Blog   |  Despre   |  Recenzii   |  Book Bloggers of Bucharest                        
Anunț!
Începând din data de 27 iulie 2017, blogul s-a mutat la adresa jurnalul-unei-cititoare.ro. Aceasta este o versiune statică a lui de până la acea dată.

Vei fi redirecționat automat spre noul website în 15 secunde.
Acolo, vei putea folosi funcția de căutare de pe bara din dreapta pentru a găsi articolele mai vechi.

vineri, 11 iulie 2014

Recenzie: Delirium - manipulare prin frică

Povestea:
Au denumit-o amor deliria nervosa și au spus că e o boală. Apoi au găsit un leac. Și cine nu ar vrea să fie vindecat de o boală fatală? Probabil persoanele deja infectate sau cele inconștiente. Așadar, cei care se opun tratamentului trebuie aduși pe calea cea dreaptă cu forța sau uciși. Iar cei salvați au nevoie să fie protejați. Mai ales că tratamentul, din păcate, poate fi aplicat doar după 18 ani.
America și-a închis granițele. Orașele considerate sigure au fost împrejmuite cu garduri electrice pentru a menține siguranța. Forțele de poliție se asigură că persoanele infectate sunt prinse înainte să răspândească boala. Tinerii sunt învățați să recunoască semnele bolii și să se ferească de ea până împlinesc 18 ani. Apoi, tratamentul le va asigura fericirea.
Lena s-a temut de amor deliria nervosa încă de când era mică. Mama ei nu a putut fi vindecată - deși tratamentul i s-a aplicat de 3 ori - și boala a făcut-o să se sinucidă. Însă Lena mai are doar 95 de zile de așteptat, apoi va fi în siguranță. Fericită. Guvernul îi va desemna un partener cu care se va căsători, dacă notele ei la examene sunt bune, va merge la facultate, viața ei va fi sigură și lipsită de griji.
Însă înainte să fie vindecată, Lena se îmbolnăvește. Adică se îndrăgostește.

Părerea mea:
Această carte nu spune o poveste de dragoste. Știu că totul la ea pare să promită o astfel de poveste, dar nu despre asta e vorba în roman. Delirium e o poveste despre manipulare, îndoctrinare și jumătăți de adevăr. E o carte YA, dar e una bună, extrem de bună.

Cred că cel mai simplu mod de a rezuma subiectul cărții este prin sintagma „efectele îndoctrinării”. Fiind relatată la persoana I, e foarte ușor să afli exact cât de mult a fost afectată Lena nu doar de moartea mamei ei, dar și de tot ceea ce guvernul, profesorii și chiar propria familie au învățat-o. Pentru ea, dragostea e într-adevăr o boală care ucide, iar operația care o va scăpa de amenințarea amor deliria nervosa e ceea ce-și dorește cel mai mult.

Tocmai de aceea, atunci când ea se îndrăgostește, deși pare că totul începe să se învârtă în jurul poveștii de dragoste dintre ea și Alex, de fapt totul e un pretext pentru ca autoarea să ne prezinte modul în care Lena luptă cu tot ceea ce a fost învățată, cum încearcă să regăsească bucăți din ceea ce știa în lumea nouă pe care o descoperă. Însă lumea nu e nouă, ea e cea care și-a schimbat perspectiva, așa că trecerea de la faza de respingere a evidenței la cea ce acceptare e extrem de bruscă, modul de gândire al Lenei părând că s-a schimbat cu 180 de grade.

Și, o dată ce înțelege că a fost mințită toată viața, Alex devine ancora ei, fiind singurul pe care Lena are senzația că îl cunoaște cu adevărat. Recunosc, au fost momente în care mi s-a părut că se gândește mult prea mult la el, că a devenit nu un iubt, ci o obsesie, însă repet, povestea dintre ei doi nu este una de dragoste, este una despre dificultatea acceptării adevărului, despre cum la doar 18 ani ești forțată să vezi că societatea pe care tu o credeai ideală vrea să-ți răpească exact lucrul care face diferența între un om și un robot.

