Filmu' cu Stalone

Notă: articolul se referă la filmul "Bullet to the Head" și conține spoilere.

Aseară am hotărât să mă uit la un film cu Stalone. Motivul a fost faptul că juca Jason Momoa și am fost curioasă să-l văd într-un rol în care nu e un sălbatic care luptă cu sabia și care are 2 replici cu totul, și alea într-o limbă înventată (Jason e Khal Drogo din Game of Thrones și Conan din filmul cu același nume). Știam cam cum ar trebui să arate un film cu Stalone: sunt tipii buni și tipii răi și ăștia se bat și se împușcă între ei vreo oră jumate-două din motivele dictate de un plot mai subțire ca firul de păr. La asta mă așteptam. În schimb... mi-au plăcut fix 5 minute din film.

Povestea:
Jimmy Bobo (Stalone) e un asasin plătit care a avut o viață nasoală, deci are o scuză pentru care ucide, deși el e unul din tipii buni. Are și o fiică, tipa care o joacă pe avocata din Fairly Legal, care are un nume pe care l-am uitat și care apare în film numai ca să ne arate că nea Stalone are un suflet bun, pentru că o iubește.
În poveste mai apare și un polițist, am clipit când s-a înhăitat cu asasinul și am ratat modul în care au ajuns o echipă. Tipu' ăsta are un fix cu urmatul procedurilor și respectatul legii, doar că Stalone o să-i demonstreze că în lumea rea în care se desfășoară povestea, tipii buni nu pot urma regulile, că o mierlesc.
Pe partea cealaltă, Momoa e pachetul de mușchi al tipului rău și inamicul direct al lui Stalone pentru că i-a ucis un prieten. Ceea ce nu mi-am dat seama când am vrut să văd filmul a fost faptul că, având loc în zilele noastre, Momoa o să fie îmbrăcat mai mereu, așa că în afară de brațe, nu prea am avut ce admira. Totuși, a fost plăcut să-l aud vorbind engleză :))

Părerea mea:
Filmul ăsta începe cum mă așteptam, cu niște acțiune, scene de bătaie, niște replici de 2 lei și uciderea amicului lui Stalone ca să existe plotul acela subțire. Apoi începe să nareze Stalone și se alege praful. În primul rând, Stalone narând ceva serios e una dintre cele mai amuzante chestii pe care le-am auzit vreodată. În al doilea rând, după cele 10 minute la care mă așteptam și după narațiunea amuzantă, am aflat că Stalone are un nume.

Am și eu o nedumerire: Tu, regizor, faci un film de acțiune cu unu' dintre: Stalone, Arnold Nu-știu-să-i-scriu-numele și oricare alt „greu” din seria The Expendables. De ce simți nevoia să le dai nume? Nu e ca și cum e relevant pentru povestea ta și nu e ca și cum îi pasă cuiva. Nu cred că voi auzi vreodată pe cineva care povestește filmul ăsta spunând ceva de genul: „Și era asasinul ăsta, Jimmy și...”. Nu, toată lumea o să zică: „Și era Stalone și...”. Singurul motiv pentru care am reținut numele personajului și pentru care am scris numele la început a fost pentru că era penibil. Cum să-i spui lui Stalone Jimmy Bobo? Really? E ca și cum ai un tigru modificat genetic să fie de 2 ori mai mare, îi pui colți sabie și gheare de Wolverine și te hotărăști să-l numești Pufi.

Acțiunea mi-a scăpat complet. N-am înțeles cum a ajuns polițistul în ecuație, n-am înțeles care era problema cu the bad guy de fapt, n-am înțeles de ce-i mierlește Momoa pe toți ai lui în final (cred că iar am clipit...), n-am înțeles de ce nea-tipu-rău îi dă drumul lui Stalone, n-am înțeles de ce n-a făcut nimeni 20 de copii ale informațiilor de pe stick-ul cu dovezi și nu le-a trimis presei.... Nimic n-a fost logic nici măcar la nivelul logicii unui film cu Stalone.

DAR aproape de final vine momentul luptei epice între Stalone și Momoa. Alea 5 minute mi-au plăcut. Nu se bat și nu se împușcă, se luptă cu topoarele. Și e Jason acolo marele maestru al toporului, Stalone reizistă și mai dă și el doi trei pumni, Momoa se distrează de parcă ăla îi dă bomboane, nu pumni, mă simțeam ca oamenii din tribunele unei lupte cu gladiatori (abia văzusem un episod fain din Spartacus), chiar mă întrebam cum iese Stalone din asta pentru că trebuia să câștige, dar Momoa era clar în avantaj.... și apoi polițistul inutil aduce un pistol la o luptă cu topoare. Ca și cum filmul nu fusese suficient de varză, mi-au stricat și micul moment de bucurie.

Concluzia? Cât de curând o să încerc să revăd Conan, pentru că acolo pot să-l aud pe Momoa vorbind engleză, are niște scene de luptă faine, e la bustul gol tot filmul și nu există niciun idiot cu un pistol care să-l omoare :))