnă că evenimentul a fost reușit. Și din acest punct de vedere, vreau să-i felicit pe Alexandru Voicescu și pe Cristina Nemerovschi, care au gândit organizarea: au adus pe scenă grupuri de 4-5 autori, fiecare grup având un moderator care să-i prezinte și să facă trecerile de la un autor la altul să pară firești. În plus, seara fiind împărțită în reprize întrerupte de scurte pauze, n-a devenit obositoare.

Bun, trecând la vedetele evenimentului, autorii... Părerile mele sunt împărțite, cum e și normal. Unii mi-au plăcut mai mult, alții mai puțin, unii mi-au confirmat faptul că se ridică în continuare la nivelul așteptărilor, alții m-au convins că stilul lor nu e pentru mine. Dar per total, simt că am câștigat ceva în urma acestei seri, simt că am descoperit autori de care altfel n-aș fi aflat și sunt convinsă că asta a simțit marea majoritatea a celor prezenți pentru că ei veniseră pentru autorii pe care îi știau deja, însă așa i-au descoperit și pe cei de care poate nu auziseră.

Trecând la păreri ceva mai la obiect, nu cred că mai suprind pe cineva când spun că principalul motiv pentru care am participat a fost pentru că știam că Flavius Ardelean aka A.R. Deleanu urma să iasă din izolare suficient cât să citească un fragment din romanul la care lucrează. Și nu puteam să ratez așa ceva. În final, am primit exact ce sperasem: un fragment destul de scurt cât să mă facă muuuuult prea curioasă, dar destul de lung cât să aibă cap, coadă, sens, dar și să dea o idee despre atmosfera romanului. Știu că deja vă e clar cât de mult îmi place ce și mai ales cum scrie Flavius, dar, serios, citiți Bizaroproze și o să înțelegeți de ce.

În rest, spuneam că am remarcat câțiva autori. Mai întâi, o să-l menționez chiar pe cel care a deschis seara, Alex Pițigoi, care a citit două fragmente din romanul X(y), un roman scris din două perspective: X, el și Y, ea (deși în timpul prezentării romanului mă așteptam ca rolurile să fie exact pe dos... și vă provoc să încercați să ghiciți de ce). Mi s-a părut că stilul lui e deosebit de actual: personajele sale își fac veacul pe facebook și stau cu telefonul mobil lipit de mână, e aproape inconfortabil de realist. Din punct de vedere al acțiunii în sine, nu mi-am putut face o părere, deci n-aș ști să vă spun despre ce e vorba, dar stilul cred că e foarte potrivit pentru majoritatea tinerilor tocmai pentru că e o radiografie foarte precisă asupra vieții lor.

De asemenea, am fost surprinsă de Cristina Boncea și de fragmentul ei din Octopussy, fragment care a fost mult mai cuminte decât ceea ce am auzit eu că ar fi de fapt acest roman... acum, nu-mi pot da seama dacă autorii recenziilor au fost prea ușor revoltați de roman sau dacă pur și simplu fragmentul în sine a fost unul din cele cuminți, dar din nou am remarcat stilul, care mi s-a părut foarte analitic. Aș spune că e chiar neașteptat de lucid pentru vârsta ei (are 17 ani), dar pentru că îmi plac autorii tineri, nu mă mai surprinde că de cele mai multe ori, aceștia sau dovadă de o maturitate care poate părea suprinzătoare.

În schimb, am fost realmente surprinsă de Status-ul lui Mugur Grosu, un roman alcătuit din statusurile sale de pe facebook. La început, chiar mi-am notat că tocmai mi s-a demonstrat că un astfel de roman n-ar trebui să existe, pentru că mi se părea banal, și apoi a citit o chestie care era literatură pe bune, ceva care transmitea niște sentimente foarte puternice, dar care era simultan o metaforă foarte reușită... m-a captivat. Nu mi-e foarte clar dacă acum aș vrea să citesc Status, dar aș încerca să citesc altceva scris de el, poate o culegere de proză scurtă, poate un roman... oricum, ceva mai consistent s-ar putea să-mi placă în întregime.

Ultimul, dar nu cel din urmă (pentru că au mai urmat autori după el, doar că eu a trebuit să plec) a fost Radu Găvan, care a citit un capitol din Exorcizat, un roman care, din câte mi-am dat seama, e despre o persoană care e totalmente opusă mie. Tocmai de asta, abia aștept să mă apuc de roman, pentru că vreau să văd dacă voi reuși să empatizez cu un astfel de personaj sau dacă, dimpotrivă, îi voi judeca dur fiecare gest. Dacă ar fi să mă iau după fragmentul pe care l-am ascultat, tipul o să-mi fie antipatic pe alocuri, dar o să-l înțeleg. Oricum, indiferent de ce o să simt față de personaj, cred romanul în sine o să-mi placă pentru că transmite anumite trăiri în moduri destul de puternice, deci n-are cum să te lase indiferent.

Bineînțeles, au fost și alți autori pe care i-am ascultat cu plăcere, dar cei pe care i-am menționat au reușit să mă surpindă sau să mă captiveze, au reușit să-mi trezească fie și o senzație fugară, ceea ce apreciez întotdeauna. Au fost și momente mai delicate, cum mi s-a părut a fi cel în care Lucian Mândruță a urcat pe scenă și, spre deosebire de ceilalți, a ales să nu citească. Totuși, Ciprian Burcovschi, moderatorul respectivului moment, a fost pe fază și a reușit să transforme momentul în ceva natural, fără pauze stânjenitoare, chestie pentru care îl felicit.

De asemenea, îi felicit din nou pe cei de la Herg Benet pentru că prin inițiativa lor, au reușit să ia 25 de autori cu stiluri destul de diferite și să-i aducă în atenția publicului, astfel încât fiecare cititor care îndrăgise deja unul din invitați să poată descoperi și alți oameni care merită citiți.

La mulți ani, Herg Benet și la cât mai multe cărți bune!