Ceea ce am apreciat cel mai mult la care este faptul că Lauren Oliver, spre deosebire de multe alte autoare de YA care au făcut lucrurile doar pe jumătate, a găsit o idee bună și a și exploatat-o! Societatea pe care ne-o prezintă nu e doar una fără iubire, ci una în care consecințele acestui fapt se văd pe fiecare pagina, pe fiecare rând. Părinți care nu se pot atașa de copiii lor și îi ucid, oameni cu priviri pierdute care nu mai pot visa, persoane pline de viață care după operație devin distante, reci... fiecare detaliu are rolul de a-ți reaminti că societatea aceea e fundamental defectă.

În plus, deși e primul volum dintr-o carte, nu se vede asta, nu se insistă prea mult pe prezentarea personajelor, acțiunea fiind lăsată pentru volumele viitoare, ci deși poți ghici cum vor decurge evenimentele, te ține lipit de carte.

Delirium nu e o poveste de dragoste. E o distopie în adevăratul sens al cuvântului. E 1984 pentru tineri. E o carte YA care face cinste genului. E un must-read! Și nu în ultimul rând, e genul de carte care te face să vrei să-i citești continuarea, deoarece te întrebi ce ar mai putea să se întâmple după acest prim volum atât de fain încât aproape că poate fi considerat o carte de sine stătătoare.

14 comentarii:

  1. Știu cartea de când a apărut, dar am tot evitat-o pentru că nu mă așteptam să fie prea bună. După recenzia asta, îmi vine să o cumpăr acum. Foarte bună recenzia! O să o citesc imediat ce fac rost de ea pentru că ador cărțile care evidențiază această parte a societății.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu aveam îndoieli în privința poveștii, dar în Nemira am încredere în general. De data asta, mă simt ca și cum aș fi tras lozul câștigător, chiar nu mă așteptam să fie atât de bună.

      Ștergere
  2. Eu am citit trilogia în engleză și mi-a plăcut mult. E una din distopiile cele mai bune pe care le-am citit eu, și mă bucur că a apărut și la noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din categoria YA, e categoric cea mai bună distopie pe care am citit-o până acum. Totuși, încă n-a detronat nimeni Fahrenheit 451 din topul distopiilor mele preferate :)

      Ștergere
  3. Foarte draguta ideea, o sa citesc cat mai curand cartea, desi, ceva imi spune ca dupa aceea voi avea de asteptat pana apar la noi si celelalte volume.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De obicei, asta mă deranjează și pe mine, dar culmea e că nu e genul care te lasă în atât de mult suspans încât să ai nevoie de următorul imediat și e suficient de bine scrisă încât să reții acțiunea până apare următorul. E aproape ca și cum autoarea a anticipat că va dura destul între apariția romanelor, așa că a scris cât să poți suporta așteptarea. Nu știu dacă explic bine, ideea e că nu mă deranjează că am de așteptat :)

      Ștergere
  4. O am in vizor de cand am vazut-o prima data pe GoodReads, abia astept sa o am si eu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Are 20% reducere pe site-ul Nemira, dacă te tentează. Link-uri sunt în articol, pe titlul sau pe imaginea cărții :)

      Ștergere
  5. Pare-mi-se ca am auzit de aparitia acestei carti si eram in dubi daca sa ma apuc sau nu de ea. Insa din recenzia de mai sus chiar m-ai convins ca Delirium e o distopie superba. Si OMG, coperta e asa de frumoasa!>3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că te-am convins, cartea chiar merită :)

      Ștergere
  6. Pare a fi cu adevărat o carte interesantă datorită subiectului abordat. Chiar îmi plac genul ăsta de cărți și cum ai descris-o tu, bănuiesc că o să îmi placă. Foarte frumoasă recenzie. Mulțumesc de recomadare!

    o zi bună,
    bobiță

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, mă bucur că ți-a plăcut recenzia!

      Ștergere
  7. În sfârşit o recenzie care să mă convingă pe deplin. Sincer, mulţumesc!
    Sunt în căutare de cărţi distopice bune, iar "Delirium" pare una dintre ele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că te-am convins pentru că romanul chiar merită citit :)

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.