Leapșa: Ultimate book tag

Îmi explică și mie cineva vă rog când a trecut luna ianuarie? Îmi amintesc vag primele două zile, apoi am plonjat printre teme, lucrări și colocvii și puf, deja a început sesiunea...?! Nu-mi place chestia asta, nu-mi place deloc, dar deocamdată n-am starea de spirit necesară ca să mă descarc, așa că o să mârâi din taste pe tema asta altă dată... dar cum am primit totuși o zi liberă - pentru că o zi cu examen devine o zi liberă imediat după examen - o să mă relaxez puțin cu o leapșa primită de la Leontina (mersi, aveam nevoie!)


1. Ți se face rău dacă citești în mașină?
Dacă mașină == automobil personal, da. În autobuze am încercat doar stând jos și doar pe distanțe scurte și m-am simțit ok, iar în metrou pot să citesc fără probleme (deși nu-mi place să citesc în picioare în înghesuială...)

2. Stilul cărui autor ți se pare unic și de ce?
Încep să mă simt ca o moară stricată, dar asta e și n-am ce-i face: stilul lui Flavius Ardelean nu seamănă cu absolut nimic din ce am mai citit eu până l-am descoperit sau de-atunci încoace. Mi se pare unic tocmai pentru că nu știu de ce. Nu sună foarte logic sau coerent motivul meu și îmi dau seama de asta, dar pur și simplu e ceva indefinibil, intangibil... Citiți și o să înțelegeți despre ce vorbesc.

3. Harry Potter sau Twilight? Dă-ne trei motive.
Harry Potter pentru că a fost prima carte care m-a învățat să visez, pentru că autoarea a înțeles că fanii ei cresc o dată cu cărțile și asta se vede în povestea care devine mai matură cu fiecare volum și pentru că există magie în cărțile astea!

4. Cari după tine o geantă cu cărți? Dacă da, ce e în ea în afară de cărți?
Indiferent ce geantă car după mine (atunci când o fac, pentru că dacă pot să nu car nimic, prefer să-mi folosesc buzunarele), în 90% din cazuri va conține o carte (și în rest oricum va conține kindle-ul)... în rest, nimic impresionat, un creion/pix, un stick usb, apă, un clipboard și ceva foi de mate ca să am pe ce scrie (nu-mi plac caietele)... Dacă am ghiozdanul cu mine, e foarte probabil să am și un stick de net, un cablu de date, un tranformator priză-usb... și o pilă de unghii, pentru tipa din mine.

5. Miroși cărți?
Nu prea, nu mă încânta mirosul prea tare până de curând... acum juriul încă deliberează...

6. Cărți cu sau fără ilustrații?
Cu. Dau un plus fain cărții pentru că pe lângă poveste în sine, ai și vizunea ilustratorului (sau pe a autorului, dacă e cazul) despre poveste. Mai ales dacă sunt puțin mai abstracte, devine un fel de enigmă bonus, un joc interesant.

7. Ce carte ai iubit în timp ce ai citit-o, dar ai descoperit mai târziu că nu e chiar atât de grozavă?
Că tot era menționat Twilight mai sus... Nu fac un secret din faptul că mi-a plăcut enorm când am citit-o (aveam 14-15 ani), am fost complet și iremedibil amorezată de cărțile alea și chiar și acum încă mai am o slăbiciune pentru Gazda (aceeași autoare, altă mâncare de pește... tot pește, dar alt pește). Dar de-atunci și până acum am mai citit niște chestii și am înțeles că o carte poate oferi mult, mult mai mult decât o iubire care e perfectă tocmai prin neverosimilitate (și, de asemenea, am aflat că se poate și mult, mult mai prost). Dar dacă aș avea iar 14 ani, probabil aș apăra cartea asta până în pânzele albe, are ceva care prinde fenomenal la vârsta asta.

8. Ai vreo poveste din copilăria ta care include cărți?
Nu prea citeam când eram mică... Știu că am avut primele 3 volume din Harry Potter în casă 3 ani (trei!!) fără să le citesc pentru că dacă toată lumea zicea că sunt minunate (nu știu cine naiba era „toată lumea”, colegii mei nu citeau de niciunele, dar știam eu că asta se spune despre HP) însemna că mie n-o să-mi placă... nu îmi mai înțeleg logica de-atunci, oi fi fost eu hipsteriță before it was cool și acum când e la modă să fii hipster, mi-a trecut :))

9. Cea mai subțire carte a ta?
Ăăăă.... habar n-am, biblioteca mea deocamdată e un haos (când n-o să mai fie, o să fiți primii care află, abia aștept să o aranjez cum vreau și să mă laud cu asta), așa că o să nominalizez o carte cumpărată recent. Poate dețin și altele mai subțiri, nu știu, asta îmi vine acum în minte: Însemnările damei de silicon de Dănuț Ungureanu (foarte faină carte, mai ales dacă ești din București, dar e bună de citit pentru orice român. O să vă povestesc o dată mai pe larg despre ea, merită)

