Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Oferte  (click pe imagini pentru detalii)
Oferta Nemira
Oferta libris.ro

marți, 25 noiembrie 2014

L-am cunoscut pe președinte!

Mă refer, bineînțeles, la Otto Witte, fostul rege al Albaniei care, după ce a câștigat alegerile desfășurate printre cititori, ne-a citit un discurs fenomenal. Dar să începem cu începutul: joi seară, în Cafe Verona, editura All a organizat o seară literară în cadrul căreia bloggeri și cititori pasionați l-au putut cunoaște pe Andrew Nicoll, autorul romanelor Dacă citești asta înseamnă că am murit și A fost odată ca niciodată. Întâlnirea a fost moderară de Dragoș Butuzea, omul din spatele blogului chestii livrești, iar Ioana Văcărescu, traducătoarea celor două volume, s-a ocupat de traducere.


Jurnalist de profesie, Andrew Nicoll a devenit scriitor în urma unei crize a vârstei mijlocii pe care a recunoscut-o zâmbitor. Deși ne-a mărturisit că jurnalistul și scriitorul sunt două fațete ale personalității sale pe care le separă ușor, de mai multe ori pe parcursul serii a făcut comparații între cele două meserii din punct de vedere al stilului, al modului de lucru pe care ele îl impun și așa mai departe, ba chiar ne-a explicat că uneori, meseria de jurnalist l-a ajutat în munca de documentare pentru romanele sale. Totuși, am apreciat mai mult momentele în care vorbea doar din punctul de vedere al autorului pentru că jurnalistul ne prezenta o lume mult mai fruoasă decât realitatea presei românești, o lume în care jurnaliștii chiar simt pe umei apăsarea sutelor sau miilor de cititori față de care au datoria de a prezenta fapte...

Revenind la întâlnire, în lumina întrebărilor adresate de Dragoș și de cei prezenți, am descoperit un scriitor modest, care ne-a mulțumit sincer și frumos pentru simplul fapt că ne aflam acolo. De asemenea, ne-a dezvăluit motivele care l-au împins să scrie, punându-le în cuvinte într-un mod în care doar un scriitor o poate face: chiar dacă nimeni n-o să-i citească romanele niciodată, un exemplar va exista într-o bibliotecă centrală din Marea Britanie și chiar dacă acele cărți se vor umple de praf, ele sunt zgârâieturi în Eternitate pe care el știe că le-a făcut și doar asta contează. Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu se bucură atunci când e citit :)

Pe parcursul serii, Nicoll ne-a mai vorbit și despre forța unei povești care se vrea scrisă, dând ca exemplu modul în care a apărut primul său roman (A fost odată ca niciodată): s-a trezit într-o zi cu o idee care i s-a părut că ar putea deveni o povestioară interesantă, de vreo 6-8 pagini. 18 luni mai târziu, avea un roman. Din păcate, procesul publicării n-a fost la fel de lin, însă a reușit în final și noi nu putem decât să ne bucurăm.

În plus, ne-a dezvăluit despre ce e vorba în romanul pe care abia l-a terminat de scris și pentru care urmează să semneze un contract. Nu vă spun decât că e vorba despre o crimă reală petrecută în orașul de aștină al autorului și că povestea din spatele conceperii romanului e o dovadă vie a faptului că uneori, poveștile te găsesc pe tine și nu invers.

După ce s-au epuizat întrebările, cuvântul i-a revenit lui Otto, întruchipat savuros de Mihai Baranga, care ne-a citit discursul câștigător al concursului prin care Otto își căuta un consilier căruia să-i ofere mandatul de Președinte pe Strada Ficțiunii. Câștigătoare a fost Raluca, și, ascultând discursul, mi s-a părut o alegere pefectă. Andrew a părut să fie de acord pentru că l-am surprins zâmbind în timp ce Ioana îi traducea discursul lui Otto.


A urmat o sesiune de autografe, dar și discuții libere, ceea ce a fost mai mult decât binevenit pentru că deși nu avusesem întrebări, am avut ocazia să-i spun cât mi-au plăcut personajele sale, în special Sfânta Walpurina. Așa am aflat că multe din personajele din A fost odată ca niciodată sunt prieteni sau cunoscuți ai autorului, care a plasat toată povestea într-un oraș fictiv tocmai pentru ca acest lucru să nu fie evident.

M-am simțit superb la eveniment și vreau să mulțumesc editurii All, atât pentru invitație, dar mai ales pentru că l-au adus pe Nicoll în România. Mi-a plăcut atât de mult omul încât am mers și a doua zi la sesiunea sa de autografe din cadrul târgului Gaudeamus. Nu pot decât să sper că următorul său roman va apărea cât de curând atât în străinătate, cât și la noi și că autorul va reveni în România pentru încă o lansare!

6 comentarii:

  1. Mai am un pic din "A fost odată ca niciodată" și îmi place muuult! Sper să traducă și cealaltă carte a lui pe care a scris-o și care a apărut, știu că mai e una. Scrie foarte frumos :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se numește The Love and Death of Caterina și sper și eu s-o vedem în curând pe rafturile de la noi, din descriere pare faină :)

      Ștergere
  2. Thank you for all your kind comments. It was a joy to see your country and meet so many interesting people.
    Andrew Nicoll

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Thank you for visiting my blog and for taking the time to comment! I hope you had a translator at hand, but if not, in short, I said meeting you was a wonderful experience :D
      And you now have a new follower on twitter! ;)

      Ștergere
  3. Eu cand am auzit prima oara de "Daca citesti asta inseamna ca am murit", mi-am imaginat ca este un soi de jurnal plictisitor, si-am ocolit cartea asta mult timp. De-abia cand am aflat ca vine Andrew Nicoll m-am hotarat sa-i dau o sansa, si bine am facut, ca m-a prins cartea si am citit-o pe nerasuflate :) Acum am inceput sa citesc si "A fost odata ca niciodata", si se pare ca e cel putin la fel de frumoasa :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie îmi plăcuse titlul și mi se părea interesant că un astfel de titlu trist e pus pe o copertă cu un clovn, dar și eu am avut cartea pe raft mult timp înainte s-o citesc. Dar și pe mine m-a prins imediat și tot pe nerăsuflate am citit și „A fost odată ca niciodată”, care chiar e la fel de frumoasă. Lectură plăcută!

      Ștergere