Acum câțiva ani, am descoperit la bibliotecă o serie de cărți de Isaac Asimov. Citisem deja seria Fundația și îmi plăcuse, așa că le-am împrumutat, le-am citit și am descoperit 2 universuri minunate. Primul era, desigur, cel ficțional, de care m-am îndrăgostit încă de la primii roboți de pe Terra și pe care l-am iubit până la ultimul atom din Gaia. Al doilea însă, era universul iubitorilor de SF americani, univers cu care Asimov mi-a făcut cunoștință prin introducerile din antologiile sale de povestiri. Fiecare text era precedat de câteva cuvinte, multe astfel de introduceri conținând povestioare despre cenacluri și sedii de reviste unde s-a întâlnit cu diverși alți oameni importanți din domeniu.
În ochii mei, păreau niște locuri magice unde oameni deschiși la minte și cu o imaginație fără limite se întâlneau și stăteau de vorbă. Regretam că nu mă născusem atunci și acolo. Reciteam introducerile numai pentru a mă convinge că magia există nu doar în textele de ficțiune, dar și în realitate. Și apoi, am descoperit că magia există și pe plaiurile mioritice... sau, mai precis în mijlocul Bucureștiului, unde eu nu prea am văzut oi...
Cu aproximativ un an în urmă, am descoperit cenaclul ProspectArt al Societății Române de Science Fiction și Fantasy, unde autori români de SF se adună și stau de vorbă. Era exact ca în povești. Ba chiar ceva mai bine. Am asistat la niște discuții care m-au făcut să-mi dorsc încă vreo 3 apartamente ca să am loc pentru toate cărțile pe care voiam să le citesc. Am ascultat lectura unor texte nepublicate. Am asistat la discuții care m-au pus pe gânduri.
Nu mai departe de ieri seară, am asistat la aproape 3 ore de discuții despre Solaris și Xenos, discuții în care s-a trecut de la mesajul lui Stanislaw Lem la definiția umanității, de la textele din Xenos la faptul că seriozitatea prozei poate produce texte cu protagoniști români care să nu cadă în ridicol, de la așteptările publicului de la un film la cenzura din spatele unor ecranizări făcute în URSS. Genul de discuții la care pur și simplu te bucuri că asiști și absorbi toată informația exact ca un burete.
Sursă foto - facebook.com/ed.nemira
Și magia continuă și după cenaclu, la tradiționala bere, unde subiectele de discuție se diversifică și unde ai ocazia să cunoști oamenii din spatele cuvintelor, punctele lor de vedere și viziunile lor asupra subiectelor de tot felul. Plus că afli niște bancuri faine :)
Din păcate, în timpul anului universitar, orarul nu mi-a mai permis să particip, dar aseară am profitat de vacanță și mi-am reamintit cât de bine mă simțeam la aceste întâlniri, așa că am vrut să împărtășesc experiența cu voi. Cu puțin noroc, în anul doi o să am o zi mai ușoară vinerea, ca să pot ajunge pentru că e o pauză binemeritată de la rutina vieții de zi cu zi :)
În ochii mei, păreau niște locuri magice unde oameni deschiși la minte și cu o imaginație fără limite se întâlneau și stăteau de vorbă. Regretam că nu mă născusem atunci și acolo. Reciteam introducerile numai pentru a mă convinge că magia există nu doar în textele de ficțiune, dar și în realitate. Și apoi, am descoperit că magia există și pe plaiurile mioritice... sau, mai precis în mijlocul Bucureștiului, unde eu nu prea am văzut oi...
Cu aproximativ un an în urmă, am descoperit cenaclul ProspectArt al Societății Române de Science Fiction și Fantasy, unde autori români de SF se adună și stau de vorbă. Era exact ca în povești. Ba chiar ceva mai bine. Am asistat la niște discuții care m-au făcut să-mi dorsc încă vreo 3 apartamente ca să am loc pentru toate cărțile pe care voiam să le citesc. Am ascultat lectura unor texte nepublicate. Am asistat la discuții care m-au pus pe gânduri.
Nu mai departe de ieri seară, am asistat la aproape 3 ore de discuții despre Solaris și Xenos, discuții în care s-a trecut de la mesajul lui Stanislaw Lem la definiția umanității, de la textele din Xenos la faptul că seriozitatea prozei poate produce texte cu protagoniști români care să nu cadă în ridicol, de la așteptările publicului de la un film la cenzura din spatele unor ecranizări făcute în URSS. Genul de discuții la care pur și simplu te bucuri că asiști și absorbi toată informația exact ca un burete.
Sursă foto - facebook.com/ed.nemira
Și magia continuă și după cenaclu, la tradiționala bere, unde subiectele de discuție se diversifică și unde ai ocazia să cunoști oamenii din spatele cuvintelor, punctele lor de vedere și viziunile lor asupra subiectelor de tot felul. Plus că afli niște bancuri faine :)
Din păcate, în timpul anului universitar, orarul nu mi-a mai permis să particip, dar aseară am profitat de vacanță și mi-am reamintit cât de bine mă simțeam la aceste întâlniri, așa că am vrut să împărtășesc experiența cu voi. Cu puțin noroc, în anul doi o să am o zi mai ușoară vinerea, ca să pot ajunge pentru că e o pauză binemeritată de la rutina vieții de zi cu zi :)
Sună foarte interesant, mi se pare o idee drăguță. Eu până acum nu am participat la astfel de evenimente, în principiu pentru că nu știam de ele, dar cred că mi-ar plăcea să o fac, din ce ai zis tu chiar cred că mi-ar plăcea :)
RăspundețiȘtergereÎn afară de ProspectArt din București, știu că există cenacluri SF și în alte orașe din țară și sunt destul de sigură că există și cenacluri dedicate altor genuri, dar majoritatea nu au activitate pe parcursul verii. Dar ai putea să te interesezi să vezi ce găsești pentru la toamnă, ca să vezi pe pielea ta cum e :)
Ștergere