10. Scrii la fel de bine precum citești? Te vezi în viitor scriind și publicând o carte? Hahahahaha!
Ok, pentru că leapșa asta se cheamă „ultimate”, deci cică e cea mai cea, o să răspund la întrebarea asta, deși nu e un subiect care să-mi placă prea mult. Așează-te comod, o să dureze... sau treci direct la următoarea întrebare, nu e ca și cum am ceva inteligent de povestit (răspunsul scurt e că citesc bine, dar scriu execrabil deocamdată).
Deci. Când aveam eu 14-15 ani (și citeam Twilight), am dat întâmplător pe net peste o chestie foarte faină numită RPG. Acuma, n-am descoperit America, dar nici vreun joc video, era vorba de o secțiune dintr-un forum unde puteai să joci într-o poveste... scrisă de tine și de alții, pentru că totul se făcea cu cuvintele din dotare. Grafica era cea mai faină existentă: imaginația ta. Ei, acolo m-a apucat eu de scris ceva ceva ficțiune, alături de alți câțiva oameni simpatici. Așa a apărut cea mai Mary Sue tipă de pe fața pământului aka personajul meu central.
După ceva timp, au început ideile să dea pe-afară (prin idei înțeleg chestii faine din cărți/filme pe care mi-ar fi plăcut să le trăiesc și cum eu nu puteam, o puneam pe Mary Sue a mea să treacă prin ele... de la a fi vampir sau a merge la Hogwarts la a da o tură prin Olimp sau prin baza StarGate, she did them all). Cum spațiul și constrângerile jocului nu-mi mai ajungeau, am deschis un word și m-am apucat să scriu povestea aventurilor minunatei mele Mary Sue. E singura chestie pe care am scris-o vreodată... Rezultatul? Imaginați-vă un Twilight mult mai execrabil ca plot în care totul, dar absolut totul iese bine pentru personajul principal de fiecare dată și chiar atunci când nu iese bine, prin puterea magic-ex-machina, totul se rezolvă.
Documentul ăla e parolat (nu că parolarea unui word ajută cu ceva, se sparge ușor, e mai mult simbolic) și sper că nimeni niciodată nu-l va citi (bine, cei de pe forum știu părți din el, dar povestea per ansamblu e și mai și, deci nu se pune). E un text prost din extreeeeem de multe puncte de vedere, dar e o etapă care face parte din mine și uneori chiar îmi place să recitesc bucăți (apropo, e și foarte nelegat, „capitolele” nu au tranziții între ele mai deloc).
Așadar, nu, nu scriu la fel de bine precum citsec. Nu încă, cel puțin. Trebuie să mai învăț niște chestii, să mai trăiesc niște chestii, să mai acumulez pur și simplu până la... o „explozie” ;) Trebuie să am nu neapărat ce să scriu, dar de ce să scriu, pentru că dacă scrii doar ca să-ți pui fanteziile pe hârtie... well, în cazul meu nu duce nicăieri. Sau îmi trebuie mie niște fantezii mai reușite :)) Dar asta nu înseamnă că exclud ideea publicării, dacă vreodată o să-mi iasă ceva bun. Pur și simplu n-am ajuns acolo încă.

11. Când ai devenit pasionat/ă de citit?
Undeva pe drumul dintre Harry Potter și Fundația, cu escală prin Sfârșitul copilăriei. Nu știu exact cum s-a întâmplat, dar știu că înainte de HP nu citeam aproape nimic și după Fundația n-am mai vrut să mă opresc.

12. Cartea clasică preferată?
In my book, ca să zic așa, orice e scris de Asimov e clasic. Dacă ar fi să aleg un singur titlu, cred că ar fi Roboții și Imperiul.

13. Care este materia la care te pricepi cel mai bine la școală?
Nope. Nope-nope-noooooope. În primul rând, la facultate ai un set nou de materii în fiecare semestru și până ajungi să înțelegi cu ce se mănâncă vreuna din ele, trebuie să dai examen și s-a terminat (mă rog, dacă ai noroc, dar asta e altă poveste). În al doilea rând, dacă te credeai deștept, îți trece după ce intri la Poli. Deocamdată se pare că încă mă descurc fără probleme la engleză, se pune? :)) Nu, serios vorbind, o să mă refer la liceu și o să aleg informatica... și poate puțin fizica, nu cred că excelam, dar îmi plăcea și o înțelegeam.... atunci :))

14. Ai primit cadou o carte pe care ai citit-o deja și o urăști - ce faci? Damn. O să mulțumesc celui care mi-a luat-o, desigur, pentru că fuck it, e mereu mișto să primești cărți. Și dacă țin la persoana respectivă, o s-o și păstrez. De fapt, nu, o păstrez oricum, chiar e fain să primești cărți și n-o să fac nazuri dacă se întâmplă. Bine, în general oamenii care mi-au luat cărți fie știau ce fac, fie m-au întrebat înainte ce vreau (nu în sensul de „zi o carte și ți-o iau”, mi-au cerut niște titluri și au ales ce li s-a părut mai ok). Dar chiar dacă o să fie o carte pe care am citit-o și nu mi-a plăcut, tot o să fiu fericită. Uneori, gestul chiar contează.

