Imaginea asta din stânga textului aberat de mine circulă de mult timp pe Internet. Și deși e recomandat să nu ai mai deloc încredere în toate chestiile care circulă online, poza asta sintetizează mecanismul prin care funcționează viața. Credeți-mă! (Hm... nu trebuia să iasă ironic...) Oricum, faptul e verificat și răsverificat, cel puțin în cazul meu. I have found the magic.
Pentru mine zona mea de confort e legată de oameni. Sau, mai bine zis, presupune ca ei să stea cât mai departe de ea, dacă nu-i cunosc. Nu mă consider o persoană sociabilă, nu intru ușor în vorbă cu o persoană pe care n-o cunosc (sau, ca să fiu sinceră până la capăt, alții intră în vorbă cu mine). Funcționez pe bază de bârlog și chestia asta e valabilă și azi, deși a trecut mai bine de un an de când am descoperit magia și de când încerc în mod activ să ies din zona mea de confort cât mai des. Dar pas cu pas, descopăr că am început să depășesc momentul. Am început să merg singură în locuri în care nu cunosc pe nimeni dinainte. Am început să initiez și eu dialoguri. Și totul a plecat de la cel mai solitar hobby din lume: cititul.
Am norocul să locuiesc în București. Aici se întâmplă cel mai des tot felul de chestii, și printre ele s-a numărat și un Club de Lectură. Șansele să conving vreun prieten să vină cu mine au fost zero barat din start. Bine, recunosc, n-am plonjat cu capul înainte, mai vorbisem cu cineva care a participat, dar toate discuțiile fuseseră online și cred că suntem cu toții de acord că chatul și statul de vorbă nu sunt același lucru. Oricum, atunci am descoperit oameni cu care aveam multe în comun, deși nu îi cunoșteam, dar i-am descoperit pe parcurs. Acum, fiecare lună în care nu pot ajunge la Club e una în care le simt enorm lipsa.
Unde vreau să ajung cu toate astea? Ideea e că eu vă tot bat la cap cu toate evenimentele astea (nu doar Clubul, dar și cenacluri, lansări, târguri de carte, lecturi publice, orice chestie literară) pentru că presupun că și pentru voi cititul e un hobby și pentru că toate aceste evenimente sunt ocazii perfecte de a cunoaște alți oameni cu care aveți ceva în comun. De a-i cunoaște pe bune, pe viu. Poate nu pare mult, dar e magic. Însă deseori mă întristez citind comentarii ale persoanelor care nu au posibilitatea de a participa la astfel de evenimente pentru că nu se organizează în orașele lor.
Ei bine, tocmai de aceea, imediat ce am citit articolul despre Caravana Culturală pe blogul Nemira [link] m-am gândit că e momentul ca și alții să aibă ocazia mea (și că e rândul meu să nu pot participa pentru că nu se organizează în orașul meu). Pe scurt, iată ce și-a propus Caravana:
Lista datelor și orașelor, plus alte detalii găsiți pe site-ul Caravanei [link] sau pe pagina lor de Facebook [link]. Așadar, dacă orașul vostru se numără printre cele 19, atunci e momentul să descoperiți și voi magia! Și pentru că începutul mi-a ieșit ironic, reformulez: Nu mă credeți! Mergeți și aflați pe pielea voastră!
Pentru mine zona mea de confort e legată de oameni. Sau, mai bine zis, presupune ca ei să stea cât mai departe de ea, dacă nu-i cunosc. Nu mă consider o persoană sociabilă, nu intru ușor în vorbă cu o persoană pe care n-o cunosc (sau, ca să fiu sinceră până la capăt, alții intră în vorbă cu mine). Funcționez pe bază de bârlog și chestia asta e valabilă și azi, deși a trecut mai bine de un an de când am descoperit magia și de când încerc în mod activ să ies din zona mea de confort cât mai des. Dar pas cu pas, descopăr că am început să depășesc momentul. Am început să merg singură în locuri în care nu cunosc pe nimeni dinainte. Am început să initiez și eu dialoguri. Și totul a plecat de la cel mai solitar hobby din lume: cititul.
Am norocul să locuiesc în București. Aici se întâmplă cel mai des tot felul de chestii, și printre ele s-a numărat și un Club de Lectură. Șansele să conving vreun prieten să vină cu mine au fost zero barat din start. Bine, recunosc, n-am plonjat cu capul înainte, mai vorbisem cu cineva care a participat, dar toate discuțiile fuseseră online și cred că suntem cu toții de acord că chatul și statul de vorbă nu sunt același lucru. Oricum, atunci am descoperit oameni cu care aveam multe în comun, deși nu îi cunoșteam, dar i-am descoperit pe parcurs. Acum, fiecare lună în care nu pot ajunge la Club e una în care le simt enorm lipsa.
Unde vreau să ajung cu toate astea? Ideea e că eu vă tot bat la cap cu toate evenimentele astea (nu doar Clubul, dar și cenacluri, lansări, târguri de carte, lecturi publice, orice chestie literară) pentru că presupun că și pentru voi cititul e un hobby și pentru că toate aceste evenimente sunt ocazii perfecte de a cunoaște alți oameni cu care aveți ceva în comun. De a-i cunoaște pe bune, pe viu. Poate nu pare mult, dar e magic. Însă deseori mă întristez citind comentarii ale persoanelor care nu au posibilitatea de a participa la astfel de evenimente pentru că nu se organizează în orașele lor.
Ei bine, tocmai de aceea, imediat ce am citit articolul despre Caravana Culturală pe blogul Nemira [link] m-am gândit că e momentul ca și alții să aibă ocazia mea (și că e rândul meu să nu pot participa pentru că nu se organizează în orașul meu). Pe scurt, iată ce și-a propus Caravana:
Lista datelor și orașelor, plus alte detalii găsiți pe site-ul Caravanei [link] sau pe pagina lor de Facebook [link]. Așadar, dacă orașul vostru se numără printre cele 19, atunci e momentul să descoperiți și voi magia! Și pentru că începutul mi-a ieșit ironic, reformulez: Nu mă credeți! Mergeți și aflați pe pielea voastră!
Eram așa entuziasmată când am văzut asta, dar evidentă că Brăila nu este nici aici.
RăspundețiȘtergereoricum, îmi place postarea ta! :) Într-adevăr, viața e în afara zonei de confort, am simțit asta de prea multe ori.
Îmi pare rău că nu evenimentul nu are loc și prin orașul tău :( Poate anul viitor ai mai mult noroc :)
Ștergere