Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

duminică, 19 octombrie 2014

Muzică: Fără regrete

Profesorul meu preferat din liceu ne spunea deseori cât de importantă e implicarea, atât la modul general, cât mai ales în diverse activități extrașcolare. Timp de 4 ani, am fost de acord în principiu, dar eram mult prea comodă (a se citi „leneșă”) ca să pun sfaturile lui în aplicare.

Știu, în ultimul timp insist foarte mult pe ideea de implicare și de ieșire din zona de confort. Poate am ajuns la fel ca proful meu, care insista pe tema asta și deși îl aprobam, nu-l și ascultam. Poate și pentru voi, ceea ce aberez eu sună convingător, dar comoditatea câștigă. Dar dacă atunci când vi se ivește o oportunitate vă gândiți de 2 ori înainte s-o refuzați, atunci cred că n-am scris niciun articol degeaba.

Oricum, motivul pentru care am ajuns să predic implicarea la rândul meu este faptul că în sfârșit m-am ridicat de pe canapea. Restul a venit de la sine. Acum... fac chestii! În ultimele săptămâni, am făcut de toate, de la lipit cabluri de net de podea ca să nu se împiedice nimeni de ele până la a ajuta la distribuirea baloanelor către echipele participante într-un concurs. Și fiecare activitate a fost minunată! Au fost zile în care casa mea a devenit doar locul în care dormeam, părinții m-au dat dispărută de câteva ori, am stat aproape non stop în picioare, am ajutat la construirea și deconstruirea unor spații funcționale.... și am râs. Enorm. Cu lacrimi, de câteva ori. Glumeam cu o prietenă că în ritmul ăsta, o să facem febră musculară de la râs. M-am simțit extraordinar și aș lua-o de la început chiar acum.

Au fost momente când m-am simțit extrem de obosită, când simțeam că ar trebui să las totul baltă și să dorm. Au fost momente când mi-a fost extrem de frică să n-o dau în bară. Au fost momente când mi-am zis că am participat destul și că aș putea s-o las mai moale. Dar știam că dacă ratez vreun eveniment, aș fi regretat. Aș fi ratat momente din genul celor pe care le povestești săptămâni în șir după ce s-au întâmplat, pentru că sunt prea amuzante ca să ți le poți scoate din minte.

Și exact despre asta e vorba în melodia care mi-a devenit coloană sonoră în ultimele zile: despre momentele în care trebuie să profiți de ocaziile care îți ies în cale, chiar dacă ți-e teamă, pentru că altfel vei regreta. Și o viață sigură, dar plină de regrete, e mai rea decât una plină de riscuri, dar și de momente în care te-ai simțit cu adevărat viu.

Enjoy :)

2 comentarii:

  1. Nu știu dacă asta te face să te simți mai bine, dar să știi că după ce am citit asta, (și după ce termin de scris comentariul ăsta) mă duc să mă ”implic”.
    Ai exprimat doar adevărul, viața are loc doar în afara zonei de confort. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, chiar mă simt mai bine :) Have fun!!

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.