15. Cărți asemănătoare cu Harry Potter sau Jocurile Foamei?
Nu știu dacă sunt neapărat asemănătoare (nu mi se par mai deloc), dar dacă v-a plăcut seria Harry Potter și n-ați citit Cronicile din Narnia... ce mai așteptați? Și dacă v-a plăcut Jocurile Foamei, încercați și Silozul sau Poștașul. N-au mai nimic în comun, cu excepția faptului că sunt distopii, dar merită citite, ca să vedeți dacă vă plac.

16. Obiceiuri proaste în timp ce scrii postări pentru blog?
Uneori mai iau pauze luuuuuuuuungi și abia după niște ore îmi amintesc că eu avusesem de gând să scriu un articol. Partea bună e că mereu citesc rezultatul final cel puțin o dată (nu se vede mereu pentru că încă îmi scapă destule greșeli de tastare, ceea ce e foarte frustrant, dar lucrez la asta...) și modific unde e cazul așa că eu zic că nu se vede unde am făcut pauză. Bine, nu că aș scrie eu mare-brânză cât să aibă cum să se vadă diferențe de „stil” de la un paragraf la altul. Să fim serioși :))

17. Cuvântul tău preferat?
Asta chiar e o întrebare foarte faină. Habar n-am. Ar trebui să spun ceva profund, gen „loialitate” sau „fantezie” sau mai știu eu ce, nu? Sau ceva previzibil, cum ar fi „carte” sau „calculator”... sau vreun cuvânt cheie din vreun limbaj de programare, ca să mă dau mai grozavă decât sunt.... (aberez în speranța că-mi vine vreo idee...) Nope, nu-mi vine nimic. O să merg cu „banana” pentru că minioni :))

18. Vampiri sau zâne? De ce?
Elfi. Pentru că vampirii trebuie să omoare ca să supraviețuiască, plus că ideea că soarele te arde nu prea îmi place, iar zânele sunt simpatice, dar le asociez cu ceva micuț și drăguț și inofensiv.... Elfii însă sunt super-awesome: sunt nemuritori (sau pe-aproape), sunt în comuniune cu natura, sunt ninja lumii fantastice, au simțuri foarte ascuțite, sunt frumoși de pică, de obicei au ceva puteri magice... nu cred că au dezavantaje :))

19. Persoane care își pot schimba forma sau îngeri? De ce?
Sirius Black e un răspuns bun? Aleg schimbatul formei oricând, în ciuda a orice (mai puțin a zborului, zborul e mai fain), pentru că ideea de a putea deveni altceva (mai ales un animal) o vreme mi se pare extrem, extrem de interesantă. Și dacă poți să și alegi în ce să te transformi, vultur scrie pe mine și am și aaaaripi!

20. Spirite sau vârcolaci?
Ideea că după moarte mai stai prin preajmă ca să... orice nu se potrivește cu viziunea mea despre lume, așa că la spirite o să spun pas (deși am citit câteva chestii simpatice care conțineau și fantome). Vârcolacii sunt ok doar dacă rămâi conștient cât timp ești lup (ca vârcolacii lui Kelley Armstrong), altfel mă întorc la elfi.

21. Zombie sau vampiri?
Serioooos? Elfi, ok? Elfi!

22. Triunghiuri amoroase sau dragoste interzisă?
Nu cred în triunghiuri amoroase. Nu se poate să-ți placă doi oameni la fel de mult. Se poate să-i iubești din motive diferite, ceea ce înseamnă că ești capabil să-ți dai seama ce motive ai și deci poți alege între ei... sau poți să-ți dai seama că niciunul nu e destul de bun. Să duci doi oameni simultan nu e ok, mai ales dacă scuza ta penibilă e că nu vrei să-l rănești pe niciunul. Dragostea interzisă în schimb e plauzibilă și poate ieși o poveste faină din asta.

23. Cărți strict romantice sau cărți cu acțiune și dragoste combinate?
Sunt momente în care am chef doar de o poveste roz și drăguță, când vreau o carte cât mai dulce. Dar în general, o să aleg o carte cu acțiune faină în care iubirea e doar ceva secundar.


Bun, cam asta a fost. O să vă rog să-mi scuzați romgleza pe unde mi-a scăpat, sunt mai obosită decât credeam... Ah, și leapșa merge mai departe la Veronica, Pufuleț, Răzvan, Corina, Anca și la oricine o mai dorește :)